1,239 matches
-
unitatea. în definitiv, deși nu-i decât un atom al creației contemporane, muzica irlandeză poartă în sine întreaga conștiință a muzicii savante în totalitatea ei. Cel de-al șaselea album al antologiei dedicată compozitorilor irlandezi are un motto al cărui tâlc face trimitere la necesitatea înțelegerii, a descoperirii ideii fecunde (și poate mai puțin a celei totale, exhaustive): "în Search of the Irish Composer..." What does it mean to be an Irish composer? - se întreabă retoric Eve O^Kelly, directoarea lui
Music from Ireland by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9926_a_11251]
-
palmele țipând în culmea deznădejdii, tot ca la țară, la un parastas: și-acu ce ne facem?... Ce ne facem noooii?!..." (p. 224) Dincolo de aceste picante observații sociale, cartea lui Constantin }oiu readuce în atenție, prin mici anecdote pline de tâlc, personalități care au marcat istoria noastră (inclusiv sau, mai ales, cea literară). Pe unele le-a cunoscut în mod direct, despre altele a aflat detalii interesante de la persoane pe care le-a frecventat (Gh. Jurgea-Negrilești este una dintre acestea) și
Cămara secretă a prozatorului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9959_a_11284]
-
are o livadă bătrână, cu copaci care ascund povești care de care mai atrăgătoare. De la aceștia, punând urechea pe trunchiul aspru și ridat de vreme, am aflat întâmplări neobișnuite și vreau să vi le spun și vouă. O ÎNTÂMPLARE CU TÂLC Deși din vară până în toamnă târziu în livada fermecată a bunicului roadele apleacă în jos crengile bătrâne, mirate și ele de atâta rod, bunicul își găsește de lucru din primăvara asta până în cea viitoare. Încă din mustul zăpezii, trece de la
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
cercetare, la Rîmnicu Vîlcea, în teatrul în care Purcărete sau Dan Micu au născut universuri umane și ficțiuni fel de fel. Acolo, Dabija a inventat drumuri în căutarea autenticului, trasee care merg spre centrul structurii unei povești, unor basme cu tîlc, unor tipuri de inițiere. Acolo, pentru un timp, unii actori și unii spectatori au simțit pe vîrful limbii mîncărimile pălăvrăgelii. Ale povestitului. Contra valului, firește. A povesti presupune non-activitatea. Non-productivul. Valul contemporan aduce tocmai opusul. Făcutul. Strînsul. Agoniseala. De orice
Cucurigu! Boieri mari! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9012_a_10337]
-
sensurile imediate. Felul în care construiește spectacolul "OO!" după "Punguța cu doi bani" de Ion Creangă se naște din puterea cuvîntului, din forța cu care el cheamă imagini și merge, în același timp, spre un fel de non-verbal. Spre acel tîlc conținut, universal, de dedesubt, care iese la iveală minunat. Depășind frontiera limbii. Jocul are un însoțitor permanent: bucuria facerii lui. Cred că altfel mecanismul nu funcționează. Icnește, se împotmolește. Cred, de aceea, că asta e și cheia spectacolului: ludicul și
Cucurigu! Boieri mari! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9012_a_10337]
-
și bonom, are ușurința specifică ființelor cu adevărat superioare de a se adapta în orice clipă la dimensiunea intelectuală și preocupările interlocutorului său. Nu-și plictisește prietenii, ca atâția alții, cu interminabile apologii de sine, divagațiile sale au întotdeauna un tâlc, devin revelatorii pentru tema principală a discuției, chiar dacă la început nu oferă această impresie. În compania lui nu ai niciodată sentimentul că ai pierdut timpul. Te simți câștigat în planul cunoașterii, iar prezența sa stenică este în măsură să îți
Volovici par lui meme by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9054_a_10379]
-
reprezintă nu numai un salutar florilegiu analitic prin care este decupat și microscopat întreg edificiul simfoniilor personale compuse pe parcursul unui sfert de veac, ci și un testament în care este stipulată mărturisirea unei remarcabile credințe artistice. Un testament plin de tâlcuri și povețe întocmit cu pricepere, dar și cu smerenia celui pentru care compunerea de simfonii constituie o spovedanie, o suplicație și, de ce nu, chiar o mântuire. Motivația gestului analitic e simplă și la obiect. Cred că grupul simfoniilor constituie partea
Opt simfonii și un poem by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9036_a_10361]
-
mașina prin țară ascultam în neștire "Mica sirenă", un cd pe care povestea era citită, aproape alb, dacă vreți, de Florian Pittiș. Aveam multe discuri cu povești și cu multe alte interpretări. Le parcurgea din politețe. Fascinația și gustul pentru tîlcul unei povești, pentru cum poți să o urmărești, pentru ceea ce este posibil numai acolo, pentru inflexiunile prin care iluzia ți se strecoară în suflet și nu-l mai părăsește, pentru felul în care plictiseala este alungată de dozarea pe care
