811 matches
-
vede că puterile străine sunt îndemnate, silite de a desprețui această națiune și a o repune sub un jug oarecare? Așadar d-lor susțin că, dacă guvernul ar fi putut face războiul fără voia nației, atunci această din urmă e tâmpită și coruptă. Cine, Doamne iartă-ne, le dă voie acestor domni să se gereze drept nație romînească? Redactorul "Romînului", om acuma cu un picior în groapă, ar trebui să spuie odată verde: "Oameni buni, noi ăștia, liberalii, voim să vă
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Dă, dar astea erau socoteli care trebuiau reglate cu oamenii... Moartea, ehe, e așa o chestie ce nu se întreabă, ca să nu fii întrebat. Și dacă survine totuși când ești departe de ea, aiurea! e așa un lucru rar și tâmpit încît... Se întîmplă, bineînțeles, altora, care nu ne interesează, de ce să te gândești tocmai tu, care ai o viață de trăit și ești atât de tânăr... "Mai mor și tinerii, îi spusei în timp ce mama ne aducea cafele în a doua
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
într-un milion de ani, că mă mințise și că lui George îi spusese adevărul. Iar eu, din întâmplare, chiar îl credeam pe George. Eram sigură că nu inventase nimic - lăsând tot restul la o parte, George era mult prea tâmpit ca să facă așa ceva! Și eram sigură că James nu crezuse nici măcar o secundă că tot ce-i mărturisise lui George avea să ajungă la urechile mele. Fusese convins că nu-l păștea nici un pericol dacă-i spunea lui George că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de moartea unui cățeluș. „E doar un câine“, ar spune ei. „Există oameni care o duc mult mai rău.“ Auzise scuza asta de atâtea ori că-i venea să vomite. Nu le păsa de alți oameni, doar de călătoria lor tâmpită, dacă o să merite banii pe care i-au plătit, În țara asta sau În cealaltă. Nici cu mama ei nu putea să vorbească despre asta. Mama ei Încă Îi spunea wawa, un diminutiv chinezesc pentru „bebeluș“. Wawa, sunetul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
țiganii care te-așteptau la coadă să te buzunărească sau la „Capitol“, ferindu-te de cotoarele de măr aruncate de la balcon. În toate îl admirai pe Sergiu Nicolaescu în mărime naturală și, pe deasupra, policolor. Comuniștii păreau băieți buni (deși cam tâmpiți, după cum zicea Mihnea), se vedea că-și iubesc țara, familia și meseria; ceilalți, burghezii și legionarii, nu știau cum să le facă zile mai fripte: ba le răpeau copiii, ba le snopeau măicuțele, ba intrau cu mașinile în cimitir, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Intimitatea lor se desfășura ca o pijama la geam, fâlfâind în vântul cu miros de săpun și prăjeală. Dintre victime, mă delectam mai ales cu una: Bidileanu Ovidiu. Era cel mai voios dintre colegii mei de joacă din copilărie, genul tâmpit optimist, care te pupă când te vede. Printr-un miracol al soartei, care, luând dintr-o parte și-adăugând în alta, se îngrijește de idioți să fie fericiți, în timp ce noi, restul, ne chinuim, Bidileanu străbătuse vârstele și epocile cu-același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Ce vroia Mihnea? „Hai că venim. Pregătește un vin, o țuică, ceva.“ Am sărit în haine, lumea afară începuse să se mai potolească, nu mai auzeai voci și nici lanternele nu mai clipeau. Am închis și calculatorul, cu tot cu mesajul ăla tâmpit, fără să știu dacă Maria apucase măcar să-l citească. Lepidopteros mi-a urat noapte bună, înainte să se retragă în întunericul monitorului. Afară, ne-am întâlnit cu vecinul de la doi. Domnul Cocă îți inspira un om extraordinar, și el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
prosoape a ieșit Brutus, motanul lui Mihnea. Un „albastru de Rusia“, cu păr scurt și lucios. Se ascunsese, ca ultimul laș. „Ce faci, mă?“, l-a luat Mihnea în brațe, „Ia zi: ai plătit chiria?“ Mereu îl întreba chestia asta tâmpită, la care motanul, deștept, nu răspundea. Alteori îl făcea stalinist. „Reclamă-l la Circa Financiară!“, l-am îndemnat. Maria mi-a tras un cot. „Apropo de finanțe, îi știți pe frații «Brothers»?“ Îi știam. Cinci băieți de cartier, toți frați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ne-au spus că ați fost ultima persoană care l-a văzut pe domnul Popa. Imediat după cutremur, ați venit aici, împreună cu domnișoara Dinu.