217 matches
-
efort prea mare; - ameliorarea motricității în secvențele sale reziduale, atât în privința posturii, cât și a mișcării; în cadrul acestor posturi, atenția se va orienta asupra coordonării mișcărilor și gâtului, corelate cu trunchiul, precum și asupra întregului bagaj de mișcări specific copilăriei: rostogolirea, târârea, poziția așezat, poziția și mersul în patru labe, ridicarea și mersul în genunchi, ortostatismul (Whaley și Wong, 1987). În atenția kinetoterapeutului mai trebuie să se afle și preocuparea pentru combaterea și prevenirea contracturilor, a deficiențelor/deformațiilor la copiii mici sau
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
stării de relaxare, căreia trebuie să-i atribuim calitatea de „moment zero” pentru tot ce înseamnă exercițiu fizic, terapeutic sau nu. Alături de relaxare, acest capitol include și suita de jocuri-lecție, utile acestei perioade de creștere și dezvoltare: rostogolirea, postura păpușii, târârea, precum și exercițiile privind ridicarea în poziție așezat, echilibrul în poziția stând, reflexul de săritură, cvadrupedia, ortostatismul și, în final, mersul. Relaxareatc "Relaxarea" Mobilizările pasive ale copilului mic nu pot fi concepute fără asigurarea prealabilă a unei stări convenabile de relaxare
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
trunchiul în ușoară extensie, fapt ce pregătește copilul pentru această postură. Se recomandă ca poziția să fie menținută cât mai mult timp, fiind o poziție pregătitoare pentru un număr mare de acțiuni. Fig. VII.7 a, b, c, d Târâreatc "Târârea" Din decubit ventral, copilul are posibilitatea să acționeze pentru a obține o relativă autonomie. Pentru a reuși să ajungă la acest deziderat, târârea reprezintă stadiul obligatoriu și indispensabil de trecere spre achiziționarea unor mișcări mai bine coordonate. Ca etapă pregătitoare
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
o poziție pregătitoare pentru un număr mare de acțiuni. Fig. VII.7 a, b, c, d Târâreatc "Târârea" Din decubit ventral, copilul are posibilitatea să acționeze pentru a obține o relativă autonomie. Pentru a reuși să ajungă la acest deziderat, târârea reprezintă stadiul obligatoriu și indispensabil de trecere spre achiziționarea unor mișcări mai bine coordonate. Ca etapă pregătitoare pentru însușirea târârii se recomandă utilizarea unor susținătoare pe rotile, care oferă posibilitatea efectuării acțiunii cu ajutorul brațelor, apoi cu ajutorul picioarelor. Fig. VII.8
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
ventral, copilul are posibilitatea să acționeze pentru a obține o relativă autonomie. Pentru a reuși să ajungă la acest deziderat, târârea reprezintă stadiul obligatoriu și indispensabil de trecere spre achiziționarea unor mișcări mai bine coordonate. Ca etapă pregătitoare pentru însușirea târârii se recomandă utilizarea unor susținătoare pe rotile, care oferă posibilitatea efectuării acțiunii cu ajutorul brațelor, apoi cu ajutorul picioarelor. Fig. VII.8 e Urmare a menținerii posturii păpușii, startul se dă din decubit ventral. Dacă nu se poate sprijini pe brațe, copilul
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
Fig. VII.9 a, b Dacă membrul inferior nu răspunde la intenția de flectare, din cauza spasticității, se va recurge la mai puțin clasicul gâdilat în talpă sau se va executa un tapotament ușor la același nivel. Procedeele de executare a târârii sunt diverse și se pot adapta în funcție de resursele motrice ale copilului. Cea mai folosită cale de inițiere în executarea acestei deprinderi este târârea pe un plan înclinat. Fig. VII.10 a, b Poziția așezattc "Poziția așezat" Ridicarea în așezat se
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