Mica Sirenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9364_a_10689]
-
în alta alunecând și mă întreb cu stupoare: suntem noi sau altcineva trăit-a în noi exultând? atâta sunt sunt doar lumina ce mă miruie în creștet, atâta mi-e rostul și arătarea. ascuns în înalt, în taină se deapănă tâlcul. tot ce ajunge la mine sunt zvonuri și ecouri prelungi ce mă cutreieră de nebune, din pace mă scot, mă înseamnă cu vagi rune. de încerc să citesc din povestea în grabă-ngropată, mi se face a somn, a privire ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
e trupul tău, lumină a amiezii, fierbinte răsuflarea ta, de broboneala sudorii ca de un țipăt se atârnă și-n plâns hohotitor, necontenit, îneacă zidurile plângerii din fiecare dintre noi. cristalin opalescent de cataracte, enigmatic și îngropat în imagini cu tâlcul pecetluit, ochiul tău, lumină a înserării, ne înghite în zer de albastru violet și astfel stăm, înfipți în ochiul amorțit, cristale mate și moi, până ce visul ne varsă în alt răsărit. pietrele noaptea visez că pietrele mele se mișcă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
surori. tot aurul singurătatea literei e aspră, înțepătoare ca un spin, ce vor cuvintele s-ascundă e zarva ce domnește-n scrin. în scrinul ce le-adăpostește ca pe-ustensile de tâmplar, ce-n aerul cel dens cioplește povești cu tâlc, povești cu har. limbajul brut, crescut din mlaștini, e candid și zemos, cu nuferi grași ce stau să odoreze totul de în lumină mare-i lași. limbajul fin, cel pomădat cu umbre și sulemeneli dibace, e chinuit și hurducat, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
ieșea un ou rece și albastru ca o banchiză polară. în transparența lui scria, cu semne vechi, cuneiforme, trei rânduri dintr-o poveste amară. în vis știam povestea pe de rost, iar ce scria în oul ce plutea, era chiar tâlcul visului, care, firește, îmi scăpa. muzici săltărețe și moi îl săltau ritmic, departe de mine-l duceau și-n vremea aceasta, subțire ca un pipirig, cu ochii sloi și oasele prelinse, mă prefăceam într-o boare de frig. plouă peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
rostogolesc de-a lungul iernii, subțirică, temătoare, aurită, ca o geană de lumină dispărută-ntr-o clipită. caii din copilărie vin pe înseratul vieții, în trap tandru, îmi dau ocol, răscolesc țărâna curții, de rămâne-n urma lor semnul unui tâlc ascuns ce-i înscris adânc în mine chiar de pasul lor domol. hrană dulce-amară ce frumos cu privirea mă alini, cât senin e în înaltul din iris, ce soare lichid îți curge prin gândul ce-l trimiți către mine, fiule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
fiecare fragment și pe fiecare pagină. Când intri în roman ești, la început, orbit de mulțimea de raze. Curând însă, când ochii se obișnuiesc cu vârtejul lucirilor colorate, din această îngrămădire dezordonată se disting clar cristalele și aranjamentele pline de tâlc. Mircea Cărtărescu și-a propus, în ultimii ani ai secolului XX, să scrie o trilogie intitulată Orbitor. I-a dat, din capul locului, o formă simbolică de făptură cu viață: cea de fluture. Volumul întâi, care a conturat Aripa stângă
Zborul cărților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9463_a_10788]
-
și din acutele ce condimentează dialogul lor, nici din ce cîntă, nici din dramatismul tristeții lor. Am rămas, ani buni, cu senzații. Tot felul de senzații nedecantate, amestecate cu un fabulos ce se mișca straniu în subconștientul meu. Cu un tîlc pe care nu l-am putut descifra decît tîrziu. Un tîlc despre viață și despre moarte, despre iubire, despre dor. Cu sentimentul că tot spațiul este dominat de alte reguli, că este încărcat de mister, de magie, de taine multiple
Prizonierat și alienare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9549_a_10874]
-
nici din dramatismul tristeții lor. Am rămas, ani buni, cu senzații. Tot felul de senzații nedecantate, amestecate cu un fabulos ce se mișca straniu în subconștientul meu. Cu un tîlc pe care nu l-am putut descifra decît tîrziu. Un tîlc despre viață și despre moarte, despre iubire, despre dor. Cu sentimentul că tot spațiul este dominat de alte reguli, că este încărcat de mister, de magie, de taine multiple. Cu cît experiența mea personală a prins cheag, cu atît dialogul
Prizonierat și alienare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9549_a_10874]
-
să-l înțeleg. Am fost inițiată cu tact și mi s-au deschis, rînd pe rînd, ca într-un ritual minunat, ferestre, uși, inimi ca să pot intra. De atunci, m-am dus mereu acolo ca să găsesc și să redefinesc, just, tîlcul vieții mele. M-am întors de fiecare dată acolo, terapeutic, ca să reușesc să așez lumea mea interioară în balanță. Ca să echilibrez devierile, agresiunea, alienarea din societatea modernă, post-modernă, post-post-modernă, atinsă de patologic, care înclină talgerul de partea unei anormalități parșive
