509 matches
-
percuție pe care îl recunoști în aproape orice manea. Ce tradiție! Mi-am adus aminte că Dimitrie Cantemir, un soi de Vaclav Havel al vremurilor lui, este bine cunoscut în Turcia sub numele Kantemirlogu, întemeietorul notației muzicale turcești. Am ascultat tânguirile ismaelite compuse de Cantemir și, dacă o să aveți curiozitatea să o faceți veți vedea că, de la vlădică la opincă, țara asta, cel puțin dincoace de Carpați, pare și azi mult mai aproape de Stambul decât de Viena. Inerția a secole de
Aferim! Suntem din (ne)fericire un norod de maneliști () [Corola-blog/BlogPost/338165_a_339494]
-
clisă pe umeri se leagă din clipă o umbră și răsăreau din unghere clipe doar unda se pierdea peste undă. Atunci ca și acum, ca și o liră muzica se auzea cu nedumerire ca un alean de dor peste a tânguirii fire. Un fior, apare cu lanț, călăul vestitor ce sufla în bucium de corn sau dorul... Referință Bibliografică: Sau dorul / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1587, Anul V, 06 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Petru
SAU DORUL de PETRU JIPA în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344056_a_345385]
-
kamliari! Poetule! Tu mie spune: Giliareia! Tu mangă motho: Ce se numeste slavă-n lume? Șo ande phuviate barimos și bushilo? A laudelor glăsuire! Le asharengo vakerimo'! Din neam, la depărtatul neam! Pashunestar, k'o duruno pashuno! Ori după moarte tânguire! Va' pala merimaste rovimo'! Sau în sfârșit istorisire Vai agore phendimos puranimasko Sub șatra a unui țigan?!! Tala-i tsăra îkhă Romseki?!! Uitând cu ură lumea mare, Bisterindoi nadehimasa e phuv bari, Acum Alecu de doi ani Aba o Alecu
ȚIGANII DE PUȘKIN TRADUS ÎN LIMBA ROMANI/ ROMII ÎN LIRICA LUMII/ IMN CĂTRE AGNI DIN RIG-VEDA de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344152_a_345481]
-
pe albastrul văzduhului. Poate Sfântul Duh îi va asculta rugă și-i va dărui o fată, așa cum și-ar dori ea să fie, adică veselă, plină de viață, frumoasă ca o cadră, iar vocea-i s-o compare ca o tânguire a strunei de vioară peste care trece arcușul, mângâind-o cu blândețea adierii de vânt, sau rostogolindu-se ca tumultul unui râu de munte, ce se prăvale în cascade dintre stânci, precum sârbele și bătutele din vatra satului din Drăguțești
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343100_a_344429]
-
Vreau să te iau cu mine în primăvară. CÂNTEC DE TOAMNĂ Copacii resemnați își leagănă destinul, În crengile, ce plâng, că-i toamnă, Și vine jalea, frunzele declamă Un cânt duios, ce-atenuează chinul; Iar verdele e pictor, în astă tânguire, Și își mulează sieși arătarea, Tot verde e, dar nu-și decolorează starea- Cu-acel contur din urmă, adus pieirii... Ah, speranță, cu surâsul toamnei, Ironia ta mă urcă-n vârf de cruce, Să mă răstignesc, să fiu o frunză
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343213_a_344542]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > CONSTANTINOPOLE. TÂNGUIRE LÂNGĂ ZIDUL SFINTEI SOFIA. Autor: Mihai Condur Publicat în: Ediția nr. 2284 din 02 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Plouă mărunt peste Cornul de aur Umbrele împăraților se țes din cețuri și-apoi se destramă Peste Bosfor, acolo unde imperiul
CONSTANTINOPOLE. TÂNGUIRE LÂNGĂ ZIDUL SFINTEI SOFIA. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2284 din 02 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377568_a_378897]
-
