4,883 matches
-
prioritate celui de al doilea pol al puterii: acordul, aprobarea, adeziunea condușilor. O putere neascultată nu mai este putere, iar un general fără armată este o contradicție in terminis, ca apa uscată. Concluzia ar fi că poporul îl face pe suveran, este suveranul suveranilor. O serie întreagă de aforisme, maxime, "principii" transferă asupra polului colectiv al puterii, asupra masei, atributele rezervate anterior polului individual, șefului: originea divină (Vox populi vox Dei) și obligativitatea necondiționată ("s-a hotărât în unanimitate"), la care
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
de al doilea pol al puterii: acordul, aprobarea, adeziunea condușilor. O putere neascultată nu mai este putere, iar un general fără armată este o contradicție in terminis, ca apa uscată. Concluzia ar fi că poporul îl face pe suveran, este suveranul suveranilor. O serie întreagă de aforisme, maxime, "principii" transferă asupra polului colectiv al puterii, asupra masei, atributele rezervate anterior polului individual, șefului: originea divină (Vox populi vox Dei) și obligativitatea necondiționată ("s-a hotărât în unanimitate"), la care se adaugă
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
al doilea pol al puterii: acordul, aprobarea, adeziunea condușilor. O putere neascultată nu mai este putere, iar un general fără armată este o contradicție in terminis, ca apa uscată. Concluzia ar fi că poporul îl face pe suveran, este suveranul suveranilor. O serie întreagă de aforisme, maxime, "principii" transferă asupra polului colectiv al puterii, asupra masei, atributele rezervate anterior polului individual, șefului: originea divină (Vox populi vox Dei) și obligativitatea necondiționată ("s-a hotărât în unanimitate"), la care se adaugă argumentul
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
în prealabil înțeles cu Carp și alți cîțiva membri ai "Junei drepte") a fost antemergătorul acestui demers de politică externă și premierul l-a acceptat după aceea. Încît, după proclamarea din martie 1881 a regatului României (la al cărui act suveranul invitase, prin P. P. Carp, cîțiva conservatori să intre în guvern, fiind refuzat), Maiorescu publică, în Timpul, imediat, un articol, în care, în final se întreba retoric: "O întrebare acum de dezlegat: care mai este deosebirea de principii între partidul numit
Tot despre senzațional în istoriografia literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17040_a_18365]
-
fostul diriguitor al Uniunii Scriitorilor? Cît privește Centenarul Eminescu din 1950, ca și Centenarul Caragiale din 1952, aceste manifestări n-au reprezentat decît prilejul unor operații de anexionism ideologic, de trucaj exegetic, pentru a da iluzia unei ascendențe onorabile a suveranului "realism socialist", de proveniență sovietică. Mihai Beniuc însuși admite că Centenarul Eminescu n-a fost decît un decalc al sărbătoririi lui Pușkin, petrecute cu un an înainte: Am vorbit de importanța pe care o avea pentru noi sărbătorirea lui Pușkin
O struțo-cămilă ideologică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17139_a_18464]
-
imperiul țarist. Războiul de independență avea să confirme aprehensiunile eminesciene. Sigur, războiul trebuia dus, căci consfințirea independenței devenise o necesitate; și apoi, așa cum a demonstrat Maiorescu luptele de pe cîmpurile din Bulgaria au produs simbioza definitivă și necesară dintre țară și suveran, Principele Carol. În același timp însă Principatele Unite au fost pe punctul de a fi încorporate imperiului țarist. A fost necesară acțiunea demnă și energică a Principelui, a guvernului, a tuturor factorilor politici acționînd în convergență, cum și circumstanțele internaționale
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
