596 matches
-
așa, cum arăta el, cu sprâncenele lui expresive, așa mi-l imaginam eu și pe cel cu care Faust făcuse Pactul. Intra (înalt, și-un pic adus din spate) în amfiteatru. Lua loc la catedra largă, își intindea mâinile pe tăblia ei, impreunându-le, și începea să vorbească uitându-se la noi, la fiecare în parte, și la toți deodată. Ochii lui urmăreau, în același timp idei, oameni, gânduri, teze și antiteze, întrebări existențiale, viața și zbuciumul ei, implicate și în nestemate
ÎNTÂLNIRILE MELE CU... „DIAVOLII” de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367704_a_369033]
-
dintr-o cameră alăturată. Deschise ușa, obișnuindu-se cu semiîntunericul din cameră. Când pătrunse în odaia slab iluminată, văzu o femeie tânără la vreo douăzeci și trei de ani, poate mai mult cu vreo doi, întinsă într-un pat cu tăbliile din lemn, unde se zvârcolea continuu. După volumul burții și-a dat seama că este gravidă. - Bună ziua, am auzit țipete și cum nu mi-a răspuns nimeni, am intrat neinvitat în casă. Ce s-a întâmplat,femeie? - Aoleu, mor dom
ANA, FIICA MUNTILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367043_a_368372]
-
răcorească. Se simțea ciudat din cauza păhăruțelor golite. Deliciosul lichid își făcea simțit efectul. Revenită în hol, nu a fost atentă ce ușă a deschis și s-a trezit în mijlocul unui dormitor elegant, cu un pat mare matrimonial pe mijloc, cu tăblii din lemn pictat, acoperit cu un pled strălucitor de culoare turcoaz. De părțile laterale ale pledului atârnau ciucuri mari. Pe tăblia de la capăt erau pictați doi îngeri ce supravegheau somnul unei frumoase prințese blonde, îmbrăcată într-o cămașă albă, diafană
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
ușă a deschis și s-a trezit în mijlocul unui dormitor elegant, cu un pat mare matrimonial pe mijloc, cu tăblii din lemn pictat, acoperit cu un pled strălucitor de culoare turcoaz. De părțile laterale ale pledului atârnau ciucuri mari. Pe tăblia de la capăt erau pictați doi îngeri ce supravegheau somnul unei frumoase prințese blonde, îmbrăcată într-o cămașă albă, diafană. Dându-și seama că a greșit ușa, Gabriellé privi totuși cu interes încăperea: Deci aici face dragoste Condurache când își aduce
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
când își aduce iubitele", gândi ea cu o anumită nuanță de curiozitate în gând. "Și ce pat mare are. Îi mai lipsește baldachinul ca să fie unul din poveștile cu zâne și cu prinți. Văd că zâna este deja pictată pe tăblie. El o fi oare prințul ?" În spatele ei apăru profesorul care și-a dat seama că fata a greșit ușa de acces spre living room. - Ai fost curioasă să-mi vezi dormitorul? o întrebă Condurache luând-o cu un braț de
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
cele mai mici și aparent neînsemnate "găselnițe", până la urieșimi uluitoare, multe ne tăiau răsuflarea. La prima ieșire ne așezasem la o masă într-o cofetărie și în timp ce ne sorbeam cafeluța, Andaluza îmi arată un dreptunghi desenat cu dungi roșii pe tăblia mesei. "Știi ce este acest dreptunghi? Aici poți să îți pui telefonul la încărcat în timp ce iți bei cafeaua". Poftim de vezi ce nici nu-ți poate trece prin creangă minții", i-am răspuns eu cu ochii fixați pe acel nebăgat
O VACANŢĂ EXOTICĂ LA LAS VEGAS de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365969_a_367298]
-
mine și de viitorul meu! Vârsta ta te-a determinat să ai și tu un copil până la urmă! Asta ai urmărit de la început, nu-i așa? Iar eu naivul, care credeam... Diana se ridică încet, se sprijini cu palmele de tăblia lucioasă a mesei, într-un echilibru perfect, după care se încruntă, așa cum nu o mai făcuse niciodată de când îl cunoscuse. Probabil că trăsăturile îi erau atât de schimonosite ca masca războinică de pe peretele nordic al salonului japonez.. - Ce credeai tu
