575 matches
-
ai cita din Sadoveanu.Te simțeai în Livada Minunată? - De ce nu? Pădurea pentru mine este un colț de Rai. Este ca o magie. Este o frumusețe nepământeană când te afli într-o poieniță plină de flori, pe unde poate mai susură și un izvor cristalin, spălând pietrele ce strălucesc în razele soarelui ca niște nestemate. - Acum în imaginația ta trăiești ca într-un vis frumos, dar să fii chiar înconjurată de acest miraj cum îl numești tu? De cât timp nu
PARTEA I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349352_a_350681]
-
timpul trece pe lângă mine ca apa. Așa mi-a spus blestematul acela de vraci. — Vraci? Care vraci? întrebă Octavia. Broscuța oftă, privind câteva clipe în lungul râului. Luna arginta valurile și învelea coroanele copacilor într-o ceață diafană, neclintită. Apa susura lin, se ondula deasupra bolovanilor și curgea, curgea fără încetare spre abisurile nopții. — Care vraci? întrebă iarăși Octavia, timidă și curioasă. — Merlin, răspunse broscuța, ca trezită din vis. Vraciul Merlin. El m-a preschimbat în broască. El, afurisitul de vraci
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
misterioasă a pădurilor de brazi, a apelor repezi și curate de munte, a văilor înecate în verdeața ce îmbrățișează așezări omenești, ascunse și învălurite de ceața alburie disipată de razele învingătoare ale soarelui și, ultima, defileul apei Bistriței cea năzuroasă, susurând grațioasă în liniștea înfiorată și spășită a trecătorilor strâmte, furișate pe sub stâncile înclinate într-o tandră apropiere, parcă sărutând seninul cerului. Am pășit smerită, ca într-o catedrală naturală, a cărei maiestuoasă sobrietate întrece gândirea omenească. Am continuat drumul către
CĂLĂTOR PRIN BUCOVINA DE ELIZA ROHA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349434_a_350763]
-
în dimineți cu umbre și răcoare, când mierla doinește iar vântul poartă parfumul pământului de la Curtea de Argeș, la Corbeni și Vidraru. De aici, cântecele Elisabetei Turcu urcă la coloanele de piatră ale muntelui, adunând în trecere poeme și melodii în care susură istoria Curții domnești, dragostea, veselia sau jalea argeșenilor! Veșnicia și nemărginirea, pâraiele, râul, lacul, pădurea, livada, câmpul, glezna și crestele muntelui cântă și radiază strălucire în glasul Elisabetei Turcu. Dar și omul cu trăirile sale, chiotul și bocetul, ardoarea vieții
ELISABETA TURCU. DĂRUIREA DE SINE ÎNTRU SLUJIREA TOTALĂ A FOLCLORULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1254 din 07 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349840_a_351169]
-
Ah! Iubire, Sufletul mi-e plin de tine! Tu ești vraja ce mă-ncântă Și de drag, La piept aș strânge Universul. Diafana Primăvară Se revarsă tumultuoasă Și din zori îndepărtate Se- apropie în stol Zglobii, gălăgioși cocorii Iar Glavaciocul susură domol. Crește iarba, covor moale, Roua cade pe ogoare Sună codru-n așteptare, Primăvara-i pe cărare Înflorind florile-n cale Și zefirul, boare lină, Ne răsfață în grădină, Iar copacii din livadă Straie verzi îmbracă-n grabă, Ca stropiți
SOSIT-A DULCEA PRIMĂVARĂ LA PURANI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349994_a_351323]
-
Omagiu > AICI E ... ROMÂNIA Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1066 din 01 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Veniți acasă! Aici e... România ! Albastrul cerului e mai senin, În codrii se aude ciocârlia Și’n vârf de munte izvoare susurând. Iar cand viorile încep să cânte, Baladele în corzi de inimi se topesc Și plânge neamul românesc, În doinele ce încă mai jelesc ! Coloana este totuși infinită Și stă Brâncuși alăturea de ea, La masa tăcerilor asculta Vorbele ce’s
AICI E ... ROMANIA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344447_a_345776]
-