Prizonierat și alienare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9549_a_10874]
-
piept, plînsul și rîsul zilelor și nopților, duioșia liniilor curbe și moi ale dealurilor, fermitatea întinsului și mirosul năucitor al fînului. Felul în care regizorul Mihai Măniuțiu a exploatat, constant de-a lungul timpului, în spectacolele sale ritmurile, poezia cîntecelor, tîlcul lumii de acolo, filosofia ritualurilor și a vieții, felul în care a amplasat, de pildă, povestea Electrei în mijlocul unei lumi arhetipale, într-un sat maramureșean în care se poate povesti despre același tip de tensiune ca în cetatea Greciei antice
Prizonierat și alienare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9549_a_10874]
-
cu toată viteza. Zece persoane s-au ales cu răni mai mult sau mai puțin grave. În noul limbaj al comunicării, câmpul fenomenal pune în mișcare neașteptată câmpul conștiinței, dar cu un mare grad accesibilitate și cu maximum de mesaj. Tâlcul e găsit în psihologia eternă a mulțimilor, care implică o ancestrală neliniște deviată în spaimă. Și o reflectare în actualitate: Această cutie cu chibrituri este un adevărat simbol. Cred că epoca noastră este plină de asemenea derizorii catastrofe. Trăim de la
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
trăiau sub pecetea acelorași clipe, asaltați de aceleași zgomote ale unei Românii în plin vacarm, demagogic și turbulent. Totuși ei se străduiau să mai păstreze câte ceva și dintr-o altă țară, aparent pierdută, ascunsă sub giulgiul tradițiilor, încercând să tălmăcească tâlcuri și ritualuri care, mă între-bam, căror suflete mai pot vorbi acum. Și totuși... Rețin un gest care încă se mai face prin Moldova. La cununie, în fața preotului și a altarului, mirii își jură viețile pe o năframă, pe care apoi
Două tablete by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/8175_a_9500]
-
el nu vrea să experimenteze, să o facă pe modernul cu orice preț, fiindcă și el crede că modern este tot ce-i valoros. Prin urmare, ne aflăm în fața unei cărți în care personajele spun tot felul de istorisiri cu tâlc, unele dovedind mult har în a le spune, altele în a le asculta. Numai că, așa cum se întâmplă în viață, puțini sunt cei dăruiți de Dumnezeu cu darul și cu harul povestirii, chiar dacă îl putem completa pe Alecsandri, adăugând că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de râsul satului?” „Nu-i chip să n-o iau, tată...” „Cum nu-i chip, Toadere? Cum?!” „Apoi n-am ce face, tată. Cum să nu iau fata omului, dacă am lăsat-o grea?!” La auzul acestor vorbe spuse cu tâlc de Hliboceanu, cărăușii au pornit să râdă cu hohote... Stați! Stați! Socoteala nu s-o încheiat aici - i-a liniștit Hliboceanu. Cum? Nu s-o mântuit aici? Da’ ce o mai fost? a întrebat Gheorghe Amnar. Păi cum să se
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
un câine turbat...” Alte cuvinte nu mai auzi. Bătrâna mângâie din nou capul copilului, după care micuțul o zbughi pe după corturi. - Minunat! zise avocatul. Extraordinar! - Ce poate fi atât de extraordinar, dom’le? - Totul! Vorbele, bulibașă, vorbele acelea cu atâta tâlc: să stea boala cât stă vântul în gard! - Eeee, e un descântec de deochi! - Mie mi se pare că e mai mult decât un descântec, e o înțelepciune care are rădăcinile adânci... - Treabă de babe, dom’le...! - Mie mi-a
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
discutăm problema aceasta, bulibașă, dacă vrei. - După voia dumneavoastră! Deocamdată, vă aștept la nuntă, duminică... așa, cam la vremea când soarele se ridică de vreo două prăjini pe albastrul cerului. - Voi veni neapărat! Văd că dumneata ești înzestrat cu multe tâlcuri ale vieții și această știință ce nu se află în cărți îi poate prinde bine chiar și unui avocat. - Domnule, domnule, dacă voi avea un proces, musai am să vă rog să mă apărați dumneavoastră. Aveți ceva care nu au
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
făcea parte din marile bucurii ale sufletului său, niciodată egal cu el însuși, dornic mereu de fulgurații ale fenomenului și căutând un sens al evadărilor pe cont propriu. Așa a ajuns în Belgia, Franța, Germania, India, Azerbaidjan... Călătorii pline de tâlcuri... A avut și o scurtă experiență politică, în partidul Tudeh, din care a ieșit - cum altfel? - dezgustat... Dar viața interioară e de-a dreptul fascinantă. E greu de imaginat pentru noi că în Iranul interbelic, atât de agitat și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]