270 matches
-
unii la alții, Îl Întrebau pe N’jamo una sau alta și Își tot făceau de lucru cu bulgării de grindină, care ridicându-i de jos, care privindu-i În lumină, care gustându-i sau chiar Înghițindu-i. Până la urmă, tânguitori și speriați, se puseră să joace din nou călătoria lui Krog - rămasă lor de hăt, cine știe de când, căci pe atunci nu prea aveam habar să mă gândesc la timp, darămite să-i spun În vreun fel pe care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
seară, ca de obicei, am auzit amândoi alarma sunând. Eu lucram la birou, calculând niște dobânzi. Kristine ridica tava cu ceștile goale de ceai, vrând să i-o înmâneze servitoarei. Își flexase picioarele și se aplecase puțin în față. Sunetul tânguitor al sirenei a izbucnit și a paralizat-o în această poziție. M-am ridicat fără grabă, știind că avioanele urmau să vină abia în cinci minute, iar până la pivniță făceam un singur minut. Servitoarea a trecut indiferentă pe lângă mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
fi un soi de clovn. Hugo știa că probabil jucăria se stricase. În fond, puțin mai devreme, îi trăsese un șut zdravăn. —Hau! Hau! a început să se audă din nou. Iar acum, lătrăturile se împleteau cu sunetul strident și tânguitor emis de Theo, trezit din somn. Alice s-a ridicat și și-a tras blugii pe picioarele lungi și palide. Apoi a început să-și încheie cămașa. Și-a trecut o șuviță de păr după ureche și i-a surâs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Laurei a trecut o undă de disperare. — Da, într-un fel, are legătură cu ceea ce ai spus tu. Despre viața de mamă de succes. Și mai ales, are legătură cu partea cu mariajul fericit, a adăugat ea pe un ton tânguitor. Amanda a zâmbit satisfăcută. —A, am înțeles. Vrei să știi cum mă descurc? a zis ea izbucnind într-un hohot de râs disprețuitor. Sincer, draga mea, și eu aș vrea să știu cum reușesc. Dar, sigur, întreabă-mă. O să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
suferință!” mai adaugă el. Toate aceste frământări interioare l-au obosit. Era târziu, trecuse de miezul nopții. Era ceasul tainelor... al viselor... al somnului adânc... Într-o marți spre miercuri, în noaptea înspre Sf. Dumitru... ... Se făcea că un zvon tânguitor de cocoare venea din cer... O cocoară se desprinse din cârd si întră în cameră, prin perdele fără a le văluri. Era atât de înalt, cu gâtul și picioarele atât de lungi și subțire... încât se amestecă cu celelalte figuri
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
fără a le văluri. Era atât de înalt, cu gâtul și picioarele atât de lungi și subțire... încât se amestecă cu celelalte figuri de lumini și umbre de pe pereți. Din ciocul lung și subțire, al cocorului ieșea un vaiet jalnic, tânguitor... apoi, se prefăcu, luând chip de femeie învăluită într-un văl alb, hohotind cu fața acoperită cu palma. Părea să fie Vasilica. Apoi, se prefăcu din nou în cocor, se strecură prin perdele fără să le vălurească, șiși reluă zborul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
du-te și te leagănă! Într-altă zi, Felix găsi pe Titi așezat pe o bancă, cu o mână în dreptul inimii și aplecat cu bustul peste pântece, ca și când ar fi fost chinuit de o mare durere lăuntrică. Fața îi era tânguitoare, iar Aglae și Aurica ședeau îngrijorate în juru-i, îmbărbătîndu-l: - Dar n-ai nimic, omul lui Dumnezeu, de unde ți-a maivenit și asta? - Așa spui dumneata, se căina Titi, dar eu știu că sufăr de inimă. Uite, mă doare aici. - Unde
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lumea. Din ce straturi de neființă purcede urâtul zilelor, ca să ne dezmeticească până la groază din ațipirea ființării? Vom ajunge vreodată până la izvoarele plictiselii? Vom descifra demența moleșitoare a cărnii și pacostea unui sânge nedeslușit? Cum se macină într-un mister tânguitor substanța vieții și cum secătuiesc fântânile firii urâtul omniprezent, parodiind negativ principiul divin! Plictiseala-i vastă ca Dumnezeu și mai activă decât el! Fără Dumnezeu, singurătatea ar fi un urlet sau o dezolare împietrită. Dar cu El, noblețea tăcerii ne
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
individualității și a forței; distanța minoră de toate aspectele lumii au creat acel blestem poetic și național care se cheamă Miorița și care, alături de înțelepciunea cronicarilor, constituie rana neînchisă a sufletului românesc. Mai vin apoi doinele ca să dea vibrația lor tânguitoare - și totul s-a sfârșit. În momentul în care România va câștiga gustul devenirii, va învinge - prin forța lucrurilor - îndoielile inimii. Căci din îndoielile ei se alcătuiește scepticismul nostru; o inteligență blazată i-a oferit numai verificări și ilustrații teoretice
