225 matches
-
urechea. De dragul câștigului negustoresc, au de gând să meargă mai departe și să se facă până și creștini! Velasco și-a dat și el seama de lăcomia lor și are să le împuie capul cu învățăturile creștine. Tare șiret mai e tălmaciul ăsta! Ridicând supărat din umeri, Matsuki se întoarse în cabină. Așa neștiutor cum era el, samuraiul simți totuși limpede ceva neplăcut în silueta slabă a lui Matsuki. Îl socotea meschin pe acest Matsuki care privea totul cu răutate. De aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
era și bărbatul acela cu dinți galbeni care m-a rugat o dată pe punte să-l am în vedere ca să i se dea doar lui drept de negoț cu Nueva España. Acesta mi-a răspuns cu un zâmbet firav: — Senior tălmaci, negustorii japonezi sunt gata să primească orice lucru de folos. Așa că n-o să ne strice să cunoaștem învățătura creștină cât călătorim. Am izbucnit în râs fără să vreau la cuvintele lui așa deschise. Era un răspuns tipic pentru un japonez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mut ca un pește, așa că am continuat să recit din Sfântul Breviar. — Senior Velasco, zise el cu o voce care parcă mă învinovățea pentru ceva. Aș avea o întrebare pentru dumneavoastră. Cu adevărat v-ați îmbarcat pe acest vas ca tălmaci pentru noi, solii, sau urmăriți altceva? Ca să vă servesc ca tălmaci, firește. Eram uimit. De ce mă întrebați? — Atunci, din îndatorirea dumneavoastră de tălmaci face parte și să le spuneți povestiri creștine negustorilor de pe corabie? — Este spre binele lor. În Nueva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Breviar. — Senior Velasco, zise el cu o voce care parcă mă învinovățea pentru ceva. Aș avea o întrebare pentru dumneavoastră. Cu adevărat v-ați îmbarcat pe acest vas ca tălmaci pentru noi, solii, sau urmăriți altceva? Ca să vă servesc ca tălmaci, firește. Eram uimit. De ce mă întrebați? — Atunci, din îndatorirea dumneavoastră de tălmaci face parte și să le spuneți povestiri creștine negustorilor de pe corabie? — Este spre binele lor. În Nueva España, creștinii sunt primiți ca frații, chiar dacă sunt străini, dar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pentru ceva. Aș avea o întrebare pentru dumneavoastră. Cu adevărat v-ați îmbarcat pe acest vas ca tălmaci pentru noi, solii, sau urmăriți altceva? Ca să vă servesc ca tălmaci, firește. Eram uimit. De ce mă întrebați? — Atunci, din îndatorirea dumneavoastră de tălmaci face parte și să le spuneți povestiri creștine negustorilor de pe corabie? — Este spre binele lor. În Nueva España, creștinii sunt primiți ca frații, chiar dacă sunt străini, dar dacă nu sunt creștini, nu vor putea să facă negoț deloc. — Atunci, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se par de-a dreptul curioși. Însă în clipa aceea am văzut cum trece peste chipul lui Matsuki o supărare abia deslușită. Mi s-a părut că nu era o supărare îndreptată împotriva mea, pentru că uitasem de menirea mea de tălmaci și îi răspundeam cu încăpățânare, ci mai degrabă era o supărare îndreptată împotriva sa însuși. S-ar putea ca omul acesta, cu toate că mă urăște, să fie atras de ceva din ființa mea. Se zări o ceată de balene. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
din cabina cea mare alături de samurai, Nishi vorbea despre speranțele sale tinerești, cu toate că nu-l întrebase nimeni nimic. — Când vasele străine vor veni în cele din urmă în porturile de pe domeniile Stăpânului, fără îndoială că înalții oficiali vor avea nevoie tălmaci, iar eu aș vrea să am o asemenea îndeletnicire. Sper să-nvăț destulă spaniolă în timpul călătoriei. Ca de obicei, samuraiul îl invidia puțin pe acest tânăr. El era însă mult mai bătrân decât Nishi și nici nu era destul de destupat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Când îl văd plimbându-se de unul singur toată ziua prin soare mi se face oarecum frică. Matsuki băgă de seamă că vorbea tare și zise cu un zâmbet acru: — Velasco nu s-a urcat pe corabia asta ca să fie tălmaci din datorie față de Sfatul Bătrânilor, ci ca să-și urmeze pornirile inimii sale înverșunate. Ce crezi că plănuiește? întrebă Tanaka. Încă nu-mi dau seama. Orice-ar fi însă, trebuie să avem grijă să nu cădem în plasa lui. — Dacă va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
