238 matches
-
Tudor Arghezi (Sfântul, 1931), un infirm surdo-mut, o pocitanie de om, atinge gradul de sfințenie pentru că, „sărman cu duhul” fiind, are acces la „limba originară”, la Cuvântul care „se purta pe deasupra apelor” (Facerea, I, 2) : Auzi-l, trece. Gâtlejurile sale Tărăgănează geamătul agale. În glasul lui de mut Bombăne Cuvântul dintru început Ce se purta chiorâș pe ape (38). Nouă, celorlalți, nu ne rămâne decât vaga speranță de a rosti câteodată - într-un moment de inspirație sau din pură întâmplare - câteva
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
nou. Numai după ce am cercetat toată parcarea din fața magazinului, mi-am amintit că mai era o parcare în spate. Fiicele mele erau acolo unde le lăsasem, puțin mai încolo, pe rândul al doilea. —Ai stat acolo o sută de ani, tărăgănă Betsy ultimul cuvânt. Le-am povestit cum m-am încurcat. Am făcut să pară totul o glumă. Nu a fost tati prostuț? Situația li s-a părut amuzantă. —Ghici ce a făcut tati, au strigat ele intrând în casă. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
plecarea, a cărei grijă o turburase un minut, fusese orânduită. Frumusețea zilei și ecourile plutitoare ale muzicii de adineaurea o acopereau cu învelișuri calde, de subt care nu simțea nimic din tristețea convoiului mortuar. Moleșită, vorbea puțin și cu glas tărăgănat despre Maxențiu, fără ca să lege amintirea lui, venită în memorie pe alte căi, de ceremonia funebră. Vorbea calm de sfârșitul lui apropiat si ae iluzia lui statornică. Vorbele ei erau blajine și cam misterioase, cum era și starea sufletească a
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Dar aceste mesaje i se păreau lipsite de semnificație. Ca să le dea impresia că-i prietenos, Corl își transmise numele prin perii de pe urechi, arătând spre sine cu unul dintre tentacule. Un glas pe care Grosvenor nu-l recunoscu spuse, tărăgănat: - Am auzit în aparat un fel de paraziți în clipa când făptura și-a mișcat urechile. Ia spune, Morton, crezi cumva că... - Tot ce se poate, îi răspunse Morton, fără a-l lăsa să-și termine fraza. Asta înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
pornea lucrurile, apoi moartea apărea și nimeni nu era dispus să privească În față moartea. Doctorul Gruner, se anunțase, avusese o mică operație, mică chirurgie. Așa era? O arteră către creier, carotida, Începuse să aibă scurgeri prin pereți slăbiți. Sammler tărăgănase, nefiind dispus să priceapă pe de-a-ntregul Înțelesul acestui lucru. Poate că avea un motiv practic pentru acestă lipsă de dispoziție. Din 1947, el și Shula fuseseră dependenții doctorului Gruner. El le plătea chiriile, inventase muncă pentru Shula, adăuga la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
curcubeul liniștii planetare. Între Socrate și Orfeu, sfidînd micimea mea egoistă, intoxicată de Elena, mă amăgeam că suport, ca pe o jumătate de sinucidere, o tortură mistică, un soi de inițiere. Să mor și să renasc perfect prin asumarea morții. Tărăgănam fără curaj. Dar amînarea sinuciderii e tot atîta lașitate cît și sublim uman: să-ți demonstrezi la fiecare pas că încă-i bine să n-o faci, găsind vieții pretexte. Dar tot așa de bine poți să te omori dintr-
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Înălța deasupra casei vecinului, privi mesteacănul de peste drum ce se legăna alene În noapte, privi și cumpăna fântânii ce scârțâia ușor, apoi Își plecă Îngândurată genele, contemplând cizmele de cauciuc ale Extraterestrului mânjite de un glod albastru, extraplanetar, și spuse, tărăgănându-și vorbele: - Poate că totuși folosesc și ei la ceva, că altfel de ce-ar fi fost creați? Și Mașa Își aduse aminte de primul bărbat ce pătrunsese În viața ei. Își aduse aminte de cizmele sale mânjite cu borhot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
laudă Matei. — Adevărat? Pe când nunta? — După doctorat, cam peste două trei luni. — Voi sunteți mai harnici. V-ați cunoscut mai târziu decât noi și vă veți căsători mai repede. Vezi, Gelule? — Eu de când îți spun s-o facem și tu tărăgănezi. Fiindcă suntem împreună n-am mai pus atât de mult accent pe nuntă. Voi însă care ați fost mereu despărțiți abia așteptați să fiți împreună. Dacă ar fi după mine, mâine aș face nuntă, Gelule. —Te cred Matei, îmi închipui
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
