1,255 matches
-
câteva zile ca să-i reorganizez, iar cohortele pe care le-am alcătuit sunt puțin eterogene, dar nu cred că le-ar fi teamă de huni. Fără să ridice ochii de pe hartă, Etius făcu cu mâna un gest de nerăbdare. — Aaah, tăietori de gâturi și dezertori: uite cine sunt ei! Oameni care fug! Metronius roși ușor, dar își înăbuși iritarea ce i-o stârneau cuvintele acelea disprețuitoare, care, de fapt - firește, fără intenția lui Etius -, îl jigneau mai întâi pe el. — Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ceva? Metronius ridică din umeri. — Nu, absolut nimic, ce vorbești! răspunse sarcastic. Mâine se dă cea mai teribilă bătălie din toată istoria Imperiului, iar eu o să fiu un simplu figurant. — Nu-i nicidecum așa. — L-ai auzit pe Magister, nu? „Tăietori de gâturi și dezertori“. — Da, dar până la urmă mi s-a părut că pasiunea cu care i-ai apărat l-a impresionat adânc. întunecat, Metronius spuse către Sebastianus: — Da. Am spus despre ei tot ce am știut mai bun, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sa apăru din nou, în sfârșit, acea sclipire de ironie caldă și de optimism pe care Sebastianus o cunoștea încă de la prima sa întâlnire. — Ei bine, încheie, întinzându-i mâna, dacă o să fie așa, fii fără grijă, eu și cu tăietorii mei de gâturi șleampăți o să ne facem datoria. Sebastianus îi răspunse printr-o strângere de mână la fel de viguroasă. — Mult noroc, atunci! — Și ție. O clipă mai târziu, în trap mărunt, Metronius se îndepărtă călare împreună cu tânăra sa ordonanță. Sebastianus rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o conducea încă nu fusese angajată în luptă. Și poate că nu avea să fie niciodată angajată dacă lucrurile continuau în felul acesta. „în sprijinul infanteriei“. Așa spusese Sebastianus cu o seară înainte, dar, de fapt, după câte se părea, tăietorii săi de gâturi nu primiseră nici măcar acea misiune, dat fiind că Etius îi pusese să stea în ariergarda cea mai îndepărtată, pe un teren vălurit și presărat cu desișuri de arbuști, unde, probabil, dușmanii cu greu i-ar fi văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vor fi terminate reparațiile exterioare ale clădirii...!!” Omul partidului comunist i’o reteză scurt. „Lasă, nu te osteni...! Trăiesc eu și fără să-mi spui tu...!” - replică el cu o voce arțăgoasă, pozând În fața muncitorilor, privind semnificativ la Însoțitori lui, tăietori de frunză la câini!! „Doresc să-mi răspunzi imediat: dece muncitorii tăi au părăsit acest punct de lucru care necesită maximă urgență, mai cunoscând de fapt - acest obiectiv se află În atenția guvernului, pot spune chiar, a Șefului Cel Mare
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
car răsturnat și zece soldați. Soldații, înarmați cu pila, gladius și scutum, se pregătiră de înfruntarea cu dușmanul, iar în spatele frontului veni în pas alergător și restul manipulului - optzeci de soldați aliniați pe opt rânduri, toți având scutul oval numit „tăietorul de capete“. Văzută de sus, dispunerea strategică născocită de Antonius semăna perfect cu o pâlnie: frontul soldaților reprezenta partea superioară, laturile erau formate din cele două valuri de pământ dotate cu castrapila, iar în fund se afla centuria alcătuită din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
iubit Și cu Cartea înțeleaptă Pe toți v-am împrietenit! (Apare în acenă Cartea, foarte veselă). Cartea: Am să vă spun povestea mea Care nu-i tristă și nici grea! A fost odată un brăduț Într-o pădure fermecată Dar tăietorul priceput L-a doborât pe dată! Lemnul uscat a fost topit Schimbându-se-n hârtie Iar foile iute au pornit Drept la tipografie. Acolo literele toate Au făcut un dans de soi Și o poveste fermecată A apărut pe foi
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
coloane uriașe de condens deasupra piscurilor. Iar acum, aceste grădini suspendate de nori s-au copt destul încât să nu se mai poată susține. Așadar, plouă. O cantitate inimaginabilă de apă cade, întâi, peste munți. Luați prin surprindere în câmp, tăietorii de lemn și păstorii și-au pus șalurile pe cap și-au fugit să se adăpostească. Apoi, ca o reacție în lanț, norii s-au apropiat, ploaia a pus stăpânire pe poalele dealului stingând focurile, răpăind pe acoperișuri, aducând zâmbete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Tseng Kuo-fan reprezintă ilustrarea întocmai a acestui argument. Renumitului general nu-i vine să creadă că se află aici pentru a fi onorat și cedează în momentul când împăratul