472 matches
-
nu i-o plăcea de tine O legăm, și bună pace. Fără apă și mâncare, Încuiată în odaie, Și cu lanțuri la picioare Și culcuș făcut din paie, Ai să vezi - fără de milă - Cum ea singură-o să-ți ceară Târâindu-se umilă Să o iei de soțioară! Tace. Și apoi se-apleacă Și îi face vânt pe ușă: - Du-te, căpățână seacă, Ia-o-n jos, pe cărărușă Și să nu te-ntorci acasă, Că îți scot dinții din gură
FLĂCĂUL CEL VITEAZ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371981_a_373310]
-
o iau în brațe? Nu! Dintr-un timp negru are aripi Să zboare ecoul ascunselor începuturi. Nu îmi fac milă. Ea a fugit Când mă plangeam lui Dumnezeu : Uite-o! E EA! Femeia cu copacul în șoaptă! O vezi? Se târâie luminos pe sub lumi. Citește mai mult Uite-o! E EA!Femeia cu luna în coaste.O vezi? Pășește înnorat peste lumiSă nu i se vadă haloul.Și plânge,și-a scrântit gleznaDe bolovanul minților mele.Doar i-am spus că
CRUŢI CRISTIAN [Corola-blog/BlogPost/347008_a_348337]
-
tocuri!Să o iau în brațe? Nu!Dintr-un timp negru are aripiSă zboare ecoul ascunselor începuturi.Nu îmi fac milă.Ea a fugitCând mă plangeam lui Dumnezeu :Uite-o! E EA! Femeia cu copacul în șoaptă!O vezi? Se târâie luminos pe sub lumi.... VIII. OBSESIVĂ, de Cruți Cristian , publicat în Ediția nr. 1055 din 20 noiembrie 2013. Azi toată lumea scrie despre ploaie. E toamnă, e normal, afară plouă. Dar versuri ude sunt prin cărți o droaie. Am să pretind că
CRUŢI CRISTIAN [Corola-blog/BlogPost/347008_a_348337]
-
Mi-am zis privind în jur, pe jos; Niște urme de picioare Ceva cărase... gălbejos! Și m-am făcut deodată... roș! Pantofii mei albui cu scârț, Ce țanțoși au călcat covorul, Au tras o dâra de căcârț Pe unde-am târâit piciorul Eu de mână cu... odorul! Referință Bibliografică: Pantofii mei albui cu scârț / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 273, Anul I, 30 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
PANTOFII MEI ALBUI CU SCÂRŢ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346482_a_347811]
-
Un bărbat negricios, gras, îmbrăcat în uniformă bleumarin, cu chipiul pus neglijent, doar așa ca să fie, deschide cu vizibilă greutate ușa. Încerc să urc unul din geamantane. Conductorul se oferă să mă ajute, scoate o grimasă, bagajul este greu, îl târâie atât cât să facă loc pentru cel de-al doilea și pentru mine și în același timp mă întreabă nedumerit: - Aveți bilet în acest vagon? - Da, îi răspund în timp ce urc cu destulă greutate, treapta vagonului este prea înaltă chiar și
TRENUL de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345325_a_346654]
-
Lenuța la orele zece, iar la doișpe’ Mărcuța. Dacă scot două sute de la fiecare, om sunt. Începu să râdă, grăbi pașii și dispăru după colțul unei clădiri. ************* - Ortacule ..., unde ești ortacule ? Istrate mergea în patru labe. De fapt mai mult se târâia din pricina arsurilor de pe brațe și picioare. - Mă Ghiorghiță, răspunde odată mă, unde ești ? Galeria era cufundată în cel mai negru întuneric, cel al morții fără de întoarcere. - Vin Ghiorghiță, vin către tine, las’ că te scot eu viu de aici ! Pipăind
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A ȘASEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377965_a_379294]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > MI-E SÂMBĂTA CALVARUL... Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2254 din 03 martie 2017 Toate Articolele Autorului Mi-e sâmbăta calvarul ce-l târâi obosit Prin negura fecundă care-mi aține calea, Iar anii-mi - licuricii cu zbor schimonosit, Mi-e sâmbăta lințoliul ce-l flutură azi jalea. Mi-e timpul inamicul cu aripi de oțel, Evit apropierea-i ascunsă de hublouri, Dar clipe