(II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352209_a_353538]
-
noastră, care ne va sluji cum se cuvine înaintea bătăliei de astăzi, răcni, vizibil satisfăcut, micul monstru din adâncul tablelor care-l acopereau. Așa numiții cavaleri nu manifestară nici un interes vizibil, iar Silvia deși se pocnise zdravăn cu capul de tăblia mesei tăcea chitic, fără să facă supoziții asupra conceptului de slujire, emis de netrebnica piticanie, deși începuse să aibă unele bănuieli. Ignoră, ca o adevărată doamnă ce era, duhoarea de țap îndrăgostit răspândită de bărbații din încăpere. Dădu să spună
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
ani, ce purta o căciulă soldățească, bine îndesată pe ochi. Își însoțise spusele și de o mișcare amplă a brațului stâng, ce se terminase printr-o ușoară zvâcnitură a mâinii, ce-i plasase cu precizie degetul arătător spre locul unde tăblia de lemn a ușii ar fi trebuit să se interpună între „Siberia” de-afară și căldura năclăită-n fum de țigară din interior. Cel vizat se ridică brusc, ca și când abia atunci ar fi simțit vântul rece care-i sufla în
2. VISCOL ŞI FLORI de LIVIU GOGU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355628_a_356957]
-
vântul rece care-i sufla în ceafă și care-i lipise deja o cantitate însemnată de fulgi mărunți de nea, pe scurta de postav bleumarin. Se duse la ușă, prinse cu o mână de clanță, iar cu cealaltă, proptită-n tăblie, împinse până când reuși s-o închidă, după ce patină caraghios de câteva ori, pe linoleumul umezit de zăpada topită. Odată rezolvat incidentul, viața din incinta cârciumii reveni la normal, iar discuțiile de la mese fură reluate, evident pe teme noi, întrucât subiectele
2. VISCOL ŞI FLORI de LIVIU GOGU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355628_a_356957]
-
-un șipot de gând... Ce liniște-n cală, se-aude doar marea Și-o pală de vânt ce adie pe punte. Cu mine aș dori să ucid depărtarea, Cu doruri născute la poale de munte. Te rog, scrijelind pe-o tăblie-nvechită Zidește-ne, Doamne, ne fii mângâiere Tu pace așterne-n durerea mocnită Mă rog pentru toată suflarea-n tăcere. Acasă e toamnă, se scutură norii Ploaia biciuie munții cu codrii-arămii Zăvoaiele-s triste, plecat-au cocorii Și mustul se
POEME DE ZIUA LIMBII ROMÂNE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370426_a_371755]
-
apar în diferite ipostaze: femei, copii, bărbați, de obicei, îmbrăcați în costume tradiționale. La comandă se lucrează și cu forme geometrice în romburi, modelul solar, lingura, furculița, grebla, pistornicul, păpușa. Un alt model foarte greu de realizat este cel al tăblii, format din pătrate în diferite culori, în care se stilizează oameni, păsări, flori, pomi, la capătul covorului uneori se țese câte un cal, reușindu-se să se sugereze gospodăria țărănească. Covoarele doamnei Nadu Antoneta sunt apreciate atât în țară, cât
TÂRGUL CERAMICII POPULARE ROMÂNEŞTI COCOŞUL DE HUREZ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370445_a_371774]
-
o înghețată ornamentată șmecherește ne-au potolit setea biologică, sete care ne răscolise trupurile. Am vorbit mult, amândoi dorind parcă - într-un timp cât mai scurt - să aflăm totul despre celălalt. Mâinile noastre s-au atins de nenumărate ori pe tăblia lăcuită a mesei, iar picioarele noastre s-au aflat într-o continuă căutare de contact fizic cu celelalte două. Ne doream reciproc. Hormonii tropăiau prin corpurile noastre materiale mai ceva ca o herghelie de cai sălbatici aflată într-o goană
