423 matches
-
Imperiul Otoman cedează partea de nord-vest a Moldovei (ce avea sa fie cunoscută sub numele de Bucovina). Pe deasupra, intervenția în alegerea conducătorilor Moldovei a autorităților otomane a redus treptat independența voievodatului, care a trebuit să sufere și numeroase invazii turcești, tătărești și rusești. Dintre domnii care i-au urmat lui Ștefan cel Mare, Petru Rareș, Alexandru Lăpușneanu, Vasile Lupu și Dimitrie Cantemir. După ce, în 1775, partea de nord-vest a Moldovei (ce avea sa fie cunoscută sub numele de Bucovina) a fost
Istoria Moldovei () [Corola-website/Science/297920_a_299249]
-
Dunării, cu nemți veniți din Șvabia și din Würtemberg, cu Elvețieni din Valais (la Șaba), cu ruși și ucraineni desigur, în timp ce localități ca Frumoasa, Oblucița, Tighina, Ciubărciu, Zoreni, Cetatea Albă sau Codăești erau desemnate de preferință prin numirile lor turcești, tătărești sau rusești de Kagul, Izmail, Bender, Ciobruci, Staroselie, Akkerman sau Katorga. Mai la nord, colonizarea rusească, mai ales la orașe, nu a afectat prea mult satele, rămase compact moldovene, iar numirile au fost rusificate, dar nu schimbate (Orgheiov și Kișiniov
Istoria Moldovei () [Corola-website/Science/297920_a_299249]
-
, conform localnicilor din zona muscelului, era un localnic a cărui locuință era situată în zona cea mai înaltă a unui sat. Acesta, de fiecare dată când năvăleau hoardele tătărești, aprindea un foc de vreascuri anunânțându-i astfel pe săteni de primejdia ce îi așteaptă, oferindu-le astfel timpul necesar de a se retrage în munți. În urma unei incursiuni tătărești, este prins de către atacatori și ars de viu în focul cu ajutorul
Sâmedru () [Corola-website/Science/335436_a_336765]
-
înaltă a unui sat. Acesta, de fiecare dată când năvăleau hoardele tătărești, aprindea un foc de vreascuri anunânțându-i astfel pe săteni de primejdia ce îi așteaptă, oferindu-le astfel timpul necesar de a se retrage în munți. În urma unei incursiuni tătărești, este prins de către atacatori și ars de viu în focul cu ajutorul căruia își anunțase sătenii. Există și astăzi obiceiul în zona muscelului,ca în a doua parte a lunii octombrie, tinerii să se strângă în jurul unui foc mare de lumne
Sâmedru () [Corola-website/Science/335436_a_336765]
-
și [[Skolt Sami]]. Limba romani finlandeză este vorbită de circa 5.000-6.000 de persoane care vorbesc însă și finlandeza Finnish. Limbajul finlandez al semnelor este utilizat de 4.000-5.000 de persoane. Limba tătară este vorbită de o minoritate tătărească de circa 800 de persoane care s-au mutat în Finlanda în special în timpul dominației rusești între anii 1870 și 1920. Drepturile minorităților (în special [[sami]], [[Finlandezi de limbă suedeză|finlandezii vorbitori de suedeză]] și [[romi]]i) sunt protejate de
Finlanda () [Corola-website/Science/296867_a_298196]
-
În ea se spune că Ioan Vodă cel Cumplit întărește preotului Toader din Lapușna o jumătate din satul Costești, partea de sus cu heleșteul și moara în Botna, cumpărată de la Tudosia, fata Anușcăi, nepoata lui Drăgan Armaș, cu 800 zloți tătărești. Cu timpul satul Costești și-a lărgit hotarele și au apărut noi denumiri de mahalale. Din cele relatate mai sus Costache Răzeșul a fost acela care și-a durat prima casă în sat, el și-a ridicat-o într-o
Costești, Ialoveni () [Corola-website/Science/305685_a_307014]
-
Hunedoarei. În ziua de 4 noiembrie 1784, cete de țărani ard castelul baronului Anton Iosika din Brănișca pe valea Mureșului, iar în cele 2 zile următoare țăranii distruseră și arseră toate curțile nobililor din comunele Sulighet, Bretea, Ilia, Sârbi, GuraSada, Tătărești, Leșnic, Dobra, Roșcani, Geoagiu de Jos etc. O mulțime de nobili și preoți unguri fură executați și pe aici. Țăranii veniți din Zarand îi pun în mișcare și pe iobagii de pe Valea Streiului și din Țara Hațegului, unde deasemenea mulțimea
Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan () [Corola-website/Science/304013_a_305342]
-
majoritate în orașul Visaginas (52%). Aproximativ 3.000 de romi trăiesc în Lituania, mai ales în Vilnius, Kaunas și Panevėžys; organizațiile lor fiind susținute de Departamentul pentru Emigrație și Minorități Naționale. Timp de secole, a existat și o mică comunitate tătărească care a înflorit în Lituania. Limba oficială este limba lituaniană. Alte limbi, cum ar fi rusa, poloneza, belarusa și ucraineana, sunt vorbite în orașele mai mari, precum și pe teritoriul și . Idiș este vorbită de membrii de micile rămase în Lituania
Lituania () [Corola-website/Science/296909_a_298238]
-
Tomarov, Hotinean și a toată stăpânirea Ucrainei”". Mitropoliții din această perioadă desfășoară o intensă activitate de ctitorire de noi biserici în cuprinsul Mitropoliei. Daniil ctitorește la 1765 (1763) biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din Căușeni, centru administrativ al Hanatului Tătăresc din Bugeac la acea vreme. Tot pe timpul păstoririi sale s-au construit și s-au sfințit alte șase biserici, și anume: în 1761, biserica cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" din satul Molovata, în 1768 biserica cu hramul "Sfinților Arhangheli Mihail
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
Ismail, Chilia, asupra celor de la Nistru, adică Cetatea Albă, Tighina sau Benderul, inclusiv Căușanii si Hotinul, asupra celor din Dobrogea și de pe malul stâng al Nistrului, precum și asupra celor din întreaga regiune de la răsărit de acest fluviu, formând Ucraina hanului tătăresc, deci și dincolo de Bug." Lucrările ulterioare au preluat ideea lui Constantin C. Giurescu, pe care îl citează ca sursă, astfel încât în prezent există o cvasiunanimitate că jurisdicția Mitropoliei Proilaviei s-a întins și asupra raialelor Giurgiu, Turnu și Orșova, deși
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
devotate. Astfel, către sfârșitul sec. XVIII, hotarele moșiei erau deja bine conturate, fiind aproximativ asemănătoare cu cele de astăzi. Spre sfârșitul sec XVIII - începutul sec. XIX, spațiul dintre Prut și Nistru a devenit teatrul operațiunilor militare din cadrul războaielor ruso-austro-turce, năvălililor tătărești, acest fapt fiind o povară grea pe umerii localnicilor. În pofida vitregiilor timpului, ciocâltenenii continuau să se ocupe cu prelucrarea pământului și creșterea animalelor, ocupații ce le-au moștenit din moși strămoși, visând la o viață mai bună și la un
Ciocîlteni, Orhei () [Corola-website/Science/305194_a_306523]
-
fost ridicată la începutul anilor 70 ai secolului XX. După Zamfir Arbore - "Dicționarul geografic al Basarabiei" (București, 1904), satul Sadâc din fostul județ Ismail, „așezat pe ambele maluri ale rîului Ialpuh”, a fost ”întemeiat în 1806, pe seliștea unui sat tătăresc”. Un izvor de mai încoace-"Enciclopedia sovietică moldovenească, vol.VI" (Chișinău, 1976) conține aceeași datare, ca și, ca și în lucrarea lui Zamfir Arbore, subliniindu-se în această privință: ”Menționat documentar în 1806”. Într-un „Tablou "cuprinzînd" date referitoare la
Sadîc, Cantemir () [Corola-website/Science/305147_a_306476]
-
că toponimul Sadâc, „corespunde antroponimului de origine turco-tătară "Sadâc"”. Savantul propune în continuare să se compare cuvintele turco-tătărești" sadâc", "sadic", precum și cuvîntul turcic "sadik", cu sensul de „credincios, sincer, cinstit”. Astfel denumirea satului provine de la numele unei căpetenii a hoardei tătărești. Conform opiniei cercetătorului Ion Dron, căruia autorul acestor rînduri i-a adresat rugămintea să și-o expună în acest sens, denumirea localității Sadâc are la origine antroponimul de proviniență arabă, "Sadâc", purtat (în Bugeac) de o căpetenie a unei subdivziuni