MI-E SÂMBĂTA CALVARUL... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378019_a_379348]
-
și până la cele mai actuale- electronice, pe mii de rețele de socializare... Această divizare ne vorbește numai despre aceea, că nimeni dintre șefii de partide nu se gândește serios la ziua de mâine, la viitorul apropiat și mai îndepărtat, își târâie după sine pe acei 101...căror le promit putere (iar unde-i putere este și banul) și uitând de bunacuviință, de mamă și tată, prin trădări, vânzări și minciuni iar apar la cârma acestui nestat cu parlament legiferato-hoțesc, neguvern împărțit
CINE-AU ÎNDRĂGIT STRĂINII?!… de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/378048_a_379377]
-
adevărată... XII. ÎN ORAȘUL DE PROVINCIE COPLEȘIT SUB SOARELE NEMILOS DE IUNIE, de Adrian Crețu , publicat în Ediția nr. 1996 din 18 iunie 2016. în orașul de provincie cu două catedrale falnice erectate nemilos chiar în inima lui oamenii se târâie, abrutizați de soare, pe asfaltul moale transpirându-și în tăcere viețile goale pe strada principală în orașul de provincie cu singurul său cinematograf - mișună nestingheriți șobolani uriași și câțiva adolescenți excitați se pipăie febril pe întuneric și mănâncă popcorn din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376428_a_377757]
-
frică în drum spre tomberoanele de gunoi în orașul de provincie copleșit sub soarele nemilos de iunie deznădejdea se insinuează parșiv peste tot ... Citește mai mult în orașul de provincie cu două catedrale falniceerectate nemilos chiar în inima luioamenii se târâie, abrutizați de soare,pe asfaltul moaletranspirându-și în tăcere viețile goalepe strada principalăîn orașul de provincie cu singurul său cinematograf -mișună nestingheriți șobolani uriașiși câțiva adolescenți excitați se pipăie febril pe întunericși mănâncă popcorn din pungile jumbo sizeîn orașul de provincie
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376428_a_377757]
-
lampă și glăsuie pe cale: noi facem lumea-ntreagă să fie mai cu spor mărind mai mult lumina când aștrii se cobor. poate-ați uitat de mine ! adaugă și luna ce se-oglindește-n lacuri și întețește gluma. cum cutezați lumina s-o târâiți prin colbi când știți dintotdeauna că vine dinspre sori ? și-n toată bătălia purtată`n jos și`nalt ridică glas subțire un ciob de diamant: eu sunt atot-puterea între lumini și umbre dacă gândiți altminteri, vă faceți gânduri sumbre ! uimită
GÂLCEAVĂ-NTRE IZVOARE DE LUMINI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376653_a_377982]
-
ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului UN ET PRINTRE INTELECTUALI Vestita cetate de scaun a Hârlăului... Pe aici, după cum se știe din bătrâni, trece axul timpului și, deoarece încă din vremurile de mult uitate, i-au fost furați rulmenții, secolele se târâie cu greu, așa că, neluând în seamă unele semne exterioare, puține de altfel, oamenii trăiesc, fără să se plângă prea mult de asta, cam prin veacul al-XIV-lea, puțin după marea ciumă. In acest fericit context, există totuși unele lucruri inexplicabile! ...Deși
UN ET PRINTRE INTELECTUALI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376644_a_377973]
-