zidurile au căzut, și puhoaiele au măturat o mie de ani de istorie... Din mare mai răzbat însă acordurile unui cor divin... ,,Luați aminte, acvila cea cu două capete n-a murit. Iat-o ! E vie!ˮ Referință Bibliografică: Constantinopole. Tânguire lângă zidul Sfintei Sofia. / Mihai Condur : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2284, Anul VII, 02 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Mihai Condur : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
CONSTANTINOPOLE. TÂNGUIRE LÂNGĂ ZIDUL SFINTEI SOFIA. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2284 din 02 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377568_a_378897]
-
atenția începutul solemn al poeziei, armonia muzicală și tonul patetic: ”Îmbracă-te în doliu, frumoasa Bucovina; Te-ai dus, te-ai dus din lume, o geniu nalt și mare, Te plânge Bucovina, te plânge-n voce tare, Te plânge-n tânguire și locul tău natal” Trebuie să spunem că fără Aron Pumnul, Eminescu cu talentul lui, ar fi întârziat mult cu debutul literar. Aron Pumnul l-a însuflețit și i-a dat aripi către marea poezie prin lectură aprofundată a înaintașilor
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
noastră. Dacă aș putea-n zăpadă Să pun inima în gheață, N-aș lăsa-o să se-ncreadă În a lunii vorbe-n față. Iar ninsorile să cadă Cu potop de fulguire, Luna să nu poat' să vadă A inimii tânguire. Să iasă în primăvară Când pământul va-nverzi, În miros de lăcrămioară Când se-alintă,s-o dezmierzi. Referință Bibliografică: Dorința / Nastasica Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1915, Anul VI, 29 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
DORINȚA de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1915 din 29 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378456_a_379785]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > CINE SUNT EU? Autor: Mariana Stoica Publicat în: Ediția nr. 1969 din 22 mai 2016 Toate Articolele Autorului M-am născut în surâsul unei dimineți de mai Cu primăvara-n pleoape, în tânguiri de nai, Cu mângâieri de flori, parfum de viorele, Zâmbet de liliac, stoluri de rândunele. Eu sunt o răsuflare din oftatul vieții, Un firicel de iarbă sub roua dimineții Un simplu cântareț de vorbe, de cuvinte, Pentru cel ce-aude
CINE SUNT EU? de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378988_a_380317]
-
RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Stihuri > Reflectii > IRINA LUCIA MIHALCA - CÂNTUL (POEME) Autor: Irina Lucia Mihalca Publicat în: Ediția nr. 1973 din 26 mai 2016 Toate Articolele Autorului CÂNTUL VIORII Prin cântul viorii se-aude lacrima viselor. Cântă vioară, cântă-ți tânguirea inimii! Prin glasul ei suspină adânc sufletele care nu au atins stelele cerului lor. Plânge vioara, plânge ușor, cum plânge cerul din ochiul paradisului, cum plânge ploaia mărgăritare lângă crucea răstignirii, cum plânge râul ce-și poartă florile durerii, cum
CÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378940_a_380269]
-
în liniștea rotundă a nopții, cântecul roșu al păsării captivă între ramuri, cum plânge vântul galben peste nisipul deșertului. E imposibil să tacă sunetul corzilor ei pe undele vântului. O, vioară! Inimă rănită de tăișul pumnalelor, Cântă vioară, cântă-ți tânguirea inimii! SUNETUL UNIC În vârtejul vieții, amestecul straniu de bine și rău, aparent deșart, doar Absolutul este deplin, eliberându-se. Pe pereții templului dansează spectre terifiante, ridic felinarul, în adierea vântului, doar umbrele goale. Continui să merg pe marginea prăpastiei
CÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378940_a_380269]
-