Hsien Feng încearcă să facă o glumă nevinovată: — Te cheamă Tseng Tăietorul de Capete? Tseng Kuo-fan se dă cu fruntea de pământ și tremură violent. Încerc să nu chicotesc când aud clinchetul bijuteriilor lui Tseng. Împăratul e fascinat: — De ce nu-mi răspunzi la întrebare? Ar trebui să fiu pedepsit și să mor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Ar trebui să fiu pedepsit și să mor de zece mii de ori înainte de a murdări urechile Majestății Voastre cu acest nume, răspunde omul. — Nu, nu m-am supărat. Împăratul Hsien Feng zâmbește. Ridică-te, te rog. Îmi place numele Tseng Tăietorul de Capete. Vrei să-mi explici cum l-ai dobândit? Respirând adânc, omul zice: — Majestatea Voastră, numele mi-a fost dat mai întâi de către dușmanii mei, și apoi oamenii mei l-au adoptat. — Cu siguranță oamenii tăi sunt mândri să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
dat mai întâi de către dușmanii mei, și apoi oamenii mei l-au adoptat. — Cu siguranță oamenii tăi sunt mândri să se afle sub comanda ta. — Da, într-adevăr sunt. — M-ai onorat, Tseng Kuo-fan. Aș vrea să am mai mulți tăietori de capete ca generali! Când împăratul Hsien Feng îl invită pe Tseng să i se alăture la prânz, omul e mișcat până la lacrimi. Zice că acum ar putea să moară și să-și întâlnească strămoșii cu mândrie, deoarece le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
venitul nostru anual. Hart raporta că întâmpinase de curând o puternică rezistență la colectarea venitului vamal intern. Mulți oameni influenți refuzau să se despartă de banii lor, inclusiv cel mai de încredere general al răposatului meu soț, Tseng Kuo-fan - Tseng Tăietorul de Capete, eroul care i-a potolit pe răsculații din Taiping. Tseng pretindea că nevoile regiunii sale impuneau ca el să păstreze tael-ii, și nu guvernul central. Hart descoperise că registrele sale contabile erau vagi și cerea instrucțiuni de la împărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
continuară drumul spre povârnișurile abrupte ale muntelui Matsuo. — Faceți un popas. Scoateți merindele. Nimeni nu aprinde focul. Ordinele erau transmise din om în om. Ajunseseră abia la Kutsukake, un cătun de pe panta muntelui, constând din doar vreo zece case ale tăietorilor de lemne. Totuși, avertismentul de la comandamentul central fusese strict și imediat se trimiseră patrule în zona drumului care cobora spre colinele de la poale. — Unde mergeți? Până-n vale, să luăm puțină apă. — N-aveți voie să vă despărțiți de unități. Împrumutați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
avangarda de la Iiurazaka și Shimizudani, spre nord-vest, izolând fortăreața inamică. Tot cerul era plin de stele. Munții, însă, acoperiți cu copaci și tufișuri, erau negri precum cerneala, iar cărarea care șerpuia printre ei nu era decât o potecă îngustă a tăietorilor de lemne. Unul dintre străjeri mormăi. — Ce este? întrebă altul. — Veniți aici s-aruncați o privire, strigă un alt om, de la o oarecare distanță. Se auzi foșnetul trecerii prin desișuri, apoi siluetele santinelelor apărură pe margine. Pare să se vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
soția lui Adam chervasaragiul, vinde locul de casă egumenului Meletie de la mănăstirea Barnovschi. --Uite ce poruncește Grigore Ghica voievod la 1 noiembrie 1747 (7256): “Facem știre tuturor cui să cade a ști că,... pentru așezământul târgului și pentru ca să să scoată tăietorii de vite cu trunchiurile lor... să nu facă putoare la desime ulițelor,... am poroncit... să scoată pe misărcii, cu scaunele lor, de la locurile cele strâmte a ulițelor și să-i aședză unde le va găsî un loc,... să nu fie
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
departe de adevăr. Ca drept dovadă că ai cam ghicit cum stau lucrurile, ascultă hotărârea din 1 noiembrie 1747 (7256) a lui Grigorie Ghica voievod: „Facem știre tuturor...că, făcând domnie me cercetare pentru așezămîntul tîrgului și pentru ca să se scoată tăietorii de vite cu trunchiurile lor de o parte să nu facă putoare la desime ulițelor, precum era obicinuiți mai înainte, am poroncit credincios boieriului nostru, dumnealui Panaiote vel agă, să scoată pe misărnicii, cu scaunele lor, de la locurile cele strîmte
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
mai bine să mă duc să văd ce mai fac. Of, ce-aș mai vrea să avem picături din alea, somnifere. Nici măcar n-am mai auzit de așa ceva. — Nu-s chiar picături. E o clorură. Curvele pun așa ceva În băutura tăietorilor de lemne cînd vor să-i fure. Nu sună bine deloc. Probabil c-ar trebui totuși s-avem și noi așa ceva, În caz de urgență. — Vino să te pup. Auzi, doar În cazuri de urgență. Hai să mergem să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
