KorAP: Find »[drukola/base=sutaș & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...7 8 9 10 >

236 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927

însă lângă el. Numai unul, în mână cu un fel de făclie dintr-un băț rășinos care abia pâlpâia, ieșind tocmai atunci afară din peștera unde cotrobăise, auzi strigătul sutașului și spuse cu glas veșted: - Nu mai sunt arme, stăpâne. Sutașul holbă ochii: - Cum nu mai sunt? - Nu mai sunt. Sutașul se lăsă neputincios cu șezutul pe o piatră. Nu mai era în stare să judece. Dincoace, jos, în tabăra de lângă peșterile sclavilor, slujbașul regesc era ros de felurite presupuneri. Se

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
de făclie dintr-un băț rășinos care abia pâlpâia, ieșind tocmai atunci afară din peștera unde cotrobăise, auzi strigătul sutașului și spuse cu glas veșted: - Nu mai sunt arme, stăpâne. Sutașul holbă ochii: - Cum nu mai sunt? - Nu mai sunt. Sutașul se lăsă neputincios cu șezutul pe o piatră. Nu mai era în stare să judece. Dincoace, jos, în tabăra de lângă peșterile sclavilor, slujbașul regesc era ros de felurite presupuneri. Se plimba încolo și încoace, ca o panteră care încă nu

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
cu răspunsul că o corabie este, una singură, dar cam șubredă și fără corăbieri. Numai un bătrân mai stătea în ea, paznicul ei, un fost cârmaci. Slujbașul regesc scrâșni din dinți. Nu mai voia să trimită și pe alții după sutaș, ca să nu mai piardă soldați. Într-un târziu îl liniști însă un gând, care îi făcu chiar plăcere. Dacă sutașul pierise cu oamenii lui cu tot, însemna că pierise unul care știa taina fugii sclavilor. Chiar de vor fi scăpat

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
ea, paznicul ei, un fost cârmaci. Slujbașul regesc scrâșni din dinți. Nu mai voia să trimită și pe alții după sutaș, ca să nu mai piardă soldați. Într-un târziu îl liniști însă un gând, care îi făcu chiar plăcere. Dacă sutașul pierise cu oamenii lui cu tot, însemna că pierise unul care știa taina fugii sclavilor. Chiar de vor fi scăpat câțiva dintre soldați, pe soldați nu-i întreabă nimeni. Stăpânilor le va spune așadar că sutașul acela nesăbuit și trufaș

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
făcu chiar plăcere. Dacă sutașul pierise cu oamenii lui cu tot, însemna că pierise unul care știa taina fugii sclavilor. Chiar de vor fi scăpat câțiva dintre soldați, pe soldați nu-i întreabă nimeni. Stăpânilor le va spune așadar că sutașul acela nesăbuit și trufaș nu l-a ascultat și a luat cu sine sclavii în munte, el știa pentru ce. Și că au pierit acolo cu toții. Sutașul, în această vreme sculîndu-se de pe piatră, privi deznădăjduit spre soldații săi și le

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
soldați, pe soldați nu-i întreabă nimeni. Stăpânilor le va spune așadar că sutașul acela nesăbuit și trufaș nu l-a ascultat și a luat cu sine sclavii în munte, el știa pentru ce. Și că au pierit acolo cu toții. Sutașul, în această vreme sculîndu-se de pe piatră, privi deznădăjduit spre soldații săi și le porunci să coboare în tabără. După câțiva pași, un soldat îl întrebă: - Câinii nu-i luăm, stăpîne? Legați cu frânghii de niște copaci, câinii scânceau jalnic. Sutașul

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
Sutașul, în această vreme sculîndu-se de pe piatră, privi deznădăjduit spre soldații săi și le porunci să coboare în tabără. După câțiva pași, un soldat îl întrebă: - Câinii nu-i luăm, stăpîne? Legați cu frânghii de niște copaci, câinii scânceau jalnic. Sutașul se opri o clipă, apoi scuipă scârbit, zicînd: - Lasă-i acolo! Și porni înainte. Soldații nu mai îndrăzniră să vorbească. Dar toți întorceau capul spre peșteră. Le era milă de câini. Când ajunseră în tabără era amiază. Slujbașul regesc nu

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
spre peșteră. Le era milă de câini. Când ajunseră în tabără era amiază. Slujbașul regesc nu se mai aștepta să-i vadă. Totuși veniseră, și nu era nimic de făcut. Când văzu soldații dezarmați și auzi întîmplarea, îl cuprinse groaza. Sutașul zise că se va duce numaidecât la liman, să se încarce în corabie cu cincizeci de soldați ca să aducă sclavi de pe țărmul Țării Nisipurilor. Altceva mai bun mintea lui nu găsea. Slujbașul regelui ar fi încuviințat bucuros, căci dacă sutașul

