18,686 matches
-
propoziție despre aducerea ta din întunericul spart al unei păduri cu întuneric cu tot e ca și cum ai da drumul unei păsări din pumni îți aduci aminte că e o încăpere unde un bărbat și o femeie își schimbă pielea și tac o pană de pasăre căzută pe-asfalt pare o insulă-n care lanurile de orez ard iarba și clopotele au uscăciune în glas femeia și bărbatul hrănesc veverițele cu alune pe o alee care se pierde printre copaci și lumina
Poezie by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/3985_a_5310]
-
trupul gol - Și eu nemuritoare, și tu nemuritor. * măreasă (regionalism) = făloasă, mândră și frumoasă ca o împărăteasă (de la: Măria Sa) b) Lacul Ca moarul vânăt: ape-ape Făcea mătasea unui lac. Veneam pe seară, printre trestii. Să-not puțin, mai mult să tac. Ele-aruncau încete undiți Cu firul crud și efemer, Momind cu foșnete și șoapte Nemuritorii Pești din cer. Dar eu, de bună voie, prinsă În plasa lunii mă dădeam. Precum în brațele acelui Pe care încă îl doream. Părea că preajma
Poeme Duble by Carolina Ilica () [Corola-journal/Imaginative/3809_a_5134]
-
lumea De pe gura închisă a unui portret toată luna septembrie copiii din cartier au călcat numai pe rândunici moarte în timp ce se jucau cu o mască de aur prinzând în ea frigul abia coborât de pe culmi apoi îl lăsau liber și tăceau în schimbul unei frunze uscate ce cădea dintr-un frasin despre un câine care și-a început râsul în ochii unei statui fără bucurie mă pregătesc de un an să vă spun câinele se depărta printre copaci cum ai trage plapuma
Poezii by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/4913_a_6238]
-
Scotea viermele din mărul roșu și-l băga într-o floare așteptând fluturele Și deodată nu izbucnea fluturele. Era vorba Pentru a ști cât e ora trebuie doar să culegi cărăbușii din vânt iubește pentru a fi primit în peșteră taci pentru a vorbi de unul singur Nu trebuie decât să ierți ca să menții proaspăt trandafirul cu ghimpi crează un labirint pentru a jindui ieșirea Ține aproape ca să nu-ți pierzi îngerul Nu trebuie decât să spinteci pepenele roșu ca să afli
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4503_a_5828]
-
într-un seif îți închizi darurile tale - la urmă și inima - de parcă nu le-ai avut niciodată să înduri cum ai putea, având ochi, cum ai putea, având auz, cum ai putea, având grai, cum ai putea, având inimă? de ce tac stelele? morții noștri dragi se uită la noi printr-o spărtură a stelelor (citește : lacrimă) și, precum Gulliver în țara Liliput, ei văd totul răsturnat au alte unități de măsură a lucrurilor noi zicem că trăim frumos singura viață care
Poezii () [Corola-journal/Imaginative/4781_a_6106]
-
V. Leac pentru arina m. .taci și ascultă-mă sunt un personaj dintr-un roman religios care călătorește clandestin în vagoane de marfă într-un abc mi-am plasat telefonul în frigider actele le-am aruncat într-un spital pe geamul deschis unde fuma un tip
trei ani mai târziu by V. Leac () [Corola-journal/Imaginative/5178_a_6503]
-
tristețea ursului brun gata să înșface indiferenții căutători de zmeură și la mirositorul trup al haitelor de lupi. Visez la ferocitatea lor în lumina lunii pline, plutind peste setea de sânge, dar visez și la necruțătoarele zâne care așteptă masacrul tăcut... liniștea îmblănită de după aceea... sărutările de adio. Te-am iubit, te-am uitat ca pe un masacru al oilor... nu am urme de sânge - nici pomeneală de amintiri strânse între colți. Am vrut doar să-ți arăt lumea în toată
La mila frontierei dintre noi by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/5316_a_6641]
-
spune poveștile, viețile noastre se întorc epuizate, o viață epuizată e un copil bătut crunt, iar el surîde, și noi complotăm, o producem, nesiguri prin liniști dense, apoase, așa cum e vremea cînd te oglindești într-o mamă, nimicitorul nu mai tace din gură, drumul pînă la inima ta e lung, inima ta e foarte departe, o balerină nebună prin mari încăperi de odinioară *** Pentru Cis și pentru baciul Ioan Moldovan Cade adînc în noi grăuntele conștiinței morții, tu și eu suntem
Fragmente cu nimicitorul by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/5753_a_7078]
-
