249 matches
-
footnote>. Întunericul sau noaptea dumnezeiască se raportează, cum spune el deseori, pe de o parte, la măreția dumnezeiască iar pe de altă parte la neputința sufletului de a cunoaște ceea ce este Dumnezeu în ființa Sa, iar Dionisie Areopagitul îl va tâlcui, mai târziu, ca o revărsare abundentă de lumină. Chiar făcând abstracție de precizările ce au fost aduse în această problemă de Sfântul Grigorie Palama, se poate deduce, din cele arătate, că întunericul dumnezeiesc nu poate fi înțeles în sens propriu
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
ochiul vulturului însoțitor. Cei ce sapă în mormintele de deasupra cu iarba și florile de flăcări pârlite, scot din fiecare câte-o plăcuță de aur, cu câte nouă cuvinte gravate. -Să fie una și-aceeași limbă în care le-a tâlcuit pasărea însoțitoare cu limba în care le descifrează grămăticul albit de deasupra? Copilașul din traistă Pe spatele curcubeului cu șapte raze urcă un schelet de om, în oasele dreptei cu o traistă din care se vede un copilaș strâns - creștetul
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/11648_a_12973]
-
cu opțiunile politice schimbate Mesaj de îmbărbătare Dimineața au găsit în cutiile poștale scrisori cu rânduri ilizibile literele viermuiau se acuplau oamenii erau nedumeriți înțelepții locului ridicau din umeri bătrânul cantor obișnuit să vadă scrisul ascuns sub pete de ceară tâlcuia înflorirea intempestivă a prunilor nimeni nu a înțeles era mesajul de îmbărbătare trimis de viitorul șchiop de timpul cu podoaba capilară coborâtă în bernă Fapt divers Înaintau pe vreme de arșiță pe vreme de ploaie răpăitoare nici crivățul nu-i
Poezie by Petre Stoica () [Corola-journal/Imaginative/15267_a_16592]
-
de schimbătorii de bani și de cei care luau în râs lucrurile sfinte. În tinerețe fusese levit, ajutând la buna-rânduială a celor ce cu credință și sfințenie respectau datinile mozaice. Citise Legea și proorocii, respecta toate rânduielile străbune și chiar tâlcuia poporului binefacerile lui Dumnezeu. Datorită lecturilor sfinte și mai ales experienței sale de o viață în a sluji la sacrificii, aștepta cu încredere să vină un Izbăvitor pentru ca să scape poporul de suferință. Nu putea înțelege, omenește vorbind, cum s-ar
Agenda2003-5-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280643_a_281972]
-
și o parte din trestia cu care I s-a dat buretele cu oțet, o cruce a Sfanțului Constantin cel Mare, sfinte moaște cum ar fi capul Sfanțului Ioan Gură de Aur (urechea stânga este neputrezită; la aceasta i-a tâlcuit îngerul Sfântă Evanghelie și a rămas neputrezită, spre mărturie că a fost adevărată tâlcuirea îngerului) și cel al Sfanțului Grigorie de Nazianz, acesta din urmă ferecat la 1709 de Maria Doamna, soția lui Șerban Cantacuzino. În biserică se mai păstrează
Stareţul Mănăstirii Vatoped de pe Muntele Athos, arestat pentru afaceri imobiliare () [Corola-journal/Journalistic/58957_a_60282]
-
cu sila și cu biruință o au luat. Și acolo au ucis și pe capul turburării și hicleniei, căruia îi era numele Vencohab; alții acestuia îi zic Coteva, căruia apoi pe urmă îi ziceau Vencomba, adecăte fiul minciunii, cum îl tâlcuiesc ei, căci că el mai înainte să trufiia și zicea ce iaste Mesia, mântuitorul iudeilor. însă dupre ce s-au luat cetatea și cu bătăile dupre afară ce se făcuse, puind de au numărat morții, să vază câți vor fi
Urgii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11005_a_12330]
-
Din scoarță-n scoarță declamîndu-i versul. Se pregătea acum să-i mulțumească Preabunei sorți, cînd, deodată, vede Disc lucitor pe cer. Nu-i vine-a crede: Uitase-n grabă luna s-o numească. Povestea-i născocită, ia aminte, Dar poate tîlcui vrăjitoria Acelora ce-ales-am meseria De-a preschimba viața în cuvinte. Mereu esența scapă. Legea-i una. Orice cuvînt e palid raportat La lucru-n sine. Bietul rezumat Al vechii mele prietenii cu luna N-o poate eluda. Și unde oare
Poezii de J.L. Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/11961_a_13286]
-
acesta îi dă satisfacții serioase prin felul cum își strânge cu severitate micile capitole, compunândule din nimicuri încordate savant, și prin alternarea capitolelor scurte cu cele lungi (p. 33). Reține unele observații surprinzătoare ale istoricului latin (p. 37), afirmă că tâlcuiește cu plăcere anumite capitole (p. 43) sau, dimpotrivă, că transpunerea nu îl mai preocupă decât pentru exercițiu (p. 48). La un moment dat, își mărturisește intenția de a rivaliza în rigoarea compoziției cu scriitorul antic: ambiția mea este ca odată
