22,147 matches
-
preotului, în ziare laice, maimuțărind limbajul predicilor. * Emisiunea realizată de TV5 despre România a stîrnit în presa autohtonă două editoriale care se bat cap în cap. În COTIDIANUL, Ioana Lupea e de părere că "Realizatorii francezi au dorit probabil să surprindă România postcomunistă, contradictorie, pierdută pe drumul dintre Nicolae Ceaușescu și capitalism, dar nu au reușit să-i înțeleagă complexitatea, tipică Estului Europei. Nu noi am fost subiectul maratonului TV5, ci ceea ce cred francezii despre noi, iar percepția lor nu este
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15257_a_16582]
-
cei doi aruncă anatema asupra categoriei "paparazzi" (simultan cu reclamele insistente pentru noua emisiune omonimă a lui Andrei Zaharescu) ignorînd precedentul periculos pe care solicitarea lor l-ar fi creat. Ce s-a întîmplat, de fapt? Andreea Marin a fost surprinsă de un fotograf oportunist și perseverent în brațele prietenului ei, în dormitor, uitîndu-se la televizor. Nimic obscen, cum recunoaște cu un zîmbet cuceritor și cea în cauză, nici un motiv de cerc roșu. O banală scenă casnică. În fața presei, pe Prima
Andreea Marin în pijama și alte voluptăți by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15282_a_16607]
-
După cîteva minute pătrunde în acest adăpost eteroclit o doctorandă (Niamh Lineham) ce va începe să-l chestioneze pe compozitor. Pornind de la corespondența lui Janacek și, evident, de la subtitlul cuartetului, ea vrea să descopere incidența vieții asupra operei. Janacek o surprinde însă apărînd autonomia artistului și libertatea creației. Caramitru, cum nu l-am văzut niciodată, joacă ironia și scepticismul, își derutează partenera, face piruete și se amuză cu grație, Janacek aici e un compozitor care se sustrage certitudinilor universitare. El nu
O zi la Dublin by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13403_a_14728]
-
scepticismul, își derutează partenera, face piruete și se amuză cu grație, Janacek aici e un compozitor care se sustrage certitudinilor universitare. El nu vrea să confirme o idee deja formulată, o teză scrisă, el vrea să improvizeze, să destabilizeze, să surprindă. Caramitru joacă această gamă de nuanțe cu o rară subtilitate într-o engleză ce-mi e perfect inteligibilă. Vecinul de fotoliu îi murmură doct soției la ureche: „Ce perfect accent cehesc are!”. Inteligența spectacolului provine și din subtila relație pe
O zi la Dublin by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13403_a_14728]
-
un personaj descins parcă dintr-un roman de Milan Kundera sau Ludvík Vaculík, bărbos și cu ochii de un albastru intens, scînteind de maliție, îmi arată cu precădere piesele umoristice, uneori licențioase, din fabuloasa-i colecție. Îi place să-și surprindă vizitatorul, mai mult decît să-l impresioneze. A fost, totuși, unul dintre cei mai activi și mai tenace agenți ai culturii paralele din Praga paralizată de frică și rușine după invazia sovietică și sinuciderea lui Jan Palach și a lui
Cu Jiøi Gruntorád despre 10 000 de tipărituri clandestine by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13389_a_14714]
-
cântat la pian, altădată a jucat cărți. Era mai blândă cu Mario, îl făcea să se așeze lângă fereastra din salon și-i explica modele de cusături sau broderii. Nu-i spunea niciodată nimic despre dulciuri sau bomboane, Mario era surprins dar punea acest lucru pe seama delicateței, temerii ei de a nu-l plictisi. Soții Mañara lăudau lichiorurile Deliei; într-o seară au vrut să-i servească un păhărel, dar Delia spuse cu bruschețe că erau lichioruri pentru femei și că
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