sănătoasă. În tot acest timp, nu se gândise nici măcar o zi la trădător, nici măcar o secundă. Se gândise numai și numai la Dumnezeu și se rugase pentru sănătatea copilului ei, ca un fanatic al cărei unică speranță era să se târâie în genunchi cel puțin o sută de trepte până la moaștele unui oarecare sfânt. Iar Cel de Sus îi ascultase fiecare dintre rugăciuni. Stând acum pe terasă, privea cu încântare piesele de puzzle pe care Tea le potrivea cu ușurință la
(III) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376652_a_377981]
-
ori din drum, dându-și seama că o apucase în direcție greșită. Trecuse bine de ora șase când reuși să parcheze în fața porții înalte din fața căsuței cochete vopsită de curând într-o culoare crudă de galben limon. Nu apucă să târâie sacoșa cu cumpărături mai departe de doi pași de poartă, că două brațe uriașe îl apucară cu tot cu bagaj și îl traseră în casă. - Hai ura și salut! Asta nu e ora șase, flăcău! Ghiță și-a dat duhul în lipsa ta
PORCUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376748_a_378077]
-
uzură pe anumite zone, pe talie sau sub talie. pentru a permite buricului să vadă și să fie văzut de lume, strâns pe coapse sau larg, cu manșetă falsă, răsucită în funcție de lungimea cracului, sau drept, până la gleznă ori să se târâie pe caldarâm, lung sau scurt, după preferințe și sezon... Se poarta de toate sexele si vârstele. La fete se poarta ca pantalon sau ca fustă. Ambele modele sunt avantajoase. Permit reliefarea, după intenția purtătoarei, a întregii game de atracții: picior
VĂ RECOMAND MATERIALUL REZISTENT! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375129_a_376458]
-
a fost lăsat în pace, dar monitorul general iar i-a trecut la catastif liniuțe fără număr. La fel îl înnebunise și pe bietul Gogu cu liniuțele, încât acesta, disperat, a adus o gâscă. În aceeași zi, Ionel a venit târâind după el în clasă un berbec. Domnul Fusulan încă nu venise, când a început hărmălaia, pentru că Gogu scăpase gâsca ce găgăia speriată, iar băieții alergau prin clasă după berbec, încercând să-l călărească. În acea zi de martie, mai toată
DOMNUL FUSULAN-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373092_a_374421]
-
sinceră (a se citi iubire-jertfă) de Creator și semeni el cunoaște cu adevărat forța tămăduitoare a libertății, această dreaptă răsplată a drepților neșovăitori, așezată de la începutul-începutului de vrerea divină dincolo de timpul rău și bolnav sub a cărui tiranie muritorii își târâie existențele. Iată de ce, pentru liniștea sufletească a omului care caută neaflând și face speculații neștiind, mult mai înțelept este să accepte ideea că nici vorbă de existența unui rău absolut, la urma urmei o ofensă la adresa Binelui absolut, și că
VIITORUL de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369213_a_370542]
-
un moment dat, sângele îmi cam îngheață în vine în ciuda transpirației care șiroiește. Scot batista, mă șterg bine și privesc din nou. Nu, nu m-am înșelat! Pe mijlocul aglomeratei artere, printre oamenii aceia îmbrăcați colorat, veseli și comunicativi, se târâie o procesiune funebră, sau poate chiar membrii teribilei Inchiziții, veniți din fundul Iadului ca să vadă ei, cu ochii lor, cum mai stăm cu păcatele. Stăm prost, dar prost de tot, după cum arată momâile alea negre și încruntate. Până la urmă, aflu
EMO. CUTREMURĂTOR! de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362157_a_363486]
-
