264 matches
-
îi leagă indestructibil pe vasal și suzeran intră în vigoare, cu toate sarcinile și îndatoririle care revin fiecăruia. Primul (vasalul), stăpîn al fiefului său, trebuie, în primul rînd, să acorde ajutor militar: serviciul de oaste (serviciu militar datorat de vasali suzeranului lor), menit a asigura, în mod permanent, securitatea teritoriului senioral; serviciul călare pentru expedițiile ofensive în exterior; serviciul de escortă, de pază a castelului etc. El mai datorează și ajutor judiciar (fidelul servește drept sfătuitor, asistent al stăpînului său) și
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
serviciul de escortă, de pază a castelului etc. El mai datorează și ajutor judiciar (fidelul servește drept sfătuitor, asistent al stăpînului său) și ajutor finan ciar, puțin cîte puțin limitat, în Franța și Anglia, la doar patru cazuri: plata răscumpărării suzeranului cînd e făcut prizonier; cînd suzeranul își mărită fata cea mai mare; cînd își armează cavaler feciorul cel mai mare și cînd pleacă în cruciadă. Datoria de sfătuitor înseamnă serviciul la curte (cu ocazia marilor sărbători liturgice sau a evenimentelor
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
castelului etc. El mai datorează și ajutor judiciar (fidelul servește drept sfătuitor, asistent al stăpînului său) și ajutor finan ciar, puțin cîte puțin limitat, în Franța și Anglia, la doar patru cazuri: plata răscumpărării suzeranului cînd e făcut prizonier; cînd suzeranul își mărită fata cea mai mare; cînd își armează cavaler feciorul cel mai mare și cînd pleacă în cruciadă. Datoria de sfătuitor înseamnă serviciul la curte (cu ocazia marilor sărbători liturgice sau a evenimentelor importante ale vieții seniorului și familiei
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
sau a evenimentelor importante ale vieții seniorului și familiei sale), iar serviciul de asistare la judecata seniorială implică participarea la ședințele tribunalului. În sfirșit, cînd fiul vasalului moștenește fieful, el trebuie să achite seniorului dreptul de răscumpărare. La rîndul său, suzeranul trebuie să-și protejeze vasalul cînd este atacat, să-i facă dreptate și să-1 ajute să se întrețină, fie așezîndu-l la masa lui, fie concesionîndu-i un fief. Paralel cu această evoluție instituțională a legăturilor de la om la om, se accelerează
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
lungi care le permit să-și asigure succesiunea alcgîndu-și, încă în viață fiind, fiii mai mari cu ajutorul marilor seniori ai regatului; intervenția în afacerile vasalilor lor, ca aplicare a dreptului de justiție care le este conferit de statutul lor de suzeran suprem etc. În curînd, principiul de alegere a regelui de către nobilii și prelații regatului nu mai este decît teoretic, capețienii introducînd încetul cu încetul principiul moștenirii coroanei în propriile lor familii. Ceremonia încoronării, mai ales, în cursul căreia regele proaspăt
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
exercite protectoratul asupra totalității principatelor rusești. Un tribut anual, plătit de fiecare prinț, materializează aceste legături de vasalitate și, la fiecare schimbare de domnie, noul suveran trebuie să meargă în țara mongolă pentru a-i aduce Hanului omagiul datorat oricărui suzeran. Nici un prinț rus nu scapă de această dură dominație, nici măcar Alexandru Nevski, a cărui victorie asupra Teutonilor și Gladiferilor devine simbolul rezistenței ruse împotriva năvălitorilor. Pînă la distrugerea Hoardei de Aur de către Ivan III la sfîrșitul secolului al XV-lea
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
dezinvoltură. Este îndemnat de o atitudine prezentă încă din etapa selecției faptelor și care ar declara un soi de simpatie rezervată celor „săraci și împresurați de bir și năpăști” - în fapt un exercițiu retoric lipsit de substanță -, o ostilitate față de suzeranul de la Stambul - și ea de o descurajantă superficialitate, mai mult cârteală de rutină -, cât și o mult comentată „grecofobie” ce îi are în vedere, selectiv, doar pe cei ce descindeau lacomi de la Țarigrad în suita unor voievozi la fel de hămesiți. Împinge
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287787_a_289116]
-
temeiul vorbelor care, știm amândoi, nu cruță pe nimeni. — și dacă-ți voi aduce dovezi, Bertold? Atunci vai lui! Bertold sări În picioare cu acea ex presie amenințătoare care-i făcea pe vasalii lui să tremure. Vai lui! Necredința față de suzeran e o crimă care tre buie pedepsită exemplar, ca să-i Împiedice și pe alții să ur meze același drum. Unde am ajunge, dacă vasalii noștri nu și-ar mai respecta jurămintele de supunere și credință? Dar la Molsheim trebuie să
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
