697 matches
-
-n cataractă. Pe crestele înalte sunt umbre și lumină De Soare răvășite printre hățiș de brazi, Iar în curând coboară într-un acord de liră, În care tu, un înger, prin ele te înalți. ION I. PĂRĂIANU Referință Bibliografică: ÎN SUSUR DE IZVOARE / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1306, Anul IV, 29 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion I. Părăianu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
ÎN SUSUR DE IZVOARE de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349526_a_350855]
-
drag, un nor oprit sub geana scenei să aștearnă o umbră. Dar s-a întors, Anamaria Ferentz!... În locul umbrei a reexplodat purpura dragostei, seninul de rouă al privirii, fulgerul surâsului în colț, ca o taină din iatacul inimii, glasu-i ca susurul pe pietrele fântânii, cântecele-i, brățare cu pietre scumpe în șirag... Anamaria Ferentz este aceeași artistă fermecătoare. Am așteptat-o cum ar aștepta stânca pustie la liman de mare, valul să o ia în brațe, să o sărute și să
ANAMARIA FERENTZ. PORTRET DIN MEDITAŢII AFECTIVE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349554_a_350883]
-
măicuța mea/ Că suferă ca și-a Ta./ Maica Precesta- zicea:„ Numai mamă să nu fii.../ Să duci dorul la copii.” Din nou, pe ecranul memoriei mi se derulau fantastice priveliști... care veneau din vremi necunoscute, cu freamăt de codru, susur dulce de izvoare, tremurat de vânt îndrăgostit, miros de flori fermecate, lumini celeste, și se revărsau ca o ploaie binefăcătoare răcorind sufletele spectatorilor însetați de frumos. Trilurile naiului s-au desprins ca ușoare fâlfăiri de aripi ale unor îngeri surâzători
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
măicuța mea/ Că suferă ca și-a Ta./ Maica Precesta- zicea: „ Numai mamă să nu fii.../ Să duci dorul la copii.” Din nou, pe ecranul memoriei mi se derulau fantastice priveliști... care veneau din vremi necunoscute, cu freamăt de codru, susur dulce de izvoare, tremurat de vânt îndrăgostit, miros de flori fermecate, lumini celeste, și se revărsau ca o ploaie binefăcătoare răcorind sufletele spectatorilor însetați de frumos. Trilurile naiului s-au desprins ca ușoare fâlfăiri de aripi ale unor îngeri surâzători
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
știi unde ești. Să știi cât de cumplite, de pline de teroare sunt adâncimile iadului", articulă clar, după care se dematerializă lent, ca și precedenta apariție. "Nuuuu!", am strigat, din nou. "Acest coșmar nu se va opri niciodată...". * Roua dimineții. Susurul izvoarelor. Atingerea ta. E simplu, sublim, perfect. Încărcat de divinitate. Atunci pentru ce acest blestem, acest chin fără sfârșit? De ce mă rătăcesc între personaje misterioase, între lumi paralele, între a fi și a dispărea? Doar pentru că am vrut să fii
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
lumea cu răspunsuri la întrebări? Mai mult, la ce bun (uneori) chiar să-ți pui un anumit tip de intrebari? Să lăsăm natură să ne învăluie, să ne adoarmă, să ne poarte prin vai cristaline și păduri virgine, să lăsăm susurul izvoarelor să ne releve adevărată dimensiune a infinitului... E atat de simplu, încât în 2000 de ani n-am reușit niciodată să facem asta... Probabil că inventăm jocuri prea complicate. Clasicii pe care-i iubești n-au făcut altceva decât
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