EXISTENŢA SPIRITUALĂ DUPĂ DISPARIŢIA TRUPULUI FIZIC (NU CREZI, NU CITI ! GREU ÎŢI VA FI ÎNSĂ CÂND, VRÂND-NEVRÂND, TE VEI LOVI DE ASTA …) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369308_a_370637]
-
o înghețată ornamentată șmecherește ne-au potolit setea biologică, sete care ne răscolise trupurile. Am vorbit mult, amândoi dorind parcă - într-un timp cât mai scurt - să aflăm totul despre celălalt. Mâinile noastre s-au atins de nenumărate ori pe tăblia lăcuită a mesei, iar picioarele noastre s-au aflat într-o continuă căutare de contact fizic cu celelalte două. Ne doream reciproc. Hormonii tropăiau prin corpurile noastre materiale mai ceva ca o herghelie de cai sălbatici aflată într-o goană
EXISTENŢA NOASTRĂ SPIRITUALĂ CONTINUĂ ŞI DUPĂ MOARTEA TRUPULUI FIZIC ! (PARTEA A PATRA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370141_a_371470]
-
că altă variantă ,oricum nu mai aveam, fiindcă nu mai aveam nici par. Doar o fată rotundă și-un nas proemninent,înfipt direct în ea. - Ce să mai zic, m-ai rezolvat pe vreo trei luni! Eu zic să schimbi tăblia, din părul „ondulat” să scrii , ” La părul rașchetat” ! Și ies din frizerie mai supărat decât intrasem. Adevărul e că România trebuie dusă musai la frizer. Ca sa-si mai tundă zulufii nefolositori care tot fură din șamponul celor mulți.Si dacă
CU ROMÂNIA LA FRIZER de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352993_a_354322]
-
în timp ziua cînd am facut primii pași spre EL. Cele mai adînci amintiri îmi revin din copilărie, la vîrsta preșcolara. Personajul principal a fost mama.Poate aveam 5 sau 6 ani.Imi amintesc că era iarnă. Stăteam rezemate de tăblia uriașă a unui pat luat din “talcioc”, care probabil în alt cadru ar fi semnificat ceva, cu sculpturile dubioase. În mintea mea, era mai mult frică, motiv pentru care adormeam repede. Atunci mama, dulce îmi este amintirea ei, mi-a
INTRE CER SI PAMANT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357052_a_358381]
-
Așadar, ce naiba voia, de fapt? Metron! Metron! rostise zicala sa preferată uica Livi, pe care n-am înțeles niciodată dacă și-o adresa sieși ori interlocutorului, auzindu-mi, pronunțată cu ușoară iritare, părerea. Își însoțise cuvintele cu câteva bătăi în tăblia patului, era un îndemn la măsură, la cumpătare. Nu iei aminte la detalii, continuase el, și nici la nuanțe ... Ți-am spus asta încă pe când mă ocupam de educația ta! Tăcerea se lăsase din nou în încăpere. Privirea lui uica
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358606_a_359935]
-
el. Sau iudeii care l-au primit ca pe un rege cu puțin timp în urmă, iar pe treptele pretoriului i-au cerut acestuia moartea? Rămaseră nemișcați cu toții privind spre Pilat care rămăsese și el nemișcat cu pumnul strâns pe tăblia mesei. Procuratorul îi privi apoi pe rând, începând cu magistratul Lucretius. Acesta întoarse capul și spuse: -Nu vă condamn mărite, ați făcut ceea ce trebuia! Pilat se întoarse apoi spre Simbinacus. -Nu vă condamn nici eu! spuse și acesta. Aveți încrederea
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN 7) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358983_a_360312]
-
zile pe lângă trupu-i împuținat, acum frământau între degete o batistuță albă cu trandafirași brodați în roșu, conferindu-i un aer plin de spășire copilărească. Trupu-i aproape relaxat se întrezărea sub acoperământ, iar cu degetele de la picioare atingea în bătăi delicate tăblia patului, semn al unei emoții anume, dar stăpânite altfel. Ziua de Florar începuse cu o explozie de lumină și adieri mângâietoare care înviorau perdeaua ivorie. Putea vedea fereastra fără efort, doar mișcând abia capul spre stânga. O zării zâmbind larg
