807 matches
-
de presimțirea dureroasă că ori de cate ori ți se deschide în față un drum, altele ți se închid în spate ori în laterală. Când ne închinăm bigot la minunile modernității, cum ne îndeamnă zelatorii modernității și delatorii tradiției, în sufletele noastre se tânguiesc toate bogățiile pe care le-am pierdut înlăuntru atunci când trupurile noastre au progresat afară. Răul modernității nu ține de răutatea ei proprie, ci de viciul celor care au transformat-o într-un orizont lipsit de alternativă al vieților noastre. Ca
„CE SE PIEREDE ATUNCI CÂND CEVA SE CÂŞTIGĂ?” de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367247_a_368576]
-
erau capabili acei prieteni ai dumitale am simțit o frică și un dezgust imens pentru acei oameni! - Acei oameni nu sunt prietenii mei! Nu,nu! Țipă ea înnebunită. Anca tăcea încurcată și impresionată de suferința ei. Ea plângea și se tânguia și la un moment dat îi zice cu voce răgușită Ancăi: -Te rog să continui și nu omite nimic,nimic!Trebuie să știu totul! - Credeam că invitații dumitale îți sunt prieteni, însă mă înșelam. Văzând cele ce se întâmplau, îngrijorarea
PETRECERE NEFASTĂ (3) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368497_a_369826]
-
să te-nduri a povesti, Cum hotărâși să pleci la poeți deodată Și cum să dormi de-acuma în fiecare zi. Azi -noapte te-am visat prevestind nedeslușit (Sub calde lacrimi creștinești căzând din stele), Că-n beznă se va tângui un câine adormit Și-or pregăti o nuntă ursitoare rele. O rugă pentru noi ai pus în orice carte, Sufletu-ndurerat ni l-ai uns cu friguri noi; Azi țara îți deschide pământu-nspre moarte, Către Marele Olymp din piatră și
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
aștept să te-nduri a povesti,Cum hotărâși să pleci la poeți deodatăși cum să dormi de-acuma în fiecare zi.Azi -noapte te-am visat prevestind nedeslușit(Sub calde lacrimi creștinești căzând din stele),Că-n beznă se va tângui un câine adormitși-or pregăti o nuntă ursitoare rele.O rugă pentru noi ai pus în orice carte,Sufletu-ndurerat ni l-ai uns cu friguri noi;Azi țara îți deschide pământu-nspre moarte,Către Marele Olymp din piatră și noroi.Din
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
primească nouă demnitate. Toată viața lui pământeasca a fost urzita din faptele iubirii. Și toată viața de după moarte, pe care o petrece în împărăția slavei celei veșnice, este închinata nevoinței slujirii oamenilor, căci nu e suflet care să se fi tânguit înaintea lui și să nu fi aflat răspuns în inima plină de iubire a Sfanțului Nicolae. Despre nenumăratele dovezi ale acestui fapt știe fiecare creștin ortodox. Potrivit tradiției, Sfanțul Nicolae l-a pălmuit pe Arie, un preot din Alexandria care
SFÂNTUL NICOLAE ÎN TRADIȚIA CREȘTINĂ ȘI ÎN MITOLOGIA POPULARĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 2167 din 06 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368707_a_370036]
-
O flacără ce arde, scânteie -nălțătoare, Un gând croind luminii Luceafărului, cale! Cu dor de Eminescu și de al slovei sale, Admir nemărginirea în zboruri visătoare. A fost și est rege! Cuvântul său nu moare, Coroane-n veci slăvite se tânguiesc agale. Pustiu este și codrul. Cumplită resemnare: De la semețe creste, la teiul trist din vale. Cu dor de Eminescu și de al slovei sale, Admir nemărginirea în zboruri, visătoare. Romeo Tarhon - Eminescu, zeul unic Nu am vreme, vremea trece Cum
LA STEAUA CARE-A RĂSĂRIT – OMAGIU LIRIC AL PRIETENILOR ZIARULUI ŞI EDITURII NAŢIUNEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363751_a_365080]
