298 matches
-
Se prefac că sunt membri ai echipei tehnice sau voluntari. Kadesky spuse: - Așa e, mulți magicieni folosesc complici. Rhyme se întoarse către Kara și spuse direct: - Exact asta ai fost tu tot timpul, nu-i așa? - Ce? întrebă Bell, mai tărăgănat decât de obicei din cauza surprizei. Femeia îl privi, clătinând din cap. - A fost mână în mână cu Loesser încă de la început, îi spuse Rhyme lui Sachs. - Nu cred! exclamă Kadesky. Ea? Rhyme continuă: - Are nevoie disperată de bani și Loesser
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
oamenii care vin să-l citească ca-n palmă. Prestigiul acestui minunat colț de țară este dat de însăși așezarea orașului Huși: ... cu contururi iluzorii / Străjuit de patru dealuri / Încărcate de podgorii ..., locul fiind dintotdeauna frumos și prielnic vieții. Poalele tărăgănate ale dealurilor alcătuiesc un impresionant amfiteatru, cu fagurii viilor învăluindu-te la ceas de toamnă cu adieri de arome, cu sclipiri ale strugurilor în bobițele cărora soarele și pământul și-au cuibărit dogorâtoarea dragoste a tuturor anotimpurilor. Nicăieri natura nu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de joasă, că trebuia să te pleci intrând, de-abia se deosebea în întuneric dintre pomii bătrâni care-și întindeau ramurile, ca niște brațe ocrotitoare, până deasupra acoperișului... Dinlăuntru, ca dintr-o peșteră, se auzea un glas chinuit, mormăind când tărăgănat și dureros, când aspru și ascuțit. ― E prea devreme, șopti cineva lângă Bologa, căci părintele slujește așa fel încît tocmai când se crapă de ziuă să isprăvească liturghia! ― Mai bine prea devreme decât să n-ai loc nici măcar în curtea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
dintr-o icoană veche. Împrejurul lui Apostol buzele oamenilor, uscate, se mișcau repede, nesățioase. Fumul de tămâie se răspândea în valuri albastre și credincioșii îl sorbeau cu bucurie ca o mireasmă din altă lume. ― ... S-ascultăm sfânta evanghelie! cântă preotul, tărăgănat, uitîndu-se peste capetele mulțimii cu o privire care parcă vestea o taină nouă. Toată lumea căzu în genunchi. Apostol asculta dus, cu ochii pe buzele preotului. Cuvintele se legănau, pluteau și se împreunau într-o melodie stranie, care-i picura în
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
să te smulgi din ademenirea ei, Bologa, căci orice viață e mai bună ca moartea!... Ți-am spus și altă dată... Viața e reală, pe când dincolo de moarte... ― Cine știe dacă dincolo de moarte nu e adevărata viață? răspunse Apostol cu glas tărăgănat, leneș. Dacă ai fi venit ieri cu portița aceasta, poate că te-aș fi sărutat și mi-ai fi luat o piatră de pe inimă... Căci ieri viața m-a torturat îngrozitor cu niște clește de foc îngrozitoare! Aseară însă am
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Nu, nu... nici n-am înce... zise Apostol deodată foarte agitat, adăugând repede, cu niște ochi ieșiți din orbite: Așa-i de mare graba?... S-a hotărât sentința, s-a... ― Sentința desigur că s-a hotărât de mult, răspunse plutonierul tărăgănat și parcă cu glas neobișnuit. Se așteaptă numai aprobarea de sus... de la Marele Cartier... Așa-i regulamentul pentru domnii ofițeri... Dar mult nu mai durează, nu, nu... Trebuie să pice răspunsul din minut în minut, căci în război și în
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
răspunsurile conducerii ministerului. Iar la problema pe care o ridicasem, s-a replicat sec: legea este egală pentru toți! Am jubilat, în sinea mea, desigur, dar numai pentru două-trei secunde. Pentru că, apoi, am împietrit în poziție de drepți, ascultând vorbele tărăgănate și mai mult decât dojenitoare ale ministrului adjunct: „Tovarășe locotenent, aici nu puteam scrie altfel, dar îți atrag atenția că nu ai dovedit discernământul politic și juridic necesar...”. Am învățat, astfel, după primele anchete, că acestea nu sunt deloc spectaculoase
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
-și ascundă zâmbetul. „Nu am știut nimic, tovarășe colonel!”, i-am răspuns militărește, fără să clipesc. „Pe naiba, n-ai știut...”, mi-a replicat, după care a pus mâna pe telefonul guvernamental și a format trei cifre. A raportat ferm, tărăgănat, ca de obicei: „Nu, tovarășe ministru, nu se mai poate face nimic! Nu-nu, procuratura nu poate face recurs pentru a cere o pedeapsă mai mare...Simplu, pentru că ei au cerut instanței 5 ani!”. Și, într-adevăr, nu s-a mai
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
