245 matches
-
început, asumarea unui eșec anunțat. Strategii d-lui Iliescu au optat pentru sacrificarea unui onest membru al "partidului", d-l Cristian Diaconescu, transformat într-o țintă falsă, ba chiar "adormitoare" pentru concurent. în același timp, adevăratul candidat, emulul total al "tătucului" Iliescu, a fost "obligat" să candideze "independent", suportând și o mediatică (și extrem de mediatizată!) operație de "martirizare" prin refuzarea de către Biroul Electoral Municipal pentru vicii de formă, a candidaturii sale. D-l Oprescu s-a transformat peste noapte într-un
O bătălie hotărâtoare by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/8437_a_9762]
-
este o certitudine. Comportamentul său la catedră, duritatea sa și alte anecdote de felul acesta nu ar fi fost de ajuns pentru condiția de personaj. Zaciu este printre cei care au incriminat plagiatul lui Eugen Barbu, o lovitură incredibilă aplicată "tătucului" Săptămînii. Bineînțeles că după aceea revista cu pricina a avut grijă să-i dedice atacuri dintre cele mai dure. Celălalt personaj al lui Zaciu este cel din Jurnal, parcă mai puțin autentic și mai puțin credibil decît cel impus de
Mircea Zaciu, între jurnal și dicționar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15292_a_16617]
-
nu văd răzoare./ Frunză verde și una,/ Bine-mi place a lucra/ Pământu tot o tarla..." Adevăratele sentimente ale țăranilor față de "gospodărie" (gospodăria colectivă), față de "pământu tot o tarla" etc. reies din adevăratul folclor, creat - clandestin - în timpul comunismului: " Du-te, tătucă,-nainte/ Și-i fă loc la președinte/ Și-i sapă groapa-n pătrat/ Să încapă toți din Sfat/ Că-am avut zece hectare/ Și ne-o dat treizeci de are./ O, da' n-ai avut lădoi feștit,/ Cu ziar te-
Folclor din timpul comunismului și nu numai... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/14853_a_16178]
-
liber: o societate pe drojdie, un mental colectiv deprimant, o viermuială umană fugind de responsabilitate ca dracul de tămâie. Frica românului de a-și lua soarta în mâini se traduce în votul pentru partidele populiste, dominate de figura simbolică a tătucului — fie el zâmbitor (Ion Iliescu), fie, vorba lui Dick Morris, nuts (Vadim Tudor). Tânjim după tați ca după paradisul pierdut. Să ni se dea! —acest slogan al milogilor stă, la loc de cinste, alături de sonde și snopii de spice, pe
Vulcanul putred by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13129_a_14454]
-
de faptul că îi era dată după atâta vreme. Dumnezeu...! repetă Filip, de parcă simpla rostire a acestui cuvânt ar fi fost suficientă să ordoneze lucrurile. Ce-l mai amesteci și pe el în haznaua asta?! ți-ai adus aminte de TĂTUCA? Te simți probabil ros de îndoieli, de chemi în ajutor numele Domnului. Știam că-i porți moaștele în raniță; știam că le ții ca pe o rezervă sacră și intangibilă și că ai să le scoți doar în caz de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
acasă. O aștepta țâncul. Îi era dor de el, îi era dor de pământul pe care îl diviniza și îl respecta. Suferea, fără să fie văzută, după bătătura ei din colțul uitat de lume, dar binecuvântat de Dumnezeu. După moartea tătucăi, o vreme țâncul pământului nu s-a arătat. Mămaia îl căuta și-l striga pe ogoare. Brusc, țâncul avea un nume. Nedeslușit de noi, dar înțeles de mămaia care îl striga tăcută și cu lacrimi uscate pe față. Credeam că
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
erau bine înfundați în paie, iar din poiată nu se auzea nici un zgomot. Liniștea îi amorțise trupul. Se întinse în pat. O cuprinse visul și o purta în brațele sale. - Savetă, da’ tu vrei să te măriți? - Apoi de, tătucă, știu și eu? Mata ce spui? - ...să nu cauți după avere, să muncești să o faci și să stai cu dragostea în casă. Ce să zic, draga tatii, mamă-ta ar știi mai bine. Badea Gheorghe se ridică din pat
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
deși extrem de limpede în expresia directă, cuvântarea a fost plină de subînțelesuri. Nu știu dacă, prea ocupați să răspundă la celulare și incapabili să-și depășească resentimentele de "stângiști" ce văd în Occident doar ceea ce i-au învățat să vadă tătucii Marx, Engels, Lenin, Stalin și Ceaușescu, parlamentarii noștri au descifrat semnificația de dincolo de cuvinte. Ar fi o crimă de neiertat să nu facă efortul minin al decodării acestor semnale. Dinamic, energic, ambițios, dl Blair și-a propus să joace un
Parteneriatul pentru Albion by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17904_a_19229]
-
