311 matches
-
avea pe atunci, conform datelor mele, exact nouă ani și paisprezece ore -stătea lângă pian, în pijama, desculț, cu lacrimile șiroindu-i pe față. Primul meu impuls, într-o situație de familie de genul ăsta, a fost să-mi iau tălpășița, dar cum Seymour nu părea deloc doritor să se îndepărteze, am rămas și eu pe loc. Les, reținându-și înfierbântarea, i-a expus imediat lui Seymour cazul spre judecare. Așa cum știam, în acea dimineață, gemenii Waker și Walt căpătaseră în dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
mare, ca o chelie, pe partea stîngă a capului. Se uita ca un prost la mine și am avut impresia că e gata-gata să plîngă. — Vă rog să mă scuzați, domnule, spuse Încurcat, pregătit să-și ia În orice clipă tălpășița, dar arătînd cu degetul sub mașină. Mi-a căzut mingea În gaura aceea. — Și ce să fac? Să-mi mut mașina? Dacă nu vă deranjează, mă strecor eu pe dedesubt, așa că nu-i nevoie s-o mai mutați. — Bine. Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
sau târându-se pe traverse În urma lui și făcând cu toții o larmă Îngrozitoare. Uneori, În salon se oploșea, când crivățul șuiera pe străzi, și piatra-kilometrică Bikinski, lipindu-și adidașii de calorifer... După câteva zile, refăcându-și forțele, piatra Își lua tălpășița pe șosea... Oamenii-mâini și oamenii-picior erau compuși, de obicei, din oameni-degete și oameni-unghii, grupați câte cinci sau șase, uneori mult mai mulți, care, din pricina că vroiau cu orice preț să-și păstreze În cadrul Întregului propria individualitate, aveau, ca și masterandul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
locomotivă obosită gâfâia în capul unei garnituri de tren. ― Todiriță dragă, frumos ne-ar fi stat să-i facem din mână doar... Că trenul nu știe de șagă. Își umflă cazanul cu aburi de dă pe dinafară și își ia tălpășița... Și vorba ceea: după tren și după muiere, să nu alergi niciodată, căăă... ― Vine altul... ― Ce ți-a mai scris nevasta? - a întrebat pe nepusă masă Dumitru. ― Păi, ce să-mi scrie? Că totul îi bine și că cea mică
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
supraviețui. Puștiul rămânea în continuare jokerul pe care nu știa cum să-l joace. Trecuseră douăsprezece ore de când purecase apartamentul lui Niles. Să se întoarcă și să aranjeze lucrurile în așa fel încât să pară că tipul și-a luat tălpășița? Să planteze niște probe incriminatoare? Când vor remarca absența javrei, cei de la LAPD se vor agăța de faptul că fusese unul din oamenii lui Dragna și nu vor mai continua ancheta? Își vor da oare seama că el pusese la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Nu pot să-i las! Cum să-i las?“ Dar eu, în cele din urmă, îmi făceam apari ția și le spuneam: „E ora opt“, adică: e timpul s-o șter geți! Ei râdeau, se ridicau și își luau politicos tălpășița. După ce Sergiu s-a prăpădit, mi-au mărturisit că se simțeau orfani. E ciudat că pot să văd înregistrările filmate, dar mi-e impo sibil să-i ascult concertele pe CD. — De ce? Oamenii îmi tot spun: „Ce bine că-l
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Nu pot să-i las! Cum să-i las?“ Dar eu, în cele din urmă, îmi făceam apari ția și le spuneam: „E ora opt“, adică: e timpul s-o șter geți! Ei râdeau, se ridicau și își luau politicos tălpășița. După ce Sergiu s-a prăpădit, mi-au mărturisit că se simțeau orfani. E ciudat că pot să văd înregistrările filmate, dar mi-e impo sibil să-i ascult concertele pe CD. — De ce? Oamenii îmi tot spun: „Ce bine că-l
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
parașută, ca să apuce și el să-și scoată investiția. Începuse plictiseala și cam aveam de gând să ne tragem către casele noastre: soarele prinsese să ardă prea tare, ne Încingea scăfârliile și ne Îndemna la lene. Tocmai când ne luam tălpășița, apare Mișu cel peltic și fără de gust. Ținea În mână o ditamai sacoșa plină cu biscuiți și rahat cu tot felul de arome. Ne-a chemat pe toți la umbră, În josul laturii dinspre Miazănoapte a șurei. A desfăcut sacoșa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Astfel, pentru împăratul care pusese biruri multe și supusese poporul la cazne, sfatul lui Păcală e foarte clar: „toți fiind la capătul răbdării, mai întâi te-ar măsura la fălci, apoi te-ar spânzura și... fă bine și ia-ți tălpășița de pe-aici”, probabil l-au împușcat la Crăciun. Un alt împărat care păcălise pe mulți (probabil se lăsau păcăliți) îi cere lui Păcală să-i spună ce face acum Dumnezeu? Istețul nostru îi răspunde că doar îmbrăcat cu hainele