alții. Aceștia se reuneau în mai toate serile în casa Duduii, dar și a altora (regele era foarte sensibil ca Lupeasca să fie primită, decent și favorabil, (la Auschnit, la Malaxa), unde se benchetuia, se vedeau filme, se jucau cărți, suveranul fiind mereu lăsat să cîștige. La aceste reuniuni intime se luau și decizii politice. Cînd era singur, regelui îi plăcea să citească, să-și claseze, cu dichis, clasorul cu timbre, care prețuia o avere. Iar Lupeasca, nu mai era un
Un rege aventurier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15815_a_17140]
-
februarie 1938, sub masca unui guvern condus de patriarhul Miron Cristea, în care șapte foști premieri erau miniștri fără portofoliu, instaurează, în țară, dictatura regală, care abrogă Constituția din 1923, pluripartitismul, creînd o nouă Constituție, un unic partid, condus de suveran, și un parlament de fațadă. Trei ani a durat regimul dictaturii personale a regelui. Din păcate pentru el, a venit, cu formula sa, prea tîrziu. Vremurile se aspriseră mult și perioada interbelică se apropia de sfîrșit. Germania și Italia se
Un rege aventurier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15815_a_17140]
-
d-lui Paleologu către prezidentul Iliescu de a-și croi ultimii ani biologici și politici după moda Franco induce o răcoare de briză marină. Dl. Paleologu e un vechi monarhist. Senatorul liberal nu s-a dezis de Rege nici măcar atunci când Suveranul a părut să abandoneze, în serie scurte și fatale, înaltele prerogative asociate persoanei sale. Eu însumi am scris cu amărăciune despre prestația cel puțin contradictorie a Regelui. Omenește, îl înțeleg perfect. înțeleg presiunea enormă a Versoix-ului asupra acestui tragic personaj
Președinția (via "Plai cu boi") salvează monarhia! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15946_a_17271]
-
întâi că Polonia, în secolul XIX, se măritase cu Franța, luând numele de "Mare Ducat", la ordinul lui Napoleon I. Apoi, celălalt mariaj, polono-rusesc, petrecut între anii 1815 și 1915, Polonia devenind de astă dată regat, dar avându-l ca suveran absolut pe însuși țarul Rusiei, cu doi ani numai eliberată înainte de izbucnirea revoluției din octombrie. Din aceste două menajuri, țara lui Tadeusz Koszciusco avea să iasă și mai întărită, până când ironia istoriei făcu din ea centrul de comandă al lagărului
Varșovia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15954_a_17279]
-
de a-ți urmări binele propriu, în felul tău propriu, atâta timp cât nu încerci să lipsești pe alții de binele lor sau să-i împiedici să și-l dobândească". Ideea bază a eseului lui Mill este că individul trebuie să fie suveran asupra propriului trup și spirit, el fiind de altfel și sursa tuturor lucrurilor bune (pentru sine și comunitate): "începutul tuturor lucrurilor înțelepte și nobile vine și trebui să vină de la indivizi; în general, mai întâi de la un singur individ." (Un
Libertatea, o poveste by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15597_a_16922]
-
explică Ilie Lazăr sînt cauzele care au dus la aceste consecințe nefaste. Realitatea este că și Constituția din 1866 și cea din 1923 aveau prevăzute o prerogativă regală. Și anume că regele numește și demite miniștrii. Potrivit acestei prerogative regale, suveranul numea periodic (de obicei odată la patru ani; cînd era cazul, mai devreme) un prim ministru (de obicei șef de partid), dădea decretul de dizolvare al vechilor Corpuri legiuitoare iar noul guvern organiza alegerile. Pe care le cîștiga invariabil, folosind
Memorialistica unui bătrîn penețist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15659_a_16984]
-