locul în stăpânire. Și ce-i rău în asta, cinstiți boieri? s-a adresat vodă întregii suite. Păi mai întâi nu știm dacă lângă Balosin se găsește un loc pustiu bun pentru o mănăstire. Apoi...ar mai fi ceva... a tărăgănat vorba logofătul. Ce? Cine știe dacă popa îi în toate mințile, măria ta? Că așa cum arată și vorbește el...tare mă tem că nu - a lămurit logofătul. În loc s-o scăldați, ba că-i albă, ba că-i neagră, mai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
știu. Nu prea frecventez genul ăsta de localuri. — De bună seamă italienii sunt cei mai buni ca barmani, eu așa cred. Nu vi se pare? — Eu... știți... nu prea merg În străinătate... Noriko vorbea puțin, de parcă avea limba legată, și tărăgăna finalul cuvintelor. Nici măcar liceenele sau studentele care-și pierdeau vremea pe ici, pe colo, ca niște reptile pe cale de dispariție, nu vorbeau În felul acesta exasperant și prostesc. Orice om este Înzestrat cu instinctul de supraviețuire și are metodele sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
vremea pe ici, pe colo, ca niște reptile pe cale de dispariție, nu vorbeau În felul acesta exasperant și prostesc. Orice om este Înzestrat cu instinctul de supraviețuire și are metodele sale proprii de a se proteja de pericole. Bolborosind cuvintele, tărăgănând ultimele silabe, Noriko Încerca să treacă drept o fată oarecare, deși era mai mult decât atât. Era de neimaginat Însuși conceptul de oarecare asociat cu numele ei. Avea ceva deosebit, un eu profund, izvorând din adâncul ființei ei, ceva ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
fie expuse spre vizitare și cercetare. În 21 iunie 1865 se raporta ministerului că după furtuna din 20 iunie „a treia parte din turlele bisericii, clopotnița și casele care erau acoperite cu draniță au fost descoperite de vânt. Lucrările au tărăgănat până în 1868 din lipsă de fonduri. După trei ani îngrijitorul declara, că din cauza ploilor acoperișul se stricase că ploaia răzbea și apa curgea în biserică și că nu se mai putea oficia serviciul liturgic”<footnote Ibidem, f. 71 footnote>. În
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Cartierul era o Învălmășeală alcătuită din zeci de ganguri, din sute de case și grădini. Și era aproape noapte. După un ceas, mi s-a adus ceai negru, mi s-au răsucit țigări, s-a Înfiripat o conversație. Câteva fraze tărăgănate În persană, câteva cuvinte În franceză, mi s-a explicat cui Îmi datoram salvarea. Umblase zvonul prin cartier că un complice al asasinului șahului se găsea În hotelul străinilor. Văzându-mă fugind, Înțeleseseră că eu eram eroicul vinovat, voiseră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să nu mai fac greșeala pe care am făcut-o cu Patrick, când mă prefăceam că-mi plac anumite lucruri, numai ca să-l fac să se simtă bine și să-i dau o senzație falsă că suntem perfect compatibili. Așa că tărăgănez răspunsul, ceea ce cred că este un lucru foarte bun; trebuie să-l țin mereu pe Jake pe jar, să nu aibă certitudinea poziției sale în ochii mei. Dar descopăr că îmi place grozav Whitstable. Și casa este grozavă. E un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cucernic: „Dumnezeu s-o ierte!”, iar pe fundalul sepulcral putea auzi în surdină, printre multe bocete și suspine înecate, Marșul funebru(Lucrare muzicală scrisă de către compozitor între anii 1837 și 1839 la Nohant-Vic, în Franța. ) al lui Frédéric Chopin, interpretat tărăgănat de o fanfară. Mai apoi, el continuă să revină îndelungă vreme la locul îngropăciunii, contemplând țărâna proaspăt afânată și udată de lacrimi fierbinți, de parcă acela ar fi fost cel mai sacru vestigiu dintre vestigiile pământului... Chiar dacă nimeni nu-l bănuia
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
căpitane când o să-ți negociezi propria viață. Dacă totul o să meargă la fel de ușor ca și până acum, cu siguranță că nu o să mai am parte de nici o distracție. Sper să miști ceva pentru că altfel nu mai are nici un rost să tărăgănez lucrurile... Mi-ar place să spun că este doar controlul de rutină pe care trebuie să-l efectuez, conform îndatoririlor pe care le am, pe orice navă care trece prin zonă, indiferent că este un vechi client ca tine sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
deja. Pune alături un eșantion din cele ale fratelui meu. - Și unde le găsesc? - Cam pe unde crezi? Stéphane Înghiți În sec cu dificultate. Ideea de a-i lua amprentele unui mort Îi producea o asemenea spaimă Încît preferă să tărăgăneze și, pentru a-și păstra cumpătul, se cufundă În citirea biletului. Înălță capul, descumpănit. - Marie... de dumneata vorbește? Și restul ce vrea să Însemne? Întrebă el cu o strîmbătură de scuză. Nu citesc dialectul breton. - Vrea să Însemne că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
