309 matches
-
spînzurare! Pronunțase cuvîntul „prietenă“, se gîndi ea, Într-un mod anume, ca și cum ar fi spus: Desigur, noi două ne Înțelegem. De parcă ar fi vrut să spună, de fapt, Toți sîntem „prieteni”, noi, ăștia. Își trăsese mănușile pentru a scoate o tabacheră de argint din buzunar, și cînd o deschise, Helen Îi observă unghiile scurte, cu manichiură Îngrijită, și un mic inel cu pecete pe degetul mic al mîinii stîngi. Întinse tabachera. Helen clătină din cap refuzînd. Totuși, Julia făcu un pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
prieteni”, noi, ăștia. Își trăsese mănușile pentru a scoate o tabacheră de argint din buzunar, și cînd o deschise, Helen Îi observă unghiile scurte, cu manichiură Îngrijită, și un mic inel cu pecete pe degetul mic al mîinii stîngi. Întinse tabachera. Helen clătină din cap refuzînd. Totuși, Julia făcu un pas Înainte și, Împreună cu Ursula, Își apropie țigara de brichetă, pentru că o pală de vînt stingea Întruna flacăra. Vorbiră despre Detectivul din fotoliu și Radio Times, despre BBC și postul Ursulei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ceva. Reggie Începu să rîdă. A pardon, zise el, Înghiontind-o pe Viv. Ce zici de asta? Nu-i domn, e doamnă! Viv se Întoarse și o văzu pe Kay În haină și pantaloni. Își scotea o țigară dintr-o tabacheră și, cu un gest stilat și neglijent, o bătea ușor de capacul de argint Înainte de a o duce la buze. Ce naiba s-a Întîmplat? Întrebă Reggie uluit. Pentru că Viv strigase. Stomacul i se contractase, de parcă primise o lovitură. Își ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Atașamentul ei față de apartament era asemănător cu acela față de Helen - era locul ei secret, special, Îi aparținea. Controlă cafetiera să vadă dacă era caldă. Pe polița șemineului era o cutie de țigări, și asta o făcu să se gîndească la tabachera din buzunar. O scoase și Începu s-o umple. Imediat o auzi pe Helen ieșind din baie și Începînd să se Îmbrace. O strigă. Ce vrei să facem azi, Helen? Ce ți-ar plăcea ție să facem? Nu știu, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dispusă să zîmbească. Gura Îi era strînsă, aproape aspră și bîjbîia În jurul cercelului. Iar cînd Kay făcu un gest s-o ajute, se trase brusc. Kay renunță. Ce vînzoleală, Își zise ea, pentru nimic... Își scoase țigările și-i oferi tabachera. Helen clătină din cap. O luară din loc fără să se mai țină de braț, mergînd În tăcere. Reveniră pe poteca pe care ajunseseră acolo, fără să comenteze, traversară o alta și se Îndreptară spre sud. Își dădură seama după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
strigă doamna Potoțki. Bătrânul Piotr plecă urechea. — Aud? Bate cineva! - strigă doamna. — O fi laptele - spuse Piotr și se așeză încet, oftând, într-un fauteuil. — Ai dreptate - răspunse doamna Potoțki. Deși laptele trebuia să vină ieri. Bătrânul Piotr scoase o tabacheră, culese cu două degete un fir de mahorcă și se apucă să-și răsucească o țigară. — Anul ăsta parcă-i anul dracului - zise el meditativ. Ați văzut ceapa? S-a gălbenit toată. Cât despre roșii, ce să mai vorbim!... Vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
rămăsese pe chișcă, scoteam mațul, băteam vrana la loc. Urcam la lumină și la căldură, ținând brăcacea cu amândouă mâinile, „de subțiori”. - S’ trăiești, băi’țălu moș’lui... Moș Iacob așeza „țăharca di titiun” deja răsucită, dar neaprinsă, pe capacul tabacherei, pusă alături, pe truchină, lua brăcacea cu amândouă mâinile, o ridica, bea. Se oprea, plescăia din limbă - Îi era bun, jinișoru’. Aprindea țăharca, trăgea din ea, trăgea din brăcace. Îi știam măsura: un litru și jumătate; Moș Iacob avea altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cu această Întâmplare nefericită din vara anului 1928, numită „spectaculoasă“ În toate ziarele. Dora așteptă să termin cu scuzele, apoi se ridică și sugeră să ne Înțelegem asupra unei sume care să ne convină amândurora. Am privit-o uimit. Cu tabachera goală În mână, mai mult sau mai puțin conștientă, luase aceeași poziție ca femeia mitologică În roșu din reproducerea de pe peretele din spatele ei, care, la rândul ei, avea În mână o cutiuță misterioasă. Cântărind asemănările - cap Înclinat, mâini ținute orizontal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