Lazăr despre afacerea Skoda, cînd regele a voit să-l, scoată neonest pe Iuliu Maniu. Și nu a izbutit pentru că Maniu, perfect onest, deși prim ministru pe vremea încheierii contractului de furnituri de armament, nu și-a murdărit mîinile. Cînd suveranul și-a dat seama că nu-l poate implica pe Maniu, a dat semnalul de stingere a scandalului. S-a spus însă că un nepot de soră al lui Maniu (Zaharia Boilă) ar fi beneficiat de comisionul firmei cehoslovace. N-
Memorialistica unui bătrîn penețist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15659_a_16984]
-
că "biografia ideii de literatură" nu e decît o "poveste", o halima sui generis!), dl Marino nu trage decît consecințele raționalismului d-sale de tip iluminist, liniar și uscat, ale inaptitudinii d-sale de-a percepe transcendența. Dezgustul d-sale suveran pentru literatură (și ea, la rigoare, o formă de transcendență) vine din aceeași perspectivă a unui raționalism ce nu se îndură a-și recunoaște limitele. Sînt efectele unei dramatice inadecvări între mentalitatea d-sale abstractizantă, pozitivă, materialistă și obiectul asupra
Adrian Marino între lumini și umbre (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15745_a_17070]
-
-l delegase pe Pătrășcanu în această responsabilitate. Mai tîrziu a luat legătura cu Emil Bodnăraș (pseudonim ing. Ceaușu) și și-a coordonat atitudinile cu acesta. A participat la actul de la 23 august 1944, el redactînd acel mesaj regal citit, de suveran, la radio în seara acelei zile. Așa a ajuns ministru al Justiției (absolvise, totuși, Dreptul) în chiar primul guvern Sănătescu și a rămas în post pînă în 1948, înlocuit fiind cu Avram Bunaciu. A avut grijă să-și publice, în
Procesul Pătrășcanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15765_a_17090]
-
bani ca să spele rușinea ce le-o făcuse "acel împielițat de marchiz francez" - Balzac îi scrie din Paris, Hnskăi, la 31 ianuarie 1844: "... Se spune că aș fi refuzat niște sume uriașe, oferite ca să scriu o anumită infirmare... Ce prostie! Suveranul vostru e prea inteligent ca să nu știe că o pană plătită nu are nici urmă de autoritate... Oamenii își vor da seama că nu scriu nici pentru, nici contra Rusiei."
Balzac în Rusia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16196_a_17521]
-
va întoarce împotriva țării. Cu puține excepții, în acești zece ani mi-a fost dat să întîlnesc în sfera de interes a Fundației demnitari care sînt prea mari, prea importanți pentru biata noastră țărișoară. Mult mai ușor am ajuns la Suveranul Pontif ori la Președintele Statelor Unite, decît la ei. Un distins prieten al meu avea un clasament insolit: după cîte încercări răspund diverși demnitari, și nu secretarele secretarelor lor, la telefon. Cei mai generoși și-au făcut auzit glasul abia la
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
și Talpeș, Ion Iliescu a încercat lovitura de imagine a vieții sale. Refuzat politicos de Rege, dl Iliescu mai face un pas; dă publicității și motivele acestui refuz - agenda ocupată dinainte - precum și scuzele pe care i l-ea cerut fostul suveran al României că nu poate participa la inaugurarea Muzeului Național de Artă de la Cotroceni. Mai mult, dl Iliescu anunță, prin consilierii săi, și promisiunea Regelui de a reveni în țară, în următoarele șase luni. Altfel spus, reîntors la Cotroceni, Ion
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16324_a_17649]
-
stă să vină. MARELE PREOT: Și iată c-a venit! GENERALUL: Așa cum nu există decât un zeu suprem în cer, nu poate exista decât un stăpânitor al pământului. Dacă cerul nu are doi sori, nici pământul nu poate avea doi suverani. (Către MAJESTATEA SA.) Vei sta sub Steaua Polară în jurul căreia se învârte... MAJESTATEA SA: Eu sunt Steaua Polară! Eu stau în centru, acolo unde îi întâlnesc pe zei. Totul îmi aparține. Iau totul asupra mea. Cine mi se supune, se supune lui
FOTOGRAFUL MAJESTĂȚII SALE (ULTIMUL ÎMPĂRAT) by Valentin Nicolau () [Corola-journal/Journalistic/16377_a_17702]
-