-
poate numi fenomen -, bombardați fiind cu factori de stres, sunt cuprinși de teamă - un sentiment extrem de neplăcut -, de anxietate, uneori furie, frustrare, depresie ori remușcare. Adeseori termenul de supraviețuire este folosit greșit de unii oameni cărora le place să se tânguie, confundând greutățile inerente ale vieții, cu cele amenințătoare de înfrângere, moarte. Pe de altă parte, este tot atât de adevărat că ceea ce facem sau trăim zilnic, în aceste vremuri, constituie de cele mai multe ori acțiuni sau situații de supraviețuire și nu aparțin unei
ALEGE-ŢI PLAJA, NISIPUL, VÂNTUL ŞI STÂNCA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350295_a_351624]
-
Adrian Trifan Publicat în: Ediția nr. 1624 din 12 iunie 2015 Toate Articolele Autorului TRECUT-AM APA... Trecut-am apa dintre plaiuri În obcina cea soră și străbună Și dealurile se perpeleau în valuri, Mânate ca de-o strună. Se tânguia surata, plânsă... Căci tare greu i-a fost Când fragedă și galeșă mireasă Ne-a fost furată-n zi de post. Și obidită prin străini, Umblat-a tot să fie-un veac; Și tot se luptă printre spini În drumu-i
TRECUT-AM APA de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348568_a_349897]
-
părăsit, Lăsând în urmă un suflet pustiit De dor, de dragoste neîmplinită, Rămas plângând pe-o cale rătăcită. E multă vreme în singurătate, În drum închis de vântul care bate, În nopți pustii lipsite de iubire, În care gând se tânguie-n neștire. E multă vreme... și mi-am luat mireasă Să spele răni ce dragostea le lasă, Să-mi lumineze calea spre noi iubiri Și pași să-mi smulgă din alte rătăciri. De multă vreme... sufletul îmi plânge, Întreg trecut
MIREASA MEA, UITAREA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348649_a_349978]
-
din taine... Încerc să-nțeleg până unde-or putea să mă poarte condurii Și cum s-or mula pe nevrednicul trup prețioasele haine? Umil, orizontul albastru mă cheamă cu falduri de pace, Mărgeanul și perla, în scoica-i divină, își tânguie dorul Iar eu - o sirenă-n adâncul neliniștii - vreau carapace, Să-mi țină de cald și să-mi apere sufletul, mângâietorul. Referință Bibliografică: Marea speranței / Curelciuc Bombonica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1293, Anul IV, 16 iulie 2014. Drepturi
MAREA SPERANŢEI de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349288_a_350617]
-
Fiindcă nu i-am făcut voia. Zilnic îmi ieșea înainte pe cărarea spre râu. Se ascundea ba într-o răchită răscolită de vânt, ba într-un copac scorburos, ba într-un vrej de iederă sălbatică. Îmi sărea înainte și se tânguia: „Frumoaso, n-ai vrea să-mi fii mireasă?” „Nu, răspundeam eu. Piei din fața mea. Cu unul ca tine să mă însoțesc eu?” Și plecam mai departe, la treburile mele. „Frumoaso, se văita el din nou a doua zi. Te-ai
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
ochii. Poate că alta ar fi vrut să-i fie nevastă. Dar el pe mine m-a dorit. Și, cum îți ziceam, nu mi-a mai dat pace. Oriunde mergeam, îl găseam în drumul meu. Și de fiecare dată se tânguia amarnic: „Frumoaso, frumoaso, nu mă osândi. De ce mă prigonești? Ascultă-mă...” Iar eu nu-l ascultam. Ba chiar, după o vreme, sătulă de stăruințele lui, n-am mai răbdat și i-am zis: „Știi ceva? Am fost prea blândă până
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
că-i totuși obositor să tot mângâi într-una când alte gânduri te cuprind), Ori, atunci de nu-mi mai vede vreo mână, se rotește în jurul meu s-o caute. Văzând apoi vreuna prin buzunare se ridică pe mine, se tânguie și se milogește după ea. Îndrăgosteală? Înainte, pe motan nu-l mai găseam de vreo două zile. Mă rog, știiam că Zorel (așa se numește) după un festin copios cu șoricei și ce-o mai fi, nu mai iese la
