240 matches
-
din biserică, strigînd În cele patru zări că era nedemn de haina bisericească și de parohie și jurîndu-i că, dacă cumva Îi dădea prin cap numai să clipească, urma să facă la episcopie un asemenea tărăboi, Încît avea să fie surghiunit În cel mai bun caz pe stînca Gibraltar, să evanghelizeze maimuțele, de meschin și mizerabil ce era. Mai mulți trecători au aplaudat, iar florarul din piață i-a oferit lui Fermín o garoafă albă pe care acesta și-a etalat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ei. Dar Dumnezeu a împrumutat prea puțin vieții ca să am ce să caut în pustiul lui. Nu se mai poate trăi decât pândind viața peste tot unde nu-i la ea acasă, ca s-o salvezi de la înstrăinare. Astfel, te surghiunești în moarte, ca să guști viața în umbletul ei deșert. Ceea ce lipsește sănătății este infinitul. Iată de ce au renunțat oamenii la ea. În îmbrățișări, senzația de fericire și de nefericire te chinuie într-o sfârșeală echivocă, în care ai vrea ca
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de vorbă decât cu Dumnezeu. Îmi mai amintesc că sânt doar auzindu-mi pașii pe caldarâm în nopți târzii. Mai fi-voi multă vreme vecin al inimii mele? Cât voi mai merge alături de timpul meu? Și cine m-o fi surghiunit departe de mine? Ochii pierduți ai femeilor triste - și care n-ar trebui deschiși decât la Judecata de Apoi... Viața, neridicată la rangul de vis, seamănă unui Apocalips al prostiei și al vulgarității. Cine-ar suporta-o, fără coeficientul ei
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Cuvintele cad ca o secure: — ...sau pentru a urzi pieirea unui nevinovat! Fulcinius își frânge panicat mâinile. Din nou fierbințeala i se urcă la cap. Augustus îl vede neajutorat și se bucură. Presează: — Te-ai gândit că ai putea fi surghiunit și deportat departe, unde să-ți fie interzise apa și focul? Glasul se ridică clocotitor: — Iar averea să-ți fie confiscată de fisc? Face o pauză ca să mărească efectul. — Mai bine chiar, am să i-o dau lui Scribonius Libo
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de ce să se teamă. Nenorocirea s-a produs deja. — Unde e? repetă. În grădină, hohotește regele. În grădină?! Ce caută acolo? Copil neascultător. Nu respectă niciodată ce i se spune. Ba vina e a ei. A gonit-o! De ce a surghiunit-o? Nu era amărâta destul de pedepsită și așa? Sughite a plâns. Trebuia s-o țină lângă ea. Își dă seama că tremură. Nu s-a eliberat de panică. Din contră, aceasta a prins-o și mai rău în ghearele ei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
știai? — Când l-am însoțit pe principe, el nu sosise încă, se scuză călă rețul. Rufus suduie, scârbit: — Mama lui de pilos, că nu-i cu nimic mai breaz decât ne bu nul de Agrippa Postumus, pe care l-au surghiunit anul trecut. Scuipă în lături: — ăla se juca de-a pescarul, ăsta face pe derbedeul. Își dă seama că se comportă imprudent, dar nu se poate stăpâni. — Și o face cu atâta naturalețe, de mă întreb uneori dacă nu are
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
voi încolăci coapsele în jurul mijlocului său, voi frământa zulufii de pe ceafa lui între degetele mele, ca pe niște bănuți. Cu un scârțâit ușor, deschid ușa, patul nostru dublu este aproape gol, el stă culcat pe margine, de parcă l-ar fi surghiunit cineva, unul dintre picioare îi atârnă în aer, chipul îi este contorsionat, pare atât de singur și părăsit așa cum stă acum acolo, prizonier al bolii sale, asemenea unui copil răpit de lângă părinții săi, clipește, un zâmbet se conturează în lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Karp călătorea des În Franța. Se uită la copertă: Les Stupra, scria cu litere ornamentale. — Mulți oameni nu vor să accepte faptul că idolul lor mult iubit a fost cel care a scris aceste sonete. De aceea, cartea a fost surghiunită pe rafturile cele mai ascunse ale librăriilor. Poftiți, uitați-vă. Ne arătă o ilustrație. Dinamită pentru Hauptstein și pentru cei de teapa lui. Priviți aceste testicule, priviți această elevație. Și totuși mărimea falusului gigantic ne miră pe nedrept, rosti ursuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de pildă, lista pentru Senat este de nerecunoscut: Iliescu în cap, urmat de un aliat pur, Corina Crețu, și abia apoi Sorin Oprescu, care ieșise primul la preliminare. Alin Teodorescu însuși, după atâtea sacrificii pentru partid și stat, a fost surghiunit la Brăila. Încă se caută un loc eligibil pentru Mădălin Voicu, care prin forțe proprii nu și l-a adjudecat, ca și pentru traseistul Duvăz, care totuși i-a îmbrobodit bine pe profesori când au cerut majorarea salariului cu 100