vin acele duhuri rele Ce ne dezbină și aruncă din nacele Smoală și foc, în timp ce-n pacea codrului Madona Își lăcrimează ochii . Templul din Altona Era pustiu, totul era normal, Copiii se făceau, creșteau, Doar violina-și continua cântarea, O tânguire care tulbură și marea, Ea era blondă, ochii verzi-albaștri, Bijuterie pentru călătoru-n aștri, Pluteam cu ea, cer și pământ, totuna, Era lumina, eu eram furtuna. BMM Domnul Smithson Trezit la miezul nopții, domnul Smithson Își căută ciorapii, mâna sa dădu
PRECUM TRISTAN de BORIS MEHR în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379885_a_381214]
-
2015 Toate Articolele Autorului Motto: ”Fiul diavolului negru, îngerul dintâi căzut ...” I. nuntă-n cer și nuntă-n iarbă îmi fac sângele să fiarbă sus e luna-mpodobită iarba-n rouă e gătită stelele-mpletesc cunună, iar jos lacrimi se adună, tânguiri de vânt prin fluier și din limbi de șarpe șuier nemilosul Belzebuth îngerul dintâi căzut și-a făcut pofta vicleană cu obraz de Cosânzeană prinsă-n gheare strânsă-n clești și în tropot de calești lasă-n urma lui vârteje
DIN DORURI, DORUL DOAR RĂMÂNE ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1726 din 22 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381869_a_383198]
-
Nemesis Slobozind din cer dihonii Printre fiii lui Adonis! Fâlfâiri de aripi ciunte, Îngeri decăzuți din drepturi Trec peste alaiuri frânte În vâltorile de cețuri. Tot înaltul și pământul Se cufundă-n întuneric, Într-o clipă tot cuvântul Amuțeste luciferic! Tânguiri tresar în noapte Căutând zori de lumină, Scrâșnetele sunt deșarte În pustiul din retină! Rând pe rând din neființa Hăului deschis sub zare, Cucerindu-și neputința Alte lumi ies din uitare, Iar pe margini de abisuri Unde haosul domnește Se
APOCALIPTIC II de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381932_a_383261]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > TÂNGUIRE DE ÎNGROPARE Autor: Florin T. Roman Publicat în: Ediția nr. 1942 din 25 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Iartă-mă, apă murdară de râu, Iertați-mă, păsări fără de glas, Iartă-mă, mlaștină până la brâu, Iartă-mă, codrule fără lujeri rămas
TÂNGUIRE DE ÎNGROPARE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380364_a_381693]
-
Iertați-mă, răni de la mâini și picioare, Iartă-mă, tristă cunună de spini. Iartă-mă, moarte cumplită pe Cruce, Iartă-mă, coborâre în iad pentru noi, Iartă-mă, Înviere ce Viață aduce, Iartă-mă, Sfântă Judecată de-Apoi! Referință Bibliografică: Tânguire de îngropare / Florin T. Roman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1942, Anul VI, 25 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florin T. Roman : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
TÂNGUIRE DE ÎNGROPARE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380364_a_381693]
-
fi văzut iar când a ajuns la capătul acestuia a ridicat doar puțin dala de deasupra și a privit într-acolo.,, E un ochi roșu imens acolo!” a spus el și l-au auzit probabil toți în căști...... IV. CONSTANTINOPOLE. TÂNGUIRE LÂNGĂ ZIDUL SFINTEI SOFIA., de Mihai Condur, publicat în Ediția nr. 2284 din 02 aprilie 2017. Plouă mărunt peste Cornul de aur Umbrele împăraților se țes din cețuri și-apoi se destramă Peste Bosfor, acolo unde imperiul încă n-a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380853_a_382182]
-
ne frângem inima; iar dacă vrem să ne facem părtași la durerea cuiva, se cuvine să fim împreună-pătimitori. Și toate acestea ne cer deopotrivă duioșie, mărinimie și dragoste nefățarnică. Cu ce îndrăzneală ne vom apropia cu cugetul și simțirea de tânguirea Doamnei Maria Brâncoveanu, când vedem că pătimirile,lacrimile și suspinurile ei au înălțat un munte ale cărui piscuri au ajuns până la Cer?” (Doamna Maria Brâncoveanu, Tainica Biruință a Lacrimilor. 1714-2014. Ed. Sophia, București, 2014, p. 140) Pe 17 Ianuarie 1905
