848 matches
-
Adesea... am batjocorit-o. Am dezbrăcat de ramuri pomii Și îmbrăcatu-i-am în haine De albe vise, de mătănii, De calde rugăciuni și cazne. S-au așternut peste versete Rostiri de simplă-nchinăciune, Aripi de îngeri măsluite - Cenușă, smoală și tăciune. Iar peste lacrimi din cuvinte Și peste suflete captive Am așternut ca pansamente Versuri pribege și motive. Au răsărit adesea flori Cu trup subțire, colorat Și s-au născut, adesea, clipe De vii regrete sau păcat. O lume tainică, nespusă
INTERVIU CU DOMNUL GHEORGHE A. STROIA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1456396730.html [Corola-blog/BlogPost/373392_a_374721]
-
duhovnicul Arsenie în jurul lui strângea Mulțimea ce taina cuvântului o înțelegea. În 1945 a fost arestat prima oară, venit La Mănăstirea Bistrița pentru rugăciune Și-a fost anchetat la Rm.Vâlcea și-a pătimit, Schingiuit cu întrerbări și ars cu tăciune, Apoi la Siguranța Generală transferat La București și la 30 iulie `45 eliberat. Acuzațiile aduse fiind complet nefondate, dar a pătimit Fiindcă toată viața a fost supravegheat și urmărit, Pe motiv că face propagandă religioasă Și vin mulțimile la Slujba
DRUMUL GOLGOTEI SPRE SFINŢENIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Drumul_golgotei_spre_sfintenie.html [Corola-blog/BlogPost/351464_a_352793]
-
CĂDERE, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2058 din 19 august 2016. Ca-ntr-o cădere, toamna, în tainică tăcere, Când vântul în pădure e o sălbăticiune, Se-așază-ncet pe frunze ,drept jertfă, o durere, Coroană-mpovărată de jar și de tăciune. Pământu’-și cere partea, altarul cu ofrande, Sufletul lor piere sub razele autumnale, Privesc fereastra vieții-mi și frunza care cade, Singurătatea zilei ascute iar pumnale. Citește mai mult Ca-ntr-o cădere, toamna, în tainică tăcere,Când vântul în
CRISTINA CREȚU by http://confluente.ro/articole/cristina_cre%C8%9Bu/canal [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
-mi și frunza care cade, Singurătatea zilei ascute iar pumnale. Citește mai mult Ca-ntr-o cădere, toamna, în tainică tăcere,Când vântul în pădure e o sălbăticiune,Se-așază-ncet pe frunze ,drept jertfă, o durere,Coroană-mpovărată de jar și de tăciune.Pământu’-și cere partea, altarul cu ofrande,Sufletul lor piere sub razele autumnale,Privesc fereastra vieții-mi și frunza care cade,Singurătatea zilei ascute iar pumnale.... XIX. AMURG, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2053 din 14 august 2016
CRISTINA CREȚU by http://confluente.ro/articole/cristina_cre%C8%9Bu/canal [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
2016. Și tot mai palizi, tot mai stinși, Pășim pe drumuri înserate Și ne lăsăm nedrept cuprinși De somnul lent, cu iz de moarte, Din tineri, ieri, tot mai bătrâni Pășim în toamnă ca-n genune Și-n inimă trecuți tăciuni Sperăm s-aprindă o minune, Un foc temeinic de iubire Să ne-nsoțească până sus, Când toate fi-vor amintire Și viața - un soare ce-a apus. Citește mai mult Și tot mai palizi, tot mai stinși,Pășim pe drumuri înserateși
CRISTINA CREȚU by http://confluente.ro/articole/cristina_cre%C8%9Bu/canal [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
ÎNCEP SĂ FIU MAI BLÂNDĂ, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2015 din 07 iulie 2016. Cu anii, încep să fiu mai blândă și dau dogoare cum dă un lemn uscat în sobă, doar focul mi-e puternic și tăciunii îi sting amar în chip de vorbă. În vorbe mă ascund, ca într-o casă ce-mi găzduiește sufletul pribeag și pâinea lui cea dulce o așez pe masă, cât timp mai ard tăciunii, cât mai ard... Citește mai mult
CRISTINA CREȚU by http://confluente.ro/articole/cristina_cre%C8%9Bu/canal [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
