3,370 matches
-
de pământul-mumă. Iar dorul de copii ori de părinți, Vă răvășește gândul, vă sugrumă Și vă-nălțați, fierbinte, către sfinți O rugă, să le fie numai bine Cum ați dorit când ați plecat de-acasă Iar voi vă chinuiți, printre suspine, Să aibă ”mult” și ”binele” pe masă. Sunteți pribegi prin lumile deșarte Deși sunteți copii de Românie Iar viața pentru voi în doi se-mparte: Sunteți și-acolo și în sfânta glie. Mi-e dor de voi, de fiecare-n
COPII DE ROMÂNIE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1931 din 14 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381652_a_382981]
-
din nopți cu lună Și chiar de-s doar un pui de cuc Cuvântul tău îmi mai răsună În minte și vorbim ades, Tu mă întrebi dacă sunt bine Și dacă muntele mi-e șes Și dacă pieptul mi-e suspine. Da, mamă, supraviețuiesc Și-mi duc cu greu în spate-o cruce, Scriu poezii, prin vers trăiesc Și mă îndrept către răscruce De vânt, de doruri și de drum Și de ”to be, or not to be”, De a fi
PE STEAUA TA de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381664_a_382993]
-
Pe care o cunosc demult, de cand mă știu a fi, Dar pană-n acea clipă, eterna căutare M-aduce-n zori de zori în genele de zi, Ce trec și mă petrec, pe mine, simplă și așa, Fărâmă de fărâmă, suflare de suspin Și știu că nu contează ce cred ca-i viata mea, Când totul împrejuru-mi e simplu, doar destin Ori poate chiar eu n-am știut și nici nu știu ... Citește mai mult FINAL DE CĂUTAREAud afară noaptea cum picură prin
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
și calm, în blândul tău afect, În lupta inegala, grea, cu-al lumii imperfect, Să nu rămâi ecoul memoriilor din mine, Speranța luminoasă ce-mi clocotește-n vine În căutarea acelui început de bine, Ca fugă salvatoare din șiruri de suspine, În care- abandonată sunt eu, veșnic căutând Ades’ chiar în muțenia lumii, notele din cânt, Te-aș fi creat pădure cu frunze aurii, Să-mi fii recunostință față de- aceia vii, Foșnind cântul rotirii pe frunzele din vânt, A tuturor
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
frumos și calm, în blândul tău afect,În lupta inegala, grea, cu-al lumii imperfect,Să nu rămâi ecoul memoriilor din mine,Speranța luminoasă ce-mi clocotește-n vineîn căutarea acelui început de bine,Ca fugă salvatoare din șiruri de suspine, În care- abandonată sunt eu, veșnic căutândAdes’ chiar în muțenia lumii, notele din cânt,Te-aș fi creat pădure cu frunze aurii,Să-mi fii recunostință față de- aceia vii, Foșnind cântul rotirii pe frunzele din vânt,A tuturor ce-
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
1) Se uită mama lung spre vale, Cu ochii ei de azur sfânt, Cu dorul ce-a bătut cărare De-atâta zbucium în privit. Nici astăzi fata mea nu vine! La ce-ar veni? La mărăcini? Se-nchide ploapa-i cu suspine, Fără a găsi nimănui vini. La poarta cu vopseaua veche, Se-așează binișor pe piatră, Statuie vie, nepereche, Al unui timp lăsat la vatră. * Ridică-te, patrie scumpă, la veghe, Ridică-te la un nou început! Străinii te vor pusă
VERSURI (1) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381679_a_383008]
-
Acasa > Poezie > Sonete > SONETUL TRANDAFIRULUI Autor: Alexandra Mihalache Publicat în: Ediția nr. 1950 din 03 mai 2016 Toate Articolele Autorului Eu înfloresc în tainele iubirii. De-ar înflori și oamenii ca mine Aș ștrânge-atâtea doruri și suspine Eternizând sclipirile privirii. Mi-e frig de teama nopții care vine Mă-mbracă haina rece-a despărțirii, Petalele se frâng în doina firii Dar inimile voastre sunt străine. Voi știți că trandafirul poate plânge Și-n lacrima-i se stinge
SONETUL TRANDAFIRULUI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381784_a_383113]
-
din profunzimile ființei, ca fiind ceva intrinsec și categoric, hotărât. În deplină limpezime a simțurilor, mergând până la luciditate: „Ți-am scris cu litere de vânt,/ Poemul meu, pe raze fine,/ Am pus furtuna în cuvânt,/ L-am alintat cu dulci suspine.// Prelins pe ziduri de tăceri,/ E plânsul unei inimi frânte./ Cu litere de mângâieri,/ Voisem ploaia să-ți descânte.// Pe strofe-am presărat trifoi/ De pe ogorul amintirii,/ În titlu-i iz de caprifoi/ Nins pe tarlaua fericirii.// E-un mic
NOU VOLUM DE VERSURI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381752_a_383081]
-