minciunii bandajând creierul furia mâna întinsă fără cuvinte rămân în amiezi ponosite fără o mască din șirul pe care îl am ce vesel mai cântă groparii ce sunete vin din ruptele tomuri o umbră e tot ce-a rămas gura tace mănâncă nisipul ce vesel mai cântă groparii omul stă pe marginea gropii cerul lui noroios se deschide de un craniu bătrân vorbesc cerșetorii de un vers putrezit legănându-se-n salbă ce vesel mai cântă groparii. După Velazquez plutesc în
Poezie by Bucur Demetrian () [Corola-journal/Imaginative/6045_a_7370]
-
curg continuu pe stradă fără să-și mai amintească nimic. Am să învăț din nou să cos, să spăl, să cîrpesc, să cresc copii, să fac cumpărături, să gătesc, am să fac cum vor toți, cum fac toți, am să tac și-am să uit Că trebuia să diger existența pămîntului să împac munții cu văile / să căsătoresc insule cu oceane să îmbunez găuri negre și constelații / să cos continentele între ele să înnădesc nordul cu sudul / să amestec orientul cu
Poezii by Magda Cârneci () [Corola-journal/Imaginative/6108_a_7433]
-
Andrei Bodiu Am privit coroanele de pe scări Strânse una într-alta de frică Mi s-a făcut frig pe Mihaela O chinuia spatele Noi ceilalți eram niște bărbați Tot mai bătrâni. Femeile de la personal de la contabilitate erau tot mai Bătrâne. Tăceam toți de-a valma Tot mai siguri pe noi.
Garda albă by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Imaginative/6423_a_7748]
-
mai știm de îngeri; S-au cam rărit și-apar numai spre seară Cu catastife pline de constrîngeri, Ca fără veste-n umbră să dispară, Lăsîndu-ne nedumeriți și singuri Să ne jucăm cu trupurile noastre Și-apoi să ne sorbim tăcuți din linguri Mîncarea din castroane vechi și-albastre Pe care Dumnezeu ni le-a dat nouă De cînd ne învăța, în rai, gustul de rouă. Idilă Aromele sălbatice și bune Din uriașe miezuri de căpșune Ne gîdilă și-or să
Poezii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6420_a_7745]
-
umbroasă-a șesului cum o dorință prea tîrziu împlinită în zori cînd abia se percepe corvoada din zare a muntelui care încă-și mai cară albastrul ușor mucezit. Constatări E simplu să vezi să treci să acoperi să descoperi să taci să spui să nu faci nimic să te-ntorci să-nchizi ochii să simulezi să stai locului să insulți să mîngîi să simți să afli să rămîi ignorant să zaci bolnav să te vindeci să scapi să te pierzi să
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6290_a_7615]
-
prin casele oamenilor aș vrea să-mi trec zilele privindu-le pe toate toate fețele de masă toate covoarele toate degetele pline de sare toate tălpile pline de noroi poate că zbor de fapt într-un avion supersonic și omul tăcut de alături își lasă pe umărul meu capul ca un fruct exotic și adoarme FRUNZA DE BRUSTUR Vom mai avea zile întregi de la răsăritul la apusul soarelui vom mai avea cămăși nesfâșiate de vânt pantofi fără găuri în tălpi vom
Poezie by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/6304_a_7629]
-
sau moarte ce nu știi de unde vin și unde se duc, intră în sîngele tău gîlgîind în bulboane adînci, în inima pe care o știi că-i acolo fără să o vezi însă vreodată, un paznic de far ce arde tăcut în carnea trupului tău un dumnezeu mic, mic îngropat pe veci de viu în tine ce îți umflă încă venele tîmplei dimineața și îți dezleagă limba în care taci sau vorbești mai mult singur cîteodată în așternutul iubitei deseori „o
în nacelă by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/6450_a_7775]
-
să o vezi însă vreodată, un paznic de far ce arde tăcut în carnea trupului tău un dumnezeu mic, mic îngropat pe veci de viu în tine ce îți umflă încă venele tîmplei dimineața și îți dezleagă limba în care taci sau vorbești mai mult singur cîteodată în așternutul iubitei deseori „o floare de titan pe un loc mort" ori cenușa în scrumieră, dar tu te-ai fost lăsat de fumat demult, vinul sec singur singurătatea însăși pe care o deguști
în nacelă by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/6450_a_7775]
-
bătut de nori prin care nu se mai vede nimic, femeia stă în varul pereților și întreabă, numai eu știu să-i răspund, dar zac singur într-o bodegă în a cărei turlă bat clopotele și strana de mult a tăcut) - nu, desigur, nu toți cei care privesc același cer prin fereastra prin care dispar văd același lucru - ochii se fac luminițe prin orașul deasupra căruia norii se cern, femeia mă ține în brațe așa cum scriu pe imaginea ei toate aceste
VIZUINA sau DUMNEZEU PLICTISIT by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6369_a_7694]