fluturând ziarele cu știrea că un aviator se pierduse în Atlantic. Pe vremea aceea mulți aviatori rămâneau la jumătatea Atlanticului. Cineva aprinse lumina și Delia plecă supărată de lângă pian, lui Mario i s-a părut o clipă că gestul ei surprins de lumină avea ceva din goana înnebunită a scolopendrei, o fugă oarbă pe pereți. Își deschidea și-și închidea mâinile, în pragul ușii, iar apoi se întoarse parcă rușinată, privindu-și cu coada ochiului părinții; îi privea cu coada ochiului
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
în locul unde în timpul zilei vânduse semințe o bătrână e limpede că trebuie să te percepi ca un personaj într-o poveste scrisă de altcineva. Nu mergi pe stradă sau prin râpile astea buruienoase, ci te zbați între filele unei cărți”. Surprinde inteligent labilitatea granițelor dintre persoană și personaj sau dintre realitate și ficțiune dar, în același timp, își joacă rolul cu o sublimă inconștiență: „Dacă sunt intelectuali, discută despre anumiți autori sau opere, acordă prioritate unor citate, revin mereu la aceleași
Ce merită Ion D. Sârbu by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13432_a_14757]
-
spre a îmbucura mulțimea cu ele” (geocities.com); „te vei simți liber să începi tot felul de activități noi care îți vor îmbucura viața” (virtualarad.net); „C.T. a mai dat o veste care îi va îmbucura pe angajați” (ib.). Forma surprinde mai ales cînd apare în același context cu neologisme și cu termeni străini moderni: „Un reportaj însoțit de câteva poze color. Pot spune că mi-a îmbucurat ziua. Și mie, și prietenilor în anturajul cărora l-am savurat și l-
Îmbucurat, înnumărat... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13457_a_14782]
-
atmosfera, naratoarea dialoghează fantezist cu motanul Alleng (spiritul lui Ginsberg) și cu Ezra (Pound), apoi cu De la Vega, în timp ce toți cei care mai apar în carte sunt botezați pe loc: Socrate, Cercelatul, Pișat Rece, Girlie, Tarzan cel Gureș etc. Sunt surprinse, ca într-un jurnal de călătorie (excelent scris, de altfel, mai ales „delirul psichedelic”), WTC, Metropolitan, Empire State, Central Park, Rockefeller Center, Times Square ș.cl. cu ornamentele conotative de rigoare. Nimic nu este ceea ce este, totul este încarnare și simbol
În cheia sexualității by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13467_a_14792]
-
fost urmate de un recital, în limbile chineză și română, din opera eminesciană și din creații proprii, susținut de poeți și actori chinezi. Cu acest prilej, poeta Ke Yan a citit o poezie prilejuită de momentul aniversar, o imagine artistică surprinsă de ochii unei poete chineze. De la apariție volumului Eminescu, poezii, în traducerea lui Ge Baoquan, Xu Wende și Li Ninglai, peste 20 de ani, poetul român este pomenit și recitat cu diverse ocazii omagiale și protocolare, chiar la întâlnirile la
Scrierile lui Eminescu în China () [Corola-journal/Journalistic/13443_a_14768]
-
cărți distilează doar albul. Defect și calitate în același timp. Din nou despre Nichita Colecția „Canon” a Editurii Aula s-a îmbogățit recent, sub semnătura lui Vasile Spiridon, cu Nichita Stănescu, monografie, antologie comentată, (dosar de) receptare critică. Încercând să surprindă fizionomia spirituală a poetului și treptele devenirii sale încă de pe primele pagini, Vasile Spiridon - îmbrăcat „în frac” și cu o retorică „la patru ace” - cedează destul de des ispitei limbajului ușor academizant și suprasolicita vocabularul în raport cu simplitatea referentului, păcătuind astfel prin
La margine de București by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13451_a_14776]
-