încetare Sfințind în doruri lacrime și glia. Există, oare, floare mai frumoasă Ori cer curat atât de cristalin Cum este poezia luminoasă Care aduce mărilor senin? Nicicând nu intră noaptea-n a mea casă Căci lampa mea e versul din suspin. Referință Bibliografică: Sonetul luminii / Alexandra Mihalache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1720, Anul V, 16 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Alexandra Mihalache : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
SONETUL LUMINII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381831_a_383160]
-
Și pentru că n-a fost suficient că se dansase POPULAR în ploaie toată emisiunea, au băgat ploaie cu găleata și la sfârșit. Înainte de asta, avusese loc discuția finală cu concurenții. Se vărsaseră lacrimile pentru cei care plecau și se suspinaseră suspinele pentru cei care intrau la duel. Concurenții stăteau în platou, într-o mare baltă, și prezentatorii cocoțați pe scări. Până la urmă, Iulia Vântur și-a luat inima-n dinți și s-a dus la ei, târându-și rochia lungă prin
Dansez pentru tine în ploaie by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20524_a_21849]
-
agață de o așchie a parchetului și se deșiră. Începe să plângă în hohote. Cu ultimele puteri, dă de perete ușa de la biroul primarului. Rămâne în cadrul ei, ca o statuie, cu ochii bulbucați de groază și cu pieptul zguduit de suspine. Încearcă să spună ceva, dar nu poate vorbi. Primarul, care se uita la un filmuleț haios de pe YouTube, o aude horcăind și-și ridică ochii spre ea. Își dă seama că e grav. Se ridică, neliniștit: - Ce s-a întâmplat
Apocalipsa fulgului de nea se întoarce II by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21005_a_22330]
-
MAMII NUUUU Se uită toată stradă la noi... Femeia își pierdea răbdarea, se chinuia să bage păpucii, copilul urlă și fugea... Încep eu cu metoda non-pedagogica, dar care funcționează mereu: Eu: băieți, cine se încalță primește o înghețată Copilul printre suspine: dar nu pot..ăștia sunt păpucii mei. Păpucii mei NU AU MELCI ÎN EI.” nike: “cel mai fain moment al zilei? începe pe la 4-5 dimineață când se aude zdrang, zbang, puff , prăbușirea majoră: un picioruș îmi vine fix în stomac
Mă ajutați să vă ofer două minivacanțe la Predeal? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20760_a_22085]
-
să mă rostesc dincolo de beznă Cândva am să mă aflu învingătoare în toate luptele pe care le-am dat sau nu le-am dat am să adun într-un geamăt tot ce am iubit și tot ce am știut amăgiri suspine bucuri nimicuri și cu toate acestea am să mă târăsc în față LUI într-o ultima așteptare Cândva am să fiu una cu eterul piatră și rădăcină am să-mi aud numele nenumăratele strigări dintr-un trecur neștiut de mama
DINCOLO DE BEZNĂ de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384174_a_385503]
-
Da... Numai primăvara este vinovată! Semafoarele își schimbă culorile când în galbenul narciselor, când în roșul trandafirilor și parcă nehotărâte, în verdele primăvăratec... Dintr-o încăpere, plutește, peste trotuare și peste capetele trecătorilor, o melodie clară, plină de soare și suspine... Da! Primăvara asta, numai ea este de vină! Inimi pline de speranțe trezite din somnul greu..., așteaptă cu nerăbdare să simtă din nou iubirea. In suflete cresc pe neașteptate rămurele pline cu mugurii fericirii. Ce frumos este să simt primăvara
O ULTIMĂ... PRIMĂVARĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384194_a_385523]
-
ruga mea: Vreau de azi să fiu mai bun Să trăiesc spre slava Ta! Insomnie A venit un gând răzleț Și mi-a pus o întrebare... De ce trece tinerețea Și iubirea de ce doare? M-antrebat de ce adesea Sunt și lacrimi și suspine? De ce sunt puține vorbe Întristarea să aline? A venit un gând în noapte Cu-o mulțime de-ntrebări... De ce dorul prinde aripi Și există depărtări? M-a-ntrebat de sunt oameni Care uită a iubi? Cât de lungă este calea Care duce
OMAGIU DIVIN 18 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384213_a_385542]
-
trist, un pumn de suferință, pe scena sorții un artist, c-un zâmbet la sentință. Câte iluzii am pierdut, pe cerul umilinței, o soarta am ce-i de vândut, și carnea neputinței. Câți pași spre tine am făcut, blestem peste suspine, în voia sorții abătut, prin clipele-mi puține. Pierdute aripi în măcel, speranțele, chiar toate, și-am înțeles că eu sunt cel, ce plânge pân` la moarte... Autor, Mihail Janto Referință Bibliografică: Am înțeles... / Mihail Janto : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
AM ÎNȚELES… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384316_a_385645]
-
