437 matches
-
datină (54); prost (41); obișnuință (27); tic (19); tradiții (15); rutină (14); străvechi (12); ritual (12); viciu (11); cutumă (10); nărav (10); bun (8); strămoșesc (8); Crăciun (7); deprindere (7); sărbătoare (7); frumos (6); monotonie (6); rit (6); sat (6); tabiet (6); cafea (5); costum (5); hobby (5); mereu (5); rău (5); vechi (5); colinde (4); datini (4); des (4); fumat (4); obișnuit (4); repetiție (4); zilnic (4); dans (3); Paște (3); strămoși (3); țară (3); urît (3); același (2); Anul
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
acasă. Hamacul reveriei vă e la-ndemână / Chemați funigeii amintirilor la banchet / Ca surâsul logodnicelor de optsprezece ani” (Peisaj clătinat). În schimb, prozopoemele lasă loc, în fluxul oniric, umorului negru și sarcasmului. Câteva colaje din 1942, intitulate Atentat la bunele tabieturi, amintesc de absurdul straniu al lui Max Ernst. P., care pledase pentru neînregimentarea politică a suprarealiștilor, ajunge, după anii de privațiuni și tăcere din timpul celui de-al doilea război mondial, să militeze, cu apel la limbajul proletcultist al epocii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288647_a_289976]
-
București, 1933; Călătorie cu funicularul, cu un portret de M.H. Maxy, București, 1934; Sadismul adevărului, cu ilustrații de Victor Brauner, Marcel Iancu ș.a., București, 1936; Iarba fiarelor, București, 1937; Vladimir, București, 1937; Munții noaptea neliniștea, București, 1940; Atentat la bunele tabieturi, București, 1942; Pentru libertate, București, 1945; Plecări fără ancoră, București, 1946; Erată la... „Introducere în modernism” de Dinu Stegărescu, București, 1947; Poeme fără de imaginație, cu desene de Florica Cordescu și Ligia Macovei, București, 1947; Tâlbâc, Tureatcă & Co, cu desene de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288647_a_289976]
-
se reflectă", în ultimă instanță, realul), impunînd, în teoria critică, ideea că acela care relatează povestea nu este identic cu acela care o scrie. Mai mult, povestitorul ca și scriitorul are autonomie intelectuală și morală . E o ființă vie, cu tabieturi, interese și limitări. Povestea lui nu poate fi, în consecință, "adevărată" ori "completă", dar personalitatea sa, crede James, merită tot interesul. Capodopere jamesiene precum Daisy Miller/Daisy Miller, The Pupil/Elevul, The Spoils of Poynton/Comorile din Poynton sau The
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
practicii scrisului, primează intențiile estetice și etice" (p. LXXI). Dar ce alte intenții ar fi putut prima? Variantele reproduse de alții au demonstrat altceva? Antologică e următoarea frază de Gâgă: "Scrisul în activitatea intelectuală a lui Liviu Rebreanu devenise un tabiet/ritual, transformându-l în meserie și ajungând la operă voluminoasă și celebră: el a scris zilnic pentru că a avut ceva de spus". Ce încredere poți avea în spiritul critic al unui editor care meditează în acest fel despre Rebreanu?: "A
O improvizație by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12448_a_13773]
-
abisalitatea), autorul o implică într-o mișcare reconstitutivă. Lumea aurorală pierdută - lume naturală a sufletului însingurat - e înlocuită de una artificială, în care arhetipurile cosmice coabitează, în duhul, poeziei moderne, cu tablourile civilizației, cu cele ale industriei, ale conviețuirii și tabieturilor colective, laolaltă trecute prin "mașină de tocat" a metaforizării. Dacă spațiul interior al copilăriei era, după cum am văzut, un spațiu al libertății, al divinei libertăți, nu mai puțin "poemul sintetic" ilustrează o tentativă a spiritului actual de a-si conserva