27 mai 1960, zi în care a fost arestat tatăl poetului, preotul Teodor Adam. Jurnalul descrie tentativa fiului de a da de urma prizonierului politic. O, tempora! l Un cunoscut poet și lider ecologist de pe la începutul anilor ’90 a fost surprins umblînd cu niscai chimicale prin livada pe care o deținea în proprietate undeva lîngă Capitală. La mirarea prietenului care-l vizita, poetul ecologist a răspuns printr-o mirare și mai mare: pur și simplu nu înțelegea, el, protectorul naturii, în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13481_a_14806]
-
al doilea cântat al cucuvelei, care mi-a și luminat mintea (era cam împrejurul miezului nopții), așa că am priceput totul, și anume: în mod întenționat jocul echipei Steaua a fost gândit sub formă de harababură, tocmai pentru ca „nemanii” să fie surprinși nu atât de așezarea în teren, cât de jocul la derută. Desigur, este vorba despre o strategie ultrasecretă pe care nu o vor pricepe nici viitorii adversari din Cupa UEFA, astfel că, până se vor fi dezmeticit, vor fi eliminați
Cânta o cucuvea în noapte by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13518_a_14843]
-
o țară cu un singur locuitor/ iubito/ inima ta e o patrie/ sunt patriot” (ibidem). Ion Mircea captează nerăbdarea înfățișărilor lumii fenomenale de-a se schimba, presiunea lor lăuntrică doritoare de-a fixa mișcarea pură, aidoma acelor imagini cinematografice care surprind în cîteva clipe mișcarea lentă a norilor sau laborioasa ecloziune a unei flori. Însuși conceptul de „viteză” se lasă încărcat de un fior poetic: „piatra/ a fost odată lumină/ și lumina a fost odată lumină/ dar piatra dar piatra/ dar
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
omul bidimensional.// l-au bătut în cuie/ pe un zid.// i-au decupat sîngele/ era alb ca varul.// au proiectat pe suprafața lui/ un film/ cu oameni care plîng/ în bezna unei săli de cinematograf” (omul bidimensional). Dar pentru a surprinde o asemenea uimitoare transformare a obiectelor e nevoie de un instrument optic special, altul decît ochiul uman obișnuit. Vederea tinde a deveni viziune, așternînd asupra realului culorile subiectivității indomptabile: „ochii tăi verzi tu vezi totul în verde/ ai pătat absolut
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
Paginile închinate aici lui Balzac, Flaubert, Tolstoi, Dostoievski, marilor prozatori germani și austrieci sînt eseuri fundamentale, sintetice și luminoase. Toma Pavel dă aici frîu liber aptitudinii sale pentru formulele emblematice neașteptate, de multe ori cu tentă paradoxală, destinate însă a surprinde substanța intimă a unor opere romanești atît de comentate pînă acum și pe seama cărora s-au scris zeci de monografii. „...în textele sale percepem ironia și tristețea autorului care, refuzînd iluzia idealistă, apără totuși, cu reținerea care-i este proprie
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
să se îmbrace, tundă, miște fistichiu, ca moda să fie impusă de fantezie, nu de gustul unei categorii sociale? Exclamația E ridicol! a devenit aproape un tic verbal și nu este consecventă simțului ridicol. În filmele americane, spre exemplu, putem surprinde foarte des cuvîntul ridiculous, concurat doar de confused și înjurătura binecunoscută. Iată, despre glonțul care, se declară oficial că l-a omorît pe Kennedy, plimbîndu-se prin corpul președintelui, mai ieșind, intrînd prin altă parte, se spune că este «ridicol»”. Am
Despre ridicol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13528_a_14853]
-
atît de interesante ni se înfățișează considerațiile eseistului consacrate ridicolului în calitatea sa categorială, perenă. Sistematizîndu-le, putem ajunge la o schemă în cadrul căreia ridicolul apare abordat sub cîteva unghiuri esențiale, cu caracter complementar. Din punct de vedere social, conceptul e surprins în balansarea sa între integrarea și solitudinea individului. Firește, ridicolul e o funcție eminamente a relației. Ia naștere ca o încălcare a bunei conviețuiri, a unei paradigme comunitare, a unor habitudini generale, semnificînd jena sau rușinea pentru un gen de