-
atît și cine trece marea cu pieptul pustiit? Cîntecul nostru nu-l va mai cînta nimeni moarta mea cu fața ninsă în patul unde strălucește acum gerul și fericirea îți atinge ochii blînzi. Știință ridicola Nu se poate să nu taci iubind oricît de ușoare ar fi cuvintele mut am să-ți spun un cîntecel cu stomacul întors ca al vitei intimitatea luptei tale o voi cunoaște voi amîna ușurința de a înțelege „femeie care te acordezi cu gura poetului / acest
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
la nimereală romanul, epuizîndu-și astfel vocabularul dacic. Părțile în litigiu se mai potoliră. Doar un bătrîn continua să mormăie un cuvînt care conținea alăturarea de sunete, absurdă pentru Agillus, "z-d-ă". - Varză! spuse aspru cuceritorul, amintindu-și încă un substantiv. Ceilalți tăcură și femeia începu plîngerea. În chip ciudat, Hunarus era cam stingherit și Agillus îl bănui că nu traduce cu acuratețe. Foarte autoritar, îl invită să tălmăcească întocmai, că altfel va fi rău de el. Povestea era simplă. Acuzatul își neglija
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
cu morții familiei Sunt din ce în ce mai atent la mici zgomote stradale la vagi sunete cosmice Alteori cad fulgi uriași - mi se topesc pe limbă - direct din copilărie Concomitent îmi explodează în memorie întâmplări fabuloase dintr-o biografie străină până când un detaliu tăcut un tremur cald de petală mă fac să dispar după colț în cea mai intensă lumină Îmi reazem privirea de câteva cuvinte incerte de câteva siluete fosforescente La mici intervaluri întorc o foaie sorb din ceașca amară De cealaltă parte
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
se lipește de privire cu el o să călătoresc mereu până când zborul se va preface în lumină lumina de deasupra luminii * câteodată Aila e ca un bumerang în formă de pasăre când zboară privește cu o pereche de ochi negri când tace perechea de ochi albi ți se rotește de jur împrejur ca un titirez amețitor apoi Aila deschide o fereastră și ultimul ei ochi se luminează în formă de aripă deci Aila din interiorul Ailei a început să se trezească * Aila
Poezie by Gelu Vlașin () [Corola-journal/Imaginative/6946_a_8271]
-
el, ca și cum ar fi răspuns unei cereri pe care Nane n-o rostise, "n-o să semănați deloc cu el sau cu altțineva..." Din spițeria de alături se auzeau niște văicăreli, iar de prin odăile hanului pătrundeau voci de lăutari. Negustorul tăcea acum, așteptând ca și el să vorbească și brusc realiză că nici măcar nu deschisese gura. Poate că nu se întâmpla nimic, dacă ieșea imediat de-acolo. Fulgerat de acest gând salvator se răsuci spre ușă. Făcu doi pași, trecu în
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
grea Precum mierea târzie Prin încordatele simțuri O boare se înalță Ca și cum o lacrimă s-ar prelinge Din verdele cer Pe urmele unor necunoscuți Frânturi de litere ard Văduvite de sunet Te străduiești să pricepi invizibilul Dar el de asemenea tace Ca o rană pâlpâitoare Salt periculos peste clipe Este poemul Clar obscur Obsedante imagini din vis la marginea înțelegerii - abur creierul îmbâcsit de real refuză mesajul energii colorate și stări navigând între lumi paralele sărmanii mei zori ațipiți încă în
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/7219_a_8544]
-
întrunea în ședință comitetul respectiv, nu mă duceam. Dar m-am dus odată, când mi s-a cerut să țin un raport despre presa de tineret, și tocmai atunci a venit și Zoia Ceaușescu, și s-a așezat gracilă și tăcută la capătul unei mese lungi, și s-a învăluit într-un nor de fum, în timp ce eu mi-am citit raportul la celălalt capăt al mesei, iar el atârna în ramă pe peretele lateral, echidistant între mine și ea. Mi-am
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
vinovată de hotărârile de sus. I-a tremurat un pic vocea. Dar tu unde traiești, nu sus? Și hotărârile de sus, nu le afli înaintea tuturor? Uneori, îmi răspunde. Fără să vrea, dar târâtă de patima din întrebarea mea. Apoi tace. Dar strângerea aceea a ochilor, caldă, parcă gâdilată, i-a dispărut. Se uită la mine ca și cum ar vrea să-mi întipărească figura în minte. Modul în care aprinde altă țigară, pata de pe deget lipită prompt de țigară, modul cum inhalează
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]