și asta i se părea Katarinei o nedreptate și o trădare. Că doar nu măscăriciul chelios câștigase marele război, el, care se-mpăuna acum cu meritele uriașului de dinainte. Uitase, pesemne, cum dansa pe masă (așa se zvonea) la petrecerile tătucului... Katarina avea trei frați mai mari, ca brazii, toți pădurari, toți cu cicatrice adânci de la-ntîlniri cu urși sau cu oameni. Și ea se ivise pe lume mare și voinică, fusese mai năltuță decât mai toate fetele până pe la șapte
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Churchill, cît și pe american, zice Curistul. Nu dăduseră cam de multișor cu mucii-n fasole capitaliștii, nu-i așa Părințele? întreabă Roja. Deși chipurile ieșiți învingători din război, erau mai sterili decît niște eunuci, au stat cu toții smirnă în fața Tătucului. Așa e, cugetă Părințelul, gîndindu-se la Zidul Berlinului, la Tito, Franco și Salazar. Cine a știut să cadă în picioare a căzut în picioare, cine s-a tras pe cur a suferit consecințele, adaugă Roja, dacă tot e la modă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
uniformei este băgată sub centiron. Brațul rămase ca amintire la Oarba de Mureș, sfârtecat de un glonț dum-dum. Tot în picioare, dar în fața biroului, ofițerul de legătură sovietic, căpitanul Licavkin Alioșa. Scund, slab, cu mustață neagră, asemănătoare cu cea a "tătucului tuturor popoarelor", ce accentuează paloarea obrajilor. Bretonul scurt marchează distinct fruntea albă acoperită cu ridurile fine caracteristice vârstei de 30 ani. Poartă un veston de culoarea ierbii ofilite și pantalon în aceeași nuanță, largi până la genunchi unde se îngustează și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de adresă o mai întrebă și pe ea dacă aceea era casa în care locuiau Bojincă Gheorghe și Bojincă Margareta. Da, aiasta-i casa, răspunse fetița, apoi ochii ei se umplură de spaimă. Crăița o privi nedumerită. Iară o făcut tătuca o prostie și l-a aresta! Ochii fetiței se umpluseră de lacrimi. Abia acum înțelese Crăița... și rămase fără replică, cu gura căscată. Fata acesta desculță, murdară, era sora ei! Nu, nu era pregătită pentru așa ceva. Totuși, nu o putea
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
de asta, Camelia nu pierduse ocazia să se laude din nou, însă Bart primi vestea cu prudență și rezervă. Din fericire pentru el, care nu avusese niciodată simpatii politice înspre formațiunea fondată în niște împrejurări așa de furtunoase, zvonul cu tătuca în postură de naș avea sa fie dezmințit chiar de tatăl socru, care a ținut să facă precizarea memorabilă că nu de părintele patriei era vorba, ci de tovarășul Bebe Nicolicea, părintele unei prietene de la televiziune de-a Cameliei și
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
pe alb, așa cum îți trimit eu pe Messenger câte o invitație la ciorbă: „Dragă Anastas, împrumută-mi, te rog, 200 de ruble până la primul salariu“. Semnat: „Koba“. Când am citit chestia asta, m-am minunat și am zis: până și tătuca Stalin a înțeles care este soarta funcționarului și a suferit. Îți dai seama ce chinuitor trebuie să fi fost pentru el să stea la fiecare ședință de partid și să-i vadă fața de armean a lui Mikoyan, el, giorgian
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
undeva prin istorie că ar fi dansat în restaurant cu țigănci cu fuste înflorate. Nu s-ar fi potrivit nici cu ideologia lui, nu? Geamănul lui de stânga din acea epocă, secretarul general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, adică tătuca Iosif Visarionovici Stalin, nu s-a dovedit nici el un mare petrecăreț. Singura lui distracție pare să fi fost cea de a se juca din când în când cu viața oamenilor. Altfel, era un om foarte serios. Și era, într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
dosul minții (nu al inimii) pare că-mi șușotește cum că nu se poate fără așa ceva: "tu ce-ai vrea, pasionalule, neraționalule, antiiluministule: ca scena politică să fie dominată de indivizi morali de felul lui tata Zelea Codreanu, de felul tătucului Stalin, al uncheșului Miloșevici, a altora care s-au dedicat trup și suflet nației. Adu-ți aminte, purule, cât de adânc și definitiv și-a dedicat tovarășul Nicolae Ceaușescu viața și activitatea patriei și partidului, în vreme ce tu, așijderi, pe la pionieri
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
iau la trei-păzește vreun grup de muncitori de pe vreun șantier. Dar 17 ani de democrație se pare că ne sunt încă insuficienți. Cu un mental distorsionat de legendele cu Țepeș sau Cuza și obișnuiți vreme de jumătate de secol cu tătuci comuniști în fața cărora nu se crâcnește, românii acceptă cu seninătate să fie umiliți. Și, ca și cum asta n-ar fi de-ajuns, numeroși suporteri de pe margine, fie ei și intelectuali cu față europeană, aplaudă această situație, fără să-și dea seama