proaspăt răsădite în pământul... ursuz și rece. Vîntul adia ușor iar un ciripit vioi străbătea orizontul luminos, dăruindu-mi acea bucurie nestăvilită, de ...Viață. Norii transparenți și rotunzi au început plimbarea lor spre zările înalte...iar izvorul cu al lui susur, strălucea mîndru sub särutul aurit al soarelui. Acest tablou efemer, pictat de natură în culori minunate, a făcut să-mi simt inima cum tînjește după ceva... Era o contopire a sentimentelor trezite, parcă abia în acel moment, la viată; o
PRIMA...ZI de DOINA THEISS în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350430_a_351759]
-
Localnicii vorbesc în graiul pur oltenesc. Cine a avut brațe de îmbrățișat mai generoase de la unul spre celălalt: duhul cântecului, ori viitorul cântăreț Gheorghe Gheorghe? Și unul, și celălalt! De mic mi-a plăcut a cânta , am iubit câmpul, pădurea, susurul izvorului, răpăiala ploii, animalele, muncile câmpului. Mi-a plăcut viața, omul... toate acestea se regăsesc în cântecele mele. Și cântecul m-a plăcut pe mine și ne-am unit într-o îmbrățișare cu iubire reciprocă! Strădaniile fără de care nici metalele
GHEORGHE GHEORGHE. A ÎMBRĂCAT MANTIA VLADIMIRESCULUI ŞI A ÎNVEŞMÂNTAT SPIRITUL ÎN CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349161_a_350490]
-
valea pârâului, apoi trebuie să urcăm mult spre creasta muntelui, unde se află casa părintească. Acolo, până sus pe munte, nu te mai poate ajuta niciun motor. Ce frumos e să mergi pe jos, pe cărare de pământ bătătorit, ascultând susurul pârâului de alături, cu pajiștile verzi, răcoroase de-o parte și alta a pârâului, cu brazii înalți foșnind sub cerul senin! Referință Bibliografică: Distracție pe roți / Viorel Darie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1292, Anul IV, 15 iulie 2014
DISTRACŢIE PE ROŢI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349284_a_350613]
-
unui obstacol oricât de mic ar fi el. Și în sufletul celui care iubește, se formează asemenea bulboane când nu poate pătrunde în taina spirituală a celui de care este îndrăgostit. Izvorul și copacul vorbesc naturii prin foșnet sau prin susur, iubirea pentru o persoană dragă îi vorbește sufletului despre puritatea sentimentului, despre dăruire și mai ales despre sinceritatea lui. O asemenea iubire îți doresc să întâlnești, pentru a nu mai fi cucul care se plimbă din cuib în cuib, depunând
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349287_a_350616]
-
Gurghiu, Solovăstru, Reghin au inițiat Festivalul de Tradiții și Obiceiuri al Văii Gurghiului pentru a conserva și promova tradițiile specifice zonei. Pe platoul de la Fâncel, din comuna Ibănești, pe malul apei Gurghiului, la poalele munților, într-un spațiu restrâns, unde susurul și limpezimea apei se împletesc cu glasul, prospețimea și răcoarea pădurii, clinchetul tălăngii cu glasul fluierului, unde lemnul pădurii are rezonanța cântecului, unde piatra a rodit în temelia caselor, unde harul izvorăște din seva copacilor și din piatra muntelui, au
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347906_a_349235]
-
o liniște de mormânt puse stăpânire pe toată sala... Amintirea Titanului cu simțul auzului blocat aproape douăzeci și cinci de ani, care continuase să compună fără să mai cunoască natura vocii umane, era proaspătă în memoria tuturor. Închipuirile lui despre sunete, despre susurul apelor și ciripitul păsărilor, despre foșnetul frunzelor și farmecul nopților de vară, întreceau însăși natura. Sonatele lui răscoleau ființa umană în ce are ea mai pur și mai curat... Se cântă Simfonia pastorală... Micheru le atrase atenția asupra celei de
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