oglinzi, o fată își refăcea rujul de pe buze. Executa mișcările cu linii dibace, ca și când ar fi fost un ritual cât se poate de natural pentru ea. Ridicându-și ochii, mă văzu în oglindă. —Ai fugit de David, nu? rosti ea tărăgănat și afectat. Dumnezeule, omul ăsta chiar e plictisitor. Pun pariu că a fost încântat să te vadă. E sătul de fețe cunoscute - le vede pe aceleași de ani de zile. Mătreața m-a deranjat mai mult. Tot așteptam să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
altfel și urât: Ardial: nu-i deloc bine ca o provincie să ardă, chiar dacă-i a ta). Totul e nou la domnișoara: hainele, geamantanele, servieta; felul cum merge: băiețos, bărbătos, hâțânat pe-n sus și-n jos; felul cum vorbește, tărăgănat și cam otova; și cum se miră - când se miră, zice: «Ioooi!», ca la noi, Jâdanii; când se vaietă, zice: «Tulaaai!» - și noi râdem, fiindcă tulaiul ei se potrivește cu susaiul nostru, cel amar și dulce și lăptos-spinos (sau chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
a peste 15 site-uri de ortodoxie românească. El însuși un fiu rătăcitor, fostul student la matematică e convins acum că și cuvântul mut, în limbaj „html“, poate ajunge la inima oamenilor, via Dumnezeu. Cât despre cuvântul viu, îl rostește tărăgănat, ca maramureșenii. S-a născut în 1972, la Alba Iulia. Adolescentul supărat pe Dumnezeu, căutând în Biblie argumentele răzvrătirii, a ajuns, în 2002, preotul românilor din Paris. E în stare să stea de vorbă ceasuri întregi, uitând de Internet, de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
-ntre stufurile sale, ale unui întreg Leviathan“, Leviathanul, dacă vreți, al acestei lumi fenomenale, al inexhaustibilei fenomenalități. — E ceea ce José Ortega y Gasset rezumă, foarte sugestiv, în titlurile a două paragrafe din eseul său Gânduri despre roman, anume: § Romanul, gen tărăgănat și § Romanul, gen stufos. — Cum, se miră Vasile Elisav, în fața erudiției tinerei Carmen Carpen, l-ai citit și pe Ortega y Gasset?! — Cine mai sunt și ăștia, zise Nora. — |știa doi e numai unul singur, ca, uneori, noi două, zise
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
ai fost la teatru, rostește el rar, calm. Par vorbe de conveniență dar ascund în ele o curiozitate dezarmantă. Spune, ai fost? întrebă el repede dornic să-și potolească suspiciunea. Da, alaltăieri am fost la teatru. El îi imită cuvintele tărăgănat, batjocoritor. Da, alaltăieri am fost la teatru, pe dracu, alaltăieri a fost luni. La teatru ai fost duminică. Da, să știi că ai dreptate, răsalaltăieri. Ce mai contează o zi? Ai fost singură? Singură. De ce mă întrebi? Informatorul tău nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu un aer nemilos, eliberând Încă o explozie de Înjurături. Noapte trecută se Întorcea cu Heino de la Moustache Bar. Trecând pe lângă maidan, auziseră niște zgomote Înfundate și sunete de Încăierare. Când deodată se auzi un acrodeon care căzu cu geamăt tărăgănat, Își dăduseră seama că Dabor se afla În pericol. Alergând În direcția din care se auzea bătaia, l-au descoperit pe fostul căpitan al lui Wrangler, apărându-se stângaci de trei siluete energice, toate echipate, pare-se, cu mănuși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dispoziția aia, a răspuns pur și simplu: — De fapt, e armean. — Așa mă gândeam și eu, a zâmbit ușor Armanoush. Cinci minute mai târziu erau deja la salonul de tatuaj. — Bine ați venit! a exclamat mătușa Zeliha cu glasul ei tărăgănat și răgușit, Îmbrățișându-le din inimă pe amândouă. Indiferent cu ce parfum se dăduse, era ceva puternic - o combinație de mirodenii, lemn și iasomie. Părul negru Îi cădea pe umeri În bucle ce-ți luau ochii, dintre care unele erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Alianței D.A. (PNL-PD), pe care o vede ca o formațiune de centru, aliatul său natural. Cu mare întârziere, ridică steagul anti-PSD și anti PRM, pe care Ciorbea îl culcase de tot. Acesta se dă la o parte în stilul său tărăgănat care l a consacrat, și-a dat o demisie efectivă abia din 7 august, data congresului extraordinar. Timpul nu mai are răbdare cu țărăniștii și Ciorbea le mănâncă timpul în ceasul al doisprezecelea, mai sunt câteva luni până la alegeri. Va
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