UN ALT FEL DE IUBIRE, POATE MAI PURĂ!? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349856_a_351185]
-
era așa, de ce făcuse el aceasta? se întrebă Simon. Gândind la acestea se așeză din nou pe treapta de piatră de la intrarea în odaie, și luându-și capul între mâini porni să-și legene trupul spre stânga și spre dreapta, tânguindu-se cu cuvinte de neînțeles pentru gazda lui, care privindu-l îl compătimi oftând a neputință. Apoi Simon își aduse aminte din nou de noaptea aceea când îl arestaseră pe Iisus. Se dusese și el după alai, mai pe ocolite
AL SAPTELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349796_a_351125]
-
fi doar presupusă. Intrând în casă, femeia se puse pe plâns. Era acum și fără job și cu doi copii din flori. La ce-i folosea frumusețea, eleganța și priceperea profesională? Dacă n-ai noroc, n-ai ... asta e!” se tânguia ea. “Uite, chiar ieri am primit invitația de a mă prezenta la un interviu pentru un post la care visam de mult, tot de secretară, la o firmă multinațională. Cu cine o să-i las pe cei mici? Cum să mă
UN TATĂ... SPECIAL! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344474_a_345803]
-
sunt printre oameni,îngeri sau morminte, Printre pomi în floare sau cruci mucegăite, Împarați ai clipei sau suflete spoite... S-au deschis in față-mi tainicele porți. Se-aștern înainte-mi mii și mii de morți Care luând răsplată,jalnic tânguiesc Visul dat risipei - traiul omenesc. Țipete prelungi adânc mă înfioară, Râsete și plângeri,răcnete de fiară... Mă așteaptă văd și-o prietenă veche : Zeea Libitina cea fără pereche În Olymp și-n Tartar și chiar pe pământ, Între ce-i
DIN VĂI DE LUMINĂ de CRUŢI CRISTIAN în ediţia nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344534_a_345863]
-
din lacrimile omenirii, dacă nu cumva ploaia este durerea cerului sau zbuciumul Universului, dacă nu cumva roua este durerea nopții, învinsă de triumful luminii... Cântase și Veronica Beethoven la pian, dar niciodată nu atinsese perfecțiunea orchestrei aulice, sonurile plângeau, se tânguiau asemenea unui suflet în zbucium; aici părea o furtună dezlănțuită, aci o zi feerică în care domnește atotputernicul soare peste o eternă primăvară. Scurte intermezzouri curgeau parcă ca susurul unei ape sau dansau feeric ca niște roiuri de fluturi într-
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
n-aibă-n bătătură nici ce bea , nici mânca... Că birurile-s grele și se tot înmulțesc Impozit la impozit , c-așa este firesc Să scoatem țara asta din criza infernală Ei cu conturi în bancă, iar noi cu burta goală... Se tânguie copacii rămași fără pădure Furat-au tot...și lemn au început să fure Și nu mai e nimic , țara-i secătuită Nici nu mai pot să plâng, și lacrima-i vândută... Referință Bibliografică: Și lacrima-i vândută / Violetta Petre : Confluențe
ŞI LACRIMA-I VÂNDUTĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348091_a_349420]
-
de la conducerea țării de vrăjitoarea Primăvara? - Nu i-aș fi spus dacă n-ar fi venit la mine cu disperarea tuturor supușilor tăi pe care îi chinuiești și-i urgisești. Când valul disperării i-a luat pe toți, când se tânguie și se jelesc, când umbrele-ntristării îi orbesc, de piatră să fi fost și tot le-aș fi aprins un licăr de speranță. - Speranța, deci! Asta era! spuse rânjind Iarna. Te-a cuprins mila de ei, boșorogule, și i-ai