Un basm pentru adulti by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18133_a_19458]
-
viața intimă, adică locul unde la prima vedere convențiile nu au ce căuta, pînă și ea este prinsă în matca unor gesturi obligatorii, al căror ritm aduce izbitor cu aerul hieratic al pompei oficiale. De aceea, cînd vorbim de obișnuințe, tabieturi sau ticuri vorbim de forme profane ale riturilor, lipsa fastului nefiind un amănunt care să le excludă din clasa ceremoniilor. Altfel spus, faptul că un ritual este neceremonios nu-l face să fie mai puțin ritualic. Lardellier nu face distincția
Între rit și ceremonie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6180_a_7505]
-
ore la o masă în timp ce în jurul tău totul se mișcă te face să te simți în centrul lumii. Oriunde te așezi, de altfel, într-o cafenea pariziană, ești în centrul lumii. D.P.: Asta înseamnă că ai sau că nu ai tabieturi cînd scrii? M.V.: Nu am tabieturi atunci cînd scriu. Pînă pe la vîrsta de 35 sau 36 de ani, începeam, totuși, fiecare "ședință de lucru" cu o țigară și o cafea. Dar n-am abuzat niciodată de ele și nici nu
Matei Vișniec:"Convingerea că viața mea va fi dedicată scrisului s-a format încă de pe la 11 sau 12 ani" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9277_a_10602]
-
tău totul se mișcă te face să te simți în centrul lumii. Oriunde te așezi, de altfel, într-o cafenea pariziană, ești în centrul lumii. D.P.: Asta înseamnă că ai sau că nu ai tabieturi cînd scrii? M.V.: Nu am tabieturi atunci cînd scriu. Pînă pe la vîrsta de 35 sau 36 de ani, începeam, totuși, fiecare "ședință de lucru" cu o țigară și o cafea. Dar n-am abuzat niciodată de ele și nici nu mi-au lipsit mai tîrziu, cînd
Matei Vișniec:"Convingerea că viața mea va fi dedicată scrisului s-a format încă de pe la 11 sau 12 ani" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9277_a_10602]
-
o atinge autorul atunci cînd pune în scenă personaje istorice, scriitori și oameni de stat. Sion se amuză prezentînd personajul sub o cu totul altă formă decît cea unanim cunoscută, adică sub formă familiară și umană. Bătrînul Asachi, scorțos, cu tabieturi, dar căutînd cu aviditate prietenia celorlalți prin modestele serate literare organizate în casa lui din Iași; Kogălniceanu, prietenos, dar mereu grăbit; D. Brătianu, apărut incognito pe Cîmpia Libertății de la Blaj, în preziua marii adunări, simțind instinctiv că acolo va avea
Povestitor în secolul romantic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7272_a_8597]
-
și frecatul picioarelor: boieri, cocoane, chiar vlădici și mitropoliți nu puteau adormi pînă nu le dezmierda cineva epiderma de la picioare, cu ușoare frecături. Nu se va părea, prin urmare, ca ceva escentric dacă voi spune că și boierii Pășcănești aveau tabietul acesta. După mai multe încercări, cocoana Profirița găsi că și în servițul acesta Maria escela"(Emanciparea țiganilor, VIII). Dintr-o astfel de distanțare rezultă și farmecul suprem al Suvenirelor. Sion cufundă narațiunea extrem de adînc, într-un trecut indeterminat. Obișnuit să
Povestitor în secolul romantic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7272_a_8597]
-
în care nici măcar drama n-are ascuțimea cu care să rupă din tablou fie și cîteva petale de floare. Lume brodată ca o ie. între cărțile züricheze, vechi, statornicite în firidele lor închise cu sticlă, păzite cucernic de doamne cu tabieturi, am găsit-o potrivită. O credulă, și-n care să te-ncrezi cu ochii închiși, ca-ntr-un basm, voindu-se profundă fără să obosească și să sperie și, în fond, fără să fie, lectură de vacanță.
