293 matches
-
aici îmi e continuu frică”. Mințea? N-am insistat deoarece a intervenit Călugărul: „Ați auzit? Îi e frică. Dumnezeu să-l binecuvânteze. Amin”. Domnul Andrei mi-a atras atenția să ascult ce cântece îngâna Călugărul când era beat. Erau melodii tărăgănate, în care te așteptai să fie invocat cerul, dar deodată descopereai, uimit, că fostul călugăr își amintea de o femeiușcă pe care o iubise. Când se trezea din beție, era cuprins de remușcări negre. Striga: „Sunt un gunoi, Doamne, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
blajin, dându-și toată silința să pară agresiv, cine mi-a furat curelușele de la bicicletă? — Auzi, șefa, nu vrei mai bine să scriu despre Masacrul de Sfântul Valentin? o întrebă Mike Wooley cel plin de fițe pe Stevie, imitând accentul tărăgănat al ziariștilor din Chicago, în timp ce de sub manșetele cămășii i se ițeau curelușele cu pricina. Dar asta s-a întâmplat acum mai bine de o sută de ani. Express s-ar putea să fi ajuns acolo înaintea noastră. Toată lumea din birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Dar am ceva pentru tine - și, în afară de asta, ți-l dau chiar pe el la telefon, vrea să te salute. Îmi întinde un mobil cu luminițe aprinse. Total buimacă, îl iau și-l duc la ureche. — Bună, Samantha, aud glasul tărăgănat, de om de afaceri, al lui Daniel. Uite ce e, scumpete, sunt băgat într-o megaafacere. Nu pot să vin. Mă străbate un val de dezamăgire totală. Nu vine nici unul dintre ei ? — Îmi pare foarte rău, păpușă, zice Daniel. Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Păi, sincer... folosesc toate tipurile de legume. Îi zâmbesc detașată. Știi cum e cu cruciferele. Câteodată ai chef de unele... altădată de altele ! Nu prea știu cât am fost de convingătoare. Nathaniel pare perplex. — Trebuie să comand niște praz, spune tărăgănat. Ce varietate de praz preferi ? Albinstar sau Bleu de Solaise ? Mă uit la el și simt că mă furnică fața. Habar n-am la ce se referă. — Păi... îhm... prima, zic într-un final. Are multe calități... gustative. Nathaniel își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
chiar mai firavă decât mi-o închipuisem, cu o talie minusculă, gata să se frângă. —Avem cafea? —Matthew a pus un ibric la fiert pe undeva prin camera de aranjamente florale. Camera de ce? —Drăguță, suntem într-o casă parohială, zise tărăgănat un nou venit. Că doar nu voiai o cafetieră Gaggia din care să te servească unul dintre tipii tenebroși și tăcuți de la Bar Italia! —Salut, Hugo, se auziră majoritatea celor de față, în cor, aproape la unison, salutând fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fustele mini pentru cele fuste cloș, până la glezne, care păreau făcute dintr-un eșantion de material de mochetă. Dădui din cap. Ne-am reîntâlnit săptămâna trecută la Torture Garden. —Pot să-ți dau în scris ce purta Sally, spuse Hugo tărăgănat. Sau, mai degrabă, pe unde nu avea nimic. —Și eu te iubesc, carino 1, îi zise Sally, bătând din genele-i imense. Un tip mare, rubicond, cam pe la patruzeci de ani, care purta o impresionantă burtă de băutor de bere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și-i dau lui Sam câteva sfaturi despre modă. Nu că ar avea nevoie. Mă blagoslovi cu un zâmbet de star de matineu. — Ce s-a întâmplat? Hai sus! Habar non2 ai tu cine a venit! —Ba am, zise Hugo tărăgănat. Era și timpul. Stinse chiștocul de țigară și se uită la mine. —Hai, dragă. Prima ta întâlnire cu steaua din distribuția noastră. Aveam multă treabă, dar, ca de obicei, m-am lăsat dusă de curiozitate. Să lipsesc de la întoarcerea fiicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu Ben. —Ben și martie din post, spuse Helen, înțepătoare. E șmecher băiatul. Hugo își dădu ochii peste cap. Dacă prin asta vrei să zici că se bate pentru ce-i al lui, nu ți se pare corect? spuse el tărăgănat. Habar n-aveam că acest comportament ți se pare nedemn, Helen. A, uite-i pe Tabitha și pe Paul, cum își verifică reciproc starea amigdalelor. Ce încântător. Trebuie să recunosc că spectacolul acesta a fost un adevărat focar de lipeli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și fostul meu coleg ne va găzdui peste noapte. Vom avea ocazia să cunoaștem pe unul dintre cei mai de seamă oameni de pe aceste locuri. Bărbatul cu părul cărunt la tâmple, dar cu fața rumenă și luminoasă, îmbrăcat îngrijit, vorbea tărăgănat, dar cu o voce sonoră, cu inflexiuni plăcute. Au mai urcat un delușor cu cărări înguste și umbroase, au coborât o vale și, în fine, au ajuns în Răstolțu-Mare. Toți auziseră despre Ioniță Scipione Bădescu numai lucruri minunate, că era