niciodată, vor mereu mai multă putere și mai multă bogăție. Iar noi, bieții vasali, n-avem decât să ne plecăm capetele și să Înghi țim toate Înjosirile și jignirile. și doar ca obârșie nu suntem cu nimic mai prejos decât suzeranii noștri! Deseori numai un pas Îi desparte pe cei care stăpânesc de cei care sunt stăpâniți. Numai că foaia s-ar putea să se și Întoarcă! Amadeus nu-și putuse ține gura, era evident despre cine vorbea când pomenise de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
numai un pas Îi desparte pe cei care stăpânesc de cei care sunt stăpâniți. Numai că foaia s-ar putea să se și Întoarcă! Amadeus nu-și putuse ține gura, era evident despre cine vorbea când pomenise de vasali și suzerani. Fiecare știa că atât el, cât și Eglord erau ministeriali ai ducilor Zähringer. Taina Începea să capete contururi precise, pentru că unele lucruri erau deja cunoscute. În aceeași seară, mi s-a făcut deodată rău. Aveam dureri groznice În pântece și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
fi petrecut sub Ladislau Cumanul, între anii 1285-1290. Puterea lui Nogai era așa de mare în acele momente, încât, în afară că devenise un auxiliar prețios al Imperiului Bizantin și intervenise la schimbarea țarilor din Bulgaria, în calitatea sa de suzeran al Bulgariei, al Vidinului și Branicevo și al Serbiei, în anul 1287, forțele sale armate au învins pe Tohta și au impus ca han al Hoardei de Aur pe Tula-Buga (1287-1290), fiul lui Mangu-Timur, care avusese nu mai puțin de
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
s-a sfârșit cu această mare personalitate militară și politică mongolă, care a legat și a dezlegat nodurile politice ale Hoardei de Aur și a condus efectiv, Emiratul Crimeii, de la Don la Nistru, Țările Românești de la gurile Dunării și, ca suzeran a țaratelor de la Târnovo, Vidin și al despotatului Serbiei, mai bine de 40 de ani. Odată cu prăbușirea sa, peste toate aceste regiuni avea să se întindă stăpânirea lui Toctai și să amenințe cu umbra săbiei lui însuși Imperiul Bizantin. Fiii
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Românii din Țara Severinului, din cnezatele lui Ioan și Farcaș și din voievodatul lui Litovoi, uniți sub sceptrul lui Ioan Tugomir, marele voievod al Țării Românești de la Argeș, aflați sub dominația mongolă, nu se puteau încă măsura în putere cu suzeranii lor. La fel, nu se gândeau la așa ceva nici moldovenii cu marele lor voievod Mușat, care, fiind în relații de prietenie cu Ladislau Kan, voievodul Transilvaniei, aveau să intre în conflicte cu Iurie Levici, principele de Haliciu, în 1307, pentru
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
a fost greu pentru rege, din cauza răscoalei sașilor în interior, dar ușor în exterior, pentru că românii din Țara Românească suferiseră înfrângerea, alături de bulgari și cei 20.000 de tătari, din partea oștilor bizantine, iar aceia din Moldova au fost îndreptați de către suzeranii lor să ajute pe regele polon contra Mărcii de Brandeburg, tocmai dincolo de Oder. Înapoiați de pe îndepărtatele meleaguri ale Oderului, războinicii moldoveni au fost aceia care au încălcat și prădat Transilvania, pentru a răzbuna pătrunderea lui Phinta în țară, desigur, în
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
în tabăra mongolă toată suflarea românească. Rezultatul, care a fost obținut în confruntarea de la Posada, era de așteptat. Ajutat de tătari și, probabil, și de moldoveni Ivanco Basarab a demonstrat, în desfășurarea lui de forțe, că românii sunt sătui de suzerani. Pierderea bătăliei de la Posada, în care a pierit aproape întreaga armată feudală maghiară, a fost urmată de consecințe amare pentru românii din Transilvania. Drept represalii, mongolii, în alianță cu românii din Țara Românească, au năvălit, în anul 1331, peste munți
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
a ocupat Liovul. Reacțiunea nu a întârziat să vină. Principele Lubart, de cealaltă parte, nu a stat cu mâinile încrucișate. Concentrând oștirile rutene și lituaniene și mai cerând și ajutorul hanului Uzbek, care se grăbi să-și apere drepturile de suzeran, el bătu oastea polonă ușor și-și ocupă tronul oferit după o intrare triumfală în Liov. Creștinat în ortodoxie și botezat sub numele Dimitrie, Lubart a cârmuit Haliciul până în anul 1349, ajutat fiind de către boierul rutean Detko, numit de regele
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
al VI-lea numirea minoritului Toma de Nympti, capelan regal, iar călugării din același ordin primiră misiunea să meargă „în părțile Cumaniei”... „cuprinsă în hotarele regatului Ungariei”... ca să convertească „mai multe neamuri necredincioase”. Deși obsedat de ideea de a deveni suzeranul Valahiei Minore, regele a trebuit totuși să se preocupe, în acest timp, și de problemele ridicate de Războiul strâmtorilor, izbucnit în 1347 între Veneția și Genova. Ca aliat al acesteia din urmă și la cererea Papei, tocmai acum, mare parte