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
trist, foarte melancolic. De mai multe [ori] voise să-și scuture capul, ș-atunci, încordîndu-și vederea, zărea o mulțime de lumini aprinse, dar apoi recădea repede în somnul lui adânc și nu mai pricepea nimic [din] acel murmur misterios si tânguitor de roi. 2. Când se trezi a doua zi văzu că era târziu seara, iar niște prieteni de-ai lui jucau cărți la o masă. El dete "bună seară" c-un glas cam răgușit și ei deodată răsăriră toți și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
nu au îndrăznit. Asocierea între femeie, mulțime și dezordine este o altă constantă a bîrfelor politice și literare. Un scriitor contemporan descrie mulțimea în următorii termeni: " Da, oricine parcurge rubrica cititorilor oricărui ziar, sondează toate plăgile acestui monstru feminin și tînguitor care este mulțimea și capătă o idee destul de precisă despre ceea ce Dumnezeu și sfinții lui aud zilnic în rugile care se înalță către ei"166. Integrată psihologiei maselor, această prejudecată a devenit un principiu politic. Cel care l-a sesizat
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
disperări”, cu „tristețea zidurilor de internat”, „orașul cu viziuni stinse, cu sfîșieri”, „orașul ca un cimitir”, „tristețea panoramelor de pe cheiul mohorît și apăsător”, parcurile unde „bănci și lumini În toamnă putrezesc” cu „pomi singuratici și triști”, În „desfrunziri”, și „despletiri” tînguitoare. CÎte o strofă sintetizează expresiv această atmosferă dezagregantă, generatoare de melancolice rememorări: E pustiu șie frig În odăi stinse Toată viața o regăsești ca pe un ceasornic oprit Auzi sufletul căzînd, poate sînt frunze, Pásul tău prin amintire sîngerat și
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
evlavie. Peste acest spațiu se arcuiește un cer „care zîmbește” mereu (Adio Moldovei), drumurile sînt de flori (Întoarcerea În iară), În poiene pasc zimbrii și peste „dalba moșie” trece vînătorul mitic (Dragoș), arhetipul. Codrii, cîmpiile, apele, viețuitoarele intonează o doină tînguitoare. O serafie generală (spre a folosi vorba poetului) stăpînește țara mitică. Retorica sacralizează toate obiectele, substanța materială se evaporă. Peisajul devine o imensă pată de culoare indeterminabilă. Limbajul lui este acela al adorației mistice. Pentru a-l citi, criticul trebuie
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
tăcută dintre ziduri era altfel decât în zori. Dimineața se simțea o liniște gata să-ți umple sufletul de prospețime. Seara liniștea se preschimba în tăcere, avea o anumită oboseală și, în timp ce soarele apunea de partea cealaltă a orașului, devenea tânguitoare. Și tăcerea continua câtă vreme Petrache cobora drumeagul pietruit, luând-o uneori pe scurtăturile repezi care tăiau drumul mai lung, al căruțelor. Apoi năvălea orașul. Petrache nu se obișnuise încă, luminile noi ale orașului îl nelinișteau. Deprins, de ani de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nobilă, tinerii se căsătoresc și toate personajele păgâne se convertesc la creștinism. Biancifiore este o donna angelicata prin fidelitatea de care dă dovadă, prin bunătate și frumusețe. Când află că Florio va fi trimis departe, la studii, rostește un monolog tânguitor, în care evocă exemplele unor personaje mitice cum ar fi Ariadna, Fedra, Aretusa, Hecuba și alte modele de femei abandonate, pe care tânăra le consideră mai fericite decât ea. Cei doi protagoniști simbolizează dragostea profană, concupiscentă, se îndrăgostesc în timp ce citesc
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
nobilă, tinerii se căsătoresc și toate personajele păgâne se convertesc la creștinism. Biancifiore este o donna angelicata prin fidelitatea de care dă dovadă, prin bunătate și frumusețe. Când află că Florio va fi trimis departe, la studii, rostește un monolog tânguitor, în care evocă exemplele unor personaje mitice cum ar fi Ariadna, Fedra, Aretusa, Hecuba și alte modele de femei abandonate, pe care tânăra le consideră mai fericite decât ea. Cei doi protagoniști simbolizează dragostea profană, concupiscentă, se îndrăgostesc în timp ce citesc
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