gâdilat în talpă sau se va executa un tapotament ușor la același nivel. Procedeele de executare a târârii sunt diverse și se pot adapta în funcție de resursele motrice ale copilului. Cea mai folosită cale de inițiere în executarea acestei deprinderi este târârea pe un plan înclinat. Fig. VII.10 a, b Poziția așezattc "Poziția așezat" Ridicarea în așezat se poate realiza numai după ce se obține răsucirea umerilor independent de răsucirea centurii pelviene. La copiii cu dificultăți motrice accentuate acțiunea începe prin ridicarea
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
din coarnele anterioare ale măduvei spinării. Obiective: - organizarea spațială a mișcării; - formarea senzației de echilibru în pozițiile joase; - reducerea treptată a suprafeței de sprijin; - dobândirea sau redobândirea schemei corporale și a lateralității; - consolidarea coloanei vertebrale prin însușirea rostogolirilor și a târârilor executate pasiv și pasivo-active; - formarea deprinderii de deplasare în pozițiile joase; - educarea respirației în pozițiile joase. Mijloacele de îndeplinire a acestor obiective sunt axate pe pozițiile fundamentale: așezat; cvadrupedie; pe genunchi (pe ambii genunchi, pe un genunchi). KT are rolul
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
la revenire, după rulare, KT apasă mult pe genunchi. Fig. X.51 a, b Greșeli frecvente: în timpul rulării, subiectul întinde brațele și îndepărtează coapsele de trunchi; îndreaptă spatele în loc să-l mențină rotunjit, ceea ce determină dificultăți la ridicare în ghemuit. 3. Târârea Evoluția unui pacient spastic este legată de trecerea prin stadiul de târâre, înainte de a achiziționa alte componente care să-l conducă spre obținerea autonomiei de deplasare. Din decubit ventral, pacientul este pus în situația de a se deplasa în poziție
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
a, b Greșeli frecvente: în timpul rulării, subiectul întinde brațele și îndepărtează coapsele de trunchi; îndreaptă spatele în loc să-l mențină rotunjit, ceea ce determină dificultăți la ridicare în ghemuit. 3. Târârea Evoluția unui pacient spastic este legată de trecerea prin stadiul de târâre, înainte de a achiziționa alte componente care să-l conducă spre obținerea autonomiei de deplasare. Din decubit ventral, pacientul este pus în situația de a se deplasa în poziție joasă. Sunt absolut necesare îndeplinirea următoarelor condiții: - să poată menține capul ridicat
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
în abducție sau chiar strânse; - să întindă mâna după obiectele care îl atrag (Lévy, 1981). În condițiile în care nivelul spasticității este ridicat și nu poate să se sprijine pe membrele superioare, este indicat să acționeze prin susținere de sub axile. Târârea se execută prin răsucirea trunchiului spre dreapta și spre stânga, concomitent cu deplasarea corpului spre înainte. Se recomandă ca atunci când corpul se răsucește într-o parte, cu cealaltă mână sau chiar cu un alt ajutor, să se deplaseze și piciorul
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
răsucește într-o parte, cu cealaltă mână sau chiar cu un alt ajutor, să se deplaseze și piciorul de partea răsucirii, în dublă flexie, de șold și genunchi. În aceste condiții, și membrul superior poate fi implicat în acțiunea de târâre. Pentru a stimula flectarea piciorului, să se utilizeze gâdilirea pe talpă a piciorului ce urmează să intre în acțiune (Robănescu, 2001). Pentru a ușura executarea târârii, se apreciază că planul înclinat poate fi de mare ajutor. Fig. X.52 Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
și genunchi. În aceste condiții, și membrul superior poate fi implicat în acțiunea de târâre. Pentru a stimula flectarea piciorului, să se utilizeze gâdilirea pe talpă a piciorului ce urmează să intre în acțiune (Robănescu, 2001). Pentru a ușura executarea târârii, se apreciază că planul înclinat poate fi de mare ajutor. Fig. X.52 Dacă brațele pot acționa în condiții bune, se recurge la flectarea picioarelor în mod pasiv de către KT. În situații mai dificile, se poate apela la unele susținătoare