maramă Astfel să se-arate luna mai cu seamă : Își coboară blonda razelor cunună Care-n străluciri peste flori se-adună Dansuri de lumini multe-mpodobind Și-a râului unde blând învăluind. După ierburi nalte stă râul ascuns Iară al lui susur toate le-a pătruns. Altuia se-arata codrii cei inalți Falnici de milenii,te fac să tresalți. Că atât de pură-i sfânt-acea minune Veșnic necuprinsă de gânduri păgâne. Frunțile-și ridică spre soare-răsare Ridicând în slavă nesfarșita zare
DIN VĂI DE LUMINĂ de CRUŢI CRISTIAN în ediţia nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344534_a_345863]
-
Crăpăturile de atunci, din pereții unor construcții, s-au adâncit cu timpul, și mai mult. Ele se intersectează pe pereții blocurilor, ca o urzeală, și desfac la îmbinări, perete de perete, în deschizături de profil, prin care cuibăresc vrăbiile și susură ploile. Bătrânele blocuri crâșcă azi a prevestire, în larma vântului, clătinate într-una, din temelii, și de alte seisme, dar și de intervențiile directe ale mâinilor „dibace” care sparg pereții propriului așezământ spre a croi prin casă arcade, în stilul
NICOLAE NOICA. CONDAMNABILĂ ÎNDEPĂRTARE DE BAZA ŞCOLII ROMÂNEŞTI DE CONSTRUCŢII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347550_a_348879]
-
o vorovit, deși cartea domniei-sale despre romi nu. Dar promit să-l citez în vreo două locuri în viitoarea mea încercare. După speech, eu i-am șoptit complice lui Achim că rom înseamnă hoț în traducere, iar dumanlui mi-a susurat că nu știe nimic despre limba romani. A fost franc, și de aceea-i aduc un omag cu cio antepozițional. De șef de trib alb la africani. Domnul Gheorghe Sarău ne-a lămurit misterul cum a reușit să învețe romani
AVENTURĂ LA ACADEMIA ROMÂNĂ de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350017_a_351346]
-
impresiile pe același suport sau pe altul. Idiferent de suportul material, sufletul ei se mulează perfect, lăsându-i amprenta de inefabil. Lucrările ei, fie cele colorate sau cele lucrate în peniță, au un Duh de Lumină. Degajă căldură și parcă susură acorduri dulci de flajeolete. Și toate acestea, pentru că artista este o fică duhovnicească, plecată la tot ce este sacru. În râvna sa pentru lucrarea spirituală, nu precupețește nimic; nici timp, nici efort, nici iubire. Constanța, este una din acele persoane
NATURĂ MOARTĂ CU ECOURI DE LINIŞTE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365863_a_367192]
-
se dorește de detractori salahorii îmbibați în păcura calomniei, de epigoni, de sfertodocți, de infractorii culturii, de delicvenții moralei creștine ori erudiții bălmăjelilor academice. Dimpotrivă, Dorul de Luceafăr deși nu mai curge ca o revărsare de cascadă el curge tainic, susură melodios într-un izvor sacru de dragoste, de iubire divină, ce urcă din inimile cele mai curate și sufletele prea alese spre dumnezeiasca Frumusețe a Mântuitorului Hristos. Așadar, pentru că sunt o lacrimă prelinsă din suspinul Luceafărului, ieri 15 ianuarie, am
LACRIMILE LUCEAFĂRULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366038_a_367367]
-
Tudosa Fundureanu , publicat în Ediția nr. 1418 din 18 noiembrie 2014. Murmur stins de seară, Către ceruri se ridică. Degete și ochi și buze,iară, Verbe mari fac să apară, Din cămara cea mai mică. Taci și-asculți pe Domnul. Susur blînd în stropi de pace. Nu-ți va tulbură nici cînt, nici somnu- Căci în susur blînd e Domnul, Izgonind frică rapace. Fă acum tăcere. Firul ierbii-auzi cum crește. Și în susur blînd că o părere, Domnul este mîngăiere Și
LUCIA TUDOSA FUNDUREANU [Corola-blog/BlogPost/365290_a_366619]
-
Domnul este mîngăiere Și la pieptu-i te primiște. Citește mai mult Murmur stins de seară,Catre ceruri se ridică.Degete și ochi și buze,iară,Verbe mari fac să apară,Din cămara cea mai mică.Taci și-asculți pe Domnul.Susur blînd în stropi de pace.Nu-ți va tulbură nici cînt, nici somnu-Căci în susur blînd e Domnul,Izgonind frică rapace.Fă acum tăcere. Firul ierbii-auzi cum crește.Și în susur blînd că o părere,Domnul este mîngăiereși la pieptu-i
