236 matches
-
pechineză - Laie pe numele ei cam băiețesc. Cocoțată pe masa de scris, totdeauna la câțiva centimetri de mâna dreaptă, a vegheat cu discretul ei sforăit așternerea fiecărui rând. A albit mult, ochii - în ciuda tratamentului - își pierd treptat acuitatea, a cam surzit și suferă de insuficiență respiratorie, însă își duce cu semeție bătrânețea... „Am încercat tot timpul să nu-mi «profesionalizez» relația cu literatura“ Cum scrieți? Aveți tabieturi? În primul rând, scriu la intervale mari de timp (mă refer aici la ficțiune
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
râs; maică-sa și-a masat Încordată fruntea, simțind parcă apropiindu-se primele semne ale unei dureri de cap teribile; iar Petite-Ma... ei bine, Petite-Ma a continuat pur și simplu să-și mănânce supa de iaurt. Poate fiindcă surzise destul de tare În decursul ultimelor luni. Sau poate fiindcă traversa deja primele faze ale demenței. Sau poate pur și simplu considera că nu are de ce să se agite. Când era vorba de Petite-Ma nu puteai ști niciodată. — Cum ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
razna pă niște coclauri care sunt o rușine că Încă mai ie În capitală; io sufeream ca argentinean - dumicatu cui le-a făcut! - și mă amețise niște dulăi, că, numai ce să lătrase unu, la toți le cășunase să mă surzească primprejur, că mahalalele din Vest nu ie sigure pentru jupâni și nu are pază dă nici o culoare. M-am liniștit pă loc, fincă am văzut că ieram pă strada Charlone; dântr-o dugheană, o gașcă de sărăcii au dat să zică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
care mă descurcasem bine până atunci, în această Dămăroaie n-a mai fost eficace. Ori toată lumea se tâmpise în ziua aceea, ori strada nu exista. Pe cine întrebam, da din umeri unii nici măcar nu-mi răspundeau, ca și când ar fi fost surzi. Dobrinescu îmi spusese numai stația de coborâre, dar a câta la dreapta sau la stânga, uitase să-mi precizeze. Era să renunț, când am dat peste un puști, un vagabond cu genunchii goi pe vremea aceea rece; m-a dus foarte
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mult timp de liniște. Sunt complet surdă de câțiva ani. Doctorii au spus că e din cauza căștilor la care ascultam muzică zi de zi, tare-tare. Eu nu-i cred, trebuie să fie altă explicație. Cum ar fi putut să mă surzească tocmai muzica pe care o ador? E absurd. Așa mi-am descoperit pasiunea pentru lectură. Doar cărțile reușesc să-mi mai tulbure liniștea gândurilor. Cărțile și vibrațiile. Îmi așez palmele pe lemnul băncii, deschise, pregătite să primească orice li se
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ăla de zâmbet tâmp pe care nu ți-l poți reprima. Mă transportă prin mai multe ritmuri, de la tobe africane până la tango sau vals. Ce e cu adevărat uimitor este că aud. Pot auzi muzica, așa cum o auzeam înainte să surzesc. Întorc capul brusc, cu o mișcare scurtă. Stăm chiar spate în spate și părul meu îl lovește peste obraji, peste ochi. Se scarpină și-mi zâmbește încurajator. Are degete lungi, nici prea subțiri, nici prea groase, cu încheieturi puternice și
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
până la glezne, nu era un copil ci o femeie slabă și măruntă și nu în prima tinerețe. Între oalele de pe perete atârna un violoncel. - Ioșca, cine cântă? întrebai cu vocea ridicată, așa cum vorbeau și ei între ei. - De când Ianca a surzit nu mai cântă nimeni, răspunse el. Zece ani, seară după seară, i-am cărat balena la operă. „Ioșca”, mi-a spus Ianca într-o noapte, „Nu mai trebuie să te ostenești, de mâine încolo, fiindcă am surzit și n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
De când Ianca a surzit nu mai cântă nimeni, răspunse el. Zece ani, seară după seară, i-am cărat balena la operă. „Ioșca”, mi-a spus Ianca într-o noapte, „Nu mai trebuie să te ostenești, de mâine încolo, fiindcă am surzit și n-am de ce să mă mai duc la operă”. „Ianca”, i-am răspuns fără șovăire, „crezi oare că ți-am cărat coșciugul ăsta numai de dragul hamalâcului?” „Dar de ce l-ai cărat zece ani de-a rândul, de două ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
deficiente de auz se manifestă diferențiat în funcție de un anumit criteriu, respectiv momentul în care s-a instalat surditatea. În consecință, rezultatele studiului realizat de către cercetător au dezvăluit faptul că persoanele deficiente de auz care s-au născut astfel sau au surzit de timpuriu, prezintă scoruri ridicate la psihotism, ceea ce determină reactivitatea agresivă și frustrare, și par a fi mult mai extravertite decât persoanele normale din punct de vedere organic. Acest ultim rezultat ar putea intra în contradicție cu faptul că deficientul