le schimba, i se datoresc multe din înfrîngerile armatei în 1916 și cîteva luni din 1917. Cînd frontul se stabilizase relativ, în 1917, în Moldova și se așteptau noi victorii (generalul Iliescu a fost înlocuit cu generalul Const. Prezan) și suveranul a cooptat în guvern gruparea politică a lui Take Ionescu, devenit vicepremier, a intervenit, spre toamnă tîrziu, revoluția rusă încît soldații ruși abandonau frontul în debandadă. Armata română, însingurată și fără armament, era prinsă în cleștele dezastrului. Și inamicul atîta
Pierderea unor bătălii dar nu a războiului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16434_a_17759]
-
Dar boala regelui s-a agravat foarte și atotputernicul Ionel Brătianu nu avea timp să aștepte dezlegările funeste. Astfel încît la 21 iunie 1927 obține de la rege agrementul de a forma el un guvern care, pentru a-l liniști pe suveran, îi declară că nu va fi unul exclusiv liberal. Astfel că îl păstrează pe Stelian Popescu de la naționali, pe dr. N. Lupu de la țărăniști și îl cooptează pe neliberalul Titulescu la Externe, iar pe Argetoianu de la averescani. Cînd la sfîrșitul
Patronul "Universului" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16524_a_17849]
-
un capriciu, nici rezultatul unei combinații de culise. El este timpul unei lupte și noi azi nu facem decît să apărăm rezultatul ei care asigură liniștea unui popor". Are opinii desigur negative despre regele Carol al II-lea. Dar deși suveranul a făcut avansuri știute mișcării legionare, opinia negativă a lui Stelian Popescu despre regele în funcțiune capătă conotații antisemite și xenofobe. "Ajunsesem la concluzia că Carol II nu este numai un element rău, o nenorocire pentru țară, dar un hoț
Patronul "Universului" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16524_a_17849]
-
a renunțat, în Constituția din 1923, la prerogativa sa că are misiunea să numească și să demită miniștrii. Păstrîndu-se această prerogativă a Constituției din 1866, regele însărcina, periodic, pe șeful unui partid să formeze guvernul. Acesta îl forma, obținea de la suveran decretul de dizolvare a Corpurilor legiuitoare, organiza alegerile, pe care le cîștiga aproape invariabil. În acest fel, parlamentul nu era expresia voinței electoratului ci, dimpotrivă, a guvernului. Ceea ce vicia grav, de la fundamente, sistemul democrației în țară. Dacă regele Ferdinand ar
Regele Ferdinand by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16538_a_17863]
-
de „lipcani“, conduși de un „vătaf de lipcani“. Tot un vătaf, dar de călărași, era comandantul curierilor ce asigurau transportul corespondenței trimise peste hotare. Pe lângă faptul că erau curieri domnești, călărașii realizau și tranzitul corespondenței dintre diferiți ambasadori străini și suveranii lor, serviciul de transport putând fi întrebuințat și de persoane aflate pe trepte sociale superioare. Interesantă este mărturia lui Paul din Alep (Paul de Alepo) care, în calitate de arhidiacon, îl însoțește pe Patriarhul Macarie în călătoria sa în Moldova și Muntenia
Agenda2003-15-03-a () [Corola-journal/Journalistic/280903_a_282232]
-
ostracon”. și erau ostracizați! Călătoria în Egipt, o altă sursă de informații. Despre Amenofis IV, numit mai târziu Akhenaton, aflăm că a întemeiat cultul monoteist provocând revolta clerului politeist. Făcând o incursiune în istoria Egiptului, autoarea amintește și alți mari suverani: Tutmosis (I și III), regina Hatșepsut și Ramses II „cel mare” (care a avut 5o de fii și 53 de fiice!). Vrăjită de multiplele forme de viață, Livia Nemțeanu „se scufundă în prăpastia timpului”: dinastii, războaie, construcții monumentale „faraonice”, pentru că
TIERRA DEL FUEGO FIN DEL MUNDO. In: Editura Destine Literare by Livia Nemțeanu-Chiriacescu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_381]