Luminătorii neamului. In: ANTOLOGIE:poezie by Tudor-Alexandru Trif () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_695]
-
l-a felicitat și nici n-a dat semne că ar fi înțeles cine e. Paznicul, care ajunsese la capătul turei de douăsprezece ore, a căscat. A coborât cu degetul de-a lungul unui clipboard. A, da, a rostit el tărăgănat într-un final, dar fără să ridice ochii. N-ați ajuns unde trebuie. Sunteți așteptat în Sala Tristeții. De groază, lui Hugo i s-a oprit respirația. Paznicul a ridicat privirea la timp ca să-l vadă pe bărbatul înalt, îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de redacție. Nu mai spune! Alice i-a aruncat o privire neîncrezătoare. — Da, i-a răspuns el uitându-se curajos în ochii ei. Nu cu ea m-am văzut. Ci cu, ăăă, Tarquin. —Tarquin? Vrei să spui, a zis Alice tărăgănat, că ai o aventură cu... un bărbat? — Da. — Pe care-l cheamă... Tarquin? — Da. — Vrei să spui că ești... homosexual? Jake nu s-a uitat la ea. Am simțit asta dintotdeauna, Al, a mârâit el. Și întotdeauna mi-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ați fi vrut, să alerg cu limba scoasă după taxiul ăla? E apă. Se usucă. Dacă rămân pete, duc hainele la curățat. Nu e un capăt de țară, domnule. Își dădu silința să fie calm, să vorbească pe un ton tărăgănat și să nu întoarcă spatele, ofuscat. Vru să plece, dar mâna surprinzător de fermă a bătrânelului îl apucă de cot. Asta este deja prea mult. Se abținu și expiră cu năduf. Prost să fii, și tot înțelegi că mă enervezi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
puterea magică de la început... Asa deodată s-a întunecat ca seara, si, nu era decât puțin peste două ceasuri după amiază. Cerul se întunecă, ca de un fum gros... O scăpărare de amânar pe cremene fu urmată de o bubuitură tărăgănată, ascunsă, apoi, vântul stârni niste vârtejuri de praf... lumina zilei murea înnăbusită de ceață. Nu mai stiai dacă e noapte ori ziuă. - Vine furtuna!... după atâtea zile de caniculă, vine furtuna! Murmură bătrânul Iorgu uitându-se de la fereastră. Vălmăsagul vântoasei
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
și plutind acum într-o rână pe deasupra streașinilor, coșurilor de zidărie, uscătoriilor de blocuri, bălăriilor de antene, miorlăiturilor de mârtani, canioanelor bulevardelor, scânteierilor de trolee, miresmelor de salcâmi, uguitului de guguștiuci, hergheliilor de castani și havuzurilor enigmatice, să-și explice tărăgănat și isteț: - Iubim, că dacă nu iubim, nu o halim pe păpică!... Dacă nu giugiulim, moare mamița!... Și dacă nu avem nici un chef de înfăptuit, belim belingherul!... Astfel vorbea, simțindu-și papila gustativă beteagă de la niște citate aramaice, grecești și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
înțelept din partea lui Raicopol să ajungă legat fedeleș ar fi fost tocmai balamucul. În termeni mai scuturați, Spitalul de boli nervoase "Dr. Gheorghe Marinescu". În aceeași vreme, pe urmele lor, demarând pe variante mai scurte și așteptîndu-i, atunci când Spînzu, mai tărăgănat, pentru a nu fi luați la ochi de vreun echipaj de miliție, apărea din spate, luau curbele și supravegheau îndeaproape banda Ierbii Fiarelor, Genel și Ho diábolos. Comandantul Suprem mai trasă un semn minus în carnețelul său, în dreptul lui Gabrea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în fața pianului. - E clavir, Sinistrate. - Poftiți? - E cam ignorant și analfabet, în ceea ce privește muzica preclasică. Dar este al meu... Instrumentul e clavir, Sinistrate! Sinistratului i se îmbățoșară firele de păr de pe spinare. Recunoscu. (Sau îi fu frică să recunoască.) În vorbirea tărăgănată a gigantei. Modulații răgușite și senzuale, dintre cele ce dădeau un parfum aparte personalității madamei Nicolici. Concomitent îngheță. Și-o examină cu sporită atenție. Tînără! Dar buzele, șaua nasului, ochii nemigdalați nu aparțineau nici pe departe lui madam Nicolici. Fruntea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cuprinzător starea indefinibilă a langoarei? Că la întîiul ea-i divină și la al doilea erotică, sau că unul îți condensează tânjirea sufletului într-o construcție sonoră de o absolută rigoare, iar altul își tărăgănește sufletul într-o muzică formal tărăgănată - aceasta nu dovedește nimic împotriva unei comunități adânci de sensibilitate. Cu Bach, nu mai ești în lume din cauza lui Dumnezeu, cu Wagner, din a iubirii. Important este că amândoi sânt decadenți, că amândoi destramă viața într-un fel de elan
