30,883 matches
-
că se identifică trupește cu gerul și cu ploaia. Pe el am îndrăznit să-l întreb cum îl cheamă și care îi era necazul. "Sunt bolnav cu picioarele. Rău de tot. Am fugit din spital, că voiau să mi le taie, ca să nu mor. Dumnezeu cu mila, ce-o ști să facă cu mine. Da, am o fiică, și am un acoperiș. Dar vine rar pe la mine, și-mi ia tot ce am. Și ciorapii din picioare mi-i ia. Matale
Cu mărul în brațe by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14015_a_15340]
-
și luam hotărîrea să rămîn definitiv acolo. Dar de fiecare dată intervenea ceva. O inundație, o vijelie care cît pe aci să te ia cu casă cu tot, o întrerupere de curent, cîte o piedică birocratică măruntă menită să-ți taie tot avîntul, șpaga pe care trebuia s-o plătești pentru orice. Și atunci îmi ziceam, "Ei bine, poate că nu anul ăsta". Iar acum, nu mai știu. Pur și simplu nu mai știu. Chanu își drese glasul. - Bineînțeles, nu s-
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
și-ți zice: cartea ta este de 600 de pagini, fă-mi-o de 300. O faci sau nu? Nicolae Breban: Asta o face orice editor, capitalist sau comunist. Aici, în România, editorul comunist avea principii ideologice, celălalt vrea să taie când ești necunoscut - eu, ca scriitor, eram necunoscut la Paris... editorul vrea să propună o carte scurtă și dacă, după aceea, ai succes, atunci se publică cât ai scris. Nu există criterii clare de diferențiere, amândoi sunt niște ticăloși, editorii
Cu Nicolae Breban și Augustin Buzura despre roman by Marian Ilea () [Corola-journal/Journalistic/10351_a_11676]
-
asupritorului, săpînd o brazdă în el. Tot la Rebreanu, în Amîndoi, soluțiile de exterminare sînt originale: Solomia ucide prin strangulare cu o sîrmă, iar cînd este arestată se sinucide cu un ac de păr. În Groapa lui Barbu, hoții se taie de zor între rivali în chip tradițional cu șișul. Ei nu posedă arme de foc. Unul dintre ei se laudă că a tăiat o mahala întreagă, dar minte. În urma influenței turcești, în Țările Române se utilizează ca armă albă hangerul
Agresiuni, încăierări și arme by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10392_a_11717]
-
iar cînd este arestată se sinucide cu un ac de păr. În Groapa lui Barbu, hoții se taie de zor între rivali în chip tradițional cu șișul. Ei nu posedă arme de foc. Unul dintre ei se laudă că a tăiat o mahala întreagă, dar minte. În urma influenței turcești, în Țările Române se utilizează ca armă albă hangerul. La Sadoveanu, o boieroaică pregătește hangerul pentru a ucide un haiduc, pe Cosma Răcoare. Dar cînd îl vede renunță la intenția inițială. Frații
Agresiuni, încăierări și arme by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10392_a_11717]
-
vede renunță la intenția inițială. Frații Kirei Kiralina din balada dunăreană ucid cu hangerele turcul care le răpise sora, dar și pe aceasta, prihănită de venetic. Haiducii umblă exclusiv înarmați. Manea și Toma Alimoș au arme albe cu care se taie reciproc. Dar Andrii Popa deține o pușcă cu cartușe de tipul numit de vînători "trei la fund". El mai are o armă inedită: murgul de patru ani care mușcă din dușmani. Haiducul Pintea, în principiu invulnerabil ca Sigfried, e totuși
Agresiuni, încăierări și arme by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10392_a_11717]
-
a fost singura dată, singura, cînd nu ne-am auzit. Eu eram la Avignon, el, în Germania, la tratament. Drumul nostru ritualic la cimitir, la mormîntul lui Vișa, popasul sub copacul mare, umbros din preajmă. De curînd, copacul s-a tăiat. Carmina Burana și spectacolul lor cu Decameronul. Mozart. Milan Kundera și , carte pe care i-am dăruit-o, în franceză, acum doisprezece ani. Doamna Moga și băieții de la Librăria Humanitas din Sibiu. Am aflat de la ei că, înaintea plecării în
Insuportabila lejeritate a ființei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10395_a_11720]
-
Blandina - n.n.) a fost aruncată unui taur și, fiind azvârlită în sus de mai multe ori de animal, ea n-a simțit nimic din cele întâmplate, având speranța și așteptarea celor crezute și vorbirea cu Hristos; apoi i s-a tăiat și ei capul. Păgânii înșiși au mărturisit că niciodată la ei n-a suferit o femeie atâtea și așa de crude chinuri”. (Actele martirice, Martirii de la Lyon, I, 56, în PSB, vol. 11, p. 77) „Perpetua cânta psalmi, călcând de