doar focul mi-e puternic și tăciunii îi sting amar în chip de vorbă. În vorbe mă ascund, ca într-o casă ce-mi găzduiește sufletul pribeag și pâinea lui cea dulce o așez pe masă, cât timp mai ard tăciunii, cât mai ard... Citește mai mult Cu anii, încep să fiu mai blândăși dau dogoare cum dă un lemn uscat în sobă,doar focul mi-e puternic și tăciuniiîi sting amar în chip de vorbă.În vorbe mă ascund, ca
CRISTINA CREȚU by http://confluente.ro/articole/cristina_cre%C8%9Bu/canal [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
lemn uscat în sobă,doar focul mi-e puternic și tăciuniiîi sting amar în chip de vorbă.În vorbe mă ascund, ca într-o casăce-mi găzduiește sufletul pribeagși pâinea lui cea dulce o așez pe masă,cât timp mai ard tăciunii, cât mai ard...... XXVI. CÂND AI PLECAT, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2008 din 30 iunie 2016. În ziua aceea, oamenii erau umbre prelungi în apa de pe caldarâm. Eu însămi eram lacrimă dintr-un ochi de pe alt tărâm
CRISTINA CREȚU by http://confluente.ro/articole/cristina_cre%C8%9Bu/canal [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
se răstește tata spre Nicu, pleznindu-l după ceafă cu palma lui tare ca lemnul apoi iese în curte, să se răcorească. A doua zi a venit și baba Vasilichia cu ulcica ei plină cu minunății, amesteca acolo ierburi necunoscute nouă, tăciuni, mucuri de lumânări, pene și multe vorbe rostite șoptit, apoi ne stropea, ne ungea și ne trăgea cu leacurile ei, vinecându-ne și de gâlci, și de tuse măgărească, și de pecingine, și de pojar sau de dureri de șale. Mă
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1408115652.html [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
pe care timpul o așterne cu lumină în calea sa. În dialogul pe care autorul îl are cu Dumnezeu, răzbate o sinceră și curată strigare: ,,Clipe dragi adu-mi Doamne.../ Clipe dragi ce vei arde/ Pe-al iubirii blestem/ Sunt tăciuni ce-or rămâne,/când la mine te chem”. Tema dragostei, dar și nostalgia, inundă paginile, într-o suferință tăcută. (Dialog). Poetul se’nalță cu ,, aripi largi de fluturi..., mângâiat în lumină, /...modelat de humă,/ Din apă vers și stele ”, implorând
CATARGE PESTE TIMP de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/mugurel_puscas_1484507056.html [Corola-blog/BlogPost/374191_a_375520]
-
Umbra unor Voievozi", o, omule "Tu trecător..." "Eu știu prea bine că nu mor", cât sunt "Cu stropii de lumină" "Te-am căutat","Ascunde-mă, în toamnă"DOAMNE, nu în tină ! "Eu simt (așa) că uneori", " Gândul (iată), mi-e tăciune..." "E-atâta treabă" Dincolo, pe lângă Cânt și-Închinăciune ! Unde moartea nu ajunge", ni se oferă "Porți deschise" " Dar, fără ei !" să sune goarna, Poetul nost' "Luntraș de vise!" "Brand de Țară", "Colț de Rai", vin ca "Rob al focului" "Pas-cu-pas
DIN DRAGOSTE CREȘTINĂ, PENTRU UN 'ROB AL FOCULUI INTERIOR' (DR.SCR.GRIGORE CĂLIN). de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 by http://confluente.ro/paulian_buicescu_1490792051.html [Corola-blog/BlogPost/374581_a_375910]
-
doar la indicațiile doamnei U.E. și ale Unchiului Sam! Cu ai noștri aleși, slabă nădejde! Ei, înșiși, umplu, încet-încet pușcăriile Halal, conducători ce-și pun, soțiile, copiii, neamurile în posturi grase! În Ardeal avem de-a face cu reaprinderea unor tăciuni. Iar serviciile noastre secrete asistă pasiv. Demisul o face pe indignatul, dar cu cine se pupa mai în anii din urmă ? Cine l-a salvat la Referendum ? Prin neprezentare. Jandarmii, care ne altoiau prin Piața Universității, se fac că nu
TABLETA DE WEEKEND (60): IGEN ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 by http://confluente.ro/sergiu_gabureac_1394942039.html [Corola-blog/BlogPost/353595_a_354924]
-
freamăte, păsările nopții să țipe înfiorător, vântul să poarte pe aripile sale șoapte sinistre, iar prin cotloanele întunecate ale castelului să fâlfâie aripi nevăzute. Chiar și flăcările focului luau forme înspăimântătoare, iar scânteile pocneau în aer. Din când în când tăciuni aprinși săreau din foc. La ferestrele castelului se aprinseră torțe, iar pe ziduri ardeau focuri de jur împrejur. Se pare că vampirii își pregăteau minuțios spectacolul. Deodată, din negură, pe lângă flăcările focurilor, țâșni un vultur cu aripile larg desfăcute. Plană
