831 matches
-
diamantele spulberate de ea. În curând, în urma prințesei apărură coloane de Oameni de Zăpadă, caraghioși, cu mături la subsuoară și pe cap cu oale sparte, în mantale de zăpadă, cu morcovi în loc de nasuri, boabe de fasole în loc de dinți și doi tăciuni în loc de ochi. Mersul lor legănat și împiedicat, de pinguini serioși, de rățoi țanțoși cu mături la spinare, cântând cu voci de afoni un marș soldățesc, provocau râsetele copiilor care-i maimuțăreau, cântând și ei marșul lor tembel: noi suntem soldații
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului URARE DE ANUL NOU Aho, aho, copii și frați, Stați puțin și ascultați. Mâine Anul se-noiește, Românul se primenește. Cu primeneala rămâne, Sufletul îi e tăciune. Guvernanții des numiți De ani ne țin umiliți. Nu putem să ne-amăgim, Doar cu un pahar cu vin Și ăla tot de la noi Păstrat cu grijă-n butoi. O sarma, un cozonac... Cum la noi creștinii fac, După care
URARE DE ANUL NOU de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350236_a_351565]
-
ajuns din urmă de o fiară cu o atingere la fel de implacabilă ca și destinul... Apoi mă regăsesc în propriul apartament, cu Andrei, iubitul Silviei... Acum Andrei are o pereche de coarne care i-au crescut și doi ochi negri ca tăciunele... Iau de pe noptieră un revolver pentru a-mi împușca ucenicul, devenit acum și mesager al Iadului, și rival în dragoste, dar îmi dau seama că astfel mi-aș semna condamnarea la moarte... Mai ales din punct de vedere spiritual. Totul
UCENICUL de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350224_a_351553]
-
costumație adecvată ? L-au adaptat în persoana unui liceean din vecini și îmbrăcat cu o șubă îmblănită, încălțat cu cizme de cauciuc, parcă era electician ca tata, pe cap purta căciulă de oaie intoarsă pe dos iar fața mânjită cu tăciuni si acoperită cu un ciorap de naylon. Asa negru, semăna mai mult cu Othello sau o sperietoare, decât cu mult doritul și așteptatul Moș-Crăciun. În acest mod s-a desfășurat prima mea întâlnire cu Moșul ...o întâlnire chiar, de pomină
MOŞ GERILĂ & MOŞ CRĂCIUN de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2187 din 26 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361955_a_363284]
-
Bucură-te, Luptă mare cu stihiile-nvrăjbite, Bucură-te, Rugăciunea inimii neprihănite. VII Pe porțile-nchisorii intrai la senectute Făcându-ți semnul crucii spre zidurile crunte Și te-ai retras antimic tăcut în rugăciune, În vreme ce tot trupul ți-ardea ca un tăciune, Bolnav, văzându-ți drumul o Golgotă-n apus, Catapeteasmă ruptă la moartea lui Iisus... O, ce-auroră-ți puse pe creștet suferința Și ce văpaie sacră în inimă credința! Bucură-te, Mielușelul sângerând pe sfânt chilim, Bucură-te- Nchinătorul vechii Mânăstiri Antim, Bucură-te
ACATIST DE DRAGOSTE ETERNA de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361991_a_363320]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > IMPERIU DEȘERTIC Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 381 din 16 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Imperiu deșertic Porneau spre aventuri stârnind ciulinii Prin Bărăgan de praf și uscăciune - Întindere aridă - un tăciune - Rostogolește vântul mărăcinii. Angoasă de final...amărăciune... Imperiul tiranic al luminii Absoarbe și substanța rădăcinii; Crepusculul se stinge-n rugăciune . Hălăduiau senini tămădăienii; În cârduri mari - ispititoare dropii... Prin timp uitarea și-a nălțat troienii: Niciunde azi fântânile și plopii
IMPERIU DEŞERTIC de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362113_a_363442]
-