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
Palestina, VI, 6-7, în PSB, vol. 13, p. 404-405) „După ce (unii dintre mărturisitorii credinței - n.n.) au ajuns la locul acela unde obișnuiau să pedepsească pe răufăcători, cel mai în vârstă decât ceilalți a rugat pe călău ca mai întâi să taie capul celui mai tânăr dintre ei toți, ca nu cumva, văzând el masacrul celorlalți, să primească lepădarea de credință. Când tânărul a îngenunchiat, iar călăul și-a scos sabia, a venit cineva care a anunțat iertarea lor și a oprit
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
început, ei n-au auzit din partea lui Sanctus decât cuvântul mărturisirii (sunt creștin), pe care-l repeta într-una. Așadar, întrucât în ciuda grelei și îndelungatei lor lupte creștinii tot mai erau în viață, în cele din urmă li s-a tăiat capul, în ziua în care au ajuns în locul unor întregi serii de lupte să se facă ei înșiși priveliște lumii (I Cor. 15, 9; Evr. 10, 33). Blandina a fost spânzurată de un stâlp, fiind sortită să fie sfâșiată de
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
în foc după ce au fost sfâșiați cu gheare și cu căngi de fier și au fost biciuiți în chip înfiorător, alții au fost înecați în mare, pe când alții își întindeau curajos capul celor care ar fi vrut să li-l taie, unii au murit în timpul torturilor, alții au pierit de foame, unii au fost răstigniți pe cruce, alții au avut parte de o moarte obișnuită tâlharilor, alții de alta mai rea, căci erau întorși cu capul în jos, lăsându-i să
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
p. 324-325) „Dar de ce trebuie să mai pomenesc cu numele și pe ceilalți ori să socotesc cam câți dintre aceștia erau bărbați sau, în sfârșit, de ce să descriu toate felurile în care au fost torturați admirabilii noștri martiri? Odată mureau tăindu li-se capul cu securea, cum s-a întâmplat în Arabia, alteori li s-au zdrobit fluierele picioarelor, ceea ce a fost cazul cu cei din Capadocia; uneori erau legați cu capul în jos și spânzurați de picioare, în vreme ce un foc
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
cu cei din Capadocia; uneori erau legați cu capul în jos și spânzurați de picioare, în vreme ce un foc înecăcios ardea sub ei până ce mureau înăbușiți de aburii groși ai vreascurilor putrede, așa cum s-a întâmplat în Mesopotamia. Uneori li se tăiau și nasul, urechile, mâinile și alte mădulare sau părți din trup, cum a fost cazul în Alexandria. Și de ce să reînviez și amintirea celor din Antiohia, care au fost prăjiți pe grătar, dar nu ca să moară, ci să le prelungească
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
2., în PSB, vol. 5, p. 270) „Spunea diavolul: Am așternut cărbuni aprinși, iar ei mergeau ca pe flori de trandafiri; am aprins foc, iar ei se aruncau în el ca în izvoare de ape; le-am scrijelit coastele, am tăiat brazde adânci în trupul lor, am făcut să curgă din ele pâraie de sânge, iar ei se lăudau cu ele ca și cum i-aș fi îmbrăcat de jur împrejur cu aur; i-am aruncat în prăpăstii, i-am înecat în mare
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
lor cea mare au pus în umbră toate pedepsele mele”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt de laudă la Sfântul Mucenic Roman, II, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p. 400) „I-a fost tăiată limba trupului, dar limba harului a venit în gura fericitului. Trupul, silit fiind de cuțit și-a pierdut mădularul lui, dar harul n-a îngăduit ca trupul să piardă, o dată cu limba, și vocea. De aceea, ucenicii se bucurau de acum
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
cu atâtea cazne, dar ele nu sufereau nimic, dimpotrivă, sfărâmau puterea celor ce le chinuiau și-i făceau să plece biruiți în mod rușinos din lupte, după multe și nesuferite răni. Îi legau pe mucenici la stâlp, le găureau coastele, tăiau brazde adânci în trupurile lor, ca și cum n-ar fi spintecat trupuri, ci ar fi arat pământul. Puteai vedea pântece deschise, coaste desfăcute, piepturi sfâșiate. Și fiarele acelea setoase de sânge nu-și opreau aici nebunia lor, ci-i coborau de pe
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
