223 matches
-
anul indicat mă conving că e vorba de moșul moșului meu Ștefan Ruba, amintit uneori de bătrîn... Invocat ca un crîmpei cețos de poveste pe care-l auzise, dar nu-l văzuse cu ochii lui niciodată. Neamul acesta cu nume tîlhăresc În italiană ar fi prins rădăcini, nici nu era greu după aria lui de răspîndire, și În Pennsylvania. Am aflat asta În mai 2013 dintr-o scrisoare primită de la o casă de avocatură din Londra. Curios Însă că nu mi-
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
În lupte de Încălcare a legii, de Încălcare permisibilă a legii. Cu alte cuvinte, triumfători În formele de Înșelăciune și Împietrire a inimii considerate de ordinea politică În Întregul ei ca fiind productive; modalități de a trișa sau de a tâlhări sau (cel mult) de irosire ce făceau ca În ansamblu produsul național brut să crească. Stai puțin, totuși: Sammler Își refuza privilegiul intelectulului de Înalte principii care trebuie tot timpul să aplice cele mai pure standarde și să dea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
le prindea apoi pe bot inima mustindă și sângerândă a unei oi masacrate și le dădea drumul slobozi să turbeze și apoi să crape de foame sau sfâșiați de lupi. Nimeni n-a știut bine cum arăta, căci întotdeauna când tâlhărea se deghiza, luând cu ușurință orice înfățișare, chiar și de fătucă tânără sau de bătrân decrepit. Se spune că uneori se făcea chiar nevăzut, purtând la subsuoara stângă un medalion conținând o inimă de liliac, un ochi de găină neagră
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Nu acapara mai mult decât strictul necesar, pentru că nu ai ce face cu excedentul. Acum goana este după bani. Omule, nu acumula prea mulți bani, că nu poți să dormi de grija lor! Permanent ești în pericol de a fi tâlhărit de alții. Ești supus tentației, ispitei să mănânci prea mult, pentru că ai de unde și te poți îmbolnăvi. Vezi ce au pățit cei trei miliardari români: unul este în scaunul cu rotile, altul are anus contra naturii, altuia i s-a
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
un perfect exercițiu de public relations, să le dau textele, să le revadă, să le corecteze. Cum rareori făceam în libertate. Mă băgasem la mijloc. Înmuiam publicul. Și erau povești care îmi mai și plăceau. Cum furaseră, cum iubiseră, cum tâlhăriseră, cum mă păcăleau. M-am dumirit dintr-o combinație a vorbelor directoarei de pe Rahova cu cele ale comandanților de meseviști - am înlemnit. Am vrut să abandonez. Nu era simplu, dădeam toate „cadourile“ pușcăriașilor, de fapt, drepturile lor de autor, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Sau să rămână singur în compartiment... Mai dădeai și eșecuri. N-aveau ăia sau nu puteai să-l faci, că erau prea mulți. Cu tâlhăria am picat a doua oară. Deci, în ’93. ’94. Tocmai în Gara de Nord. După ce l-am tâlhărit, am rămas în gară, ca să mai facem. Și ne-a luat pe sus. Ei venise la sigur, fiindcă respectivii ne văzuse cine suntem și s-au dus direct acolo. Cei bătuți, victimele s-au dus la poliție. Eram trei inși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
am dat seama că există cineva deasupra noastră care vrea să ne ajute. De când am fost arestat asta este cea mai mare realizare a mea. Am învățat multe lucruri rele în viața mea, în orfelinat am învățat să fur, să tâlhăresc, să mă bat, să vorbesc urât și să fiu arogant și egoist. Cândva aceste lucruri urâte mi-au fost de ajutor pot să spun așa însă în ansamblu acest fel al meu mi-a fost fatal. Am luat multe bătăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
avea cine să-mi dea. Eu de la vârsta de opt ani n-am știut ce-i ăla brad de Crăciun, o vorbă de la un frate, un tată. Numai pușcărie. Eu, ca băiat, să ascult de mama era greu. Și îl tâlhăream pe ăla pe stradă, până am făcut din astea mai mari. Cum mi-a plăcut banul și era prea puțin, dădeam în cap. Spărgeam banul, discoteci, baluri, căutam pe ai mei la pușcărie, le făceam pachete. Îi auzi pe unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
unde-am făcut practica, am luat gâsca. Mi-a dat două pungi cu castraveți. Acolo puteam să mănânc orișice vroiam eu, puteam să-mi pregătesc absolut orice vroiam. N-aveam de ce să fur. În timpul liber, făceam alte infracțiuni. De toate. Tâlhării mai puțin am făcut. Am muncit exact două luni. După prima lună mi-a dat 260 de mii de lei. Șpaga care-o făcea ospătarul șef, se dădea o cotă-parte, nu se-mpărțea. Și ce era, numai salariul, era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