alb-roșie a barierei scârțâi jalnic sub rafala iute de vânt, lovind geamul cu o pală de zăpadă parcă destinată anume. Și aproape imediat, de undeva de departe, parcă de la capătul lumii, se auzi ca un ecou întârziat sunetul prelung, tânguitor, al sirenei unei locomotive. Sunetul acela pluti parcă mult timp deasupra cantonului și a plopului secular de alături. Nu se zărea nici o lumină înaintând pe linie, dar acum era sigur că pe undeva trebuie să fie acel plug de zăpadă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Mama mi-e foame!”. Dar maică-sa o puse repede jos lângă ceilalți, șopti: „Niculaie” și alergă spre poartă pe care o deschise dintr-o smucitură și ieși în uliță. Portița reveni la loc încet cu un scârțâit prelung și tânguitor, parcă prevestitor de rele, ceea ce o făcu să-și întețească și mai mult pașii. Școala nu era departe. Un fel de casă mai mare cu două săli și un coridor între ele, era suficient pentru satul acela din care mulți
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
trasează planul didactic al suferinței. Cruciadele contribuie și la elaborarea unei liturghii a catastrofeiddd, inserată în matricele deja existente și adoptate rapid de cultul sinagogal contemporan al evenimentelor. Astfel, rugăciunea de penitență Et ha-kol kol Yaakov nohem ([Ascultați] vocea, vocea tânguitoare a lui Iacov!) de Kalonymos ben Iuda din Mainz, el însuși martor la evenimente, descrie auto-sacrificarea evreilor renani în timpul primei Cruciade. Kalonymos este și autorul unei elegii, Mi yiten roshi mayim (De mi-ar fi capul plin cu apăeee), despre
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
multe versuri din manuscrisele sale din acea vreme, e vorba de ea. De exemplu, în versurile Din lyra spartă, cu data pusă de poet "67": "Din lira spartă, a mea cîntare Zboară amorțită, un glas de vînt, Să se oprească tînguitoare Pe un mormînt!"110 Sau în versurile cu titlul Care-i amorul meu în astă lume?, scrise în aceeași vreme: "Încoardă-ți lira scumpă, iară mirul, al vorbelor iubirei tu îl varsă Pe-acel mormînt ce-l înverzește pirul Și zi
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
valurile nopții, imaginea mea delirantă. Orbul părăsit și biata smintită care nu-și găsește nicăieri locul se vor întâlni datorită muzicii și vor jeli laolaltă, împletindu-și lacrimile pe care fiecare și le va vărsa pe mânecile celuilalt. Două voci tânguitoare vor cânta împreună durerea despărțirii și regretul după o lume pierdută pentru totdeauna. După scurta lor întâlnire, semănând cu întâlnirea dintre călugărul singuratic și fantomă, cei doi o apucă fiecare pe drumul lui; sărmana nebună dispare iarăși ca o nălucă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
să le potolească suferința și să-i îmbuneze, astfel încât cei vii să nu fie terorizați de neașteptatele și înfricoșătoarele lor apariții. Acest sânge sacrificial este însă acela al fiului Tamorei, jertfit, spune Titus, „pentru ca moartea lui să dea satisfacție umbrelor tânguitoare ale celor ce nu mai sunt”. Dar ambivalența sacrificiului nu poate fi evitată: „Nu-ți mânji mormântul cu sânge”, îl avertizează Tamora. Căci sângele vărsat tocmai pentru ca fantomele eroilor morți să nu se întoarcă și să ceară răzbunare va stârni
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
patul... și stinge lumina... (Groparul își face pernă din haină, pe care o reazemă de piatră; Octav de așează lîngă zidul cavoului; lumină despărțitoare de clipe; apar fantomele trei; sînt îmbrăcate și se mișcă așa cum se mișcă toate fantomele; voci tînguitoare... sinistre...; se apropie din ce în ce mai mult de cavou și încep să "pipăie" lucrurile expuse...) Ei, ce-i cu voi pe-aicea?! F1:...Noi sîntem fantome... Oooo!, om viu... om viu... Octav: Văd că sînteți fantome... dar ce căutați aici la ora
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Răsfrângerea de demult" a lui Cezar Baltag este răsfrângerea în moarte. "Decât șerpii cei cu moarte în fiorul mușcăturii/ Mai vârtos veniți în mine/ Visul galben al săcurii." La George Alboiu șarpele întruchipează tot sentimentul morții: "Ca șerpii/ vor cânta tânguitori în ierburi/ în ultima noapte a aducerii aminte" ("Clopotele"). 16 "Căci nu sunt mulți adolescenți care/ Pot însoți un șarpe" (A. Păunescu). 17 "Șarpele cu ochii de diamant/ Ridicat pe iedera de foc". 18 "Și s-a urât cu cântecul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
misterul numit simbolic "Dumnezeu". Emoția aceasta religios profundă implicită în simbolurile metafizice face din ele un îndemn la acceptarea efemerității vieții aparente, un remediu salvator impotriva angoasei metafizice, spaima în fața morții. Forța sublim motivantă a acceptării (contrariu perfect al resemnării tînguitoare) va deveni totuși mult mai intensă pe măsurate se referă direct la emoția în fața misterului, fără intermediul imaginației metafizice ancestrale a supraviețuirii după moarte. Cel mai periculos este să luăm drept realitate imaginea metafizică a unei judecăți după moarte Acceptarea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]