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
la iubirea lui Dumnezeu și îi izvorau lacrimi. Dacă unul ca acesta are totdeauna, în asemenea prilejuri o astfel de simțire și lucrare, a înviat nestricăcios înainte de învierea de obște<footnote Sf. Ioan Scărarul, op. cit., p. 237. footnote>. Părintele Stăniloae tâlcuiește acest cuvânt astfel: Înviere nestricăcioasă numește pe cea din viața de față, venită din schimbarea moravurilor. Căci desfrânatul se face neprihănit și lacomul milostiv și cel aspru blând, a venit învierea încă aici, ca o arvună a celei viitoare. Și
Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
os cu golgotha împăcat veac în veac i se cuvin brățara troițelor înnoptatul nunților chivot și graal vergin la răscruci un iconar pe-al deșertăciunii mal împrumută abur voal àura divinul har și privirea rod/pomăt și din scame destrămări tâlcuie pe-ntunecări chip pe care să-l arăt fiului/mormânt acum în poemu-abia ivit triplu cerc la răsărit turn și zid unde șezum după prora munților strânse-n forma candelei mamele poeților îi dau criniștea cu miei codrul de tămâi văpăi
Maica florilor de măr by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/14250_a_15575]
-
placenta la rădăcina acestuia. Legă apoi cu un ștergar curat de cânepă caseta de pieptul pruncului și îl dădu maică-sii să-l legene la piept și să-i cânte. Deschise caseta și privi îndelung țâțâind din limbă, încercând să tâlcuiască felul cum se așezaseră unele față de altele obiectele; un bob de porumb, un os de broască râioasă, o cheie, o mărgea de coral, un muc de lumânare, un ban de argint, un mănunchi de pene, o bucată de iască, o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
TRECUT Castelul e-același în aer și-n apă. Trecutul pe poartă copoii și-i scapă. Crini umblă pe-un drum de căutări jucăușe parcă-și duc în potire viitoarea cenușe. Scăpat dintr-o stemă tăiată în poartă, un uliu tâlcuiește rotire de soartă. Stuparul ceresc peste ciuturi se-ndoaie, în mierea fântânilor barba și-o-nmoaie. Zăbovește prin rostul grădinilor pajul. Un zbor de lăstun iscălește peisajul. [1926] * PEISAJ TRECUT Castelul e-același în aer și-n apă. Trecutul pe
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
TRECUT Castelul e-același în aer și-n apă. Trecutul pe poartă copoii și-i scapă. Crini umblă pe-un drum de căutări jucăușe parcă-și duc în potire viitoarea cenușe. Scăpat dintr-o stemă tăiată în poartă, un uliu tâlcuiește rotire de soartă. Stuparul ceresc peste ciuturi se-ndoaie, în mierea fântânilor barba și-o-nmoaie. Zăbovește prin rostul grădinilor pajul. Un zbor de lăstun iscălește peisajul. [1926] * TRISTEȚE METAFIZICĂ lui Nichifor Crainic În porturi deschise spre taina marilor ape
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
ca la o lumină care strălucește într-un loc întunecos, pînă se va crăpa de ziuă și va răsări luceafărul de dimineață în inimile voastre. 20. Fiindcă mai întîi de toate, să știți că nici o proorocie din Scriptură nu se tîlcuiește singură. 21. Căci nici o proorocie n-a fost adusă prin voia omului, ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mînați de Duhul Sfînt. $2 1. În norod s-au ridicat și prooroci mincinoși, cum și între voi vor fi învățători mincinoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85049_a_85836]
-
pictură, ilustrînd hiperbolic schimbarea de roluri între vînat și vînător. în colțul din dreapta sus era reprezentat sfîntul Hubert, în cel din stînga - cerbul miraculos, iar în centrul pînzei - un om fugind, urmărit de un iepure de dimensiuni enorme. Stăpînul hanului tîlcuia tabloul povestind ce pățise bunicul său, obsedat de crima comisă împotriva unui dușman; pe cadavrul acestuia a găsit a doua zi un iepure uriaș, care scăpa mereu neatins de glonț și pe care, pînă la urmă, l-a ucis prin
Epistolă către Odobescu (VII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7978_a_9303]
-
tîrîndu-se în genunchi, ba chiar în patru [labe], îl lasă să lunece și nici unul din ei nu însoțește piciorul lui ce poticnește în jos. ZUGRAVUL Așa se-[n]tîmplă de regulă. Mii de icoane morale pot să ți arăt Care tâlcuiesc aceste repezi loviri ale norocului Mai cu tipar decât vorba. Totuși bine faci că arăți lui Timon că ochi de rând au văzut piciorul mai sus decât capul. (Trîmbiți. TIMON intră cu alai, UN SERVITOR al lui VENTIDIUS vorbește cu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cum că veacul ar fi un veac de nimic și că sfârșitul este aproape, un arhimandrit și-a cerut voie de la patriarh să vorbească. Era Hrisant Nottara. — Domnia ta, pentru că ești din neam mare crezi că poți să numeri și să tâlcuiești semnele lui Dumnezeu? Ia pildă de la regele francilor care, păcătos fiind, acum douăzeci de ani s-a speriat de vederea cometei celei mari și de ciuma care venise prin unele locuri și a pus pe învățații săi să scrie cărți