LUCIA TUDOSA FUNDUREANU [Corola-blog/BlogPost/365290_a_366619]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > PLOAIA MEA.. Autor: Oana Adriana Alexandrescu Publicat în: Ediția nr. 2354 din 11 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Ce au pus la cale norii de îmi picură întruna Amintirea vocii tale..care-mi susură în minte Șoapte pline de iubire?!.. Saltă inima, nebuna Și pe partitura-i tristă ploaia-mi pare mai cuminte! Ce au pus la cale stropii de îmi cântă simfonia Patimei ce-o port în mine?! Cât de drag îmi ești
PLOAIA MEA.. de OANA ADRIANA ALEXANDRESCU în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365423_a_366752]
-
imaginea cum se scaldă în apele somnului. Ulciorul rămas plin de speranțe și gol de împliniri e și el singur, un cavaler de noapte unde absența și îndepărtarea par ireale. Voi smulge frustrările și în tristețea mov fântânile o să-mi susure vechi melodii de dragoste pe care în timp sentimentele le-au uitat la răspântii ca pe niște santinele care ne păzesc de durere. Fata aceea și azi trece unduitoare prin gânduri cu sânii copți în iarba coaptă și sunătoare dintre
PĂDUREA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 987 din 13 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365031_a_366360]
-
veghe să văd cum licurește prima stea. doar umbre negre și-amintiri târzii apar prin norii care stau să cadă și trec prin fața mea, o promenadă, tot așteptându-te iubito ca să vii. tăcerea-ți mi-a adus melancolia, izvoare albastre susură prin munți, foșnesc a toamnă plopii cei cărunți, a tăcut tristă-n cuiburi ciocârlia. mă-ntorc în mine cu aripa frântă, mi-adun în mâini scânteile de dor, se sting încet și le privesc cum mor ca niște frunze-n
REFLECŢII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1003 din 29 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365119_a_366448]
-
în: Ediția nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Murmur stins de seară, Către ceruri se ridică. Degete și ochi și buze,iară, Verbe mari fac să apară, Din cămara cea mai mică. Taci și-asculți pe Domnul. Susur blînd în stropi de pace. Nu-ți va tulbura nici cînt, nici somnu- Căci în susur blînd e Domnul, Izgonind frica rapace. Fă acum tăcere. Firul ierbii-auzi cum crește. Și în susur blînd ca o părere, Domnul este mîngăiere Și
LINIȘTE de LUCIA TUDOSA FUNDUREANU în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365279_a_366608]
-
la... a nu fi cuminte! Ei bine, atât de bine a prins greșeala asta de interpretare, încât și după finalizarea acțiunii, ce păruse că nu este permisă printru-un "da" spus cu gura deschisă, auzeam un permanent "nu, nu... nu", susurat printre buzele nesătule de săruturi, din ce in ce mai rar și fără viață, dar enorm de incitant. Atât de incitant și real, încât "nu" a continuat să se audă ușor, șoptit, drăgăstos și imperativ, în expresie completă: "nu, nu, nu înceta, te rog
DA ORI NU NE COMPLICĂ VIAŢA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 946 din 03 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366522_a_367851]
-
să facă bani în America și s-a întors de acolo, bolnav. Cu banii aduși și-a cumpărat pământuri și acareturi, dar averea i s-a risipit curând pe doctori și pe leacuri. „Ce-i omul...”, îmi spune că au susurat, ani de-a rândul, ca un izvor nesecat, bătrânele din sat. Au rămas după el, să îl plângă, soția și trei copii - Mitică, Ion și Nicolae. Unul dintre băieți a ajuns secretar general la Facultatea de Medicină din Cluj, iar