a primit vizitatorul oarecum scârbit: „Alt gagiu care vine să mă sâcâie“, și-a zis. Uitase că, În urmă cu douăzeci de ani, Înainte de a fi fost avansat creol autentic, se exprima și el În același chip, cu s-uri tărăgănate și risipă de gesturi. Savastano și-a potrivit cravata și și-a zvârlit pălăria maro pe unul din cele două paturi reglementar suprapuse. Era brunet, băiat bun și ușor antipatic. — Don Molinari mi-a zis că să vă scot din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
care are abia douăzeci de ani. Marile aventuri încă n-au venit pentru mine. Voi, ca poeți, sunteți ispitiți de ele de timpuriu și din pricina asta nu o dată o pățiți. De ce te grăbești?" "Ai dreptate", spunea deodată cu o voce tărăgănată, visătoare și obosită. Primul obiect al nemulțumirii lui ascunse era corectura. Nu venise din Buzău în capitală ca să mâzgălească semne de erori tipografice pe textele altora, într-un birou de la subsol, în tovărășia unor inși fie mulțumiți de ei cum
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
blajin, dându-și toată silința să pară agresiv, cine mi-a furat curelușele de la bicicletă? — Auzi, șefa, nu vrei mai bine să scriu despre Masacrul de Sfântul Valentin? o întrebă Mike Wooley cel plin de fițe pe Stevie, imitând accentul tărăgănat al ziariștilor din Chicago, în timp ce de sub manșetele cămășii i se ițeau curelușele cu pricina. Dar asta s-a întâmplat acum mai bine de o sută de ani. Express s-ar putea să fi ajuns acolo înaintea noastră. Toată lumea din birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Și femeile și bătrânii blăstămau pe străini, pe goi, și-și aminteau de toate chinurile din urmă, de cele pe care le apucaseră și de cele pe care uneori, sara, la focurile iernii, cărturarii le murmurau de pe cărți, cu glasuri tărăgănate: istorii triste din pribegii fără sfârșit. I se împietrea și ei inima și nu i se părea nefiresc că, din întunericul și tristeța vieții lor, copiii neamului, când ies la lumină, privesc pieziș în juru-le și scuipă cu un blăstăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ascultau cu ochi lucitori, în serile acelea calde de vară. Apoi Reiza, naltă, uscată, numai pielea și ciolanele, își întorcea spre maghernița ei obrazul prelung și uscat, și pornea, clămpănindu-și papucii; iar celelalte vecine ale ei o urmau, vorbind tărăgănat, cu pruncii adormiți la sân. Vestea se răspândise și-n alte mahalale, în zilele când feciorul cel mic al feredeuarului, cu șapca lui soioasă și cu redingota flenduri, umbla pe ulițile strâmte sunând dintr-o talangă. În zilele acelea bolovanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
știe nimeni taina; singură în întuneric să sufere, până ce se va bucura! Sta întunecată în colțul ei de pat; nici pe jupitor nu-l vedea cum se mișcă bocănind și mormăie amintindu-și de ceea ce-i spusese hahamul; nici glasul tărăgănat al maică-sii nu-l auzea; nu-i trebuia să audă, nici să vadă! Voia să fie singură. Iar după două zile domnul Ion Rusu, picherul, se întorcea tulburat de la treburile lui, de la cancelaria inginerului, cu cortelu-i uriaș și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
clipă se liniști; apoi se strânse cu genunchii la gură; și ca subt o lovitură de fulger se întinse și iar izbucni într-un țipăt de groază. Vecina de peste drum înțelese, și dădu năvală afară. Glasul i se auzi prelung, tărăgănat, în uliță, chemând. Femei ieșiră din casele scunde și o împresurară; sosi și Haia cu maică-sa; dar nu stătu mult; numai maică-sa rămase cu părul zbârlit, întrebând întruna, cu milă și cu curiozitate. Etel, baba harabagiului din colțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ușa. Oamenii își scoaseră îndată cușmele din cap. Cuconu Jorj Avrămeanu, tânăr și voinic, cu fața bună și veselă, arsă de soare, sta cu mânile în buzunările pantalonilor și-i privea. Zâmbea. —Ei, moș Nastase, vorbi el cu glasul puțin tărăgănat și răgușit: ce mai veste poveste? Dă, cucoane Jor, ce veste? până acu-i bine... —Așa? zise boierul cu veselie sunându-și cheile în buzunările pantalonilor; și ce vânt te mână într-acoace? Cum de-ai lăsat coșerele singure?... Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
aici îmi e continuu frică". Mințea? N-am insistat deoarece a intervenit Călugărul: "Ați auzit? Îi e frică. Dumnezeu să-l binecuvânteze. Amin". Domnul Andrei mi-a atras atenția să ascult ce cântece îngîna Călugărul când era beat. Erau melodii tărăgănate, în care te așteptai să fie invocat cerul, dar deodată descopereai, uimit, că fostul călugăr își amintea de o femeiușcă pe care o iubise. Când se trezea din beție, era cuprins de remușcări negre. Striga: Sînt un gunoi, Doamne, un
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]