Poveste pentru Cella by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10370_a_11695]
-
fața problematică, frecvent contradictorie, a ființei scriitoricești. Din capul locului, Dora Pavel tentează o „demistificare“ a acesteia. Declară a o interesa cu preeminență „instrumentele de lucru și metodele de redactare“, „stările infertile , de sterilitate și inhibiție, de vulnerabilitate și crispare“, „tabieturile, tipicurile, alinturile, capriciile și chiar și viciile ce însoțesc îndeobște elaborarea unui text literar“, „ îndoielile și vanitățile , dubiile și repudierile de sine în perspectiva timpului“, „ispita abandonului, iminența momentelor de lașitate interioară sau, dimpotrivă, asumarea actului creator pentru valoarea lui
Cum scriu autorii români? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7869_a_9194]
-
Cronicarul e împuternicit să declare că bătrînul leu are laba grea și o vorbă preferată: ŕ bon entendeur, salut! Ceea ce nu înseamnă că-i salută pe aceia care înțeleg, dar că aceia care înțeleg se salvează. * Deși Cronicarul are obiceiul (tabiet, nu glumă) de a citi întîi și întîi în Dilema rubricile lui Codrescu (dacă dl Agathon ar citi, textul despre Dracula Land i-ar fi lectură obligatorie) și Cosașu, trebuie să recunoască, după ce a văzut numerele 473 și 474, că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15310_a_16635]
-
cartea, cele mai valoroase momente sînt inutil explicitate. Personajele sînt doi camionagii de cursă lungă, care se plictisesc amarnic împreună și unul pe celălalt în călătoriile lor pe autostrada monotonă, veșnic către aceeași destinație. Fiecare își aduce cu sine obsesiile, tabieturile, rutina unei vieți care, în lipsa unui loc firesc de desfășurare, caută să se reimprovizeze în cabina camionului. Gaston se îmbracă elegant, ca pentru o călătorie către cineva drag sau important, chiar dacă în semiobscuritatea camionului își schimbă, chircit, hainele. Mănîncă un
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
o vreme încolo, el vede o fată tînără și nebunatecă, dincolo de gardul de sîrmă al unui refugiu. Se oprește zilnic, tatonînd această stranie insulă de frumusețe și prospețime, pe care strategiile camaradului său zadarnic încearcă să o creeze din modeste tabieturi de celibatar. Cea mai frumoasă scenă din poveste este aceea în care tinerii, Pierre și fata, dansează împreună pe muzica de la un tranzistor, despărțiți fiind de gardul din sîrmă. Apropierea lor e reală și imaginară deopotrivă. Fata, năluca, e atît
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
fioroasa răsturnare de pe drumul Damascului. Nici un cearcăn de disperare în viața lui și nici un grăunte de suferință, ci doar o imaginație hrănită de mitologia nordică și de literatura fantasy, dar dublată de un temperament melancolic de britanic stilat, pentru care tabieturile - plimbarea, taclaua cu prietenii, orele de lectură sau de scris, ritualul ceaiului sau mesele servite la ore fixe - alcătuiesc substanța unei vieți care, privită din afară, pare exasperant de monotonă. Pe acest fundal de curgere previzibilă, convertirea lui Lewis pare
Săgeata bucuriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6077_a_7402]
-
se reflectă”, în ultimă instanță, realul), impunînd, în teoria critică, ideea că acela care relatează povestea nu este identic cu acela care o scrie. Mai mult, povestitorul - ca și scriitorul - are autonomie intelectuală și morală. E o ființă vie, cu tabieturi, interese și limitări. Povestea lui nu poate fi, în consecință, „adevărată” ori „completă”, dar personalitatea sa, crede James, merită tot interesul. O astfel de „realitate” distorsionată explorează și nuvela Daisy Miller/Daisy Miller, unde ambiguitatea se centrează pe o problemă
Americani în Europa by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/3019_a_4344]
-