tot ce trebuia și să aducă și ei cărbune din acela folosit la descântec. Niculăeș, încă adormit, a luat traista în spinare și-a plecat la drum. Nu-i convenea de loc călătoria asta. După mintea lui, doar pentru niște tăciuni nenorociți să bată el atâta drum, din zori până seara târziu, tocmai la Putna! Atunci i-a trăsnit o idee genială în minte. Cărbune nu exista chiar aproape de casa lor? Doară el păștea oile în fiecare primăvară în vale, lângă
LA VRĂJITOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365943_a_367272]
-
PRIMĂVARĂ Autor: Adriana Neacșu Publicat în: Ediția nr. 2262 din 11 martie 2017 Toate Articolele Autorului Astenia s-a înfiltrat insidios în nervurile de gheață, sub tâmple au răbufnit ghiocei imaculand zăpezile întinate de smogul întristării. Pe vatra inimii mocnesc tăciuni. Nici lacrima fierbine a remușcării nu mai poate da în clocot sângele atins de rugina melancoliei, doar întoarcerea cocorilor mai trezește reinfrunzirea. Referință Bibliografica: Infiltrații de primăvară / Adriana Neacșu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2262, Anul VII, 11 martie
INFILTRATII DE PRIMAVARA de ADRIANA NEACŞU în ediţia nr. 2262 din 11 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365991_a_367320]
-
ÎI. INFILTRAȚII DE PRIMĂVARĂ, de Adriana Neacșu, publicat în Ediția nr. 2262 din 11 martie 2017. Astenia s-a înfiltrat insidios în nervurile de gheață, sub tâmple au răbufnit ghiocei imaculand zăpezile întinate de smogul întristării. Pe vatra inimii mocnesc tăciuni. Nici lacrima fierbine a remușcării nu mai poate da în clocot sângele atins de rugina melancoliei, doar întoarcerea cocorilor ... Citește mai mult Astenias-a înfiltrat insidiosin nervurile de gheață,sub tampleau răbufnit ghioceiimaculandzapezile intinatede smogul intristarii.Pe vatra inimii mocnesc taciuni
ADRIANA NEACŞU [Corola-blog/BlogPost/365993_a_367322]
-
căpătat culori și nuanțe trecătoare. Dacă cineva i-ar fi putut privi sufletul nu ar fi putut vedea decât un gri-cenușiu care devine din ce în ce mai întunecat. Dacă ar fi putut privi în continuare ar fi putut vedea mocnind, ca într-un tăciune aparent stins, o flăcăruie prevestitoare. Cei doi îndrăgostiți au avut vina de a simți la unison coeziunea sufletescă, simțire devenită vizibilă celor prezenți. Nonșalanța, naivitatea, credulitatea, încrederea oarbă în sentimentele înălțătoare, dau miez iubirii. Fără de toate acestea iubirea nu există
XXII. ECOU RĂTĂCIT (ANTICAMERA ,,ÎNALTEI SOCIETĂȚI’’) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365367_a_366696]
-
agonie, Iar inima în piept tresare În puritatea-i sângerie. Făclii de purpură solară Ce-i mistuie iubirii rugul, Se sting ușor la ceas de seară, Când se revarsă-n cer amurgul. Iar la al macilor sfârșit, Rămânem simpli spectatori, Tăciunii lor mai ard mocnit Prin suflete de visători. Referință Bibliografică: Macii / Ștefania Petrov : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2354, Anul VII, 11 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ștefania Petrov : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
MACII de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365422_a_366751]
-
conferențiarului. Deocamdată aștepta să se mai liniștească apele, să fie uitat cazul, care a condus și la scoaterea cadrului didactic din învățământ și destrămarea familiei acestuia. Săndica era o tânără zveltă, blondă, cu părul ondulat natural și ochii negri ca tăciunele, ce contrastau cu tenul său deschis, cu un bust proeminent bine reliefat, picioare lungi și un dorsal ce trezea pofte nemărturisite bărbaților care o întâlneau, făcând pe toți bărbații, indiferent de vârstă, să întoarcă privirea după ea. Tânără și plină
TENTATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1255 din 08 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365444_a_366773]
-
picioare - din lemn de fag maroniu, pe care o folosea bietu’ socră-meu când mânca pe vatră, am găsit un opaiț în care se mai vedeau câteva lumânări cufundate în ceara topită, iar alături rămăsese ulcica de pământ cu vreo câțiva tăciuni și doi bulgări de tămâie. Probabil că venea pe ascuns în miez de noapte, îi aprindea lumânări, îl tămâia și se ruga la Dumnezeu s-o ierte că a fost părtașe cu mine la o crimă oribilă. Mi-o închipui
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]
-
fața-i brăzdată de cute adânci, datorită suferinței tăinuirii nelegiuirii mele, se vedeau șiruri de lacrimi, dar eu tăceam și nu-i mai ziceam nimic, ba mă bucuram că se chinuie. O iertasem, dar în suflet încă mai simțeam arsura tăciunilor mocniți ce mă ardea dei nu puteam să uit că mă înșelase cu nerușinarea și perfidia unei țărănci prefăcute și umile, pe care toți sătenii o credeau o adevărată sfântă. Demult n-o mai bănuiam că ar mai umbla după
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]
-
picioare - din lemn de fag maroniu, pe care o folosea bietu’ socră-meu când mânca pe vatră, am găsit un opaiț în care se mai vedeau câteva lumânări cufundate în ceara topită, iar alături rămăsese ulcica de pământ cu vreo câțiva tăciuni și doi bulgări de tămâie. Probabil că venea pe ascuns în miez de noapte, îi aprindea lumânări, îl tămâia și se ruga la Dumnezeu s-o ierte că a fost părtașe cu mine la o crimă oribilă. Mi-o închipui
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]
-
fața-i brăzdată de cute adânci, datorită suferinței tăinuirii nelegiuirii mele, se vedeau șiruri de lacrimi, dar eu tăceam și nu-i mai ziceam nimic, ba mă bucuram că se chinuie. O iertasem, dar în suflet încă mai simțeam arsura tăciunilor mocniți ce mă ardea dei nu puteam să uit că mă înșelase cu nerușinarea și perfidia unei țărănci prefăcute și umile, pe care toți sătenii o credeau o adevărată sfântă. Demult n-o mai bănuiam că ar mai umbla după
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]
-
mi-aș dori pădurea, cu liniștea-i neîntinată, să mă trezesc, mergând aiurea, în amintiri de altă dată. Într-o cabană părăsită să-mi pun, de așternut, odihna, să dormi cu mine fericită, la sânul tău să-mi caut tihna. Tăciuni în foc să-mi dea căldură, cu jarul meu să te topesc și singuri, depărtați de lume , să pot din nou să te iubesc ... Să-ngrop privirea-mi fermecată în ochii-ți dulci și visători, să mângâi părul tău și
CELEI CE NU MAI ESTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364865_a_366194]
-
neîmplinit. Avem nevoie de lumina noastră tulbure A noastră lumină ce ne mângâie gândurile. Firea noastră lucește precum greierii ce împletesc neliniștea nopții, prin lumina lor și împacă suflete necugetate. Eu plec spre noapte... iar tu rămâi plecat spre febra tăciunilor. Și-mi lipsesti, atât de mult încât apari în jocul miresmei, rămânând ceva mărunt, ajungând acolo unde nu trebuie. ...spre disperarea mea, te rog nu-mi lăsa sentimentul să se risipească, într-o dificila trecere către uitare. ALUNECARE LINĂ Aplec
UNIVERS INVERS (POEME) de ANNE MARIE FIERARU în ediţia nr. 772 din 10 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364874_a_366203]
-