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Îmi place, fiule, că tu niciodată nu dai semne de plictis ori de oboseală și chiar nici de foame... Asta nu înseamnă însă că trebuie să sărim peste masa de prânz. Nici pomeneală. Ca drept dovadă, am să-mi iau tălpășița spre grădina din poiană. Când îi auzi trâmbița îngerilor păzitori, să știi că e timpul s-o iei la picior, că te așteaptă masa întinsă... Astăzi ai să mănânci ce n-ai gustat niciodată la mine. Aceste ultime cuvinte le-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
urni nici măcar cu parul. De fapt, Brigit și cu mine deveniserăm așa de populare încât Melinda a plecat supărată nevoie mare, agitându-și poponețul de copil de șase ani. Curva norocoasă! După câteva secunde, Tamara și-a luat și ea tălpășița. Uitându-te după ea te așteptai să i se frângă bețele alea de picioare în orice moment. —Blonda care conduce o blondă, am remarcat eu. Replică la care toată lumea a izbucnit în râs. Cum am mai spus, nu-mi făcusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pe Peter, comediantul, din celălalt capăt al mesei. Aș băga mâna în foc că nu e culoarea cu care te-ai născut. Hahahaha! Eu eram mult prea ocupată să stau țeapănă, așteptând ca tipul cu mângâiatul părului să-și ia tălpășița, ca să mă mai simt ofensată de remarca lui Peter. M-am tras înapoi în scaun cât am putut, iar când am văzut că tipul îi dădea înainte cu mângâiatul părului, m-am tras și mai tare. Mike, care până atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de-a lungul coridorului. Dar de ce n-o pune În vestiarul femeilor, care e mai aproape? Să zicem că Naomi e Înăuntru și, din cauza ei, nu poate face asta. Trântește trupul În cabina de toaletă, Închide ușa și Își ia tălpășița. Dar de ce ar vrea În fond s-o omoare? Dacă nu credem că Brian și Fliss au ucis-o ca să se asigure că sala nu se va privatiza, de ce oare ar fi avut Jeff mai multe motive s-o facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
viitor. Căci cum ar fi avut Liviu timp pentru aventuri cu alte femei, dacă tovarășul nu s-ar fi îngrijit de tot restul? Și cum ar fi putut tata să intre în fabrică pe o poartă și să-și ia tălpășița pe cealaltă, dacă el n-ar fi rezolvat toate problemele? Tata și mama economiseau foarte mult timp datorită tovarășului și, cu toate astea, îl socoteau sărac cu duhul. Poate o fi fost, pentru că și alți părinți spuneau la fel, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
urmă ai socri și obligații. Însă eu abia împlinisem zece ani, eram prea mic pentru obligații și, în afară de asta, probabil că tata mi-ar fi făcut fundul ferfeniță. Am luat hotărârea ca, în cel mai rău caz, să-mi iau tălpășița, ca Tom și Huck. Precis că atunci le-ar fi părut rău tuturor. Sau puteam deveni disident și aș fi fost arestat. După mulți ani, trecut prin școala dură a vieții și ridicat de toată lumea în slăvi, aș fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Finn ne arată mândru urmele roșietice de pe obraz. —... Și am hotărât ca eu și Finn să ne întoarcem la Londra dimineață la prima oră. Rebecca a zis că ea rămâne cu Davey, așa că în zori noi doi ne-am luat tălpășița. —Cum a fost atmosfera în dimineața următoare? mă întreabă Ben. —Toți erau absenți și deprimați, zic eu. Nimeni nu s-a sculat înainte de prânz. Ne-am așezat cu toții la masă și am mâncat ouă cu șuncă. Nici nu îndrăzneam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
iarnă. Răscoala minerilor fusese zdrobită. Începuse vânătoarea de vinovați - se studiau casetele cu înregistrări de la locul faptei. Talpa piciorului se făcuse roșie ca un rac, se umfla. Mi-am zis că cel mai bine ar fi fost să-mi iau tălpășița. Am burdușit o valiză cu țoale și cărți - la fundul ei am înghesuit blugii contaminați -, m-am parfumat din belșug cu Prada, am făcut comandă la taxi Cobălcescu și am ieșit în strada mare. Planul era să iau trenul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