degete tremurânde. Amestecul Îmbietor de parfum și miros de țigară m-a dus cu gândul la ce avea să se Întâmple după ce vizitatorul pleca. În câteva minute, Dora avea să aprindă una dintre țigările ei americane, să pună la loc tabachera În care le ținea și să prelungească dulcea agonie cu Încă ceva minute - fumând Într-unul din scaunele de lângă geam, picior peste picior, astfel Încât soarele care apunea să i se prelingă pe fluierul piciorului și pe pantoful din piele neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pregătită de un cofetar În somn. Dora scosese niște farfurioare și pahare de cristal. Lângă șervete erau niște lingurițe și un obiect de metal pe care nu-l puteam identifica, dar care părea o paletă pentru prăjituri. Pe masă era tabachera, iar pe podea, un scaun răsturnat. Habar n-am de ce am băgat tabachera În buzunar, știu doar că am ridicat scaunul pentru că tulbura impresia de ordine. Apoi m-am uitat În jur. Calmul, nu tre’ să-mi pierd calmul. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cristal. Lângă șervete erau niște lingurițe și un obiect de metal pe care nu-l puteam identifica, dar care părea o paletă pentru prăjituri. Pe masă era tabachera, iar pe podea, un scaun răsturnat. Habar n-am de ce am băgat tabachera În buzunar, știu doar că am ridicat scaunul pentru că tulbura impresia de ordine. Apoi m-am uitat În jur. Calmul, nu tre’ să-mi pierd calmul. M-am Întors pentru ultima dată În dormitor. Ceasornicul ticăia neîntrerupt - 7. 07, 7
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
trăgea. Gerhard? Georg? Poate Günther? Wickert aștepta calm să-mi revin. — Aseară? am Întrebat Într-un final, prefăcându-mă potrivit de distrat, cătându-mi țigările. Mi-am băgat mâinile În buzunarul de la sacoul care atârna de clanța ușii, am dat peste tabachera Dorei, apoi peste țigările mele Moslem. — S-a Întâmplat ceva? Înainte să mă așez, am pus tabachera pe un raft cu cărți. Domnule Knisch, putem să vă facem treaba mai ușoară... Mulțumesc, nu sunt fumător. Dar la fel de bine vă putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
prefăcându-mă potrivit de distrat, cătându-mi țigările. Mi-am băgat mâinile În buzunarul de la sacoul care atârna de clanța ușii, am dat peste tabachera Dorei, apoi peste țigările mele Moslem. — S-a Întâmplat ceva? Înainte să mă așez, am pus tabachera pe un raft cu cărți. Domnule Knisch, putem să vă facem treaba mai ușoară... Mulțumesc, nu sunt fumător. Dar la fel de bine vă putem pune bețe-n roată. Dar fiindcă sunteți o persoană inteligentă și eu nu am antene radio, vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Într-un magazin cu mărunțișuri cu o zi Înainte. — Pentru mine? Am dat din cap aprobator, fără să scot un cuvânt, studiind dintele ciobit al Dorei În timp ce aceasta Își deschidea cadoul. — Dar... se uită la mine. Ce-i asta? — O tabacheră. — Nu prea seamănă cu așa ceva. Sceptică, Întoarse obiectul pe toate părțile. Era de mărimea palmei ei și, din cauza argintului fals, arăta mai prețios decât era În realitate. Totuși, caseta era ciudată și am presupus că nu mai văzuse ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
e ce ne-am născut și alta e ce vrem să fim. Nu știam că Dora era atât de preocupată de problema sexuală și că Încerca să clarifice cum stau lucrurile cu „profesorii amorului“. Fără să-mi răspundă, pipăi după tabachera pe care o ținea În sertarul noptierei. După ce-și aprinse o țigară și Își strânse cordonul chimonoului, Dora se pieptănă În fața oglinzilor șifonierului. La final, scoțând firele de păr din perie, răspunse cu țigara tremurându-i Între buze: — Anton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
m-aș fi rugat, apoi deschideam larg ușile șifonierului. — În capul meu, gustul de rubarbă și lapte rece va fi Întotdeauna legat de bucuria pe care o simțeam la văzul comorilor ascunse. Dora răsuci cheița și scoase o țigară din tabacheră. Am aprins un chibrit, apoi dădu din cap: puteam să continui. La Început am probat doar rochii de seară, fiindcă Îmi plăcea felul confident În care foșneau. Dar hainele acestea erau de obicei prea mari și nu arătau niciodată ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
prin mulțime, am trecut Între un panou de publicitate și doi polițiști cu mustățile răsucite În sus și mâinile Încrușișate la spate. Apoi am intrat În gară. Pe o stradă lăturalnică din spatele ei, lângă chioșcul de mărunțișuri În care găsisem tabachera pentru Dora, se află un magazin pentru dame, care oferă Îmbrăcăminte și pantofi de mărimi mai mari, și nu doar pentru femei, și imediat după ea urmează frizeria lui Kretschmer. Ieșind pe partea opusă a gării, am zărit imediat frunza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