și caută peste tot, dar pentru că nu pot găsi bogăția ei, pleacă cu mâinile goale. Așa sunt avuțiile sufletului. Nu sunt trădate de suferințele trupului, când sufletul le Ține cu strășnicie. Chiar de i-ar săpa pieptul și i-ar tăia în bucăți inima, sufletul nu va da comoara ce i-a fost încredințată odată de credință. Asta este fapta harului lui Dumnezeu Care chivernisește totul, Care poate săvârși lucruri minunate și în trupurile slabe”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
femei, anume venerabila Mercuria, cea înaintată în vârstă, precum și Dionisia, cea cu copii mulți, dar care nici pe copii nu-i iubea mai mult decât pe Domnul, au murit fără ca să fi fost schingiuite mai înainte, ci li s-a tăiat capul direct întrucât prefectul însuși s-a rușinat să le chinuie mai mult căci își dăduse seama că a fost învins de niște femei”. (Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească, cartea a șasea, XLI, 18, în PSB, vol. 13, p. 262
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
de trei ori fericitul Pavel, cum aș putea-o descrie cu toată cuviința? El fusese osândit la moarte în aceeași oră cu celelalte două fecioare și prin aceeași sentință. Înainte de pronunțarea hotărârii el a cerut celui care urma să-i taie capul să-i acorde doar o singură clipă. După ce i s-a îngăduit, el a cerut cu glas tare lui Dumnezeu să dea iertare tuturor celor din neamul său, rugându-L ca să le dea cât mai curând pace și libertate
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
uitat nici mulțimile amestecate care se aflau în jurul lui. Iar la urmă de tot, o, mare și negrăită bunătate! S-a rugat și pentru judecătorul care l-a osândit la moarte, pentru împărați și pentru cel care avea să-i taie în curând capul. În toate acestea se ruga așa, încât să fie auzit de călău și de toți cei aflați în jur, cerând lui Dumnezeu să nu li se pună la socoteală păcatul pe care-l fac (Fap. 7, 60
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
rugăciuni și altele asemenea cu glas tare, aproape toți erau convinși că el a fost omorât nevinovat, plin de milă și de lacrimi. Apoi aducându-și în ordine hainele, potrivit legii, și dezgolindu-și gâtul pe care avea să-l taie sabia, s-a împodobit cu cununa unei mucenicii dumnezeiești”. (Eusebiu de Cezareea, Martirii din Palestina, VIII, 9-12, în PSB, vol. 13, p. 408-409) „Ce să spunem de neuitatele cuvinte rostite de acești oameni dumnezeiești, prin care, fără să le pese
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
cunoaște toate înainte chiar de a se fi petrecut ele. Dar de ce să tot spunem vorbe? Rănile sunt mai grăitoare: rănile, chiar dacă le acoperim, cicatricea, chiar dacă o extirpăm, totuși credința n-o putem ascunde. Așa încât nu te poți lăuda că, tăindu-mi limba, faci cu neputință mărturisirea laudei. Destul L-am lăudat până acum pe Domnul prin cuvânt; de acum încolo să-L lăudăm prin suferință<footnote Din cuvintele unuia dintre cei șapte fii ai preotului Eleazar, ce au primit cununa
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
sufletului lor, ca într un loc ce nu poate fi jefuit; ochii tiranilor nu le văd, mâinile călăilor nu le pot răpi; de ar găuri inima sfinților, locul unde se află mai cu seamă bărbăția sufletului lor, de le-ar tăia-o în bucăți, mii, nici atunci nu le pot lua bogăția, dimpotrivă, o fac și mai mare. Pricina este Dumnezeu, Care locuiește în sufletele lor, în astfel de suflete. Iar pe Dumnezeu e cu neputință săL învingă cel ce se
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
prăpăstii, în mare, i-au dat furiei fiarelor sălbatice, i-au supus la fel de fel de chinuri și munci, căutau cu orice chip să nimicească credința din sufletul lor, dar n-au reușit; dimpotrivă, au plecat rușinați. Cu cât creștinii erau tăiați în număr mai mare, cu atât credința creștea”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt de laudă la Sfânta mare Muceniță Drosida și despre aducerea aminte de moarte, II, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
virtuților tale? Ai primit de la fire limbă, dar tu ai crescut-o ca să ajungă muceniță! Ai primit gură ca să fie pavăză limbii, dar tu ai făcut din gură altar limbii. Ai primit pană pentru grai, dar când Ți s-a tăiat, ai arătat-o spic cu rod bogat. Ai primit limbă, slujitoare graiului, dar tu ai jertfit-o lui Hristos, oaie fără de prihană. Cu ce nume potrivit să-Ți cinstesc limba? Cu ce nume să Ți-o împodobesc?” (Sf. Ioan Gură
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]