MIRAJUL DIVIN ŞI ETERN AL FEMEII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381039_a_382368]
-
mistic al serii,primesc fragmente, copleșită, o putere... V. IRINA LUCIA MIHALCA - CÂNTUL (POEME), de Irina Lucia Mihalca , publicat în Ediția nr. 1973 din 26 mai 2016. CÂNTUL VIORII Prin cântul viorii se-aude lacrima viselor. Cântă vioară, cântă-ți tânguirea inimii! Prin glasul ei suspină adânc sufletele care nu au atins stelele cerului lor. Plânge vioara, plânge ușor, cum plânge cerul din ochiul paradisului, cum plânge ploaia mărgăritare lângă crucea răstignirii, cum plânge râul ce-și poartă florile durerii, cum
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
spune acum cu acordul lui că și împăratul a avut unele vedenii în vise, în care apărea mereu eclipsa soarelui, întunecarea măritului și gloriosului Phoebus-Apolon, întuneric care în visul său cuprindea tot pământul. De aceea în visurile împăratului era multă tânguire și plânset peste tot fiindcă nu era nimeni vrednic pe pământ care să înlăture întunericul care se dorea fără sfârșit. Deși împăratul credea că acest eveniment ceresc nu va fi de bun augur, am reușit să-l conving că totuși
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL SASELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380854_a_382183]
-
dramatic de neputincios în singurătatea sa, fără nicio posibilitate de a se salva: “nu pot nici să trăiesc/ și nici să mor.” (Poemul 12, p. 23) De aceea, se refugiază într-o poetică funebră, scriind în tonalitatea sumbră a unei tânguiri fără sfârșit. În această stare, revine la motivele esențiale din creația sa, pe care le reconfigurează într-un spațiu mult diluat cromatic și semantic, dar tulburător de liric. Mai cu seamă simbolurile unui medievalism defunct îi sunt puncte de sprijin
MIRELA-IOANA BORCHIN, NIRVANA ...DOAMNE, CUM! de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374547_a_375876]
-
IZVOARE Autor: Silvia Rîșnoveanu Publicat în: Ediția nr. 1882 din 25 februarie 2016 Toate Articolele Autorului LEGENDA CELOR ȘAPTE IZVOARE În crâng, unde izvoarele se-adună, (Legenda spune că erau doar șapte) Se auzeau, în nopțile cu lună, Adeseori, doar tânguiri, în șoapte. Povestea ce-o spunea, în taină, vântul, Pleca, în patru zări, de la arțarul Care-a jurat să-mprăștie cuvântul Despre-o iubire ce-a trăit amarul. Era, în vremuri de demult apuse, O fată ca niciuna de sub soare
LEGENDA CELOR ȘAPTE IZVOARE de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373353_a_374682]
-
săgeată ce se înfige-n mine și sânger în rutine iubirea ta brumată atât de des cântată când nu puneam surdine. O boare de iubire în mintea mea adie și ești la fel de vie ca-n orice amintire ce nu e tânguire, ci blândă armonie, motiv de bucurie, prilej de fericire. În sânge-mi cântă-ntruna fantastice orchestre și văd cum în ferestre cu raze-îmi bate luna. Ating cu-un zâmbet struna.care cânta terestre vibrații noi, măiestre, vii pentru totdeauna. Te
POVESTE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374825_a_376154]
-
Acasa > Strofe > Timp > DE TOAMNĂ... Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului M-ajunse ruginita tânguire a ramurilor sfârtecate nemilos sub vântul părăsit prea lesne de fiecare anotimp orgolios. Desculță, m-a întâmpinat, plângând, pădurea, iar pașii mei prin lacrimile ei s-au rătăcit, căci au plecat demult, cu zvon de aripi, acele călăuze care vara
DE TOAMNĂ... de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374924_a_376253]