Sadîc, Cantemir () [Corola-website/Science/305147_a_306476]
-
erau aduse de caravane până în Orientul Apropiat, urcate în vasele orașelor italiene și duse la țărmurile Mării Negre și la Lemberg, unde erau schimbate cu mărfuri germane care interesau orașele italiene. Dacă în răstimpuri traseul a fost parcurs și pe drumul tătăresc, odată cu consolidarea autorității statale a Moldovei, drumul a trecut din nordul țării spre Cetatea Albă și Chilia. În schimb, drumul ce străbătea Țara Românească trecea prin pasurile Turnu Roșu și Bran, și se termina în Brăila, Cetatea de Floci și
Dualismul politic românesc () [Corola-website/Science/335325_a_336654]
-
20 de galere sub conducerea amiralului Carlo Lomellino. Acesta, în fruntea a 6000 luptători, a reușit să recupereze la 4 iunie 1434 Cembalo din mâinile grecilor. Dupa ce au distrus unicul port al grecilor Kalamita, genovezii au pornit împotriva capitalei tătărești crimeene Solghat (Eski Kârâm sau Staraia Krim), pe drumul dintre Caffa și Solghat, în iulie 1434 trupele sale au fost surprinse și înfrânte de cei 15,000 oșteni ai lui Hadji Ghirai, iviți din pădure... Hadji Ghirai a asediat apoi
Hadji Ghirai I () [Corola-website/Science/326895_a_328224]
-
binecredincios și binecinstitor și de Hristos iubitor și autocrat, Io Mircea mare voievod și domn din mila lui Dumnezeu și cu darul lui Dumnezeu, stăpânind și domnind peste toată Țara Ungrovlahiei și a părților de peste munți, încă și către părțile tătărești și Amlașului și Făgărașului herțeg și domnitor al Banatului Severinului și pe amândouă părțile pe toată Podunavia, încă până la marea cea mare și stăpânitor al cetății Dârstorului”." Mircea este și domn al Banatului Severinului (din 1388/9). Într-un document
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
țării Moldovei cu Țara Românească după vechile limite și datine [...] statornicite de Ștefan I al Moldovei și Vlad Transalpinul și apoi [...] conform privilegiilor încheiate de ambe părți de voievozii Alexandru și Mircea”". Cum Mircea și-a întins stăpânirea către părțile tătărești abia în 1404, istoricul concluzionează că granița dintre Moldova și Țara Românească în vremea domnitorului muntean a rămas aceeași: pe Milcov. După 1404 Mircea își extinde stăpânirea și la nordul gurilor Dunării, cuprinzând cetatea Licostomo. În lumina ultimelor cercetări, nu
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
perdele forestiere de protecție Bălți” pe un teren de 15 ha și constituit din 13 perdele forestiere de stejar pedunculat ("Quercus robur"), în care se găsesc și alte specii: paltinul de munte ("Acer pseudoplatanus"), paltinul de câmp ("Acer platanoides"), arțarul tătăresc ("Acer tataricum"), salcâmul ("Robinia pseudacacia") și arțarul american ("Acer negundo"). Etajul arbuștilor este reprezentat de caragana moale ("Caragana mollis"), lemnul câinesc ("Ligustrum vulgare"), sângerul ("Swida sanguinea"), soc ("Sambucus nigra"), măceș ("Rosa canina"), păducelul ("Crataegus monogyna"), porumbrelul ("Prunus spinosa") ș.a. În
Geografia municipiului Bălți () [Corola-website/Science/328473_a_329802]
-
de Veit Stoss. Din turnul principal al bisericii, la ore fixe, sună un semnal de goarnă ("hejnał mariacki"). Melodia, care în vechime anunța deschiderea și închiderea porților orașului, se oprește brusc la mijloc. Conform legendei, ea era cântată în timpul invaziei tătărești din secolul al XIII-lea de către un străjer pentru a avertiza cetățenii de un atac. Străjerul a fost ucis de un arcaș tătar în timp ce cânta, melodia întrerupându-se la momentul morții lui. Legenda a fost relatată și într-o carte