Specificul personalit??ii deficientului de auz by Nicoleta-Mihaela Cramaruc () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84364_a_85689]
-
oricum nu poți pleca la 50 de ani așa de ușor fără să ți se facă dor până și de urâtul local, nu poți părăsi lumea de zgomote și stridențe care te ține treaz și în somn fără să nu surzești în altă parte. Și tăcerea în limba ta e mai plină de frăgezime decât în orice altă limbă, oricât de poliglot și de instruit te-ai crede. Dacă istoria ar lua un alt curs, poate aș pleca (de pe pământ), dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
tine poate fi rău pentru alții. * Ceasul rău trebuie dat la reparat. * Noroiul nu se face întotdeauna din pământ. * Nu tot ce este frumos e și estetic. * Ochii care nu se văd se uită cu atenție. * În fața evidențelor, unii sunt surzi, alții sunt orbi. Numai deșteptul o poate face pe prostul: invers e mai greu. * Flecarii sunt buni de gură, nu și de carte. * Legea bună e cea care dă rezultate. * Câinele bun trebuie să fie rău. * Chiar și dezlegată la
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
avantaje: permite copiilor surzi să devină competenți din punct de vedere lingvistic, permite accesul la un curriculum variat, facilitează dobândirea de deprinderi bune de scris/citit, dar și labiolectură și vorbit (atunci când se utilizează simultan semnul și cuvântul), conferă elevilor surzi un sentiment pozitiv legat de propria lor identitate. În plus, și poate cel mai important aspect, așa cum am arătat, dezvoltarea timpurie a limbajului este importantă prin ea însăși, indiferent de modalitatea prin care se produce. Sugestii de ordin metodic Indiferent
Sugestii de ordin metodic ?n educa?ia elevului cu deficien?? de auz by Hamza Cecilia,Gherman Gabriela () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84370_a_85695]
-
În timpul ăsta, l-a zăpăcit pentru mult timp pe prietenul meu Geldmacher și i l-a suflat lui Trude Esser pe iubitul ei, Manfred, ca să-l răpească și să-l ducă direct la Paris, unde, treptat, acesta a început să surzească. Mie, însă, pe care proaspăta suferință din iubire mă făcea imun la atacuri de acest fel, mi-a strecurat adresa soțului ei de care se despărțise, care locuia la Villa Medici cu o bursă oferită de statul francez. În treacăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în doială. Știe că nici o urmă de sarcasm n-a încăput în cele câteva cuvinte. Nimic nu l-a trădat. Și Sophia spune simplu cu Adolfo. Urmează o liniște lungă. Din aia în care începi să ai impresia că ai surzit. Sophia a pus un punct final după ce a rostit cele două cuvinte. Liniștea durează. Sophia o întrerupe fără avertisment și un șuvoi de vorbe fără cusur îi iese dintre buze. Și Sophia spune zâmbind inocent știi bine că nu există
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
ni-l rezervă Istoria; Raiul a fost înlocuit cu amintirea (care este o formă slabă a pomenirii). O carte "îți bagă idei în cap" doar dacă ele își aveau locul pregătit de mai înainte, dacă erau cumva așteptate. Altminteri rămânem surzi la orice chemare din partea gândurilor pe care le întâlnim. În felul acesta putem gândi înțelepciunea și drept rezultatul mai multor întâlniri fericite cu ideile. Locul posedării de către Diavol a fost luat de nebunia ca diagnostic. Psihiatria nu ar fi existat
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
dacă mi-ați permite, mi-aș stabili gospodăria pe omoplații dumneavoastră și poate că aș merge și la medic.“ „Eu te consideh totuși bolnav“, mi-a spus doamna Gerda, intrând demnă în camera ei. 7. Pe urmă, un timp, am surzit, era grozav, nu mai auzeam nimic, făcusem dopuri de ceară, solide, eram ca o sticlă plină cu simplitatea pură și liberă a stării mele, arătam cu degetul la ureche : „Sunt surd, ce să-i faci !“, zâmbeam nevinovat, ceilalți înțelegeau, unii
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