Despre ridicol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13528_a_14853]
-
apocalipsă industrială ți se întinde la picioare, cînd urci, la Iași, dealul Cetățuii!), mă așez la curățica masă de pe terasa barului și, vărsînd ritualic doi stropi din vișinată de sufletul hulitului acum Ilici, îmi aprind Kentul de rigoare și mă surprind răspunzînd cuiva la salut, cu un zdravstvuite absolut țicnit. La drum! Țintă: Durăul. Unde n-am mai fost de-un veac. Păstrînd, de-atunci, icoana unei așezări picior-de-plai. Încă de bun-simț în frumusețea ei. Cu nemaipomenita frescă a echipei lui
Peste Ilici dus-întors by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13553_a_14878]
-
văzut un actor care să se poarte în viața de toate zilele atît de simplu și de firesc. L-am scrutat cîteva ore, convingîndu-mă că naturalețea sa era autentică”. Lui A. E. Baconsky, în cursul unei întîlniri fugare, i se surprinde afectarea, aerul infatuat cît se poate de caracterizant, inspirator al unui sumar portret în cheie estetizantă: „Mi-a plăcut aerul său distant și sastisit, ca și ezitarea cu care mi-a întins mîna. (...) înregistram cele trei nuanțe de alb: a
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
ca și ezitarea cu care mi-a întins mîna. (...) înregistram cele trei nuanțe de alb: a zăpezii de pe trotuar, a părului scurt al poetului și al balonsaidului său care trebuie să fi fost căptușit pe dedesubt întrucît era iarnă”. Ne surprinde însă excesiv de luminoasa imagine a lui Iosif Sava, care, în pofida unor indenegabile merite, a fost un ins suficient de alunecos între oportunisme: „Emisiunea (sa) avea un prestigiu ieșit din comun și pentru că în spațiul ei nu încăpea nici cel mai
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
unei mode, moda academică. Multe lucrări ajung să capteze cuvîntul Imaginar drept cuvînt-cheie pentru a beneficia de o receptare valorizată și valorizantă, astăzi, ceea ce duce într-adevăr la un fel de confuzie totodată metodologică și teoretică pentru că imaginarul se lasă surprins prin anumite structuri, reguli bine determinate de funcționare, după cum o arată toate studiile de mitologie și deci este nepotrivit să utilizăm termenul „imaginar” pentru a desemna orice producție mentală fantezistă. Totuși, și dumneavoastră ați subliniat-o, această permeabilitate a termenului
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
cea organizată, cu alte cuvinte, un «test» matematic al transcendenței vieții”. Tot ce este viu se opune degradării, entropiei - o întroarcere la celebrul cogito al lui Descartes. Această viziune asupra lumii nu poate fi decât optimistă și nu m-a surprins faptul că, în alt plan, Pluie d’Etoiles a primit prin 1933, la Paris, Premiul „Celui mai optimist roman al anului”. Spuneam că personalitatea prințului Ghyka este extrem de atrăgătoare. Cum altfel ar putea fi atâta timp cât în el se împacă aventurierul
Lumea, scoica lui Matila Ghyka by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13638_a_14963]
-
răspuns întrebărilor mele prin alte întrebări și mi-a împovărat spaimele cu propriile sale spaime. Sau măcar cu cele ale apropiaților săi. Începuse prin a mă asculta în tăcere. Dacă nimic din ce-i spuneam eu nu părea să-l surprindă, cu fiecare frază a mea se făcea însă tot mai gînditor, părînd oarecum covîrșit. Cînd am terminat, mi-a cuprins mîinile într-ale sale: “Mi-ai vorbit ca unui frate. Acum îmi voi deschide și eu inima în fața ta. Motivele
Amin Maalouf - Periplul lui Baldassare by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13606_a_14931]