XII. CASTELUL LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1422549812.html [Corola-blog/BlogPost/369401_a_370730]
-
Crețu Publicat în: Ediția nr. 2058 din 19 august 2016 Toate Articolele Autorului Ca-ntr-o cădere, toamna, în tainică tăcere, Când vântul în pădure e o sălbăticiune, Se-așază-ncet pe frunze ,drept jertfă, o durere, Coroană-mpovărată de jar și de tăciune. Pământu’-și cere partea, altarul cu ofrande, Sufletul lor piere sub razele autumnale, Privesc fereastra vieții-mi și frunza care cade, Singurătatea zilei ascute iar pumnale. Referință Bibliografică: Ca-ntr-o cădere / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
CA-NTR-O CĂDERE de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 by http://confluente.ro/cristina_cretu_1471596722.html [Corola-blog/BlogPost/342719_a_344048]
-
păreri... Într-o primăvară, că era tocmai la arat, până-n prânzișor, se ridicase cu ochii spre soare, stând răzemat de cormanele plugului. Aerul zilei mângâia firea, păsări și muște felurite zburau încolo și-ncoace, urmându-și drumurile lor neînsemnate cu tăciune ori cridă pe răbojul cerului. De l-ar fi privit oarecine, și-ar fi zis că omului aceluia tocmai i se întâmplase ceva și acel ceva îl necăjea, îl încurca. Cum?! Că tocmai arase! Oare, nu se-nșela?! Le auzise
VOCILE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 by http://confluente.ro/Angela_dina_1405620820.html [Corola-blog/BlogPost/341689_a_343018]
-
nu minte, horele le prinzi pe brațe câmpu-l strângi pe sub cojoace, muști din noapte fir de lână, stele prinzi arcuș pe strună, apelor le țeși covoare speli ogoare-n ochi de soare, vântu-ți zboară-n iasca lunii strângând bărbii rar, tăciunii. Tinerețe,mândră floare munți-i strângi la cingătoare, faci din cer săgeată lată țărmu-l storci în bulbi de piatră, zbori pe frunți de depărtare, și-ți cari dorul pe spinare, faci din patimi- împlinire strângi pe deget- strălucire, desfaci zborul
ODĂ TINEREȚII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 by http://confluente.ro/doina_bezea_1465281346.html [Corola-blog/BlogPost/379342_a_380671]
-
acela alb ca laptele, întrebându-mă al cui o fi. El m-a simțit și și-a ridicat îndată capul, uitându-se plictisit așa, dintr-o parte, drept în ochii mei pentru câteva clipe - avea nasul și ochii negri ca tăciunele, contrastând puternic cu albul lăptos al părului -, după care și-a lungit iarăși botul pe ciment, cu un geamăt prelung... Am schițat doar un pas mic spre podișcă, dar imediat câi- nele acela și-a ridicat din nou capul spre
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (XI)* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1477569737.html [Corola-blog/BlogPost/366385_a_367714]
-
fi sancționați de cei care nu îi cunoșteau. La echipa de transport aveam marea majoritate niște tipi mai bruneți, ceea ce m-a făcut să-i botez ,,indieni’’. Și cum indienii au doua nume aceștia au devenit; Aripă Neagră, Marele Tuciuriu. Tăciunele Alb, astfel încât la rândul lor mă porecliseră pe mine; Vulturul Pleșuv, fiindca aveam un început de chelie. Unii aveau porecle din localitățile de unde veneau sau chiar de prin alte locuri de muncă. Dintre aceștia se remarca moș Koșava, un bătrânel
INDIENII MEI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 by http://confluente.ro/Indienii_mei.html [Corola-blog/BlogPost/348245_a_349574]
-
pisicuță, hrănește-o cu cel mai măreț șobolan ce l-a primit până acum. Te vreau și te doresc mereu, dar acum nu mai pot aștepta, așa că doresc să vii și tu în întâmpinarea mea pentru a stinge și ultimul tăciune ce mai mă arde. Mâinile fetei se înfipseră în umerii tânărului, corpul său se lipi de al iubitului, rămânând într-o nemișcare statuară. Doar zvâcnirile celor două corpuri, ce eliberau din chingi orice energie reținută în timpul cât nu s-au