aleg mereu și călăii și victimele pentru că spectacolul trebuie să meargă fără oprire. Așa a eșuat pasiunea mea pentru o frumusețe umană abstractă. Mi-am dat seama că țipetele există, însă nu le auzim. Nu vrem să le auzim. Sîntem surzi, iar cei care țipă se chinuiesc să țipe și mai tare văzând că nimeni nu-i aude. Toți își văd de treburile lor mai departe, ca și când nimic nu s-ar fi întîmplat, iar tu te simți atunci ca o păpușă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Și poate că nici nu ne văd... În zadar le facem semn. Noi nu existăm pentru ei. Nimeni nu există pentru altul. Nu există decât cursa fiecăruia. În clipa în care se oprește, moare. De aceea, toți trebuie să fie surzi. Piciorul pe accelerator și privirea fixă pe șoseaua unde gonesc. Atât. Restul... Restul nu contează... Iar noi, fetițo, sîntem "restul", înțelegi? Sîntem în afara autostrăzii. În afara cursei. Cursa noastră s-a încheiat, în această gară, pe acest peron. De ce să pretindem
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
spune, tată, că te iubesc așa cum iubești sarea în bucate. Explozie de uimire și dezaprobare la surorile și la sfetnicii al doilea și al treilea. Posacul rămâne liniștit.) PRICINĂ (își desfundă cu degetul mic o ureche): Bag samă c-am surzit de istov. Mă rog domniilor voastre cinstiți sfetnici, cum a zis podoaba de fiică-mea că mă iubește? Da' vreau să aud răspicat și tare. (Sfetnicii șușotesc între dânșii.) LINGUȘITORUL: N-am auzit prea bine, Măria Ta. LIMBUTUL: Asemenea nici eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
am auzit prea bine, Măria Ta. LIMBUTUL: Asemenea nici eu. PRICINĂ: Poate ai auzit domnia ta, întâiule sfetnic. POSACUL: Am auzit, Măria Ta. Domnița Liana a zis că te iubește așa cum iubești sarea în bucate. PRICINĂ: Atuncea înseamnă că n-am surzit. Dară ție cred c-am să poruncesc să ți se taie urechea cu care-ai cutezat a auzi asemenea necuviință. (se mută, icnind, în jâlțul albastru. Lingușitorul se repede să-l sprijine, gest de refuz al împăratului) Dați de știre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
polițist trebuie să se încreadă în instinct din când în când, zise el. Am recunoscut propria-mi retorică răsuflată: — Detectiv scoatem din tine, i-am spus. Își asculta plăcile de gramofon cu Gigli cu aviditatea cuiva care e pe cale să surzească, oferind și pretinzând la fel de puțină conversație precum un controlor de bilete de tren. Până acum, îmi dădusem deja seama că Hildegard Steininger era cam la fel de ermetică precum rezervorul unui stilou, și îmi închipuiam că prefera probabil genul de bărbat care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
microbul. Ciumații persani și călugării păcătuiau în mod egal. Căci pentru cei dintâi, suferința unui copil nu valora nimic, și pentru cei din urmă, dimpotrivă, teama foarte omenească de suferință năpădise totul. În ambele cazuri problema era ocolită. Toți rămâneau surzi la glasul lui Dumnezeu. Dar existau alte exemple pe care Paneloux voia să le reamintească. Dacă ne luăm după cronicarul marii ciume din Marsilia, dintre cei optzeci și unu de călugări ai mănăstirii din Mercy, numai patru supraviețuiseră febrei. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
fereastră din crîșmele de la suprafață, sub pămînt, tot mai adînc sub beton și asfalt, aveam și noi nevoie de liniște, cei de la suprafață nu pricepeau nimic, spuneau că o se ne asfixiem În abatajele noastre de atîta fum, o să și surzim din pricina boxelor date tare pînă la refuz, de rock-ul ce zguduia, din adînc, dormitoarele lor În care făceau copii legali, că o să murim În vizuinile subpămîntene inundați de alcool, pentru că or să pleznească odată toate sticlele care, la un
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
dumneavoastră? Același lucru ca și în tramvai, n-o să credeți. Ceilalți călători nu observau. Sunt obosiți, storși de plictiseală, de frică, de vicleniile zilnice ale supraviețuirii, dacă găsesc un loc și pot sta jos nu le mai pasă de nimic, surzi orbi muți, să vină potopul. Un loc, să stea jos, ăsta-i trofeul râvnit, credeți-mă. Deci, tocmai treceam prin dreptul abatorului, prin norul acela de putoare, fiecare se strângea în gulerul hainei, nici că le păsa de câinii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pâlpâi, imediat se stinse, dar soneria se declanșă. Doamna Venera se mișca greu, de data asta, ocupată cu bucătăria sau cu lecturile sau cu igiena santinelei Tavi. Adolescentul Dominic își permise o nouă apăsare pe butonul soneriei. Nici o mișcare, de parcă surzise și Tavi, te pomenești, sau dormeau tun, amorezii, cine știe, cuplulglorios al filmului mut, Tavi și Tereza von Teresienstadt, adormiți tun în blindata lor iubire, oțel Krupp Sieg Heil, impenetrabil. Mai apăsă o dată, apoi repede, de câteva ori. Coborî, așteptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]