departe, revine parcă mai nou. Se plimbă cu salturi mărețe spre infinit. Îți lași capul cu părul puțin răvășit, Peste pieptul meu unde pulsează, Inima cu tic-tacul ei neobosit, Pe un ritm de ea știut, dansează. În noaptea neagră de tăciune, Să ne iubim, doar eu cu tine, Pecetluind dragostea noastră, Martor ne fie Pajiștea albastră. Referință Bibliografică: PRIVIND SPRE VIITOR / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2051, Anul VI, 12 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihai
PRIVIND SPRE VIITOR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366317_a_367646]
-
punea la facerea oricărei trebi care presupunea utilizarea forței fizice. Ca orice cioban de meserie, moșu’ Hobza își avea cîinele lui de suflet. Vlăduț era un câine de talie mijlocie, alb, puțin gălbui pe spa¬te, cu ochi negri ca tăciunele și blană deasă. A fost primul câine, pe care l-am văzut și de care devenisem conștient, sub ochii că-ru¬ia am crescut. Având relativ puți¬ne oi - nicio¬dată n-a depășit 100 de capete -, moșu’ Hobza și le
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
toiul nopții față în față cu o namilă de urs. În timp ce, și câinele și ursul, se studiau reciproc, pregătindu-se fiecare de atac, tatăl meu s-a apropiat pe la spate de săl- băticiune și i-a aruncat în spinare un tăciune aprins; blana ursului a luat foc pe loc, transfor¬mând animalul într-o torță vie... A luat-o ursul urlând cu focul în spate către Valea Viei, apoi către Piscu’ Porcului. Minute în șir răgetele lui s-au auzit pe
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VI) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366414_a_367743]
-
punea la facerea oricărei trebi care presupunea întrebuințarea forței fizice. Ca orice cioban de meserie, moșu’ Hobza își avea câinele lui de suflet. Vlăduț era un câine de talie mijlocie, alb și puțin gălbui pe spate, cu ochi negri ca tăciunele și blană deasă. A fost primul câine pe care l-am văzut și de care devenisem conștient, sub ochii căruia, practic, am crescut. Având relativ puține oi - nicio¬dată n-a depășit 100 de capete -, moșu’ Hobza și le cobora
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
simfonie. Glas de copii pe pârtie, din gânduri imaculate, rărună-n copilărie, ca-n a Domnului cetate. Își scot sănii la paradă, să îi plimbe pe derdeluș. Fac omuleți de zăpadă, cu nas-morcov și cap de pluș. Ochii îi pun din tăciune, sprâncene din bețoșiare, la tunică-i pun alune și galoși vechi la picioare. La găt îi leagă un fular, pe cap, o cratiță e clop. Îi dau mătură de coșar, la privitori să dea noroc. În jurul lui se prind la
IARNA COPILĂRIEI -PASTEL- de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366462_a_367791]
-
acela alb ca laptele, întrebându-mă al cui o fi. El m-a simțit și și-a ridicat îndată capul, uitându-se plictisit așa, dintr-o parte, drept în ochii mei pentru câteva clipe - avea nasul și ochii negri ca tăciunele, contrastând puternic cu albul lăptos al părului -, după care și-a lungit iarăși botul pe ciment, cu un geamăt prelung... Am schițat doar un pas mic spre podișcă, dar imediat câi- nele acela și-a ridicat din nou capul spre
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (XI)* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366385_a_367714]
-
acela alb ca laptele, întrebându-mă al cui o fi. El m-a simțit și și-a ridicat îndată capul, uitându-se plictisit așa, dintr-o parte, drept în ochii mei pentru câteva clipe - avea nasul și ochii negri ca tăciunele, contrastând puternic cu albul lăptos al părului ... Citește mai mult XILa începutul lui iulie, anul următor, mă întorceam de la Iași în ultima vacanță de vară din viața de student. Dau să intru în casă, dar pe podișcă trona lăndărit pe-
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]