1,232 matches
-
suporta. Chiar dacă agonia aceasta excitantă era delicioasă, am simțit că vezica stă să-mi explodeze. Ceasul deșteptător de pe noptieră indica 6. 25, când am deschis larg ușile și am ieșit din paradisul meu involuntar - cu bluza galbenă spânzurată peste un sutien umplut până la refuz cu batiste, cu părul vâlvoi și cu mâinile puse precaut pe șolduri, bâțâindu-mă cu curaj pe tocuri, cu o fundă de satin roșu legată de sexul meu. După aceea, nimic n-a mai fost la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să mai ajungem. Dar limbajul corpului Îmi comunica altceva. Se duse calmă până la cutia cu farduri și adăugă, pe un ton surprinzător de visător: — Dacă e să ne gândim, Anton, nu m-ar deranja un contraargument. Aranjându-și o bretea a sutienului, Îmi propuse altceva, ceva mult mai atractiv. Detaliile nu contează, dar, de dragul problematicii sexuale, ar trebui să menționez că, după un timp, Dora m-a rugat să-mi afund călcâiele În perna de pe scaun. Între timp Își scosese nu numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
menționez că, după un timp, Dora m-a rugat să-mi afund călcâiele În perna de pe scaun. Între timp Își scosese nu numai rochia și jupa, dar și ciorapii. Din fericire am reușit s-o conving să nu-și scoată sutienul și Încălțămintea. Îmi apucă gleznele și Îmi Împinse picioarele Înapoi, apoi Își plimbă palmele calde, Îmbrăcate În piele de-a lungul pulpelor, desfăcându-mi genunchii cu blândețe. Scoase din cutia cu farduri o bucată de sfoară și ceva ce părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să ne Înfioare și mai mult. Când În sfârșit am ajuns la apartamentul Dorei, mi-am dat seama că era aproape goală, pe când eu rămăsesem Îmbrăcat cu majoritatea hainelor: pantaloni, chiloți, șosete și pălărie. — De ce nu ți-ai dat jos sutienul? — Așa. Închizând ușa, Dora stinse lumina. Și acum e rândul tău să te descotorosești de restul hainelor. Libertate, egalitate și așa mai departe. Am așezat hainele pe un scaun. Dora era Îmbrăcată Într-un set În stil studențesc, inclusiv cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
situația. Obosit, am observat că ciorapii mei de mătase fuseseră sfâșiați. Aveam picioarele zgâriate; rotulele, pătate de sânge. Rămășițele fustei mi se ridicaseră pe șolduri. Bluzei galbene Îi lipsea o mânecă și toți nasturii. Acum am băgat de seamă că sutienul negru atârna În afară: bretelele fuseseră rupte și șosetele cu care Îl umplusem au dispărut. Am dus mâna la tâmplă și mi-am dat seama că Îmi pierdusem și peruca. Doar poșeta azvârlită Într-un colț părea neatinsă. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să mă lăsați odată în pace? După desert - pe care îl mănânc fiindcă, întâmplător, îmi place șarlota, chiar dacă-i detest pe ei -, după desert mă-ntorc la baie. Scotocesc prin lenjeria adunată peste săptămână în coș până dau de-un sutien murdar de-al soră-mii. Îi prind o bretea de clanță și cealaltă de mânerul dulăpiorului cu lenjerie de pat: o sperietoare de ciori menită să-mi să-mi aprindă noi fantezii. — Freac-o, Voinicule, freac-o până ia foc - mă-ndeamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
soră-mii. Îi prind o bretea de clanță și cealaltă de mânerul dulăpiorului cu lenjerie de pat: o sperietoare de ciori menită să-mi să-mi aprindă noi fantezii. — Freac-o, Voinicule, freac-o până ia foc - mă-ndeamnă cupele mititele ale sutienului lui Hannah, când, deodată, se aude o bătaie în ușă cu un ziar făcut sul. De spaimă, sărim în sus de pe colacul toaletei, și eu, și pumnul meu încleștat, cu conținutul lui cu tot. — Hai odată, mai lasă-i și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
obicei, contraatacând indignat: — Am o diaree îngrozitoare! Chiar nu-i pasă nimănui de treaba asta? și între timp îmi reiau lucrul manual, mărind ritmul pe măsură ce organul meu canceros începe, în chip miraculos, să-mi trepideze iarăși dinlăuntru înspre afară. Apoi sutienul lui Hannah începe să se miște! Să se legene înainte și înapoi! Închid ochii și ce văd! Pe Lenore Lapidus, care are cele mai mari balcoane de la mine din clasă, alergând să prindă autobuzul după școală, cu povara ei impresionantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ce văd! Pe Lenore Lapidus, care are cele mai mari balcoane de la mine din clasă, alergând să prindă autobuzul după școală, cu povara ei impresionantă, intangibilă tresăltându-i vizibil sub bluză, ah, le conjur să mi se arate de sub cupele sutienului ei, să se reverse ȚÂȚELE ADEVĂRATE ALE LENOREI LAPIDUS, și-n clipa aia îmi dau seama că mama zgâlțâie furioasă clanța. Clanța ușii pe care am uitat s-o încui! Știam eu că așa o să pățesc odată și-odată! Prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
