1,757 matches
-
mor în biserică, dar, nu sunt eu vrednic de așa moarte.”. Nu va muri deloc singur, cum se temea, dimpotrivă, trece dincolo înconjurat fiind de un întreg sobor de credincioși, purtători ai luminii învierii și tămâiat de preotul slujitor, cu tămâia dreptei credințe: „Pe bunul meu tată, care avea teamă câteodată să nu moară fără lumină, îl învrednicise Dumnezeu ca nu numai o lumânare să ardă la capul lui, când i se va despărți sufletul de trup, ci mult mai multe
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
În cămara unde sta ea, era o curățenie pe care nu o mai puteai vedea la nimeni. În acea simplitate și curățenie, adia mereu un miros foarte plăcut. Nu înțelegeam a ce anume mirosea, a flori uscate, a busuioc, a tămâie? Când am crescut mare, am înțeles că acel miros se poate defini printr-un singur cuvânt: sfințenie. Mirosea a sfințenie în odăița ei, locul unde stătea de vorbă cu Dumnezeu. Era tare credincioasă bunica; miercurea și vinerea nu mânca nimic
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
aici. Iar pielea vă este foarte galbenă... Doctorul se apropie de el și-i atinse fruntea cu dosul palmei. Era neașteptat de rece, ceea ce-l făcu să tresară. În preajma ciudatului său pacient simți un miros puternic de busuioc și de tămâie. Și mai sesiză la acesta un soi de lentoare În mișcări, ca o frângere discretă de linii. Se retrase pe scaunul său comod, din piele neagră, și rămase câteva clipe privind afară. Coroanele copacilor, poleite de soare, se mișcau adiate
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
să mă ducă undeva, la o mănăstire (fusese ideea lui Iosif, prietenul său de pahar, care avea mare influență asupra lui), să mă vadă niște călugări (nu-i prea suporta pe preoți), să-mi citească, să stau În fum de tămâie, că poate așa voi fi dezlegat de blestemul cumplit care se abătuse asupra mea, de vraja malefică ce mă transformase Într-o adevărată mumie (nu vă spun cât de tare mă lovise cu acest cuvânt!). Și, Doamne, nu-l crezusem
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
jet de greață pe esofag și se cutremură cu fața congestionată. Rămase siderat, cu privirea spânzurată departe, peste capetele celor care Începuseră să tot intre În capelă, rude și cunoștințe. Aerul dintre noi se Împuținase și un miros Înțepăcios de tămâie ni se cuibări În nări. După ce preotul citi bâzâit la căpătâiul mortului, iar noi ne făcurăm În câteva rânduri cruce călăuziți de mișcările sale, Își făcu apariția și Volodea, zis “Contele”. Acesta veni neînsoțit, Într-un parpalac vestejit, care-i
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
asemenea etate. De aia recurgi la mâna întinsă! De aia, te-a dus gândul, și la eutanasiere. Căci, dacă, în adevăr, conducerea țării ar cădea de acord să te eutanasieze, ai fugi de o astfel de hotărâre, ca dracul de tămâie! Nu te uita strâmb la mine că acuși te și pocnesc. Eu, la 8o de ani, sunt mai breaz ca tine.? Nu, taicule, nu sunt. Numai eu știu, prin ani, cât drum am bătut cu piciorul, ca să-mi pot face
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
părintele Davidescu dreptatea lui. După câte o asemenea zi frământată, la sfârșitul cinei, parohul îi spunea coanei preotese, oftând adânc: "Nu mai găsești, Lizico, oameni cinstiți azi, în țărișoara noastră. Toți vor bani, dar fug de muncă ca dracu' de tămâie. Numai hoție și iar hoție, cât vezi cu ochii. Nu știu unde o să ajungem, zău!". Nevastă-sa surâdea șugubeață, strângându-și a sa robe-de-chambre din mătase în jurul șoldurilor generoase, admirându-se în oglinda, așa-zis venețiană, aflată pe peretele din spatele lui bărbate
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
febrilă. Câteva furnici Încărcau pe cocoașele lor cât vârful de ac mărfuri de o neasemuită bogăție: mătase lucioasă și foșnitoare adusă din China, vanilie din America de Sud, aur și fildeș din estul Africii, piper, nucșoară, cuișoare, scorțișoară și ghimbir din India, tămâie și smirnă din Abisinia. Ce spectacol, ce nobilă activitate! Trecând În pas milimetric de-a lungul unei țâțâni ruginite, caravana s-a pierdut Întâi prin desișul tropical al unui ghiveci de mușcate, prelingându-se apoi pe sub dinții unui pieptene, care