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
Sutașul zise că se va duce numaidecât la liman, să se încarce în corabie cu cincizeci de soldați ca să aducă sclavi de pe țărmul Țării Nisipurilor. Altceva mai bun mintea lui nu găsea. Slujbașul regelui ar fi încuviințat bucuros, căci dacă sutașul aducea sclavi noi, nimeni nu mai putea să afle de fuga celorlalți, iar dacă pierea cumva pe drum taina putea să rămână veșnică. Slujbașul știa bine că despre morți se poate spune orice. Numai un lucru nu știa: ce să

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
să afle de fuga celorlalți, iar dacă pierea cumva pe drum taina putea să rămână veșnică. Slujbașul știa bine că despre morți se poate spune orice. Numai un lucru nu știa: ce să răspundă stăpânilor Atlantidei dacă vor afla că sutașul a plecat. Să le spună că a fugit nu putea, căci poate omul se va întoarce și îl va da de minciună. Să le spună că nu știe, iarăși nu putea pentru că fusese trimis în această tabără anume ca să știe

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
da de minciună. Să le spună că nu știe, iarăși nu putea pentru că fusese trimis în această tabără anume ca să știe tot ce se petrece în ea. Ochiul stăpânilor era, aici, el. Lucrurile se încurcaseră rău. În cele din urmă, sutașul luă corabia cu bătrân cu tot și cu cincizeci de soldați și porni în larg. Afară de bătrân, nimeni nu știa să mânuiască o corabie, și nici bătrânul la vârsta lui nu prea se mai putea socoti corăbier de nădejde. Totuși

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
larg. Afară de bătrân, nimeni nu știa să mânuiască o corabie, și nici bătrânul la vârsta lui nu prea se mai putea socoti corăbier de nădejde. Totuși avură noroc, căci un vânt ușor îi împinse spre răsărit. Un om trimis de sutaș de pe țărmul limanului veni mai târziu la slujbașul regesc să-i spună că i-a văzut plecând pe mare liniștită. Lucrurile păreau să se fi așezat. Într-un fel sau în celălalt, neobișnuita întîmplare năzuia să se descurce, fie că

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
de pe țărmul limanului veni mai târziu la slujbașul regesc să-i spună că i-a văzut plecând pe mare liniștită. Lucrurile păreau să se fi așezat. Într-un fel sau în celălalt, neobișnuita întîmplare năzuia să se descurce, fie că sutașul se întorcea cu robi prinși pe țărmul vecin, fie că pierea ducând cu sine și primejdia destăinuirii. Dar în zorii zilei următoare slujbașul regesc fu trezit de ajutorul său care-i spuse, gâfâind de oboseală și spaimă, că peste noapte

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
stea în cumpănă, el scrise pe o bucată de papirus, singura pe care o avea, o scrisoare îngrozită slujitorului Zeului Puterii, preotului Tefnaht, și, pecetluind-o într-o cutie de aramă, trimise doi soldați de încredere și un ajutor de sutaș să i-o ducă în orașul cel mare al țării. Trebuia luate măsuri în fața cărora slujbașul singur nu mai avea nici pricepere, nici tărie. CAPITOLUL XIV Trecuseră cincisprezece zile de la sosirea corăbiilor în Marele Oraș. Auta era în sala cu

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
mă tem pentru tine, după moartea mea. Nu toți au nevoie și de înțelepciune când au putere. Nu știu ce te vei face tu... caut de mult un mijloc. Dar în clipa aceea ușa se trânti de perete și năvăli înăuntru un sutaș voinic, plin de praf și de scaieți și cu ochii roșii de oboseală. Auta sări în picioare și puse mâna pe toiagul de abanos, negăsind la îndemînă altă armă mai potrivită să-și apere stăpânul. Marele Preot întoarse liniștit numai

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
roșii de oboseală. Auta sări în picioare și puse mâna pe toiagul de abanos, negăsind la îndemînă altă armă mai potrivită să-și apere stăpânul. Marele Preot întoarse liniștit numai capul. Asemenea intrare nu se petrecuse niciodată în acest palat. Sutașul căzu în genunchi și întinse o cutie de argint, cu pecetea regelui Atlantidei. Din spatele lui, lângă ușă, se arătă și slujitorul palatului sfânt. Venindu-și în fire, Auta luă cutia din mâna sutașului istovit de mers și fugă și i-

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
nu se petrecuse niciodată în acest palat. Sutașul căzu în genunchi și întinse o cutie de argint, cu pecetea regelui Atlantidei. Din spatele lui, lângă ușă, se arătă și slujitorul palatului sfânt. Venindu-și în fire, Auta luă cutia din mâna sutașului istovit de mers și fugă și i-o aduse Marelui Preot. Fața bătrânului era netulburată. Îi făcu semn sutașului să plece. Auta privea cutia cu ochii lacomi de dorința de a ști ce era în ea. Niciodată nu văzuse soli