masa, am afișat un zâmbet mult mai crispat decât plănuisem. În mod ciudat, oglinda din spatele ei mă făcea să mă simt cumva stângaci. Presupun că ăsta e un nume. Deși nu l-am mai auzit până acum. Alegându-și din tabacheră o țigară americană, se aplecă Înspre chibritul pe care i-l Întindeam. Mulțumesc. Apoi, surprinzător de veselă, bătu peste spătarul de catifea. — Puteți sta aici dacă doriți, domnule Knisch. Dacă vă deranjează oglinda, desigur. După ce ne-am schimbat locurile, Dora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și creioanele; chiar și calul de lemn al Dorei, stând stoic pe noptieră, avea o anumită valoare sentimentală pentru mine. Și Încă ceva, mi-am dat seama dintr-o dată. M-am repezit la bibliotecă și imediat am vârât În buzunar tabachera de la Dora. Chiar dacă era Încuiat, fiind astfel inutilizabil, amintirile pe care le conținea erau prea intime ca să vreau să le Împărtășesc cu ei. În ceea ce privește restul lucrurilor mele, poliția n-are decât să facă ce-o vrea cu ele. Pieplack Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dintre epavele plutitoare, ca ale unui vapor scufundat, mai apărea câte-o bucată a ceva ce fusese cândva rama unui pat sau o bibliotecă. Salteaua mea era tăiată și acum se sprijinea de perete cu interiorul expus În mod obscen. Tabachera Dorei era Îngropată adânc În părul de cal. Cele două taburete fuseseră reduse la lemne de foc. Rămășițele pernei pluteau În aer, ca o versiune de vară a unei ninsori. Grilajul de metal al sobei cu faianță fusese smuls și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
lustrul elegant al pielii uscate, dar când am despachetat-o acasă, mi s-a părut mult prea mică pentru toate lucrurile care mă gândeam că trebuie să Încapă În ea. Meditând la mai multe variante, am decis să renunț la tabachera Dorei. Deși era Încuiat și astfel inutil, servea drept rechizită a secretoșeniei feminine la care aspiram. În schimb, am hotărât că de rimel și de peria de păr chiar pot să mă lipsesc. Dar când am văzut că degeaba le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
te uitai atent la el nici nu-ți mai aminteai de cîți inși omorîse. O veselie ciudată și lipsită de orice responsabilitate se năștea în cercuri din ce în ce mai largi de cititori ai ziarelor, ieșiseră glume, cîțiva comersanți vindeau pălării "Cocoș" ori tabachere care pocneau ca un pistol, la restaurantele înșirate pe Moșilor se servea "plachie Cocoș" ori "mititei ca la Cocoș" în care se vîra usturoi din belșug, asta numai pentru că un reporter mai isteț inventase ori simțise de-a dreptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
unde? Unde să lovească sigur, să nu greșească? Dacă greșește, celălalt va reuși să-și scoată arma, iar cu un cuțit împotriva carabinei... În piept? Își închipui vîrful alunecînd pe un nasture de metal, pe o decorație, împiedicîndu-se într-o tabacheră, un portțigaret, se văzuseră atîtea cazuri în război, chiar glontele nu trece întotdeauna. Și oare va avea îndeajunsă putere? Va ști să împingă cu atîta forță încît... A simțit atunci cum încordarea mușchilor este pe punctul de a deveni paralizia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ei o odaie cu trei copii. Lucrează la Depozitul sanitar, încarcă, descarcă... "Găsim noi", zice. Mi-a plăcut de el că nu pălăvrăgea... Sta, așa, pe gânduri și bea tutun, îi plăcea să-și răsucească încet foița și să trosnească tabachera. Mă așteptam să mă cheme la el, cum auzisem că se întîmplă și știam că trebuie să mă feresc. Nu m-a chemat, m-a dus la Obor, să-mi arate tiribombele și am intrat și într-o baracă, cu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
părul zburlit. Lui Culi îi place să-l strige: Bezarbarză! Numai după asemenea nume se cunoaște că are să fie om strașnic. Culi nu știa că asemenea nume e de pe vremea lui Decebal-Crai. Pe întuneric, și-a scos o țigară din tabachere și a aprins un lemnuș. A văzut cum stau vacile și juncile pe așternutul lor, rumegând. Calul era în picioare; a întors capul și a făcut: Hn-hn! A tras ușa după el și a strâns-o în clanță; s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]