pian, dar niciodată nu atinsese perfecțiunea orchestrei aulice, sonurile plângeau, se tânguiau asemenea unui suflet în zbucium; aici părea o furtună dezlănțuită, aci o zi feerică în care domnește atotputernicul soare peste o eternă primăvară. Scurte intermezzouri curgeau parcă ca susurul unei ape sau dansau feeric ca niște roiuri de fluturi într-o nuntire celestă.... -Doamneee,grăi Veronica, ce mult ne saltă Beethoven din noroiul în care trăim! Eminecu privi la ea; ce mult o îmbujoraseră aceste clipe și ce frumoasă
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
Corina, și dacă n-aș avea puterea să visez, eu nu știu ce s-ar întâmpla cu mine. Toată viața noastră-i făcută numai din vise! Vise sunt și rămân toate pe pământ! Ia ascultă! Ascultară cu sufletul la gură; se-auzea susurul apei, foșnetul mătăsos al apei, mergeau pe malul ei printre sălcii plângătoare, miroseau mâțișorii și vântul îi scutura ca pe niște ciucurași. Se așezară jos pe iarbă, Mihai se trânti pe spate și privea cerul; nori albi, ca o enormă
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
e-armonie. Verdele e-un împărat Ce-a sosit cu veselie și cu floare-ncoronat. Primăverii se vrea mire.Cântă în privirea lui Toată floarea câmpului, iar în ochii ei, uimire! Din adâncuri, de lumină, legănată-n al lui cânt Ivesc susur de izvoare, primăverii șipotind. Din mireasma revărsată peste zări, cu dărnicie, Blânda sărutare-a clipei, toate visele învie! Și-ntr-o rază împletită, cu a ochilor dorință, Primăverii-ntotdeuna, verdele-i e năzuință. Dragoste fragedă Peste verdele-n neștire, plouă lacrimi
POEME DESUETE GRAVATE IN SUFLET de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348074_a_349403]
-
-voi fericirea ? Tu, vis al nopților de vară, ce-mi legeni somnul agitat, tu, astru drag al nopților senine, ce veșnic fost-ai nemișcat si tu, albastră mare cu valul înspumat, cătați-mi fericirea, vă rog neîncetat ! Faceți ca-n susur de izvor, în foșnet de păduri pe munți, în somnul cel odihnitor și-n floarea teilor din curți, să-mi regăsesc iubirea cea pierdută, cândva, în rătăcirea mea... atunci, voi înălța o rugă ne-ntreruptă câtre păduri și mări și-ndepărtata
RUGĂMINTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348192_a_349521]
-
unui obstacol oricât de mic ar fi el. Și în sufletul celui care iubește, se formează asemenea bulboane când nu poate pătrunde în taina spirituală a celui de care este îndrăgostit. Izvorul și copacul vorbesc naturii prin foșnet sau prin susur, iubirea pentru o persoană dragă îi vorbește sufletului despre puritatea sentimentului, despre dăruire și mai ales despre sinceritatea lui. O asemenea iubire îți doresc să întâlnești, pentru a nu mai fi cucul care se plimbă din cuib în cuib, depunând
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347636_a_348965]
-
cunoască iubirea alături de frumosul prinț Ter și să dăruiască familiei un moștenitor. * A trecut însă mult timp și prințesa nu mai primea nicio veste de la cel care se părea că era ursitul ei. Se plimba în continuare prin pădure, asculta susurul izvoarelor și privea cerul, dar nimic nu mai era ca înainte. Avea o premoniție că ceva nu era în regulă, dar nu avea curajul să rostească acest lucru cu voce tare. Anotimpurile au trecut, ținuturile magice au înflorit - dar, într-
LEGENDA PRINŢESEI ZALA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350220_a_351549]
-
aparține doar zeilor, dar frumusețea ți-o vei primi înapoi negreșit”. Și Zala a redevenit frumoasă, recăpătându-și aspectul dinainte. A putut să meargă din nou ziua în pădure, să alerge desculță pe poteci și să asculte trilurile păsărelelor și susurul izvoarelor, iar părinții săi au fost iar mândri de ea. Și a trăit încă mulți ani fericiți la palat. A lăsat în urma ei doar o legendă, care-i poartă numele. Și, pentru frumusețea acestei legende, ca și pentru a ști