s-a Încheiat, replică ea sec Îndreptîndu-se spre ieșire. De-abia aștepta să se Întoarcă la hotelul Iroise, ca să afle dacă În sfîrșit Christian revenise din ciudata lui plimbare pe mare. Fersen, fără să țină deloc seama de nerăbdarea ei, tărăgăna șederea În fața rămășițelor epavei vasului Mary Morgan. Deodată, toate luminile se stinseră. Lucas se Împiedică și lăsă să-i scape o exclamație. Auzi vocea Mariei, sarcastică. - Nu te teme, sînt aici. E doar furtuna. Se Îndeptă spre disjunctor. Fulgerele luminau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
aprilie. Ce bine ar fi fost dacă și piesele de teatru s-ar fi putut monta la fel de rapid și de simplu! Hare, care primise Doamna Vibert cu atâtea laude măgulitoare În urmă cu aproape un an de zile, de atunci tărăgăna și Îl ducea cu vorba, În ciuda faptului că Henry revizuise piesa, intitulată acum Chiriașii la sugestia lui. Începea să Își piardă Încrederea În el. Între timp, nici Compton nu mușcase din momeala scenariilor și primelor acte ale celor două comedii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Carnetul plesnea de idei pentru nuvele și romane care așteptau să fie scrise și el avea toate intențiile de a le scrie. Era sigur că acesta era singurul drum care Îl ducea Înainte. Trebuie să produci! se Îndemna singur. Dar tărăgăna, ezitând să Înceapă. Se așeză la birou și așternu În carnet: „Apuc din nou vechiul condei, condeiul tuturor eforturilor de neuitat și al bătăliilor sacre. Mie Însumi... astăzi... nu mai am nevoie să-mi spun nimic. Viitorul se deschide Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
metode de creație literară, după cum Îl considera. Acum, că Își golise masa de lucru, era liber să compună eseul despre George Du Maurier, cerut insistent de McIlvaine, căci În Harper’s apăruseră deja primele patru episoade din Marțianul. Dar ezita, tărăgăna, trăgea de timp. Făcu din angajamentul de a trimite lunara „Scrisoare de la Londra“ o scuză pentru a mai amâna articolul despre Du Maurier. Problema era că Marțianul fusese o mare dezamăgire - În realitate și mai de-a dreptul, Marțianul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
așteptăm? a zis. O’Toole i-a oferit un zâmbet amuzat. — Domnul Moonshy este grăbit, i-a explicat el pe un ton de scuză lui Grimus. Iar acum, că ne-am îndeplinit misiunea, domnule Grimus, nu mai are rost să tărăgănăm lucrurile. Ți-aș fi recunoscător dacă te-ai așeza aici. L-a pus pe Grimus să se așeze chiar sub cea mai groasă ramură a copacului. Grimus a spus: — Nu am nici un motiv să trăiesc. Totul este plănuit. O’Toole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cupă a înfrângerii umilitoare, a masacrului, a violării femeilor și fetelor, a dezonorării, a sclaviei, a jafului, a distrugerii. Pentru asta, am nevoie de acordul și de sprijinul vostru. Dacă mi-o veți cere, pot rupe negocierile sau le pot tărăgăna; asta aș face dacă n-aș umbla decât după laudele proștilor și ale falșilor cucernici. Le-aș furniza solilor lui Ferdinand mii de pretexte pentru a întârzia încheierea păcii. Dar ar fi oare acest lucru cu adevărat în interesul musulmanilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a născut în orașul francez Cognac: ea îi reunea, în afară de Francisc și de papă, pe ducele de Milano și pe venețieni. Asta însemna război, unul dintre cele mai cumplite pe care le-a cunoscut vreodată Roma. Căci, dacă până atunci tărăgănase, împăratul era de data asta hotărât să meargă până la capăt, împotriva lui Francisc mai întâi, care fusese eliberat în schimbul unui angajament scris, pe care se grăbise însă să-l declare nul de îndată ce trecuse Pirineii; apoi împotriva papei, aliatul „sperjurului“. Oștile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
grămadă de substituenți cu nicotină. Renunțase la plasture, dar nu și la gumă: era dependent de ea. — Vreau să spun că n-au avut la dispoziție decât cincisprezece ani ca să se gândească la un răspuns în privința asta. Dumnezeule! Nu putem tărăgăna lucrurile astea la infinit. Se aplecă în față, îndoindu-și trupul subțire pentru a se apropia cât mai mult de interfon. Gâtul părea să i se umfle în momentele cheie, iar cele două șuvițe de păr, ca niște coarne, petrecute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]