Cracovia () [Corola-website/Science/297942_a_299271]
-
cuprinsul căreia sunt conservate elemente floristice specifice zonei de silvostepă. . Flora are în componență arbori și arbusti cu specii de: stejar pufos ("Quercus pubescens"), stejar brumăriu ("Quercus pedunculiflora"), gorun ("Quercus petraea, Quercus dalechampii"), stejar ("Quercus virgiliana"), gârniță ("Quercus frainetto"), arțar tătăresc ("Acer tataricum"), mojdrean ("Fraxinus ornus"), migdal pitic ("Amygdalus nana"), scoruș ("Sorbus domestica"), dârmoz ("Viburnum lantana"). Rezervația adăpostește și conservă un habitat natural de tip "Vegetație forestieră ponto-sarmatică, cu stejar pufos". La nivelul ierburilor vegetează mai multe rarități floristice cu elemente
Pădurea Bădeana () [Corola-website/Science/325907_a_327236]
-
Dobrogea pentru a porni spre Roma, pe care o jefuiesc. În anul 970, Țarul Rusiei kievene Sviatoslav I își stabilește tabăra, numită Pereiaslavăț, nu departe de aici, dar este alungat anul următor de către greci. După câteva decenii petrecute în stăpânirea tătărească, dobrogeană, apoi munteană, Imperiul Otoman pune mâna pe regiune în 1422. Denumirea de "Argamos" sau "Argamum" este atunci înlocuită cu cea de "Sarîköy" (Sarichioi) care înseamnă "sat galben". În decursul perioadei otomane, populației băștinașe de ""Dicieni"" (Românii Dobrogeni) i se
Sarichioi, Tulcea () [Corola-website/Science/324444_a_325773]
-
din Vlaici/Peisaj cu dealuri", "Peisaj/Peisaj panoramic", "Peisaj dobrogean/Peisaj citadin oriental". Lucian Grigorescu (1894 - 1965) a pictat "Case în port (Martignes)" (1931-1933) Iosif Iser (1881 - 1958) a pictat "Două spaniole" (tehnici combinate), și numeroase scene din Dobrogea: "Case tătărești/ Compoziție cu case", "Turci la cafenea/Interior cu personaje", "Curse de cai în Dobrogea / Scenă de gen în peisaj", "Peisaj dobrogean/Peisaj oriental". Gheorghe Petrașcu (1872 - 1949) a pictat " Natură statică cu mere",(1931) Ștefan Popescu (1872 - 1948 a pictat
Acuarela în România () [Corola-website/Science/333216_a_334545]
-
Adjud, la familia primului băiat care m-a furat, apoi la al doilea, la mătușa mea în Bragadiru, apoi în apartamentul de protocol Marriott, apoi la Roșu, apoi cu Marian la garsonieră, în Nicolae Grigorescu, apoi la mama lui, la Tătărești, de acolo la Macarale, de la Macarale la Piața Muncii, de la Muncii la Cățelu, de la Cățelu la Dragomirești, în primele două cămine și apoi la casă, în curtea liceului, înapoi în București în zona Tricodava, apoi Moghioroș, apoi pe Livezilor, apoi
„Am 36 de ani și am stat în 23 de chirii” () [Corola-website/Science/296001_a_297330]
-
la ai mei, după care m-am mutat cu Marian, într-o garsonieră la Nicolae Grigorescu în București, despre care spunea că e a lui, dar de fapt nu era a lui, ci a mamei lui. Adjud - București - Nicolae Grigorescu - Tătăreștii de sus Teleorman - Adjud - București Acolo, la garsonieră, a fost destul de ciudat și aiurea. Într-o garsonieră stăteau frații lui, Florin, Petrică, Adrian, și eu gravidă. Eu dormeam în pat cu el, restul pe jos și a fost destul de nașpa
„Am 36 de ani și am stat în 23 de chirii” () [Corola-website/Science/296001_a_297330]
-
gravidă. Eu dormeam în pat cu el, restul pe jos și a fost destul de nașpa, știi, două luni am mers așa. Am făcut cununia civilă, după care a luat el decizia să mă duc la țară la mă-sa în Tătărești și am stat până când am făcut șase luni, cam o lună jumate. Mamă, aveam niște dureri și îmi era așa rău. Într-o noapte eram plină de sânge, am bătut la ei la ușă, dar nu a răspuns nimeni, dormeam
„Am 36 de ani și am stat în 23 de chirii” () [Corola-website/Science/296001_a_297330]