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
regelui Atlantidei. Din spatele lui, lângă ușă, se arătă și slujitorul palatului sfânt. Venindu-și în fire, Auta luă cutia din mâna sutașului istovit de mers și fugă și i-o aduse Marelui Preot. Fața bătrânului era netulburată. Îi făcu semn sutașului să plece. Auta privea cutia cu ochii lacomi de dorința de a ști ce era în ea. Niciodată nu văzuse soli, chiar regești, năvălind în casa Marelui Preot ca într-o cârciumă. Ce putea să fie atât de grabnic? La

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
ar fi fost însă dacă străinii ar fi avut ciudatele lor globuri pe cap!), Tefnaht căută să se depărteze pe nesimțite de ceata în care se afla, strecurîndu-se pe furiș în mulțimea pestriță. Când ajunse destul de departe, făcu semn unui sutaș de pe zidul palatului. Sutașul coborî și ascultă cu urechea aplecată o poruncă. Auta nu scăpase din vedere primejdia și izbutise să-l zărească pe preot lângă zid unde lumea nu se mai înghesuia. Fața nu i se deslușea, însă îi

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
dacă străinii ar fi avut ciudatele lor globuri pe cap!), Tefnaht căută să se depărteze pe nesimțite de ceata în care se afla, strecurîndu-se pe furiș în mulțimea pestriță. Când ajunse destul de departe, făcu semn unui sutaș de pe zidul palatului. Sutașul coborî și ascultă cu urechea aplecată o poruncă. Auta nu scăpase din vedere primejdia și izbutise să-l zărească pe preot lângă zid unde lumea nu se mai înghesuia. Fața nu i se deslușea, însă îi cunoștea veșmântul. După câteva

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
primejdia și izbutise să-l zărească pe preot lângă zid unde lumea nu se mai înghesuia. Fața nu i se deslușea, însă îi cunoștea veșmântul. După câteva clipe, dând la o parte mulțimea cu lăncile, câțiva soldați în frunte cu sutașul se apropiau de străini. Sutașul mergea țanțoș, cu pieptul scos înainte, în mână cu o sabie scurtă, greaua sabie scurtă a armatei atlante. Însă pe neașteptate, sutașul se repezi la Auta și trântind sabia pe lespezi îl îmbrățișă, strigînd: - Auta

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
zărească pe preot lângă zid unde lumea nu se mai înghesuia. Fața nu i se deslușea, însă îi cunoștea veșmântul. După câteva clipe, dând la o parte mulțimea cu lăncile, câțiva soldați în frunte cu sutașul se apropiau de străini. Sutașul mergea țanțoș, cu pieptul scos înainte, în mână cu o sabie scurtă, greaua sabie scurtă a armatei atlante. Însă pe neașteptate, sutașul se repezi la Auta și trântind sabia pe lespezi îl îmbrățișă, strigînd: - Auta!... Tu ești, Auta? Auta abia

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
clipe, dând la o parte mulțimea cu lăncile, câțiva soldați în frunte cu sutașul se apropiau de străini. Sutașul mergea țanțoș, cu pieptul scos înainte, în mână cu o sabie scurtă, greaua sabie scurtă a armatei atlante. Însă pe neașteptate, sutașul se repezi la Auta și trântind sabia pe lespezi îl îmbrățișă, strigînd: - Auta!... Tu ești, Auta? Auta abia putu rosti de bucurie și tulburare: - Iahuben, prietenul meu drag! Dar Iahuben numaidecât se desfăcu din îmbrățișare: își adusese aminte de ceea ce

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
leg și să te duc la închisoare. Nu mi-a spus că ești tu... Și Iahuben începu să plângă. Tefnaht însă nu pierduse vremea în zadar. Venea acum el însuși însoțit de o sută de soldați și apărat de câțiva sutași înarmați. Armele lor bine lustruite străluceau la soare. Sulița fiecăruia era lungă și ascuțită, scutul rotund acoperea aproape jumătate din trup. Erau la vreo treizeci de pași, când Auta îi zări și smuci mâna unuia dintre străini. - Uite-i, vin

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
să facă). Să fugim cât mai e timp! strigă Auta din nou. Soldații erau la douăzeci de pași. Lumea se ferea, mirată. Doar un câine mare, un dulău ciobănesc cine știe cum rătăcit în această mulțime, se împletici între picioarele unuia din sutași. Străinul scoase liniștit dintr-un buzunar o țeavă scurtă, albastră, și strigă spre soldați în limba atlantă, cât putu de tare: - Nu vă apropiați de noi, spre binele vostru! și îndreptă țeava cu mâna întinsă spre câine. Apăsă un bumb

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]