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
han, fără o patacă de sămânță, n-ai lăsat să-ți scape ocazia să-l favorizezi, adică să-l Înfrunți din nou. Așa a Început contrapunctul: tu te-ai Înverșunat să-l Înjosești, iar el, să se Înjosească. L-ai surghiunit În cotețul ăla de 0,60 și, bașca, i-ai băgat pe gât și contabilitatea; dar nimic nu-i mai ajungea lui Limardo și, după numai câteva zile, lipea deja burlanele și chiar Îți curăța nădragii. Când l-a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a celorlalte publicații. După cumpătatele lecții date de Cipriano Cross (S.J.), nimănui nu-i este Îngăduit să ignore faptul că primul din cuvintele numite anterior izbutește să-și găsească cea mai genuină aplicație În aria romanului, În timp ce al doilea e surghiunit În ampla diversitate a scrierilor care nu exclud, desigur, poezia, artele plastice și critica. Dar confuzia persistă și, din când În când, În fruntea scandalizaților iubitori de adevăr, alături de numele lui Bonavena e Înjugat și cel al lui Urbas. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
un lux esențial, care Înseamnă nu o garanție, ci o responsabilitate, nu securitate, ci un risc infinit. Forța inerțială a sacrificiului putea duce la ruină; trecerea valului emotiv care-l făcuse posibil Îl putea lăsa pe cel care se sacrificase surghiunit pe vecie pe insula disperării. ...Amory Își dădea seama că după aceea Alec Îl va urî pe ascuns, fiindcă făcuse atât de multe pentru el... ... Toate acestea i-au fost aruncate În față lui Amory ca un sul de pergament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
farmeci inima? Cum de caut să mă întorc la tine?” În a douăsprezecea zi a lunii iunie m-am urcat într-o joncă de chinezi și am plecat din Luzon unde am trăit un an de zile. Câțiva credincioși japonezi surghiuniți la Manila mi-au făcut rost în taină de banii trebuitori. Astfel am putut să cumpăr această joncă mâncată de termite, să tocmesc marinari și să plec din Luzon. Nu știu ce crede Domnul Iisus despre faptele mele nesăbuite. Acum nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
smerit. Am scris că faptele mele sunt nesăbuite. Mă întorc din nou în Japonia unde creștinii sunt persecutați și asupriți. Fără îndoială că în ochii altora, această faptă este o neghiobie. Când au auzit prima dată de planul meu, japonezii surghiuniți la Manila au clătinat din cap și mi-au zis și ei că e un plan nesăbuit. Mi-au spus că dacă urma să fiu prins îndată după ce aveam să pun piciorul pe mal, planul meu prostesc n-avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
vadă trecând pe Feffer sau pe bărbosul În Levi’s care spusese că nu i se mai scoală. Văzu verdele care creștea. Dar verdele din oraș nu se mai asocia cu liniștea de sanctuar. Poezia de odinioară a parcurilor fusese surghiunită. Demodată, umbra deasă care Îndemna la meditație personală. Adevărul era acum mai de cartier și cerea ca decorul să conțină gunoaie - reverie sub un umbrar de frunze? De domeniul trecutului. În afara ocaziilor speciale (prelegerea lui Feffer, În urmă cu douazeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
poate ca un flan. Da, un flan ușor... cenușiu, adică nu chiar cenu șiu, mai degrabă un roz pal cu iz cenușiu, glazurat cu rom. Ce zici? — E previzibil, i-o întoarse Dominique, nemulțumită de incidentul care-o făcea să surghiunească fața de masă în coșul de rufe. — ...și cu un strop de galben în centru, ca puii tăi... De ce ca puii mei? I-am auzit de dimineață, când visam despre Neva. A, bun. Dar ce să fie centrul cel galben
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
al unor sinusuri aflate într-un perma nent contratimp cu tot ce ține de călătoria pe mare. Ochii lor nu se întâlnesc. Îmbrățișarea tată-fiu se amână pentru o pagină viitoare, în caz că nu e și ea decupată din firul narativ și surghiunită în spatele cortinei, acolo unde stau toate lucrurile care s-au întâmplat pe repede înainte. Thule e ca Titanicul, ca un oraș, ba nu, ca un regat marin închinat Luminăției Sale Heringul. Cu balustrade transpa rente, ca de gheață, la prora