întrebă Tanaka. Încă nu-mi dau seama. Orice-ar fi însă, trebuie să avem grijă să nu cădem în plasa lui. — Dacă va încerca să ne împiedice de la însărcinarea noastră, Tanaka își privi sabia, am să-l omor, chiar dacă e tălmaciul nostru. Prostule! râse Matsuki. Dacă-l omori pe tălmaci, cum o să ne mai îndeplinim noi însărcinarea de soli în Nueva España? De câteva zile, corabia a intrat într-o pâclă. Pâcla deasă pe care o întâlnește orice vas când traversează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fi însă, trebuie să avem grijă să nu cădem în plasa lui. — Dacă va încerca să ne împiedice de la însărcinarea noastră, Tanaka își privi sabia, am să-l omor, chiar dacă e tălmaciul nostru. Prostule! râse Matsuki. Dacă-l omori pe tălmaci, cum o să ne mai îndeplinim noi însărcinarea de soli în Nueva España? De câteva zile, corabia a intrat într-o pâclă. Pâcla deasă pe care o întâlnește orice vas când traversează marele ocean prin nord. Întinderea nesfârșită a valurilor e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
apă și nici de mâncare nu ducem lipsă. Numai că în timpul furtunii din seara trecută am mai pierdut câțiva mateloți japonezi înghițiți de ape, iar în cabina cea mare sunt câțiva răniți. Până în zori am umblat ca preot, nu ca tălmaci, îngrijindu-i pe japonezii care gemeau. Dintre răniți, doi sunt într-o stare mai primejdioasă: un negustor în vârstă pe nume Yahei și Seihachi, unul dintre însoțitorii lui Hasekura. Amândoi au fost loviți în piept de cuferele grele, iar Yahei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
expresia lui atotștiutoare dintotdeauna. Eu știam de la bun început. — Ce știai? — Ce e în sufletul lui Velasco. Ia gândiți-vă! Lui nu i-ar conveni ca lucrurile să meargă ca unse. Pentru că n-ar mai avea multe de făcut ca tălmaci. Dar dacă toate ne-ar da de furcă, atunci ar crește și rolul lui Velasco. Dacă ne vom duce la bun sfârșit însărcinarea noastră de soli mulțumită lui Velasco, atunci Sfatul Bătrânilor nu va putea să respingă fățiș cererile sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mulțime, din mijlocul oamenilor, chipul acela plâns îl privea țintă zâmbindu-i. O dată întorși în camerele lor, samuraiul le povesti și celorlalți întâmplarea. Ochii lui Nishi scânteiau. Hai să mergem la Tecali! Ar putea să ne fie de folos ca tălmaci. Crezi că putem să ne ducem fără știrea lui Velasco? rânji disprețuitor Tanaka Tarozaemon, după cum îi era obiceiul. Nu putem face nimic fără Velasco. Suntem la cheremul ticălosului ăstuia. Tocmai de aceea avem nevoie de un alt tălmaci. — N-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
folos ca tălmaci. Crezi că putem să ne ducem fără știrea lui Velasco? rânji disprețuitor Tanaka Tarozaemon, după cum îi era obiceiul. Nu putem face nimic fără Velasco. Suntem la cheremul ticălosului ăstuia. Tocmai de aceea avem nevoie de un alt tălmaci. — N-o să ne fie de nici un folos, clătină din cap și Matsuki. N-a zis el cu gura lui să nu-l dăm în vileag față de vreun padre fiindcă s-a lepădat de credința creștină? Așa cum făcea de obicei când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
sunt și înalții oficiali care nu privesc cu ochi buni faptele seniorului Shiraishi. În frunte cu seniorul Ayugai. Spre deosebire de seniorul Shiraishi, acesta îi disprețuiește și pe creștini, și pe Velasco. Încă de la început s-a împotrivit ca Velasco să fie tălmaciul nostru. Seniorul Ayugai socotește că răspândirea credinței creștine ne va aduce numai rele. Atunci de ce chiar și Măriile Lor naifu și shōgun și-au dat încuviințarea pentru călătoria noastră? — Seniorul Ayugai crede că e vorba de o capcană pentru Stăpânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
desculță în urma lui, ca o fiară după prada sa. Neînțelegând nimic, solii începură și ei să-i urmeze. Vă rog să rămâneți pe loc! strigă Velasco de la jumătatea dealului. Mă duc să-mi îndeplinesc datoria de părinte creștin, nu de tălmaci. Velasco și femeia intrară din nou în păduricea de bananieri. Mirosul de frunze putrede umplea crângul. De undeva se auzi un glas de pasăre, dar lui Velasco i se păru că seamănă cu țipătul sinistru al unui vultur pleșuv mâncând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Norocul mi-a surâs în iunie 1603. Guvernatorul Filipinelor s-a hotărât să trimită o solie în Japonia răspunzând astfel la cererea de prietenie venită din partea cârmuitorului japonez. Din acea solie făceam parte și eu, nu ca misionar, ci ca tălmaci. Vasul nostru s-a îndreptat spre miazănoapte purtat de flux și după o lună puteam în sfârșit să zăresc în depărtare țara visurilor mele. Păsările dănțuiau deasupra luciului apei. O mulțime de bărci de pescuit prindeau pește printre valurile potopite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