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
decât neputința mea de a mă ruga și nu simt decât clocotul urii că am fost vândut și vătămat pe nedrept. Și-mi număr în minte ctitoriile în care suntem alături pomeniți și sfintele cărți pe care împreună le-am tâlcuit de s-au tipărit și trimis la toți dreptcredincioșii din lume și, în loc să mă pocăiesc, mă cert cu Dumnezeu și-l întreb de ce să merit eu să fiu trădat de sfântul căruia chiar eu i-am pus inel și cârjă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu numele Bar-Isus, 7. care era cu dregătorul Sergius Paulus, un om înțelept. Acesta din urmă a chemat pe Barnaba și pe Saul, și și-a arătat dorința să audă Cuvîntul lui Dumnezeu. 8. Dar Elima, vrăjitorul, căci așa se tîlcuiește numele lui, le stătea împotrivă, și căuta să abată pe dregător de la credință. 9. Atunci Saul, care se mai numește și Pavel, fiind plin de Duhul Sfînt, s-a uitat țintă la el, 10. și a zis: "Om plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
zăbavnici cu inima, cînd este vorba să credeți tot ce au spus proorocii! 26. Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri, și să intre în slava Sa? 27. Și a început de la Moise, și de la toți proorocii, și le-a tîlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El. 28. Cînd s-au apropiat de satul la care mergeau, El S-a făcut că vrea să meargă mai departe. 29. Dar ei au stăruit de El, și au zis: Rămîi cu noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
cu regularitatea unui ceasornic, tot la 15 zile, dacă revizorul a făcut inspecții. Aceste raporturi sunt prețioase întrucît se poate constata că, revizorul nu spune neadevărul față cu superiorii săi; niciodată însă nu știu // ca aceste raporturi să se fi tâlcuit drept o îndătorire a revizorului de-a fi vecinic pe drumuri. 171 {EminescuOpXVI 172} {EminescuOpXVI 173} {EminescuOpXVI 174} De-aceea îmi pare foarte rău că sunt silit a respinge ca nefondat avizul onor. Consiliul permanent că nu mi-aș împlini
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
mod de esprimare vuia mereu o logomachie și insipidă, și plină de contraziceri, și fără nici un rezultat hotărât. Voiau să aprofundeze neaprofundabila ființă a lui Dumnezeu și, fiindcă nimeni nu pricepea cum, fiecine se credea în drept de-a o tâlcui cu vorbe goale, cari erau recunoscute de toți de adânci adevăruri. Cine nu credea că vorbele sânt adevăruri descoperite era eretic, deci scos din biserică și pedepsit cu asprime. Puținii oameni mai cuminți și mai nepreocupați recunoșteau aceasta și o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
înclinată spre subiecte serioase, chiar dacă n-o privesc personal. Îi plac, îi plac și le ia chiar drept un semn de respect deosebit pentru dânsa. Da. Iar eu sunt tare în tâlcuirea Apocalipsei și sunt cincisprezece ani de când tot o tâlcuiesc. S-a declarat de acord cu mine că suntem în vremea celui de-al treilea cal, cel negru, care-l poartă în șa pe călărețul care duce cântarul în mână, deoarece în secolul ăsta totu-i cu cântar și legământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
al cărui nume e Moartea, iar după el va urma de-acum iadul... Uite, întâlnindu-ne, despre asta vorbim și - a impresionat-o puternic. — Deci, ești credincios? întrebă prințul și îl măsură pe Lebedev cu o privire ciudată. — Cred și tâlcuiesc. Căci sunt sărman și gol, sunt un atom în învârtejirea omenească. Și cine să-l prețuiască pe Lebedev? Fiecare se dă mare față de el și mai că nu-l îmbrâncește afară. Însă aici, în această tâlcuială, sunt pe picior de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Ajunge, cred că pricepi și singur că ajunge, o trânti subit Lizaveta Prokofievna, nespus de înfuriată. — E purul adevăr, spuse Lebedev, făcându-i plecăciunea cea mai respectuoasă și mai profundă. — Domnule Lebedev, e adevărat ce se spune despre dumneavoastră, că tâlcuiți Apocalipsa? îl întrebă Aglaia. — E purul adevăr... o fac de cincisprezece ani. Am auzit de dumneavoastră. S-a scris și în ziare sau mi se pare mie? — Nu, s-a scris despre alt tâlcuitor, despre altul, care a murit, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]