TREI INSTANTANEE CU COPII, PĂRINŢI ŞI BUNICI DIN ROMÂNIA, LA ÎNCEPUT DE SECOL XX de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366694_a_368023]
-
în surdină lipsite de disonanțe, ca vraja unui descântec?” Renunț pentru un timp. Degeaba mă ocup de alte treburi prin casă, ideea parcă dă în clocot pe creier. Revin și iarăși rătăcesc prin zig-zagurile de imagini. Îmi ciulesc urechile, poate susură sau poate licăre vreo soluție cum să îmi îmbrac gândul care mă-mboldește mereu. Când mi se pare că întrezăresc ceva, imaginile îmi vin parcă virusate. De la o vreme, pe canavaua unor întâmplări, încep să zbenguie și să se închege
TALENTUL ... de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365581_a_366910]
-
Și mă cufund de voie în lectură Aleg ținuturi unde-și petrecură Conquistadorii vremea în războaie Un țârâit de greieri noaptea cură Din tavane amintind a ploaie Și lucrurile împrejur se-nmoaie După o neștiută partitură Această investiție aparte Și susurând duios ca o vioară Recordurile lumii le doboară: Doar să-ntinzi mâna și să iei o carte: Și-n schimbul tristelor firide, O altă lume-atunci ți se deschide! Referință Bibliografică: Mă las robit / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
MĂ LAS ROBIT de ION UNTARU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361720_a_363049]
-
Autor: George Petrovai Publicat în: Ediția nr. 790 din 28 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Întreaga acțiune se petrece în atriumul (curtea interioară) din imensul palat al lui Pontius Pilatus, procuratorul Iudeii. Ca în toate marile case romane, în mijlocul atriumului susură un splendid havuz, iar jur-împrejurul său se întinde porticul acoperit, loc amenajat nu doar pentru destindere și odihnă atunci când căldura devine sufocantă, ci și pentru desfășurarea activităților specifice cancelariei celui mai important demnitar roman din zonă: consfătuiri, audiențe, punerea rezoluțiilor
TEATRU: PONTIUS PILATUS (POEM DRAMATIC) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351853_a_353182]
-
libertate la cristalul vitrinei cerești, nu stele și nici duhuri de sfinți, ci banchize de flori de cântece cu patimile, dorurile, dragostele omenești; începea sărbătoarea unui soare stăpân nu al înălțimii vulturului ci al albei lumini din fântânițele în care susură folclorul neamului. Surâd de șaizeci de ani nemuritoarele cântece ale maestrului Benone Sinulescu, iar pietrele din izvoare, mai rare și cu mistere mai fermecătoare ca giuvaerul, întorc de sub unde surâsul! Pietrele acestea-s anii culturii noastre sătești în care s-
BENONE SINULESCU. ÎN NERĂBDAREA ANIVERSĂRILOR CE VOR SĂ MAI VINĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350576_a_351905]
-
ne pastelează trările, ajutându-ne să descoperim în forurile noastre interioare tot ce e mai peren, mai frumos, mai pur și autentic. Se aude sunetul zlogbiu al picăturilor gingașe de ploaie ce parcă, ne înaripează gândurile spre vis și ne susură la ureche melancolice șoapte de dragoste, pe care toamna le-a trăit în sfera divinului. Parcă ar dori să ne învețe și pe noi emoțiile calde pe care doar iubirea ni le trezește în suflet. Toamna lasă în urmă parfum
ÎN ANOTIMPUL CĂUTĂRII ŞI AL MELANCOLICELOR CLIPE de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 691 din 21 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351339_a_352668]
-
cheamă, Din trupu-ți m-am hrănit și adăpat Și te-am simțit a fi a doua mamă. Ți-am admirat și grija pentru cei Ce rătăcesc nevoia ta și dorul, Departe de mirosul tău de tei, De cântecul ce-l susură izvorul. I-ai așteptat cu muntele și marea, Cu sufletu-ți de soare și de cer Unde nicicând nu-ncape neiertarea Și neiubirea celor care pier. Tu i-ai iubit și-atunci când ei ți-au dat Disprețul lor... și ura
E ZIUA TA... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351535_a_352864]