soli au părăsit Japonia, eu m-am sfătuit cu vreo câțiva preoți și călugări franciscani care erau deja în Japonia și am rămas la Edo. Chipurile, urma să închei niște treburi lăsate neterminate de către soli și să le servesc drept tălmaci trimișilor străini care aveau să vină în Japonia de atunci încolo. Întrucât japonezii știau că sunt preot creștin îmi tot aminteau necontenit de scrisoarea trimisă de cârmuitorul japonez la Manila în anul 1602. Această scrisoare era o poruncă prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
meu n-are margini! Amiciția mă reînvie! Plutesc! Vă puteți bucura!" Era, ce e drept, un stil cam confuz. Altele erau și mai alegorice și mai obscure. Drăgănescu, căruia amabilul bolnav îi inspira o nespusă milă, neputând înțelege, lua de tălmaci pe Marcian, care citea proza aiurită a verișorului cu un profil grav și cu cellalt malițios. Pasiunea bietului Maxențiu pentru Elena îi procura ocazia unei permanente și inofensive tachinării. Interpreta frazele obscure și se prefăcea a fi un amic, desigur
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
nou. Pesemne că era perfect sincronizat și sensibil la cea mai neînsemnată sugestie, căci nu apuca bine să se concentreze, că se și pomeni invadat de un mesaj ce părea să vorbească atât minții cât și simțurilor sale. Grosvenor își tălmaci automat gândurile tulburi într-un limbaj familiar: - Celulele cheamă! Celulele se tem! Celulele cunosc, vai, durerea! În lumea Rimilor e întuneric. Depărtează-te de acest Rim... Umbre, tenebre, vârtejuri... Celulele trebuie să-l alunge... Dar nu au puterea. Era firesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
un domn care s-a Întreținut Îndelung cu interpretul. — Chicago, rostea foarte des a mirare acesta. — Da, la Cigagău, confirma candidata la intrare În Sta tele Unite. Domnul a semnat niște hîrtii și i-a luat pe cei patru, cu tălmaci cu tot, În trăsură pînă la restaurantul pe care-l ținea. Hotărîrea lui era deja limpede cînd i-a omenit și le-a expus planul său: femeii Îi va găsi ceva de făcut În local. Ungurul să mai dea pe
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ei, pornită spre Chicago. Numai că Încotro anume să-i Îndrepte mai Întîi pe ceasornicari? Chicago era nu nu mai un oraș mare, dar se lățise mult În ultima vreme, se ridicaseră numeroase fabrici, imigranți cu nemiluita, business peste business. Tălmaciul a cercetat-o și el pe Floare cu vreo două-trei Întrebări cu privire la bărbatu-său, că ce anume lucrează, pentru cine și de cîtă vreme... — Basu-i iriș, a proclamat ea cu mîndrie, Îi iriș și plă tește dolari pentru lucrul omului
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
împărțiți în unități mai lesne de ținut în evidență, să ne instalăm în barăci împrejmuite cu garduri. Acolo, împărțiți în coloane de muncă, intram în contact cu cei ce ne păzeau. Ori de câte ori se făceau auzite indicațiile lor, mă prezentam drept tălmaci, care pe deasupra mai avea de oferit o micuță comoară de articole de schimb. În felul acesta, precara mea engleză din școală putea fi pusă în mod repetat la încercare, în așa fel încât, cu totul în spiritul mamei mele de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
masă planificată și apoi dusă la îndeplinire ca soluție finală a problemei evreiești. Pe el a trebuit să-l cred. Pe el încă îl mai credeam. Cât timp am lucrat însă în echipa de la bucătărie ca spălător de vase și tălmaci, am rămas insensibil. Desigur, pierduserăm războiul. Învingătorii ne fuseseră superiori ca număr, tancuri, avioane și, pe deasupra, și la calorii. Dar fotografiile? Ne certam cu evreii de aceeași vârstă cu noi. „Naziștilor, naziști ce sunteți!“ strigau ei. Noi le răspundeam: „Cărați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
la moarte pentru înaltă trădare, dar a fost eliberat în schimbul a 15000 taleri. Alexandru Ilieș (1666 mai 211668, după noiembrie 8)<footnote Nicolae Iorga, op. cit., p. 458 footnote> nu înțelegea limba română și se vedea nevoit să administreze țara prin intermediul tălmaciului, motiv de confuzii și neînțelegeri. Cronicile păstrează despre el imaginea unui om darnic, înțelegător și drept. ,,Cu toate acestea, probabil la insistențele lui Duca, a fost mazilit și chemat la Țaringrad, unde a murit în scurt timp. Decesul acesta neașteptat
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]