“ „Dinu-Bulinu’!“, s-a hlizit Penciu. Am căscat ochii; nu-mi venea să cred: un polițist mârlan, tâmpit, cu simțul umorului sau bine-documentat? Maria nu suferea să i se spună așa. Doar eu și cu mama ei îi știam porecla din școala generală (probabil și restul clasei a patra). „Gura, Penciule!“, l-a potolit Rapotan. „Fără completări!“ „Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cumperi. Înainte, lumea își sufla nasul în batiste. Așa arăta obiceiul pe vremea lui taică-meu, a lui bunicu’ și-a lui străbunicu’, ba chiar și-n timpul lui Ludovic al XIV-lea. Nu fuseseră atâția oameni din atâtea țări tâmpiți atâtea secole, să folosească întâi fețe de masă, pe urmă batiste. Le vedeai peste tot, în toate felurile: simple, duble, cu dantele, cu volane, cu macrameuri, drepte, decupate, zimțate, întinse, împăturite; în zeci de nuanțe și de combinații, asortate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la răcoare în carcera lui din Târgoviște, conducea detașat pe lista suspecților. Înainte să rupă lacătele din spate, bandiții ar fi produs iar o chestie memorabilă, amenințând mulțimea cu pistoalele: „Primul care gâfâie încalță doi plumbi!“ Neinspirat sau poate doar tâmpit, primarul a căutat să răspundă, în timp ce încerca să facă și-un pas în față, și-atunci unul din bandiți a ridicat țeava și i-a proptit-o în gură. Cum stătea primarul așa, cuminte ca un copil mic, alt bandit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mi-am dat seama. „Uitați pe cineva. Sau, mai bine zis, pe careva, pentru că-i vorba de-o organizație.“ „Economiștii Minții.“, a pronunțat Grosescu, fără nici o ezitare. „Exact. Cineva trebuia să manevreze din spate. Dej era curățat, iar Ceaușescu prea tâmpit ca s-o facă.“ „E posibil ca tot ei să-l fi scos din joc și pe Maurer, când le-a devenit incomod sau inutil. La fel de plauzibilă pare însă și varianta a doua: traficul de informație continua liniștit, controlat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu se supără nimeni. Nici măcar nu mai avem nevoie de cookies. Știm cine și ce gândește, în fibra lui cea mai intimă. Când nu știm, aflăm pe alte căi.“ „Adică?“ „Nu toată lumea ține sau participă la blog-uri. Mai sunt și tâmpiți sau recalcitranți. Primii habar n-au să deschidă un calculator; ceilalți nu vor: se feresc de laptop-uri și rețea ca dracul de tămâie. Vezi colegii dumitale de la facultate.“ „Și? Pe-ăștia cum îi supravegheați? Cum le luați marfa, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu d. Grigorie Sturza, ci d. Maiorescu. Frumoasă logică! Minunată bună credință! Curat mod de-a face polemică! Dezgustul ne îneacă în fața acestor calomnii neșiruite, condeiul ne cade din mână și ne întrebăm dacă în astă țară sunt oameni destul de tâmpiți pentru a mai da cea mai mică atențiune divagațiunilor defăimătoare ale unui organ care, pe rând, a acuzat pe aceiași oameni de cele mai mari crime în contra țării sau le-a recunoscut cele mai nobile și mai frumoase cugetări. Dar
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
modul în care le-a învins Serurie și Carada, nu constituie un merit pentru a-i vedea cu lefuri și diurne de zeci de mii de franci pe an. Și pe lângă aceasta, pe lângă că sunt necapabili de muncă, leneși și tâmpiți, malonești și răi, mai sunt și străini, veniți de ieri alaltăieri, ridicați de la covrig și bragă la ranguri sociale înalte. Fără îndoială că și în alte țări clasele lucrătoare nu sunt bogate; pentru ele e adevărat axiomul stabilit de Turgot
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
din școala rurală, cu toată comoara ei de locuțiuni, de proverbe, cu bogăția ei de forme și gingășia de simțiri? Voiți ca și țăranul să capete o inimă de morocîine cum e a lui C. A. Rosetti, capete viclene și tâmpite, gusturi de animal ca ale bulgăroilor din partidul vostru? Vreți să înlocuiți pe Alecsandri cu Ceasurile de mulțumire ale lui C. A. Rosetti, pe Donici cu Kolekțiunea de poezii ale lui Serurie, pe Gr. Alexandrescu cu Orele de repaos ale
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