LEGENDA PRINŢESEI ZALA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350220_a_351549]
-
riscurile... Suntem doi nebuni... -Hai să înnoptăm aici! -De acord și vom coborâ în zori. Instalăm cortul între cele două stânci... -Gândește-te la cină, eu dau o raită prin preajmă, cred că nu departe există un izvor... Ascultă! Ca un susur de apă, nu?... -Chiar și în aer se simte umiditate... Să nu te depărtezi prea mult... Mi se pare cam cald.... -Și mie, parcă nefiresc la o asemenea altitudine. Platoul îngust, suspendat pe coasta versantului, era nu mai mare decât
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361799_a_363128]
-
Platoul îngust, suspendat pe coasta versantului, era nu mai mare decât un teren de fotbal și înveșmântat de o vegetație ciudat de bogată și variată: speciicare îl contrariau cu cât înainta... Temperatura aerului creștea evident. Se strecura prin desiș urmărind susurul care se amplifica. Auzea inconfundabil apa curgând și simțea aburi, condens...” Un izvor termal” s-a gândit, „o zonă vulcanică neadormită”... Înainta mânat de descoperire. „Totuși, și-a amintit, harta nu specifică acest relief, zona e nudă, nici versantul nu
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361799_a_363128]
-
urma intrigată că cina se răcea. Amurgul făcuse loc unui întuneric de vid umplut cu funingine. Undeva, peste desișuri și contuiruri indefinite, zărera pete de lumină difuză, ca de soare la apus, mascat de relief. S-a lăsat condusă de susurul lichid și sursa de lumină... -Copilul dumneavoastră este cam străveziu... E aproape verde!... Deceți-l la pediatru doamnă! E parazitat și anemic, desigur.... -Nu, doamnă, copilul nostru este perfect sănătos, e în afara oricărui pericol. Noaptea e alb și crește, ziua e
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361799_a_363128]
-
De o zână minunată Și-ți lumină viața toată Dulce mângâiere Clipe de tăcere Liniște și pace Lumea-ntreaga tace Sărut că de stea Suflet pur de nea Mâini cu duioșie Ce îmi aduc mie Liniște pe creștet Delicatu-ti deget Susur de izvoare Fericire mare Dulce-mbratisare Rază de lumină În pustia deplină Aerul ce-n viața mă ține Asta ești tu pentru mine! Referință Bibliografica: Tu... / Angheluță Lupu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 377, Anul ÎI, 12 ianuarie 2012
TU... de ANGHELUŢĂ LUPU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361930_a_363259]
-
George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 377 din 12 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Mocănița Aleargă mocănița, fără gări, Prin munții ce se pierd în depărtări, Cunoaște cotiturile odihnitoare Și pâlcurile de ferigi și căprioare. Merge în ritm cu susurul izvoarelor, Cu fierăstraiele ciocănitoarelor. Șuieră prelung și ascultă mirată; De un dor de ducă aleargă chemată. Cerul se sprijină pe vârfuri de munte, Iar norii nu îndrăznesc să le înfrunte. Visează, vibrează eternă pădurea; De pretutindeni arome, de aiurea. Cum
MOCĂNIŢA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361940_a_363269]
-
ceruri se ridică. Degete și ochi și buze,iară, Verbe mari fac să apară, Din cămara cea mai mică. Taci și-asculți pe Domnul. Susur blînd în stropi de pace. Nu-ți va tulbură nici cînt, nici somnu- Căci în susur blînd e Domnul, Izgonind frică rapace. Fă acum tăcere. Firul ierbii-auzi cum crește. Și în susur blînd că o părere, Domnul este mîngăiere Și la pieptu-i te primiște. Citește mai mult Murmur stins de seară,Catre ceruri se ridică.Degete
LUCIA TUDOSA FUNDUREANU [Corola-blog/BlogPost/365290_a_366619]