asta? Nu știu. Eu mă duc să mă culc. Trezește-mă cînd ți se face somn. Eu pot să stau toată noaptea, spuse pădurarul local. Multe au fost nopțile În care am stat fărĂ să-nchid un ochi, pîndindu-i pe tăietorii de lemne. — Și eu am avut din astea, spuse cel trimis de stat. Da’ acu’ mă duc să mă culc. Nick și cu soră-sa Îl priviră cum intră-n casă. Mama lor le spusese bărbaților că se pot culca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
nu va putea intra acolo după noi. O ținură pe poteca aia, după care o apucară pe alta, care era și mai sălbatică. În cele din urmă ieșiră Într-un luminiș. Pufulița crescuse peste tot și rulotele În care stătuseră tăietorii de lemne erau Încă acolo. Erau foarte vechi și unora le căzuseră acoperișurile. Pe lîngă potecă trecea un izvor din care băură apă. Soarele nu se ridicase Încă și amîndoi Își simțeau stomacul gol după o noapte de mers. — Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
demult. — Și de ce nu mi le-ai arătat? — Nu știu. Cred că voiam să mă dau mare. — Nickie, n-o să ne găsească niciodată aici. Sper că nu. Cam pe cînd Nick și soră-sa ajunseseră-n primul luminiș făcut de tăietori, pădurarul care adormise pe veranda casei ascunsă-n umbra copacilor, deasupra lacului, fu trezit de lumina soarelui care, ridicîndu-se deasupra versantului din spatele casei, Îi străluci pe față. Se sculase În timpul nopții ca să bea niște apă și cînd se-ntorsese din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pat. Am avut eu chestia aia, dar sînt Încă tot ce-ți trebuie la o femeie, nu? Ei Îi plăceau oaspeții pentru că unii aduceau lucruri culturale cu ei - domnul John spunea că nevastă-sa e moartă după cultură, așa cum un tăietor de lemne e mort după Peerless, tutunul Ăla de mestecat care era foarte bun. De fapt, el respecta dragostea ei pentru cultură, pentru că ea-i zisese că iubește cultura așa cum iubește el whisky-ul tare și-i mai zicea: — Packard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de mălai... Ignat înțelegea că femeia are dreptate și de aceea se supăra mai tare. Se apucase, că n-avea nici o treabă, să mai dreagă gardul, și cioplea, și bocănea de mama focului. Se opri o clipă, cu toporul pe tăietor: ― Măi muiere, tu nu pricepi de vorbă bună?... Ce vrei să fac? Să mă spînzur? Ei, iacă am să mă spânzur ca să te mulțumesc... Că tu nu mai ai răbdare cum au și alți oameni și bați mereu din clanță
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
urmă, Josephus ne spune că optsprezece mii de muncitori au fost concediați (cf. Anticități iudaice 20.219). Aceste concedieri masive au contribuit la creșterea instabilității sociale și politice care, doi ani mai târziu, a dus la izbucnirea răscoalei. Unii dintre tăietorii în piatră concediați își vor folosi mai târziu instrumentele de lucru și îndemânarea în construirea unor căi de acces secrete pentru răzvrătiți (Războaiele iudaice 7.26-27). Răspunsul la întrebarea noastră îl aflăm tocmai în coincidența cronologică între programul masiv de
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
mai târziu instrumentele de lucru și îndemânarea în construirea unor căi de acces secrete pentru răzvrătiți (Războaiele iudaice 7.26-27). Răspunsul la întrebarea noastră îl aflăm tocmai în coincidența cronologică între programul masiv de construcții, care a angajat mii de tăietori în piatră în timpul domniei sale (din 30 î.C. până în 64 d.C.) și apariția miilor de osuare tăiate din același tip de piatră (calcar) cu care erau împodobite aproape toate construcțiile Muntelui Templului. Numărul osuarelor realizate din calcar a crescut impresionant
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
erau împodobite aproape toate construcțiile Muntelui Templului. Numărul osuarelor realizate din calcar a crescut impresionant în același secol al construcțiilor legate de templul din Ierusalim, nu datorită unei schimbări a teologiei sau a influenței străine, ci datorită numărului mare de tăietori în piatră, de cariere de piatră și de blocuri de calcar rebut. Creșterea populației orașului și extinderea sa urbană și suburbană au încurajat densitatea mai mare a siturilor funerare. Era simplu: mai multe rude moarte puteau fi îngropate în cavoul
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]