plecat spre casă cu un prieten de-al meu, eram în aceeași unitate. Nu a fost cearta așa, a fost tâlhăria mai mare ca cearta. Scopul a fost tâlhărie. El stătea într-o cameră. Acolo își ținea el lucrurile. Am tâlhărit lucrurile și l-am omorât pe el și pe un prieten de-al lui. Dar până la urmă, eu cred că ce-am făcut, am făcut fără pic de gândire, fără discernământ. Acum degeaba le bag la rece, că s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
război nemții...cu turcii, și dând Dumnezeu biruință nemților...îndată s-au împlut de gânduri rele asupra domniei noastre și asupra țărâi, între carii cel mai întâi...fost-au Vasilie Ceaurul biv vel stolnic. Plăcându-i a-și face nume tâlhăresc, mers-au singur în Țara Ungurească de s-au închinat la ghenerariul de Brașău și și-au luat nume de grof, cât și pământul țării noastre l-au închinat nemților până într apa Siretului. Și cuibul său ș-au pus
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
clipele acelea, pățiseră asta atîția. Da, Thomas - după cum simțea el că stăteau lucrurile - nu avea de ce să fie acuzat de incest, pedofilie, abuz; de viol, nici atît; ce ușor puteau unii, după judecata lor, să-l Înfunde! Nu omorîse, nu tîlhărise, nu lua În deșert numele Domnului, Îi Învăța pe cei tineri ce este etic, Își iubea bunica, ce-i era tată și mamă; Thomas, față de alții, era un Înger. Unul căruia Antonia i-ar fi dat cu mîna ei foc
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
și au fost drept urmare izgoniți de către regele Bahram Gur. De atunci se spune că țiganii: „umblă și astăzi prin lume, căutând de lucru, întovărășindu-se cu câinii și cu lupii, furând tot ce le cade în mână și chiar tâlhărind la drumul mare pe timp de zi și de noapte.” Așa că, dacă l-ați ascultat pă mandea cum se cuvine, vedeți că noi avem tot dreptul să ne numim romi fiindcă avem o istorie scrisă mult mai veche decât a
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
ales în discuțiile cu străinii -, aduceau vorba despre Bancă; despre dobânzi, despre polițe și scadențe. Despre Bancă, îndeosebi. Le suna frumos cuvântul, chiar dacă făloșenia - ținând seama de creditele greu de întors - îi costa cam scump. Or, peste noapte, cineva îi tâlhărise: le luase agoniseala și atentase, poate decisiv, la statutul lor de bancheri. Erau furioși. Orologiul vestise, de data asta, o nenorocire cum nu se poate. Ceasornicarul, precis, știa ceva, târgoveții erau convinși. Ba, mai mult, se afla îndărătul tuturor celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
sunt de-a dreptul insuportabile, mă surprind strân gând ochii și făcând gesturi de îndepărtare cu mâna ca să scap de ele, ca să nu-mi văd sufletul făcut țăndări. Nu, n-am omorât pe nimeni, n-am violat și n-am tâlhărit, n-am băgat pe nimeni la pușcărie, dar asta nu înseamnă că n-am provocat altora, de atâtea ori ființe dragi, enorm de multă suferință. N-am să-mi iert niciodată răceala și nesimțirea pe care le-am arătat mamei
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
-și vadă lungul nasului, să chibzuiască mai bine că dacă n-ar fi avut noroc cu Bătrînul ar fi ajuns mai mult ca sigur ca toți ceilalți de teapa lui? Ziua să întindă mîna la colțul străzii, iar noaptea să tîlhărească și să dea în cap. De ce să-i invidiezi pe alții doar pentru că ție nu ți-a ieșit? De ce să-ți fie ciudă că înte unii s-au mai păstrat vechile legături, să încerci cu orice ocazie să le strici
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
anumită parte a corpului este suferindă, folosiți mintea pentru a atrage energia spre zona afectată și aceasta va vindeca suferința. Maeștrii taoiști numesc ochii, urechile, nasul, limba și corpul cei „Cinci Hoți” ai respirației și meditației, deoarece aceștia, practic vă „tâlhăresc” de atenția mentală necesară pentru a comanda respirația și a controla energia. Adepții trebuie așadar să învețe să-și „încarcereze” acești Cinci Hoți la nivel intern, îndreptând în mod intenționat conștiința senzorială spre interior și concentrându-se asupra organelor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