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
e! - zise uimit Metodiu. Da’ de unde știi? — Păi și eu sunt din Hârlău! - răspunse voinicul. — A cui ești din Hârlău? — A Glanetașului. — A Glanetașului? Ăla care și-a vândut salcâmu’? — Ăla, preacuvioase! Da’ matale de unde știi? L-ai cunoscut pe tătuca? — De cunoscut nu l-am cunoscut, da’-mi povestea mama, că-mi era bunic de tată. — Păi cum îi zicea mamei dumitale? — Cum să-i zică? Vitoria! — Cum Vitoria?! Vitoria a fost soția lui tata! — Păi cum îl chema pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nu vedea deloc, așa încât toiegelul îl încredința nu numai că fata n-a plecat de lângă el după vreun căpitan de steaguri, dar că îl și îndreaptă pe cale trebuincioasă. După ce intră în marea sală, vel-logofătul Samoilă șovăi o clipă. — Tot înainte, tătucă! - șopti fata care nu era frumoasă, dar era foarte senzuală în rochia superbă de calemcheriu cu taclit vărgat. Vel-logofătul Samoilă porni vioi și se opri exact în fața lui Vodă. — Deși nu te văd și nu te voi vedea în veci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sus? Nu zic, e bine să fie Domnul democrat, dar pentru a fi liniște în ceruri și pe pământ e bine să fie mai democrat decât toți și să-i pună să cânte. Episodul 112 PROPUNEREA LUI VASEA — Prea cuvioase tătucă - zise atunci Vasea către Metodiu - se vede treaba că domnia-ta n-ai umblat degeaba prin școli. Mult e dulce și frumoasă limba ce-o vorbești și dacă nu ne-ar aștepta afară caii, eu și tovarășii mei am tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Și n-ar fi el ceea ce este dacă, Înainte de a te bate-n cuie de gard, nu ți-ar cere iertare, povestindu-ți ce anume are să-ți facă (silit, blestemat, destinat) - el, bunicul și chiar unchiul lui Mesia: Iaaaartă-mă suflețel, tătucă, frate al meu, sunt un ticălos, un porc de câine, un vierme, un adevărat rus -ia vinavaaaaat!»... - Nu crezi că am ajuns la Dostoievski? - Am trecut și pe la Tolstoi, bătrânul..., mustăcește tata. - Nu crezi că e timpul să ne Întoarcem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
hazaikă... Și, după ce se-ntâmplă să-l bați pe dușmanul nostru, Turcul, pe mine mă vămuiești? De la mine, aliat, prieten iei pradă de război? Mie-mi iei jumătate de țară, nerușinatule, porcule de câine...? - Simțită... interpelare. Ce răspunde Ivan? - Ivan? «Tătucă, frățioare, prieten scump, alinare a sufletului meu zbuciumat și viscolit - dar cum rostești tu asemenea vorbe grele, nu-ți crapă obrazul de rușine, că, uite: mie a Început să-mi sângere inima de durere...Vrasăzică eu mă străduiesc, În numele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
1878 când, ca mulțumită pentru ajutorul nostru dincolo de Dunăre - spun: ajutor, pentru că ei l-au cerut - ne-au ciupit județele din Sudul Basarabiei, cele recăpătate după Războiul Crimeii. Ce răspundeau ei, când erau acuzați de răpire, de furt? - Ei, ce... «Tătucă, suflețel, frățioare...» «cum adică, noi vă dăruim independența, vă dăm pe deasupra Dobrogea - și voi, nerecunoscătorilor, ziceți că v-am furat câteva județe pârlite din sudul Bessarabiei? Dacă vi le-am luat cu Împrumut v-am dat, În schimb, Dobrogea!» - În-schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
scurt timp) dacă avea 5 000 kilometri pătrați, Însă tu, Ivane-Hoțomane, ai tăiat Moldova pe nord-sud, pe albia unui râu interior, Prutul, ai botezat aproape 50 000 kilometri: Bessarabia! Cum? De ce?» - La care ce răspunde Ivan-Pravoslovan? - Cum, pravoslovan? Minciunovan! Zice: «Tătucă, frățioare, suflețel! Nu-i adevărat că numele ținutului ar veni de la un Basarab de-al vostru - de care, dacă n-am auzit eu, nici n-a fost... Să-ți spun eu, pravda mea, rusească, să-ți dezvălui de unde vine numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
acasă. Deci trebuie să continui comprimând încă și mai mult. Grupul nostru funcționa ca o mică comunitate care ducea o viață dacă nu confortabilă, aș putea spune că aproape normală. Când, în martie 1953, a ajuns la noi vestea morții "tătucului" Stalin, bucuria că ziua eliberării dintr-o detenție nedreaptă a sosit ne-a copleșit. Poate nu am luat seama că ne bucuram prea mult, nerealizând că Stalin murise, dar comunismul trăia. Poate că bucuria noastră nu a trecut neobservată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]