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
umezeală tip preputrefacție. Saci cu haine care mureau demn și prețios, în stive de muselină și organza, de jupoane și finet de pe vremuri, sub o pojghiță verde, atotstăpânitoare, printre borcane cu murături neatinse de cel puțin trei ani și cărți surghiunite pe rafturi de pal ieftin, strepezit în așchii moderne și ude. Era mereu inundată pivnița din Intrarea Vâlcului, mereu victimă a țevilor sparte, a lumii de mâzgă și năclăială pe care o vizitam cu lanterna, copleșit de importanța masculinității mele
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
i am dat-o, cum să i-o dau ? Se ruga el de mine, zicea că-mi plătește oricât vreau pe ea, dar i-am spus : mă, degeaba te rogi tu de mine, că nu ți-o dau s-o surghiunești tu acolo, pe ostrov, legată la țăruș, ca o mucenică. Oricâte parale ai scoate, nu ți-o dau pentru că la toamnă o tai, o fac pastramă și o mănânc cu nevasta...“ „și când s-au întâmplat toate astea ?“, l-am
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
că păcatul se cuibărise În căminul lui și Între coapsele soției sale, pălărierul a Început să atîrne crucifixe pretutindeni: pe pereți, pe ușile tuturor camerelor și pe tavan. CÎnd Sophie l-a găsit semănînd cu cruci dormitorul În care o surghiunise, s-a speriat și, cu lacrimi În ochi, l-a Întrebat dacă nu cumva Înnebunise. El, orb de mînie, s-a răsucit și i-a ars o scatoalcă. „O tîrfă, la fel ca toate celelalte“, scuipă el azvîrlind-o În șuturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cele ale copiilor mei, știam că acel exil era un soi de confiscare, și m-am decis să-mi restrâng cât mai mult cu putință cheltuielile și chiar să nu mi le plătesc, după cum am și făcut. Căci puteam fi surghiunit pe insula pustie, dar nu pe spezele mele.> Am cerut să fiu lăsat singur, și ei, înțelegându-mă și iubindu-mă cu adevărat - la urma urmelor erau ai mei, și eu al lor - m-au lăsat singur. Și atunci, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
trădezi sau să-mi fii credincios! Dacă s-ar putea să trezești doar afecțiune sau repulsie! Cum să te iubesc, cum să te urăsc? Și Însuși Dumnezeu ce va face cu tine? Te va Înălța În paradisul victimelor, te va surghiuni În iadul călăilor? Se Întoarse ca să se așeze, vlăguit, cu fața În mâini. Am rămas tot timpul la fel de tăcut, mă străduiam chiar să-mi ascund zgomotul respirației. Djamaledin se ridică din nou. Glasul lui mi se păru mai senin, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
doar cu misticismele lor, se dădeau la combatere și analizau la puricare și calomnie construcția și politica din țară. Și mai ales nu vroiau cu nici un chip să-l înlocuiască pe popa ăla, venit hai-hui acolo, fără aprobări, să-l surghiunească, să scape lumea de el. Nu vroiau să primească unul din țară, trimis de ei, unul cu instruire și devotament adevărat, care să liniștească și să mulțumească pe toată lumea. Și doar Prea Sfântul îi fusese ăluia de la Paris coleg de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Rîmnicu-Vîlcea, alți boieri și oameni înstăriți la Cîmpulung-Muscel, Câmpina, Vălenii de Munte, Târgoviște, Pitești și Ploiești 92. Dintr-o scrisoare trimisă mai târziu, la 3/15 septembrie 1831, de episcopul Râmnicului, Neofit Geanoglu, către fostul mitropolit al Ungro-Vlahiei, Grigore Socoteanu, surghiunit de ruși în Basarabia, aflăm că "epidemia, holera, a intrat și aici în București de la 22 ale lunii lui iunie [st.v.] și a secerat un număr de oameni [...]. De frica ei, s-au spărgăluit Bucureștii, ieșind afară cei mai mulți din
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
la 29 martie/10 aprilie. În seara acelei zile, Mihail Vodă Sturdza a trecut la reprimarea mișcării cu ajutorul miliției ostășești, pusă sub comanda fiilor săi Dimitrie și Grigore. S-au efectuat peste 3 000 de arestări, unii participanți au fost surghiuniți pe la moșii sau mănăstiri, iar 13 dintre fruntașii mișcării porniți spre Galați, pentru a fi deportați în Imperiul Otoman. În drumul de la Galați spre Brăila, șase dintre cei exilați au izbutit să fugă de sub escortă și să se refugieze în
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]