treilea rege, Cel ce se pricepe să toarne apă vie în poze, face o zburdălnicie și laba mă-tii alunecă razant pe lângă sacoșa doamnei colonel, care se întorcea de la piață. Numai că, de data asta, degetul mă-tii nu mai tâlhărește, al naibii, și nici nu se mai lipește de portofel... - Nu s-ar putea ca totuși să alunece, dar să se și lipească?! După furăciune, autobuzul s-o facă varză pe colonăreasă, iar măicuța să rămâie și liberată și cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Ești forțat să te regîndești la toate nivelurile, ca omul primitiv care se confrunta cu un univers ostil În fiecare copac și-n fiecare piatră. Ești conștient de timp, de noroc, de resursele propriei tale imaginații. Pe urmă cineva o tîlhărește pe vecina ta, așa că te aliezi cu soțul ultragiat. Peste tot unde te uiți, numai tîlhării și vandalism. Trebuie să te ridici mai presus de bandiții ăștia și de mojicia lumii lor. Nesiguranța te forțează să prețuiești orice tărie morală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ostenit. Trebuie să mă las eu, până nu mă gonesc eL. De altfel, m-am și învechit. Altcum se fura pe vremea mea și altcum azi... Ăștia tinerii lucrează mai subțire, cu lama, cu briciul, s-au făcut șuți. Noi tâlhăream la drumu mare, era altceva. Găinari proști! Puneam pucioasă în gura cotețelor, amețeam corcovițele și le băgăm capul sub aripă, să nu țipe. Ziceam că sîntem niscaiva deștepți! Da când mă uit la ei, mă minunez: uite, bă, că proști
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
picioarele desculțe ale celor care alergau pe puntea lustruită. María Alejandra! - Barcă la apă! Curînd aveau să debarce, să calce pe nisipul de pe plajă, pîngărindu-l, să-și Înalțe tabăra pe mal și să-l caute, din dorința de a-l tîlhări și a-l lovi Încă o dată, pentru că ei, oamenii de pe María Alejandra, erau singurii care Îl cunoșteau, care aveau certitudinea absolută a existenței sale și care știau că acolo, pe Insula Hood, sau Insula Spaniolă, cea mai solitară din Arhipelagul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ani de activitate, nu am văzut nici familii destrămate și nici cazuri de crimă sau hoție. Puteai să te plimbi liniștit pe unde îți poftea inima și la orice oră de zi sau de noapte, fără teama de a fi tâlhărit. Era o așezare de oameni harnici și credincioși... Asta era! Dumneavoastră ați venit în sat imediat după colectivizare. Ați prins încă din vechile și frumoasele tradiții, obiceiuri și îndeletniciri ale țăranilor noștri. Nu cred că vă imaginați ce oameni gospodari
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
dureroasă rană e cea primită de la proprii guvernanți care au condus și conduc destinele neamului, câinească vărsătură și josnici vânzători, băutori de sânge care neau despuiat țara de cele mai frumoase valori morale, intelectuale și spirituale, au dărâmat altare, au tâlhărit și tâlhăresc poporul, sărăcindu l până la pieire. Nepăsători și cinici, speranța ne-o îmbracă în veșnic „vom avea”, asemenea cincinalelor. O viață de om în chinuri răpusă, o frunte însângerată de pătimiri, sunt izvoare de mântuire... Legionarii înfrățiți cu moartea
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
e cea primită de la proprii guvernanți care au condus și conduc destinele neamului, câinească vărsătură și josnici vânzători, băutori de sânge care neau despuiat țara de cele mai frumoase valori morale, intelectuale și spirituale, au dărâmat altare, au tâlhărit și tâlhăresc poporul, sărăcindu l până la pieire. Nepăsători și cinici, speranța ne-o îmbracă în veșnic „vom avea”, asemenea cincinalelor. O viață de om în chinuri răpusă, o frunte însângerată de pătimiri, sunt izvoare de mântuire... Legionarii înfrățiți cu moartea, „moartea, numai
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
se cenzurează. Legionarii au rămas în raza unei atenții deosebite a S.R.I.-ului, nu mai slăbită în comparație cu cea de ieri a securității, pe care o continuă cu aceiași oameni, deși ei știu că noi nu aspirăm la funcții politice, nu tâlhărim, nu facem jocuri subterane împotriva noii orânduiri de stat, așa zisa democrație pe care o dorim, o respectăm, ci doar cerem reciprocitate tuturor celor responsabili întru restaurarea libertății, dreptul la exprimare, dreptul la apărare, dreptul la viață. Legionarii vor să
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]