medici, Zillner și Zeemann, lucrau neîncetat la trista lor operă. Victimele cele mai multe aveau câte un braț sau picior frânt, picioarele erau sucite în mod nenatural. Mirosul în aceste localuri era nesuferit. Soldații și servitorii sanitari, al căror organ e destul de tâmpit, trebuiau să-și ție batista la nas. Directorul Hofmann observă aceasta și aduse o cutie de țigări, pe care o împărți între cei prezenți. Oare să plângi mai mult pe acești nenorociți care și-au pierdut viața sau pe nenorociții
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
răscolească aiurea amintiri neplăcute. Cît de curînd, o să se întoarcă la băieți și, cu riscul să primească o bătaie de bun-venit, o să găsească o soluție să-și urmeze ascensiunea pe treptele lumii interlope. Poate, în loc să se ducă într-o excursie tîmpită, cu niște colegi cretini, o să-și ia bagajele și-o să vrăjească pe unul dintre ei de un loc pentru cîteva zile. Bătrînul a deschis gura să spună ceva, probabil să depene cîteva amintiri despre mamă, despre ceilalți copii, să se
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
dragoste. — Bei cam mult. Așa-i în fiecare noapte? — În fiecare zi. De dimineață. Are gust bun băutura? — Pute. Ceva în vocea lui m-a făcut să mă cutremur. — Cum îți mai merg cărțile? Nu bine. Tot ce scriu e tâmpit și deprimant. Amurgul vieții. Amurgul artei. Amurgul omenirii. Ce degradare! — Utrillo, am murmurat fără să vreau. — Da, Utrillo. Se spune că mai trăiește. Victimă a alcoolului. Un cadavru. Tablourile lui din ultimii zece ani sunt incredibil de vulgare și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
altora. Nici vorbă de-așa ceva. În schimb, înjură și se ceartă cu toată lumea. Cu alte cuvinte, deși îi place grozav să facă paradă de chinurile pe care trebuie să le îndure în viață, de fapt nu e decât un mârlan tâmpit care și-a văzut visul cu ochii, când a venit în marele oraș, obținând un succes la care nici el nu spera. Asta l-a făcut să se umfle atât de mult în pene, încât își petrece tot timpul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
aș fi cunoscut înainte să se ia, i-aș fi spus lui Annie să nu facă pasul ăsta. Omul împrăștie nefericire în jur. Mă întreb cum l-a putut suporta doi ani în șir. Dar fetele tinere fac cele mai tâmpite lucruri. Poți să-ți imaginezi cum o fi să stai cu el în pat, cu fața aia de noroi și buzele alea? Doamne, arată ca prințul broscoi. Sper că are atâta minte soră-mea să-și găsească un marinar tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
tu ai avut ce învăța de la tat-tu!... Măcar tata a avut bun simț să recunoască asta și m-a dat să învăț de la alții, mai deștepți ca el, nu m-a considerat geniu prin naștere. Și-ai învățat pîn-ai tîmpit, mare brînză! Iei mai mult ca mine cu cinci sute, pe care le dai la doctor. Fiecare-și tratează organul cu care a muncit mai mult în anumite perioade ale vieții pufnește soțul, vrînd să încheie discuția, simțind că deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de babă: să-i cer cărțile? Nțt! Aia cu cățelul, dacă-i soția lui Bujoreanu, înseamnă că-i soacra lui Săteanu. Dacă mă spune? Am de crescut un copil... Copil! Că parcă ai fi singurul... Ba cred că altul mai tîmpit ca mine, care să-și lase soția în ultima lună, ultimele zile și să plece după afișe și programe... Înnebunesc cînd mă gîndesc că am în față o noapte atît de lungă, întreagă. Și cum crezi c-ai s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
naibii petrecerea! se înfurie Mihai. E prea tîrziu și-ar fi murdar, nea Toadere. Una-i să faci o greșeală la furie, și mata ai destule probabil, și alta-i să premeditezi o murdărie. Dacă ăla-i tîmpit, va rămîne tîmpit și după ce-i arăți fotocopia, și atunci la ce bun osteneala?! Iar dacă nu-i tîmpit, pedeapsa cea mai cruntă pentru el e Doina, fata lui, pe care n-a vrut s-o crească, s-o vadă. Căci vine, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
naltă, pieptul..., picioarele..., mijlocul..., părul dat dezinvolt într-o parte, ochii puțin arcuiți din cauza sprîncenelor ce se încruntă a nedumerire cînd vrea să te seducă... Citea toate astea din declarația lui Corneluș Vrabie, care reținuse ce memorie bună de om tîmpit! tot ce-i povestisem. Deștept tipul ăsta, procurorul, care mă luase la întrebări; mi-a zis exact cum o cheamă pe cucoană, unde stă, ce familie are, ba mi-a relatat și cum s-a purtat cu mine, exact ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]