185 matches
-
Îl anunță cu mândrie pe Johnny că a adus un pepene mi-a venit În minte, dar am ignorat-o cu desăvârșire și m-am străduit să Îi dau Înainte, În pofida umilinței: Zău că mi-ar plăcea să vin - da, tâmpito, ai mai spus asta o dată, Încearcă să progresezi puțintel -, dar nu pot. Eu, ăă, am deja planuri pentru sâmbătă. Un răspuns destul de bun, ținând cont de Împrejurări, am gândit eu. Țipam ca să acopăr sunetul sirenei, dar am reușit să păstrez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
un Împuțit de cărucior plin de chestii În treizeci de secunde, mă Înțelegi? E imposibil, fir‑ar al dracului! Patru dintre cele cinci asistente ale mele nu sunt aici și singura pe care o am e o nenorocită și o tâmpită. Andrea, ce mama dracului să fac? Era cuprinsă de isterie, dar nu prea aveam ce să‑i fac. — OK, grozav, i‑am zis eu cu un zâmbet angelic, cu ochii la Miranda, care avea un dar special de a auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
spun Mirandei că vii imediat. Am Închis telefonul exact Înainte ca ea să izbucnească În plâns. Nu am fost surprinsă când am văzut‑o pe Stef, care a venit două minute și jumătate mai târziu Împreună cu singura ei nenorocită și tâmpită de asistentă, cu o asistentă de la departamentul de modă și cu James, Împrumutat și el de la cosmetice, având cu toții o Înfățișare Îngrozită, cu brațele Încărcate de coșuri pline cu diverse obiecte. Au rămas speriați lângă biroul meu până când Miranda le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și să‑i spui că doresc să‑mi pună la dispoziție personal competent pe durata șederii mele și că dacă treaba asta se va dovedi prea dificilă pentru el, sunt sigură că directorul va fi În măsură să mă ajute. Tâmpita asta pe care mi‑a trimis‑o e retardată mintal. Privirea mi s‑a Îndreptat spre fata cea tristă care se ascundea În hol, cu o Înfățișare la fel de Înspăimântată ca un hamster Încolțit, și care tremura din toate Încheieturile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Îmi ținusem tot timpul răsuflarea. — Bine. E bine. Sigur, nimic de excepție, dar e bine. Hai să mergem. A luat o poșetă Chanel, asortată perfect cu costumul, și și‑a pus lănțișorul pe umăr. — Poftim? — Am zis hai să mergem. Tâmpita asta de ceremonie Începe peste cincisprezece minute și, dacă avem puțin noroc, poate ajungem În douăzeci. Urăsc de moarte chestiile astea. Era limpede că folosise persoana Întâi plural: se aștepta să mă duc cu ea. Am aruncat o privire la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să lucreze Îndeajuns de rapid ca să Înțeleagă motivul care se ascundea În spatele ei. Mi s‑a părut straniu să fiu obiectul vreunei Întrebări de‑ale ei, alta decât una care să se refere explicit la motivul pentru care eram o tâmpită așa de nenorocită fiindcă nu făcusem aport, nu găsisem sau nu trimisesem ceva prin fax suficient de rapid. Nu mă Întrebase niciodată ceva referitor la persoana mea până acum. În afară de cazul În care Își amintea de interviu, când mă angajase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să nu te mai prind că visezi, că vrei toate fericirile și toate nenorocirile, că te zbați ca un pește turbat! Dacă nu poți să renunți la astea, atunci bagă-le pe hârtie, oricât de greu ți se pare scrisul. Tâmpito! 9 septembrie 1964 Multe au trecut prin sufletul și prin viața mea, dar tot acolo am rămas, culegând cea mai miraculoasă bucurie pe care ți-o poate da viața - dragostea. Și nu oricare, ci prima dragoste. Ce caraghioasă eram, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
facă de unul singur. Se mai întoarse o dată, căutând prin sertare niște capete de sfoară. Când ieși din nou, târa sacul plin după el. — Nu mi-l lua, strigă Melania, agățându-se de picioarele lui. — Da’ ce vrei să faci, tâmpito ? răbufni Golea, zvârlind-o cât colo. Să-l duci la medicină legală, lângă sula lui Terente ? Sau să aduci vreun popă să-l îngroape, să-l vadă lumea cu mătasea-broaștei la gură ? Săltă sacul pe umăr, ținându-l de băieri
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
trecuse. Polițistul cel nou, purtând trăsăturile celuilalt, îi arătă scaunul. Rada nu înțelesese de ce, ca să fie fotografiată, trebuia să se așeze pe taburet. Fața înainte, mâinile pe genunchi. Bărbia sus. Acum, capul într-o parte, într-o parte, am spus, tâmpito, nu te uita la aparat. De altfel, doar atunci îi ceruseră să privească înainte, lumina adunată într-un fel de umbrelă argintie, care se îndrepta spre fața ei, o orbea pur și simplu. În rest, ochii în jos, golanilor, la
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în final, de obținerea titlurilor. Este, probabil, aici, un amestec de superbie și revoltă într-adevăr greu de măsurat/controlat. Liviu Antonesei: Este foarte posibil ce spui tu. Mai ales că a nimerit și într-o conjunctură istorică cu totul tâmpită. Când termina el liceul, tocmai se desființa sociologia, eu am fost ultima promoție cu o diplomă pe care acest cuvânt a mai fost scris până după 1990! E născut în 1957, deci e cu patru ani mai mic decât mine
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]