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
urmări ca pe întregul parcurs al procesului de recuperare a mersului să se ajungă la forma sa cea mai corectă: braț și picior opus. Temple Fay consideră că locomoția parcurge trei stadii: amfibian, reptilian și mamalian (apud N. Robănescu, 1983). Târârea amfibiană respectă schema homolaterală. Târârea reptiliană respectă schema heterolaterală. Mersul este o formă de deplasare mamaliană. La târâre participă trei kinetoterapeuți: unul la cap, altul în partea dreaptă, iar al treilea în partea stângă, în condițiile în care pacientul prezintă
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
al procesului de recuperare a mersului să se ajungă la forma sa cea mai corectă: braț și picior opus. Temple Fay consideră că locomoția parcurge trei stadii: amfibian, reptilian și mamalian (apud N. Robănescu, 1983). Târârea amfibiană respectă schema homolaterală. Târârea reptiliană respectă schema heterolaterală. Mersul este o formă de deplasare mamaliană. La târâre participă trei kinetoterapeuți: unul la cap, altul în partea dreaptă, iar al treilea în partea stângă, în condițiile în care pacientul prezintă tetraplegie. Din decubit ventral pe
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
mai corectă: braț și picior opus. Temple Fay consideră că locomoția parcurge trei stadii: amfibian, reptilian și mamalian (apud N. Robănescu, 1983). Târârea amfibiană respectă schema homolaterală. Târârea reptiliană respectă schema heterolaterală. Mersul este o formă de deplasare mamaliană. La târâre participă trei kinetoterapeuți: unul la cap, altul în partea dreaptă, iar al treilea în partea stângă, în condițiile în care pacientul prezintă tetraplegie. Din decubit ventral pe sol, KT plasat la capătul saltelei întoarce capul pacientului într-o parte, imprimându
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
retrodus până atinge coloana vertebrală. Din această poziție începe acțiunea: se întoarce capul în poziție normală, se extind membrele flectate, ceea ce va conduce la deplasarea corpului spre înainte. Se repetă acțiunea și cu celelalte părți, ceea ce va favoriza deplasarea prin târâre și la pacienții cu deficiențe motorii grave. Acest mod de deplasare este de tip amfibian. Târârea reptiliană este o formă heterolaterală, braț și picior opus. Se acționează ca mai sus, numai că se deplasează concomitent brațul din partea stângă și piciorul
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
se extind membrele flectate, ceea ce va conduce la deplasarea corpului spre înainte. Se repetă acțiunea și cu celelalte părți, ceea ce va favoriza deplasarea prin târâre și la pacienții cu deficiențe motorii grave. Acest mod de deplasare este de tip amfibian. Târârea reptiliană este o formă heterolaterală, braț și picior opus. Se acționează ca mai sus, numai că se deplasează concomitent brațul din partea stângă și piciorul din partea dreaptă. Capul este întors de partea brațului care se flectează, iar brațul opus este retrodus
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
bolnavilor în kinetoterapie (Constantin Albu și Adriana Albu) 46 1. Poziționările 47 2. Posturările 68 Capitolul VII Mobilizările pasive ale copilului (Constantin Albu) 89 Recomandări tehnico-metodice 92 Relaxarea 93 Reflexul de pregătire pentru sărituri 95 Rostogolirea 95 Postura păpușii 96 Târârea 97 Poziția așezat 100 Poziția în cvadrupedie 102 Poziția în genunchi 103 Echilibrul 105 Ortostatismul 107 Mersul 108 Capitolul VIII Kinetoterapia deficiențelor fizice ale coloanei vertebrale (Constantin Albu și Tiberiu-Leonard Vlad) 111 Mobilizările pasive ale coloanei vertebrale 113 Recuperarea cifozelor
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