CAP. XI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1426921058.html [Corola-blog/BlogPost/353444_a_354773]
-
în văzduhul sângeriu de dincolo de verticala stâncii netezite de vânturile vechi. Neclintit, în reculegere, se organiza mental înaintea luptei cu sine și cu fiara pe care trebuia să o surprindă, să o răpună. Îi învățase ochii: sclipiri de fosfor și tăciune. Colții: săgeți de cremene. Ghearele: vârfuri de suliță cioplite în bazalt... Se adăpostiseră între pereții stâncoși, în scobitura muntelui. Din depărtările savanei asaltau țipetele sălbatice, mirosul de sânge... Cu o zi înainte frământase argilă și humă, mpjarase coji de copaci
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Fresca_proza_scurta.html [Corola-blog/BlogPost/357306_a_358635]
-
Autorului Și tot mai palizi, tot mai stinși, Pășim pe drumuri înserate Și ne lăsăm nedrept cuprinși De somnul lent, cu iz de moarte, Din tineri, ieri, tot mai bătrâni Pășim în toamnă ca-n genune Și-n inimă trecuți tăciuni Sperăm s-aprindă o minune, Un foc temeinic de iubire Să ne-nsoțească până sus, Când toate fi-vor amintire Și viața - un soare ce-a apus. Referință Bibliografică: Pășim în toamnă ca-n genune / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
PĂŞIM ÎN TOAMNĂ CA-N GENUNE de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 by http://confluente.ro/cristina_cretu_1468297817.html [Corola-blog/BlogPost/381525_a_382854]
-
-i la o parte părul ud ce-i căzuse pe față, îi alintă cu buzele colțurile gurii, nasul, pleoapele și urechile, cu o pasiune crescândă. Corpul bărbatului lipit de curbele ei moi o mângâiau tandru, iar degetele sale ardeau ca tăciunii aprinși, căldura lor pătrunzând prin toți porii deschiși de apa caldă a dușului. - Ce-mi faci? întrebă fata pierdută, iar cu gura sa flămândă culegea de pe buzele lui picăturile de otravă dulce a sărutărilor. - Te doresc, continuă el tandru, nu
CAP. X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1426830272.html [Corola-blog/BlogPost/379793_a_381122]
-
O clipă doar,toate le lași și ai să vezi, Că-n viață,moartea-i lucrul cel mai sigur! De ce cu Dumnezeu nu vrei s-aduni, Să fii primit la masa Lui,împărătește? Măreață-i flacăra,dar se transformă în tăciuni, Ce au luat cu ei când au plecat ai tăi străbuni, Afară de comoara-n cer ,ce-n veci nu ruginește? Vorbim despre necazuri toți, Pe stradă sau în piețe; La toți le spui,fiindcă socoți, Că singur să rezolvi,nu
NUMAI CU DUMNEZEU! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 by http://confluente.ro/constantin_ursu_1489929801.html [Corola-blog/BlogPost/373474_a_374803]
-
plutind încețoșații flluturi, Imaginile se alungă-n vânt... Când soarele orbește-n ochiul zării Străfulgerând visul nemărginirii, Pândesc furtuni în negura tăcerii, Se spânzura lumină împlinirii. Ascunse umbre purced din văgăuni Învăluite-n fumul din văpaie Să sfârâie coșmarul în tăciuni În timp ce-nalță rugăciuni de ploaie. NIGHTMARE Old images are chasing with the wind Like herds of wings în frantic beat, Lays down on edge of broken thought A foggy sift of butterflies afloat... The sun goes blind în
NIGHTMARE de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/pusa_lia_popan_1448220015.html [Corola-blog/BlogPost/369634_a_370963]
-
limite! Și parcă fără voia lor trupurile li se-ngemănară. La început bărbatul îi simți corpul rece ce părea lipsit de fiorul vieții și buzele de gheață, apoi un val de căldură îl învălui și în locul ochilor ei văzu doi tăciuni aprinși. Surprins și speriat, încercă să se desprindă, dar pădurea și cerul se rotiră în jurul său. - Tu nu ești ființă umană! - rosti el în șoaptă. M-ai învăluit cu vraja ta... - Să nu-ți pară rău. Sunt urmașa celor mai
I. PRINŢESA VAMPIRILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1417724348.html [Corola-blog/BlogPost/360397_a_361726]