obligatoriu, departe de mirabila plajă, regimul își consuma dur urîțenia lui de împrumut asiatic. Zi-noapte, generalizat, în acompaniamentul lozincilor bolșevic găunoase, urlate de la tribunele lui 1 Mai și îngînate fals de... masele largi populare. De bine-de rău, masele astea își tîrîiau traiul cum puteau, închisorile însă gemeau de elitele românești, cele ce definiseră o țară în plină emergență europeană. Asta pînă la invazia tancurilor rusești și înstăpînirea hahalerelor autohtone. Abrevierea scriitoarei, dincolo de tăietura ei ludică, diagnostichează exact starea de spirit a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
altcineva... Tatăl - tatăl tău e dulgher! - Își șterge cu sârg sudoarea de pe frunte, strigă la tine: „Pleacă de-aici, nu vezi că te murdărești, ai s-o pățești...”. Ochii te Înțeapă, Îți curg lacrimile, lucrurile devin neclare, bâjbâi și te târâi. Vezi cu greu În fața ochilor. Anticipare splendidă a ceea ce te așteaptă... Fiica ta - are cincisprezece ani - e un pic bolnavă; e răcită, astăzi a venit acasă pe la zece, nu a mai putut sta la ore. Doarme În camera de alături
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Când eu te văd, Bogdano, îmi pai o vrăjitoare Ce-ncheagă apa-n sânge și soarele-l albește Precum s-ar pune brumă pe discul lui de aur, Precum albește geamul când suflă în fereastră... De zece luni acuma își târâie viața, De zece luni acuma cu tine sunt părtaș L-această fărdelege ce nici nu trebuia Ca netedă cărarea să-mi fie... BOGDANA Una-i una, Dar două sunt mai multe. Ascultă-mă! Ce-mi pasă De craiul și de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
despre om s-a zis: Că-i visul unei umbre și umbra unui vis!... Bolnav în al meu suflet, cu inima bolnavă Eu scormolesc în minte-mi a gândurilor lavă. Închin a mea viață la scârbă și-ntristare Și-mi târâi pintre anii-mi nefasta arătare... Prea bun pentru-a fi mare, prea mândru spre-a fi mic, Viața-mi cum o duce tot omul de nimic, Supus doar ca nealții la suferințe grele Unind cu ele știrea nimicniciei mele. La
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
că dar n-a intrat zilele-n sac, ce n-aduce ziua de azi aduce vremea cârpită cu hârțoage vechi de mână de răzăș. Mergi înainte, Vulpe. (vornicului) Ia sama, vornice, prea-mi are multe judecăți. Să nu fie vreun târâie brâu, să-și bată joc de noi. De câți ani te judeci, Vulpe? [ȘTEFAN VULPE] Apoi am vrut-o, judecata, o duc M[ăria] Ta. [VODĂ] Numa să te alegi cu ceva, Vulpe fătul meu. {EminescuOpVIII 373} FRAGMENTARIUM LA COMEDII
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Zvonuri mândrei toamne dragi, Care trec de-a lung de munte Pin pădurea cea de fagi. {EminescuOpVIII 423} DIALOG ÎNTRE DIOGEN ȘI ALEXANDRU CEL MARE de Pr. von Bodenstedt ALEXANDRU (se pleacă la gura polobocului și strigă) Diogen! DIOGEN (se târâie în brânci somnoros și-și freacă ochii) Cine mă cheamă? ALEXANDRU Eu, Alexandru. DIOGEN (ridicîndu-se încet) Ce dorești? ALEXANDRU De ce n-ai vrut să vii la mine când am trimes să te cheme? DIOGEN Pentru că de la palatul tău pîn' la
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sânul tău cel sfânt după cursul timpului său. Cursul timpului... cuvânt greu, cuvânt ponderos... pradă timpului - cerșetorul, pradă timpului - regele... și într-o mână de țărână ardea odată un geniu... (se-nfășoară-n manta) Azi mi se pare că se târâie timpul încet. Doamne Dumnezeule, pe când eu hrănesc fără măsură melancolia mea, asupra bietului Felice planează încă" A fi sau a nu fi"... Ei, ei! aș fi trebuit să-ntreb chiar până acuma cum i-a mers, cum a fost primit
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]