MĂRŢIŞOR-23 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350052_a_351381]
-
Trakl, da, din moarte, bun prieten cu o mierlă, și-un egrete, ca subretă. S-a risipit tot aurul juniei, noi nu mai plângem, ciocârlie, iar tu revii, tu, pasăre nebună, străbunii mormăie - nu-i bună, când muribunzii-ncet se tânguie, când pepenii din sud se pârguie ( sic!), mai am și eu un pic, o viață, desigur, voi pleca de dimineață, că viața veșnică e moarte, mai bine e să fii o piatră, o rapsodie a cetății, cum lunecau umbrele ceții
A CAPELLA ÎŢI MAI CÂNTĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361998_a_363327]
-
urechi de ac”, osânda căznită din corp afluează descântecul sentimental al perechii imaginate: l'amant (sufletul) și l'amante (trupul) în agonie de agavă nedeschisă. E invocat abrupto „gerul în doi”: ecou din nopți ce nu mai au căderea a tângui iertarea „păcatului neferecat”. Trezirea?, „în palma culcată pe asfințit”. 3. Fără panică, se închipuie în „femeia de fum” aureolă fiindu-i „corola de sânge.” Dacă nu greșesc, un volum al uitatului suprarealist C. Nisipeanu se intitula „Femeia de aer”. Și
SAU „NUMAI LACĂT/ DE TĂMÂIE” de HORIA ZILIERU în ediţia nr. 482 din 26 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362050_a_363379]
-
urechi de ac”, osânda căznită din corp afluează descântecul sentimental al perechii imaginate: l'amant (sufletul) și l'amante (trupul) în agonie de agavă nedeschisă. E invocat abrupto „gerul în doi”: ecou din nopți ce nu mai au căderea a tângui iertarea „păcatului neferecat”. Trezirea?, „în palma culcată pe asfințit”. 3. Fără panică, se închipuie în „femeia de fum” aureolă fiindu-i „corola de sânge.” Dacă nu greșesc, un volum al uitatului suprarealist C. ... Citește mai mult 1.„Muzica sângelui ne
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/362074_a_363403]
-
urechi de ac”, osânda căznită din corp afluează descântecul sentimental al perechii imaginate: l'amant (sufletul) și l'amante (trupul) în agonie de agavă nedeschisă. E invocat abrupto „gerul în doi”: ecou din nopți ce nu mai au căderea a tângui iertarea „păcatului neferecat”. Trezirea?, „în palma culcată pe asfințit”.3.Fără panică, se închipuie în „femeia de fum” aureolă fiindu-i „corola de sânge.” Dacă nu greșesc, un volum al uitatului suprarealist C. ...
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/362074_a_363403]
-
Nu, nu, nuu, nuuuu! strigă Elena Davidescu. Să-l ia naiba de tablou! Oricât aș vrea să sper că fiul meu nu are nicio tangență cu acest eveniment, tot apar țesături care-i prind numele. Doamne, se tângui femeia, trăim un coșmar care se tot agață de familia noastră! Însă nici nu apucă să pronunțe ultimele cuvinte și simți că amețește. O gheară puternică îi prinse pieptul. Căzu în genunchi, lângă un fotoliu. - Simt că mor, zise, pe
PROMISIUNEA DE JOI (IV) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 772 din 10 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366074_a_367403]
-
El însă era neînduplecat. Apoi s-a apropiat de el o femeie îmbrăcată în porfira. A căzut în genunchi înaintea tronului și a spus: - Milostiveste-te cel puțin pentru mine! El a rămas tot atât de neînduplecat. Pentru asta plâng și mă tângui temandu-ma de cele ce au să se întâmple. Când mi-a spus acestea era într-o joi. În ziua următoare, care era vineri, pe la ora trei după-amiază, a fost un cutrmur mare pe pământ, care a dărâmat orașele de la
LIVADA DUHOVNICEASCA (17) de ION UNTARU în ediţia nr. 1004 din 30 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365129_a_366458]