rândurile de rezervoare.) Nu pare enorm, dar e oxigen extrem de comprimat. Iată un supliment de aer de care ne vom bucura la o adică! ― Bravo! Să nu uităm să încărcăm și câteva pachete de alimente sintetice și să ne luăm tălpășița. Deodată, un gând îi trecu prin minte, stopându-i pornirea.) Jones! Unde e Jones? ― Cine știe? Parker, evident, nu se sinchisea de soarta mascotei. ― Ultima oară când l-am văzut era în popotă, dădea târcoale capului lui Ash, zise Lambert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ai cheie ? îl întreb de fiecare dată, degeaba. Ei, numai puțin, scuză-mă, madam Delcă, să-i deschid lui Niki... Niki pe dracu ! Nu e Niki, că e glas de femeie ! Acu, dacă veni și-asta, o să-mi cam iau tălpășița ! Da cine dracu-o fi răgușita asta, d-o știu ? Și Ivona, auzi-o cum o tot invită : dar poftiiiim ! Te rog, te rog, poftiiim ! Iete cine intră ! Vorbești de lup și, când colo, lupu ! Madam Cristide ! Și tot cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu vine nimeni ? Când, odată, nu știu cum mă uit la ușă și te văz c-apari ! Și doctoru ăsta, Nebunu, hop și el, să intre-n vorbă ! Că-l cunoști pe dumnealui ? face. Că de când, că nu știu ce... Bine că-și luă tălpășița, să putem vorbi și noi de-ale noastre ! Să vorbim ce trebuie ! Să-mi mai zici ce-i pe la voi, mă-ta tot așa ? Păi de când o știu tot îi zic să nu mai umble-așa dezbrăcată ! Da ce să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ar fi ivit neîncrederea în proprietățile magice ale apelor. În orice caz, dintr-o pricină sau alta, întreaga trupă, scump plătită, de medici, infirmiere și fizioterapiști care, în zilele de glorie, se ocupaseră de tratamente în Camere, și-au luat tălpășița lăsând orașului niște bunuri mult diminuate ce trebuiau însă valorificate într-un fel sau altul. Prima măsură a fost aceea de a închiria Camerele, la un preț mult redus, pe perioade scurte, chiar și cu ziua, localnicilor sau turiștilor, întocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vizită. Asta e de bine, ne-aduce noroc. ― Oricând avem nevoie de așa ceva. I-o fi foame? S-o poftim la masă, ce zici. Hai, micuță cinteză, nu vrei să guști ceva? ― N-o speria, Dor, să nu-și ia tălpășița. ― Nu-ți fie frică, neamul ei e curajos, lucru mare. Mihaela stropși între degete o bucățică de pâine și împrăștie firimiturile pe jos, pe covor. Dar păsărică nepricepând gestul zvîcsni în aer, făcu mai multe cercuri deasupra noastră și se
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mi păsa: consimțise, și asta era principalul.) Am întreținut conversația mai mult cu Alexa, care îmi dădea prea multe sfaturi (evident, bune) și-mi modera înflăcărările cu mult tact. În sfîrșit! De acum înainte burlăcia mea putea să-și ia tălpășița. Zilele următoare le-am folosit cu formele la ofițerul stării civile și cu pregătirile în vederea plecării mele la țară. Părinții rămaseră foarte surprinși de sosirea mea neașteptată. (Trebuia să-i anunț telegrafic.) Fără să mai pierd vremea cu ocoluri, le-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
timpul cât ne-am plimbat, Căci am schimbat multe domicilii Parcă eram proscrișii școlii. Însă totul e infim până la Marea Migrare Când elevul e pus la o grea încercare. Eram martiri pribegi prin tomberoane de clasă, Pregătiți să ne luăm tălpășița acasă. Dar clasa noastră-i sterilă ca o farmacie. Cenușăresele o întrețin cu trăinicie, Însă noi nu suntem nici sclavi, nici măturători, Ci contra profesorilor niște aprigi luptători. În război cu școala primim un arsenal variat. Arma secretă: o tablă
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93425]
-
Dongorosz, Zalman Marcu, Nenciu Iulian (pseudonim) și sora lui, Rodica, și soția Tony, Zăvodnicu Mircea, Hirsch Tiberiu = Hida Tiberiu, Demetrescu Raul, Năvodaru Luiza, Sadovici Mihail, Aprahanica Avedis, Ebner Silvia, etc., etc.; toți, după ce și-au făcut plinul, și-au luat tălpășița; precizăm că direcțiile aveau ca șefi tot alogeni, majoritar evrei, făcând spionaj și contraspionaj: Glubacov Andrei, Breban (pseudonim); la informații interne și poliție politică: Aronya Pavel, care avea ca obiectiv principal al exterminării: ’’Garda de Fier’’; la contrainformații militare semnalăm
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]