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
terțe persoane, a mâniat pe Roman Mușat. Sigismund i-a oferit acestuia ajutor armat, pentru a intra în posesia teritoriului zălogit, asmuțându-l în același timp împotriva incorectului lituanian. Tentația era mare și Roman, în dorința de a da o lecție suzeranului său, nu s-a putut stăpâni. Nu știm cine au fost mijlocitorii. Fapt cert este însă, că regele ungar i-a trimis un contingent de oaste sub comanda lui Teodor Coriat de la Muncaci, acum voievod al Beregului, pe a cărui
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
în arcași, care să lupte împotriva Ordinului Teuton. Noul voievod, însă, a primit și una, și alta, având în față nenorocirea părintelui său, provocată de intrigile lui Sigismund al Ungariei. Gândindu-se cum ar putea fi mai mult pe placul suzeranului său și a lui Vitold, prima grijă a lui Ștefan a fost întreprinderea unei incursiuni de pradă în Ungaria. Izvoarele narative moldovenești nu au reținut-o, în notările lor, deoarece ea nu a fost organizată în țară, ci în Polonia
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
dejun mistuit și timp de pierdut. Când, iată că trece pe dinaintea mea un turc get-beget, în șalvari 118 largi, c-un fes roș pe cap și o cutie de văcsuit cizmele subsuoară. O idee!... Dacă aș chema pe fostul nostru suzeran să-mi văcsuiască cizmele, adecă ce-ar fi? Va fi o distracție pentru mine și un semn al timpurilor totodată. Bre, aga! Ia vin' încoace, îi zisei eu, făcându-i semn, nu cu mâna, ci cu piciorul. Mărturisesc că acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
zonă. Tratatul ruso-turc din iunie 1833, semnat la Unkiar-Skelessi, și articolul său secret oferă Rusiei posibilitatea transformării Mării Negre în „lac rusesc”; știrbește puterea turcească în posesiunile ei; subminează influența Turciei în Principatele Române în favoarea Rusiei. 1848 dovedește „protectorului” rus și „suzeranului” otoman că în Principate se afirma în forță ideea națională, în jurul căreia se adună mase tot mai mari de oameni. Rolul „mesianic”, „civilizator” al Rusiei se prăbușește o dată cu arderea Regulamentului Organic. Cearta necurmată dintre cele două imperii se topește în
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
instalat acolo un dregător, Basarab a reluat tratativele cu Carol Robert căruia Îi oferă o despăgubire de 7000 de mărci de argint, sumă apreciabilă, care atestă potențialul economic al țării În dialogul indirect dintre cei doi conducători, Basarab Își previne suzeranul că va avea de Înfruntat o mare primejdie, Carol Robert Îi răspunde cu trufia marilor seniori: Este păstorul tuturor oilor sale aluzie la vasalitatea țării și a lui Basarab și că-l va scoate pe domnul român din ascunzișurile sale
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
cu sprijinul lui Vlad Țepeș. Pe plan extern s-a orientat spre o alianță cu Polonia. În 1448 Ungaria cucerește Chilia În aprilie 1459 Ștefan Încheie o convenție cu Cazimir al IV lea al Poloniei, pe care-l recunoaște drept suzeran unic, anulând astfel angajamentele anterioare față de Ungaria. În 1462 - Ștefan Încearcă fără succes să cucerească Chilia. În 1465 - domnul Moldovei reușește să aducă sub stăpânire Chilia, subminând grav interesele comerciale ale Ungariei și Țării Românești. Pentru a restabili situația Matei
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
15">15 Ibidem, p. 1784. </ref>. Și aceasta, În pofida faptului că, așa cum se știe, În spiritul actelor internaționale Încheiate În anul 1856, Principatele Române nu erau considerate ca fiind părți integrante ale Imperiului Otoman, iar sultanul avea doar calitatea de suzeran. Ca urmare, noului domnitor i se interzicea să Încheie tratate și convenții cu puterile străine, de vreme ce, În calitatea lor de părți integrante ale Imperiului, ele erau incluse În actele internaționale la care Poartă era parte semnatara, cu condiția ca Principatele
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by VENIAMIN CIOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1270]
-
astăzi o destinație mai pașnică, orașul ar putea găzdui cu ușurință încă douăzeci de mii de soldați: cum s-au schimbat timpurile! Orașul militar e condamnat să rămână neterminat; condițiile fundării sale nu mai există; Principatele nu-și pot amenința suzeranul. Orașul are aspectul și regularitatea unui campament; cele douăsprezece mii de suflete ale sale, răspândite pe o suprafață prea mare, sunt aproape imperceptibile. S-ar zice o cetate pustiită de incendiu sau răvășită de un cataclism chiar în momentul în
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]