de la ideea că jocurile de mișcare se utilizează în scopuri diferite se împart în: 1. Jocuri pentru formarea și perfecționarea deprinderilor motrice de bază și aplicative: jocuri pentru alergare, jocuri pentru sărituri, jocuri pentru aruncare jocuri pentru cățărare, jocuri pentru târâre, jocuri pentru escaladare. 2. Jocuri pentru formarea și perfecționarea deprinderilor motrice specifice diferitelor ramuri de sport: fotbal, handbal, baschet, volei, judo, schi, etc. 3. Jocuri pentru sensibilizarea motrică și dezvoltarea calităților motrice de bază: de orientare în spațiu, pentru dezvoltarea
Iniţierea în judo : jocuri şi exerciţii cu partener by Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/364_a_641]
-
temporale consolidate prin exersare. Din punct de vedere al clasificării deosebim după complexitatea lor: deprinderii motrice elementare (acțiuni ciclice), deprinderi motrice complexe (acțiuni aciclice), iar după utilități: deprinderi motrice de bază (mers, alergare, sărituri, aruncare), deprinderi motrice aplicative (cățărare, escaladare, târâre) și deprinderi motrice specifice judoului (procedee tehnice). Referindu-se în ceea ce ne privește la ramura noastră, caracteristica deprinderilor complexe este alcătuită din deprinderi elementare și mișcări care nu sunt complet automatizate. Multe din mișcările care constituie structura procedeelor tehnice și
Iniţierea în judo : jocuri şi exerciţii cu partener by Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/364_a_641]
-
astfel încât să se dobândească abilitățile funcționale. De asemenea poate aplica terapia prin dans și mișcare, hippyterapie, hidroterapie și terapia prin joc. Copii cu autism pot fi ghidați în a-și îmbunătăți abilitățile motorii de bază ca: poziția de așezat, ortostatism, târârea, întoarcerile, joaca. De asemenea părinții pot fi și ei învățați unele tehnici pentru a-și ajuta copii să-și crească forța musculară, coordonarea, abilitățile fine. Pe măsură ce cresc și abilitățile motorii devin mai complexe, intervenția este orientată spre aspecte mai sofisticate
Modalităţi educaţional - terapeutice de abordare a copiilor cu autism by Raţă Marinela () [Corola-publishinghouse/Science/91883_a_93198]
-
Tipuri de deprinderi motrice Deși există în literatura de specialitate mai multe clasificări ale deprinderilor motrice, considerăm drept principale următoarele: * după finalitate (Cârstea, 1993, p. 55): deprinderi motrice de bază și aplicativ utilitare (mers, alergare, săritură, aruncări și prinderi, cățărare, târâre, transport de obiecte etc.), deprinderi motrice specifice unor ramuri de sport (ex. pasarea mingii, aruncarea la poartă etc.). În legătură cu această clasificare, există, pe bună dreptate, opinii conform cărora deprinderile motrice de bază ar avea tot caracter aplicativ. De aceea, considerăm
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
mingii, aruncarea la poartă etc.). În legătură cu această clasificare, există, pe bună dreptate, opinii conform cărora deprinderile motrice de bază ar avea tot caracter aplicativ. De aceea, considerăm mai potrivită clasificarea în deprinderi aplicative primare (mers, alergare și săritură) și secundare (târâre, cățărare, aruncare și prindere etc.), respectiv deprinderi specifice diferitelor ramuri de sport. * după aria de automatizare (Cârstea, 1993, p. 55): deprinderi motrice elementare (total automatizate), deprinderi motrice complexe (parțial automatizate). * după nivelul participării sistemului nervos la formarea și valorificarea lor
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
o dată, bătut: Ion Iliescu îi ia apărarea, cu decență și îndreptățire, Maiestății Sale Mihai I, Regele Românilor. Îndemnat cu parșivenie, de către Ion Cristoiu, la televiziunea "mogulului bun", să se identifice cu mareșalul Antonescu, cu ocazia împlinirii a șapte decenii de la târârea noastră în război de partea puterilor Axei, președintele Traian Băsescu s-a simțit dator nu numai să se viseze "mareșal", dar și să-și asume părerea lui Adolf Hitler despre Regele Mihai și să ne facă pe toți cei care
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]