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Început să binecuvânteze mîncarea. Imediat după aceea, cînd m-am Întors În țară, l-am demis pe Vasile Pungan, consilierul pentru probleme americane, fiindcă nu mă prevenise asupra a ceea ce urma să se Întîmple. Trebuie totuși să recunosc, mirosul de tămîie Îmi plăcea, iar În copilărie am vrut să mă călugăresc, ca să nu mai am grija mîncării. Pe la Începutul anilor 1970, după vizita oficială efectuată În Republica Populară Chineză, am descoperit că pot manipula oamenii și-i pot domina foarte ușor
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Părințelul privind în întunericul care i se deschide înaintea ochilor, în timp ce doi zdrahoni cu părul încîlcit, chinuindu-se din răsputeri, reușesc să dea pînă la urmă la o parte ușa înțepenită a bisericii. Din interior trăsnește un miros amestecat de tămîie, lumînări arse și igrasie. — Chiar țineți morțiș să facem popasul ăsta? întreabă Curistul, adresîndu-se grupului de răzvrătiți strînși ciorchine în jurul Părințelului. — Cît să fie de-aici pînă la Universității sau MAPN? Nici o aruncătură de băț. N-o să stăm decît să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
podoabe de Crăciun, și totuși încăperea avea o strălucire aparte, amintind de o peșteră în care zăcea o comoară abia întrezărită. În fața lumânărilor, ca într-un altar, se afla unul dintre cadourile mele pentru ea, un suport pentru bețișoare de tămâie: doi războinici chinezi minusculi din bronz, care țineau pe post de săbii bețișoarele parfumate. Fumul ce se înălța din ele plutea mai întâi ca o ceață încolo și încoace până ce căldura lumânărilor îl trimitea spre întunericul de deasupra cu mișcările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cu bandă adezivă, ca să nu poată fi folosite. Mona are, în schimb, pe podea niște pietre plate, pe care a așezat lumânări, lumânări mov și albe, unele aprinse, altele nu. Lumânări aprinse mai sunt și în șemineu. Din conurile de tămâie brună de pe pietrele cu lumânări se ridică fuioare de fum alb. Singura lumină adevărată se vede atunci când Mona deschide frigiderul sau cuptorul cu microunde. De dincolo de pereți se aud cai nechezând și salve de tun. Una din două: ori e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
face de se abține să nu-i omoare pe toți. Helen ia încă un pahar de vin de pe consolă, zicând: — Toți ăștia de-aici - le-ai face un bine dacă i-ai omorî. Bea jumătate și-mi dă mie restul. Tămâia miroase a iasomie și toată încăperea miroase a tămâie. Stridie vine în mijlocul camerei, ținând cutia de carton deasupra capului, și zice: — Ia stați așa, cine a adus voma asta? E salata mea de fasole. Și Mona zice: — Haide, Stridie, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
toți. Helen ia încă un pahar de vin de pe consolă, zicând: — Toți ăștia de-aici - le-ai face un bine dacă i-ai omorî. Bea jumătate și-mi dă mie restul. Tămâia miroase a iasomie și toată încăperea miroase a tămâie. Stridie vine în mijlocul camerei, ținând cutia de carton deasupra capului, și zice: — Ia stați așa, cine a adus voma asta? E salata mea de fasole. Și Mona zice: — Haide, Stridie, te rog! Și, ținând cutia de mânerul ei de sârmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
o dă pe gât Helen. Stridie dă roată camerei. Se întoarce ca să zică: — Știai că porcii nici nu apucă să moară înainte să fie opăriți cu apă la șaizeci de grade? Ofranda asta eu o iau. Vinul are gust de tămâie cu aromă de iasomie. Vinul are gust de sânge de animal. Helen se duce cu paharul gol în bucătărie și, în momentul în care deschide frigiderul ca să ia o carafă de vin roșu, răzbate o fulgerare de lumină adevărată. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
O fetiță care se fandosește. Desculță. Are vârsta pe care ar avea-o și fata mea, dacă ar mai trăi. Helen se întoarce în cameră, clătinându-se. Își apucă limba între două degete, apoi face turul încăperii, stingând conurile de tămâie cu degetele umede. Se reazemă de consola șemineului și-și ridică paharul de vin la buzele roz. Se uită la Stridie, care-mi tot dă târcoale. Are vârsta pe care care ar avea-o fiul ei, Patrick. Helen are vârsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