rog să deschizi imediat! E încuiată. Nu m-au prins! Și, judecând după vietatea din mâna mea, s-ar zice că nici mort nu-s. Freac-o! freac-o! „Linge-mă, Voinicule - linge-mă ca lumea, dă-mi o limbă fierbinte! Sunt sutienul baban și fierbinte al Lenorei Lapidus!“ — Alex, răspunde-mi imediat! Ai mâncat cartofi-pai după ore? De-aia ți-așa de rău? — Nu-huuu, n-huuu. — Alex, te doare rău? Vrei să chem doctorul? Te doare sau nu? Vreau să știu exact unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și bucurie, de inimă ușoară și mulțumire de sine. În timp ce eu îi desenez ceva cu creionul, ea face un duș - iar acum, în dormitorul scăldat de razele soarelui, se îmbracă să mă scoată în oraș. Stă pe marginea patului în sutienul ei cu pernițe și în jupă, își trage ciorapii lungi și turuie întruna. Cine-i băiețelul cel cuminte al lui mămica? Cine-i cel mai cumințel băiețel pe care l-a avut vreodată o mămică? Pe cine iubește mămica cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Am văzut-o citind o carte broșată, cu copertă verzuie, intitulată Portret al artistului la tinerețe. S-ar zice că la aceste câteva lucruri se rezumă tot ce știu eu despre ea, la care se adaugă, desigur, mărimea și mirosul sutienului și chiloților ei. Ce ani tulburi! Și oare când vor lua sfârșit? Puteți să-mi oferiți măcar o dată estimativă, rogu-vă frumos? Când o să mă vindec de meteahna mea?! Știi unde-ai fi acum, mă întreabă ea, dacă te nășteai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
băgat-o sau tu i-ai pus-o, sau te pomenești că se lasă absorbită de una singură? Și unde ți-ai lăsat hainele? - pe canapea? pe jos? unde anume? Vreau detalii! Detalii! Detalii concrete! Cine i-a dat jos sutienul, cine i-a dat jos chiloții - chiloții ei - tu? ea? În timp ce ți-o lua la muie, Ba-ba-lu, avea ceva pe ea? Și cum e cu perna băgată sub cur, i-ai băgat o pernă sub cur, cum scrie în manualul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
atât de diferit de curulețul mic și tare, de manechin, al Maimuței). Bag mâna-n foc că-ți coci singură pâinea, nu? (La fel ca în noaptea aceea toridă de primăvară, în apartamentul meu din Yellow Springs, în chiloți și sutien, cu făină în urechi și linia frunții îmbrobonită de sudoare - ții minte? cum îmi demonstrai, în ciuda temperaturii, ce gust trebuie să aibă pâinea adevărată? Mi-ai fi putut folosi inima drept cocă, atât de tare mi se înmuiase!). Bag mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
era în ochii mei mai ceva ca Taj Mahal-ul. Poate că Balboa știe ce-am simțit când am zărit întâia oară scrânciobul prins de tavanul verandei. A crescut în casa asta. Fata care mi-a dat voie să-i desfac sutienul și s-o mozolesc în ușa căminului a crescut în casa asta albă. În spatele acelor perdele goișe! Uite, are și obloane! — Tati, mami, zice Dovlecel în clipa când coborâm în gara din Davenport, iată-l pe musafirul nostru din acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
superi dacă soțul meu se duce la toaletă, nu? zice Helen. Acum privirea în tavan, drăguță. În baie, pe jos, sunt haine murdare separate pe culori. Albe. Închise la culoare. Blugii și cămașa cuiva, pătate de ulei. Prosoape, cearșafuri și sutiene. O față de masă în carouri roșii. Trag apa, ca să se audă. Nu sunt nici scutece, nici hăinuțe de copil. În sufragerie, doamna Puișor se uită tot în tavan, numai că acum e scuturată de suspine lungi și spasmodice. Pieptul acoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