Lasă-mi iarnă... Lasă-mi iarnă gândul verde Și seninul din privire Când vin geruri peste mine Dă-mi un strop de fericire! Lasă-mi inima să cânte Când sub pleoape roua-i multă Și mă-mbracă-n frumusețe Și suspinul îmi ascultă! Lasă-mi iarnă vocea blândă Din izvoare-nvolburate Și în suflet lasă-mi pacea Când furtuna mă străbate! Lasă-mi iarnă primăvara Veșnică-n ființa mea Să pot fi lumină-n lume, Farmecul să-ți pot vedea! Lasă
OMAGIU DIVIN 24 de MARIA LUCA în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384296_a_385625]
-
corectă: 1. Opriți mașina și porniți avariile; 2. Coborâți din mașină; 3. Faceți semne disperate cu mâna celorlalți șoferi; 4. Strigați “Ajutor!”; 5. Când, în sfârșit, cineva se apropie să vă ajute, începeți să plângeți; 5. Arătați către mașină, printre suspine; 6. Tot printre suspine, bâiguiți “ Nu pot să parchez!”; 7. După ce v-a fost parcată mașina, mulțumiți frumos și mergeți unde aveți treabă.” În rest, pe simonatache.ro, se lucrează și se va deschide pentru public în 2-3 zile. Cu
Aș vrea să fiu instructoare-auto! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18219_a_19544]
-
și porniți avariile; 2. Coborâți din mașină; 3. Faceți semne disperate cu mâna celorlalți șoferi; 4. Strigați “Ajutor!”; 5. Când, în sfârșit, cineva se apropie să vă ajute, începeți să plângeți; 5. Arătați către mașină, printre suspine; 6. Tot printre suspine, bâiguiți “ Nu pot să parchez!”; 7. După ce v-a fost parcată mașina, mulțumiți frumos și mergeți unde aveți treabă.” În rest, pe simonatache.ro, se lucrează și se va deschide pentru public în 2-3 zile. Cu fursecuri virtuale, șampanie virtuală
Aș vrea să fiu instructoare-auto! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18219_a_19544]
-
tare decât la Plopșorul meu cu băsmăluță roșie, o proză din volumul Cântecul stepei, cântecul munților de Cinghiz Aitmatov. Sigur au mai fost și altele, dar asta mi-a rămas cel mai pregnant în minte, pentru că am bocit-o cu suspine și cu lacrimi șiroaie. E o poveste de dragoste. Un el și-o ea se iubesc sfâșietor de tare, dar viața îi desparte. Viața, nu ei. Între ei nu s-a întâmplat niciodată nimic rău, doar că viața - șmecheră și
Cărți de plâns by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18275_a_19600]
-
vorbească, primul lucru pe care l-ar spune când vin pe lume, imediat după plânsetul primordial, ar fi „Mamă, ce-aș fute ceva!“. Dar nu pot să verbalizeze, săracii, așa că, timp de un an-doi, se exprimă tot prin lacrimi și suspine, în timp ce mamele se dau de ceasul morții: „Aoleu, oare de ce plânge copilașul? O fi având colici?“. N-are nici o colică, le-a văzut pe Albă ca Zăpada și pe Scufița Roșie într-o carte cu povești și le-ar cam
Viața e frumoasă și are doar două aspecte by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18514_a_19839]
-
27 mai 2017. Să nu pretinzi că-mi înțelegi, Durerea sufletului care, Mă pune-adesea la -ncercare... Să nu pretinzi că mă-nțelegi! N-ai cum să înțelegi vreodată, Căci tu n- auzi cum gem în mine, Dureri și lacrimi, și suspine, Și doruri grele și amare... Să nu îmi zici că știi ce simt! Căci nu ai plâns în miez de noapte, Nu te-ai rugat cu mii de șoapte, Simțind că nu mai ai genunchi! Să poți să simți a
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
Să poți să simți a mea durere, Ar trebui să fii în mine, Legat de trup cu lanțuri fine Să simți durerea ce-a durut! Să nu îmi spui că-a tale lacrimi Se-aseamănă cu ale mele, Că pui suspinul tău în ele Și mă-nțelegi de ce tot plâng... Ca să-nțelegi a mele lacrimi, Ar trebui să-mi fii o geană, O cută în a mea srânceană, Și tot n-ai ști de ce mai plâng... Să nu încerci să mă
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
Citește mai mult Să nu pretinzi că-mi înțelegi,Durerea sufletului care,Mă pune-adesea la -ncercare...Să nu pretinzi că mă-nțelegi!N-ai cum să înțelegi vreodată,Căci tu n- auzi cum gem în mine,Dureri și lacrimi, și suspine, Și doruri grele și amare...Să nu îmi zici că știi ce simt! Căci nu ai plâns în miez de noapte,Nu te-ai rugat cu mii de șoapte,Simțind că nu mai ai genunchi!Să poți să simți a
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
mai ai genunchi!Să poți să simți a mea durere,Ar trebui să fii în mine,Legat de trup cu lanțuri fineSă simți durerea ce-a durut!Să nu îmi spui că-a tale lacrimiSe-aseamănă cu ale mele,Că pui suspinul tău în eleși mă-nțelegi de ce tot plâng...Ca să-nțelegi a mele lacrimi,Ar trebui să-mi fii o geană,O cută în a mea srânceană,Și tot n-ai ști de ce mai plâng...Să nu încerci să mă convingi
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]