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
eu vorbesc de început de tot, adică mai dinainte să mă nasc... Costică Ologu clătină din cap, privind neajutorat spre Fane Chioru. Acela tocmai terminase de mâncat și-și lingea degetele. — Fiecare cu nașterea și cu moartea lui, spuse orbul, tărăgănat. Nimeni nu poate să se nască în locul tău. Și mai ales nimeni nu poate să moară în locul tău. Mai e pâine ? Aș mai mânca o felie, unsă cu muștar... — Mai e, spuse Costică, îndepărtând totuși farfuria. Dar e a ăstuia
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mă nășteam copac, n-aveam nevoie să mă reazem de nimic. Și câinii ce altceva puteau să-mi facă decât, cel mult, să se pișe pe mine ? — Dacă ar fi să te iei după câtă frică e pe pământ, spuse tărăgănat orbul, atunci lumea e prea plină de ologi. Eu m-am născut cu frica asta, șopti Coltuc. Nu pot să scap de ea. O să mor și tot n-o să mă vindec. Cei care urcau se amestecau cu cei ce coborau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Aripile îngerului negru căzură, iar mânecile largi ale sutanei se strânseră, ca niște aripi cuibărite. Se prelinse pe scaun, iar nimbul marilor afurisenii, care îi dădea o strălucire mesianică, se destrămă. — Iisus Hristos n-are moaște, își reluă popa vorba tărăgănată, în care consoanele, din cauza greutății evidente a gurii de a se închide, deveneau un fel de vocale uguite. El a înviat, și-a luat moaștele cu el... Oftă iarăși, de parcă acum își amintise și asta îl întrista. — Da’ blesteme cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
noicist, jucîndu-se cu soluții arhitecturale din perspectiva filozofiei. ("Nu faceți case mai înalte ca arborii.") Acest stil i-a enervat întotdeauna pe specialiști. La Sibiu ne așteaptă pe peron Relu Cioran, fratele marelui înrăit. E un bărbat plăcut, cu vorba tărăgănată și puțină, extrem de discret ("Este Pilade", îmi spusese Noica în tren). Un distins care trăiește în umbra propriului destin și a celui fratern. E pensionar, citește filozofie și face excursii. Un microbuz ciudat ne duce, pe Noica și pe mine
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a cantonului de cale ferată. Ridică receptorul, dădu cu o mișcare moale o șuviță rebelă pe după ureche, apoi fără să-l apropie de lobul urechii, ascultă cu atenție ceea ce-i spunea o voce răgușită de la stația alăturată. Răspunse tot așa tărăgănat că pasajul este înfundat complet, că plugul de zăpadă despre care de vreo cinci ore se tot zvonește că va veni, nu a apărut încă și că nu are nici un chef să asculte glume porcoase la ora asta. puse receptorul
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
vaiet de femeie și mulți se buluciră într-acolo, apoi se întoarseră ca valul după ce izbește țărmul. Muzica tăcuse. De undeva, de aproape de el, o femeie întrebă: „Ce s-a întâmplat acolo? S-a împușcat careva?”. Un bărbat îi răspunse tărăgănat: „Dobitocul acela de Andronic, a apăsat pe ambele cocoașe ale puștii deodată și dublarea aceasta a făcut un recul nemaipomenit. Are pușca de vânătoare o drăcie, ca un fel de limbă care i-a spintecat palma între degetul mare și
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
sînt un muzeu ce vorbește cu slove întinse pe carte și cine cutează a înlătura un cuvînt scapă drum destrămărilor împletiturii întregi, iar grăirea dintrînsele nu vrea să fie citită oricum, că se toarce ea singură într-o zvonire ușor tărăgănată, cu două silabe mai slabe și una mai tare“. Este așa dar, o coborîre spre obîrșii, fie ale omului, ale faptei lui sau ale cuvîntului, o căutare a antidotului timpului în liniștitoarea și calda intimitate a substanței sau în contemplarea
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
de nufăr, / până ce mă va opri cu pieptul ei o lebădă!" Melancolia devenită ectenie se dizolvă în cânt, notă definitorie a ciclului Jeu d'amour. Refrenele, necesare puncte de sprijin, creează în alt poem (Balada lui Mil) un dispozitiv sonor tărăgănat, cu legănări romanțioase: Hai, vino Mil, o dată, să ne uităm în jos, Pe stradă trec acum femei cu sân frumos, Pe stradă trec acum femei cu sân frumos! (...) Și-așa seară de seară, unul mai norocos o să-ntâlnească Moartea acea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]