CAP.3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360493_a_361822]
-
tot acolo, la o măsuță pusă în colțul opus celui în care trona o teracotă înaltă și subțire, tot cărămizie, dar în degrade, ale cărei plăci străluceau ca piatra prețioasă, nu altceva! Patul de două persoane era din fier, cu tăblii pictate cu îngerași care, parcă, ne ocroteau somnul, iar salteaua din lână era moale, ademenitoare, ducând la capăt lucrul lui Moș Ene, devreme seara ori peste zi. Lecțiile ni le făceam la ferestre, unde o masă mai mult lungă avea
CAP.3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360493_a_361822]
-
a condus pe un coridor, ajungând într-un hol în care se deschideau mai multe uși și s-au oprit la ultima. Era o cameră cu două ferestre, prevăzute cu perdele și draperii până la podea, în mijloc un pat cu tăblii, încadrat de două noptiere; în fața acestuia, o oglindă ovală pe perete, sub care se afla o măsuță acoperită cu o față înflorată; lângă ușă se găsea un cuier extensibil, iar pe latura de răsărit, o sobă de teracotă, de lângă care
ISPITA. Fragment din romanul „Parfumul de lavandă” de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339347_a_340676]
-
făcea că lucrează absorbită de importanța hârtiilor, pe care le frunzărea aiurea, urmărind curioasă activitatea Adrianei. Nu a întrebat-o nimic și nu a întrerupt-o în nici-un moment dar, neobservată, a acționat un fel de buton de alarmă de sub tăblia biroului. După numai trei minute Adriana auzi vocea patronului, care intrase fără zgomot în încăpere: - Nu ai venit să-mi comunici ce hotărâre ai stabilit cu domnul avocat! - Nu, domnule, vă va comunica domnia sa. Eu vă voi prezenta astăzi demisia
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 509 din 23 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340685_a_342014]
-
deplaseze cu mișcări caraghioase, aplecați de spate, făcând gesturi convulsive cu mâinile la fiecare înțepătură mai dureroasă în talpă. La soare se stătea pe niște priciuri cu picioarele scunde, așa cum mai văzusem în niște reviste ilustrate vechi, dinainte de război. Pe tăblia unora dintre priciuri se mai păstra, deloc îmbietoare, cu chenar alb, urma umedă a trupului celor care le ocupaseră cu puțin înainte. Apa mării, pentru mine neobișnuit de caldă, foșnea aducând la mal rumeguș și bucățele de lemn carbonizat. Mă
POPAS ÎN CICLADE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341482_a_342811]
-
poartă zale argintii, strălucitoare. Ceva din mine îmi spune să-i privesc cu atenție! Mintea îmi este invadată de amintiri ancestrale. Privindu-le figurile, mă recunosc în ea, se numește Tabita, iar în el, Corio, soțul ei... pe bărbatul de pe tăblia de teracotă! Pe mine înțeleg să mă recunosc. Trăsăturile mi-au rămas întipărite în gene și s-au transmis din generație în generație, până în timpul prezent, când au fost trezite sub influența lui Hypnos! Dar el? Soțul? Cum a ajuns
TIMPURI ANCESTRALE (REVIZUITĂ) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342323_a_343652]
-
le-a clătit în cratița așezată alături, pe un scaun, le-a șters cu un prosop curat și le-a dus în sală, în bufet. Tata stă întins în pat, învelit cu plapuma, rezemat cu ceafa de pernă ridicată pe tăblia dinspre fereastră. Trage adânc din țigară apoi sufla fumul spre tavanul din scânduri vopsite cu crem, scânduri aduse de la o casă boiereasca, dărâmată de stăpânul ei pentru a construi o altă nouă. Scândurile sunt lungi cât cameră, crăpate în fel
VASILE DUMITRU [Corola-blog/BlogPost/341113_a_342442]