aici de-o oră. Ghinion! Vin acasă, cu schiurile doctorului Radu, că nu meritam noi soarta unei destroieniri mai rapide, și găsesc bilet. Vin aici, toată Procuratura, c-a murit una. Stau cu mia în buzunar; fug toți ca de tămîie. Să n-ai cui da un plic! Zi și tu... Mihai își privește un timp prietenul: nebărbierit, cu ochii roșii de nesomn, tras la față și, pe deasupra, caraghios în hainele de schior. Bărbia îi tremură vizibil iar mîinile, tremurînd și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dimineață, să prezideze ceremonia. În fața terasei mari erau atârnate lanterne roșii cu lumânări lungi de peste un metru. În partea sud-estică a terasei erau rânduite vase cu carne, diverse alte alimente și țesături, ca ofrande aduse Cerului. Pe parcursul ceremoniei, fumul de tămâie urca încet spre cer, timp în care erau bătute tobe și gonguri, creându-se astfel o atmosferă solemnă. Zidul Ecoului, situat mai la nord de Terasa Rotundă, este rotund, de o formă perfectă. Dacă vorbești pe zid, vocea ta se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
copiilor avortați în brațele înțepate în vene. Fete cu vaginul uscat, care n-au apucat să devină cu adevărat femei și poate nu vor fi niciodată. Contraceptivul și prezervativul sunt stâlpii moi ai altarului dragostei, votca și nicotina - agheasma și tămâia ei. Fantasmele comunismului, proletarul, muncitorul, lenin, anapauker, „sentimentul sovietic”, petrugroza, venind din coșmarurile vieții intrauterine, se înalță ca niște aburi grei peste mlaștina vieții românești. Pungi, gunoaie, alcool, hălci sângerânde, seringi, plouă și e frig fără binecuvântarea zăpezii, îngeri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ca mutu-n coliba ta. Și cine vrei să te scoată? Tu crezi că doare pe cineva în cot cum scrii? Nu, vor să-ți știe moaca din ziare, să te duci peste tot, să dai din când în când cu tămâia. Băgă-te și tu, că doar nu-i așa de greu... Da’ dacă ți-i scoli pe toți în cap... treaba ta... eu ți-am spus... Am avut și-un mare necaz, mi-au murit doi pești.” ... ia mai du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
verdeață și cavouri cu statui. La mine-n sat mai era un obicei, eu i-am făcut lu’ mama dezgropăciune la șapte ani, scoți osemintele, le speli cu untdelemn sfințit și vin, le-nfășori în pânză subțire, de borangic, cu tămâie și busuioc... Acu’ nu se mai face. Le-o fi greață? Da’ măcar să ai acolo un loc de veci. Să aibă unde să vină baba să te bocească, să mai vorbească de una, de alta, că tare-i greu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și noapte în fața lumii Serviciul nu exista sau dacă își făcea simțită prezența nu putea fi decît una pasivă, un țap ispășitor, o ciuca bătăilor, pentru că toți politicienii se simțeau datori să ia distanță, să se ferească asemenea dracului de tămîie de a fi bănuiți că ar avea vreo legătură cu el. Iar între cei ce se arătau mai spurcați la gură cînd era vorba de Mihail și Serviciul său se aflau, cu siguranță, cei care într-un fel sau altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mai rămas românească după dezastrul filoxerei. E un secret, nu? Bîlbîie a vrut atunci să se împace cu el, "ești grozav, dom' adjutant, cine ar fi reușit să-i smulgă lui Hariton așa ceva. Se ferește de mine ca dracu' de tămîie, crede că Mott o să-l îngroape, o să-l facă să dea faliment! Nu știe, dom'le, nu știe că Mott n-are nevoie de vinuri, ci de poșirci. Șampania nu se face din vinuri. Nu iese, E o chestie dialectică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
făclii și icoane, iar peștera vuia de cântările lor pioase, de rugăciunile lor, răsunau vocile preoților, glasurile copiilor, ale băieților Îmbrăcați În alb, aidoma unui cor de Îngeri. De Îndată grota se va Împânzi cu fumul torțelor și de mireasma tămâii, toți cântau Într‑un glas Întru slava Domnului, preoți, copii și ei trei, Dionisie, Malhus și cuviosul păstor Ioan, cântau Într‑o simțire psalmi Întru slava lui IIisus Nazarineanul, Făcătorul de Minuni și Mântuitorul. Și dacă și ăsta fusese vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de paradisul pierdut, de grădinile raiului și de minunățiile raiului, de care el nu era vrednic, poate de aceea Domnul Îl purta pe aripile Îngerilor peste acele grădini, tocmai ca sufletul să le presimtă dulceața și desfătarea, să simtă mireasma tămâii și adierea narciselor, blândețea rugăciunii, tocmai ca să‑i cadă și mai greu chinurile iadului, cât Îi mai răsunau În Închipuire rugăciuni și cântări, cât Îi mai erau Încă vii În simțire izul tămâii și al făcliei, cât mai presimțea aievea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]