e foarte corect, pentru că și publicitatea ne promite să ne facă fericiți. Așa cum stă, în genunchi, i se văd cele trei stele negre tatuate deasupra claviculei. I se vede pe sub bluză, dincolo de covorul de lănțișoare și medalioane, și nu poartă sutien, și număr: 1, 2, 3... Mona zice: — Și alți membri ai cercului nostru de vrăjitori fac asta, dar a fost ideea lui Stridie. Zice că planul e să submineze iluzia de siguranță și comfort pe care o au oamenii. Sparge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mijlociu și arătător, ca din întîmplare, doar să-l simți, și-l strîngi de mai multe ori, dar numai ca o atingere. Dacă se întărește, e timpul să treci mai departe; cobori sărutul de pe gît pe piept; dacă poți, ferești sutienul cu buzele, să poți sorbi mamelonul, și-o faci mult, pînă te roagă ea să treci mai departe..." Gura lui Mihai stă deja pe sînul Mariei, sorbindu-l pînă simte cum palmele femeii, ridicate în aer și rămase în așteptare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
brusc, iar de pe pat se ridică trupul zvelt al unei femei cu formele coapte, delicată în gesturi, ce-și trece dosul palmelor pe sub sînii goi, parcă să și-i aranjeze mai bine pe bust, apoi trage în sus furoul cu sutien, îmbrăcîndu-l; face un pas, cît să se desprindă de marginea patului, tremură scurt picioarele iar poalele ridicate se rostogolesc pe coapse, acoperindu-le, lăsîndu-le să se reliefeze ispititor prin cafeniul pronunțat din care e făcută fusta. Ca și cum nu i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în ea și să-l dea afară, sau să pună mîna pe telefon. Face imediat un pas hotărît, întinde mîinile și, sub privirea stupefiată a Mariei, îi descheie toți nasturii, depărtînd părțile bluzei, dezgolind pieptul frumos, acoperit de furoul cu sutien. Te stingi încet, Maria îi spune, retrăgîndu-se lîngă calorifer, s-o poată privi de departe. Un timp te-am suspectat de porniri anormale, dar nu-i adevărat. Simțurile tale mor; ele nu se cer satisfăcute prin nici o pornire; ele mor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lăsa liber penisul fantastic, să tremure, să se ridice, înconjurat de fâșii de mătase neagră și de coloanele suple ale coapselor ei. Cum se mai mișca la capătul patului! Cum lua poze nobile și sfidătoare pentru câteva secunde! Își smulsese sutienul pentru ca sânii ei micuți să poată atârna liberi. Dar ia te uită! Nu mai sunt niște movilițe nesemnificative, abia conturate, cu areole mici și palide. Sub ei, simte acum fermitatea mușchilor pectorali; își încordează brațele și vede cum i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și abdomenul plat, strâns într-o pereche de pantalonași de ciclism mulați, ca de manechin. Gleznele lipsite de păr îi erau la fel de maronii și simetrice ca picioarele scaunelor din anii cincizeci, iar pieptul mic și tare îi era strâns în sutien sau brasieră. Peste tot în jurul ei, pe panourile pătate artistic care acopereau podeaua apartamentului său, era dispus și acel „rest“ despre care vorbea ea. Și ce mai resturi! Pantofi cu talpă ortopedică și rochii din lamé, pene de struț și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
firme? Sau „erorile” de arbitraj? Sau dopingul? Ar putea fi toate acestea și ceva pe deasupra, care le înglobează. Marea majoritate a sportivilor care concurează la Atena sunt lucioși. „Pieile de rechin” ale înotătorilor, salopetele cicliștilor, costumele trei sferturi ale atleților, sutienele cu șort ale săritoarelor, toate emană o strălucire sintetică, frumusețea rece a artificialului. Cu toții, băieți sau fete, au pachete de mușchi desenați impecabil, ca niște personaje de bandă desenată, viteza, forța și precizia cu care se mișcă dau adesea impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
creta, până și-a tras bluza din betelia fustei și a vânturat-o de câteva ori, încât să iasă bărzăunele la aer și să mă conving și eu, văzând culoarea, că Pătrașcu Luigi știa el ce știa când vorbea de sutienul mov al tovarășei. Mai târziu, ca și cum razele soarelui, muștele și sutienul n-ar fi fost de-ajuns într-o singură dimineață, peste noi toți, a II-a D, s-a abătut o emoție mare, mare de tot, un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
vânturat-o de câteva ori, încât să iasă bărzăunele la aer și să mă conving și eu, văzând culoarea, că Pătrașcu Luigi știa el ce știa când vorbea de sutienul mov al tovarășei. Mai târziu, ca și cum razele soarelui, muștele și sutienul n-ar fi fost de-ajuns într-o singură dimineață, peste noi toți, a II-a D, s-a abătut o emoție mare, mare de tot, un fel de vânticel nesuferit care, în loc să răcorească, dădea fierbințeli. Tovarășa învățătoare Ulărescu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]