În ciuda evidenței că în epoca internetului lectura de cărți tipărite scade, anticarii din Germania constată o creștere a interesului publicului pentru ediții bibliofile. Paradoxul e că pe măsură ce numărul de cititori obișnuiți (pentru care cititul e tabiet superficial sau mijloc de umplere a timpului) scade, numărul bibliomanilor crește, cartea căpătînd tot mai mult statutul de obiect de artă. Trei firme nemțești specializate în comerțul de tomuri vechi (Hartung & Hartung, Zisska & Schauer, Reiss &Sohn) au confirmat tendința generală
Bibliomanii contemporani () [Corola-journal/Journalistic/3679_a_5004]
-
secol, petrecerile de familie reglînd imperceptibil viața în opriri obligatorii, mesele mondene din lumea artiștilor, cu reguli la fel de stricte, mesele de duminică de la Valeria, adevărate "tratamente de nutriție", nelipsite însă de povestirile ei pline de vervă, de musafiri stranii, de tabieturi bizare etc. Povestirile au o emoționantă candoare romantică, deși visătorilor le stau alături neclintiți cei lucizi, intransigenți și puri. Și chiar și greșind în fața rațiunii, ceea ce-i ridică, romantic, din cotidian este siguranța care îi duce pînă la capăt. Asta
Dantelărie de cristal by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17175_a_18500]
-
actual. Adică, fără lozinci. Degeaba! Ne-au îmbolnăvit așa de rău cu România („țara mea cu ochi frumoși”), încât mi se face piele de găină oricum s-ar scrie, patriotic, despre ea. De la o vreme, am început să-mi schimb tabieturile. Una din fixațiile mele era să nu citesc poezie. Nu citesc pentru că n-o pricep destul. N-o pricep nici acum, dar am reînceput să citesc. Dau o raită prin raft și-mi spun ce apucăm noi astăzi? Astăzi, noi
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4551_a_5876]
-
se reflectă", în ultimă instanță, realul), impunînd, în teoria critică, ideea că acela care relatează povestea nu este identic cu acela care o scrie. Mai mult, povestitorul - ca și scriitorul - are autonomie intelectuală și morală . E o ființă vie, cu tabieturi, interese și limitări. Povestea lui nu poate fi, în consecință, "adevărată" ori "completă", dar personalitatea sa, crede James, merită tot interesul. Capodopere jamesiene precum Daisy Miller/Daisy Miller, The Pupil/Elevul, The Spoils of Poynton/Comorile din Poynton sau The
Portretul unui reflector by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6746_a_8071]
-
inadaptat superior. Pare un intelectual a cărui minte stă spînzurată de dîra unor himere voluptuoase, privitorului nearătîndu-se decît crusta himerelor: fața luminoasă a unui fantast prins sub freamătul unor cavalcade interioare. Oriunde îl întîlnești, impresia e aceeași: îl simți făcîndu-și tabietul savurării fantasmatice, ruminațiile visătoare împrumutîndu-i aerul unui îndrăgostit întîrziat. Nu știi dacă se roagă, dacă deapănă literele unei maxime sau dacă retrăiește bucuriile prezenței unei femei, dar îi simți unda emoției, adică unduirea aceea blîndă și elegiacă, de copil căruia
Epoca postmorală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5809_a_7134]
-
neputință trasarea unei granițe nete, indiscutabile între pedeapsa "legală" și impulsul vindicativ, de ordin primar, cu reziduuri biologice. Napoleon și nu numai el a susținut că, iertînd un adversar, dovedești că-i ești superior. Am cunoscut și prietenii trădate - Aveți tabieturi care vi s-au accentuat cu timpul? Vă găsiți acum refugiu în altele decît cele de altădată? Ce mai face cîinele dvs., Roky? - Cuvînt de origine turcească, tabietul indică un mod de viață oriental, tihnit, dedat deliciilor confortului. Or, eu
GHEORGHE GRIGURCU: "La judecata de apoi a literaților, nădăjduiesc să fiu sancționat cu precădere ca poet" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8077_a_9402]
-
adversar, dovedești că-i ești superior. Am cunoscut și prietenii trădate - Aveți tabieturi care vi s-au accentuat cu timpul? Vă găsiți acum refugiu în altele decît cele de altădată? Ce mai face cîinele dvs., Roky? - Cuvînt de origine turcească, tabietul indică un mod de viață oriental, tihnit, dedat deliciilor confortului. Or, eu nu am parte de așa ceva, scrisul însuși fiind o ocupație stresantă. Neobișnuit cu delectantele preocupări ritualice ale vieții cotidiene, am nevoie în schimb de scurte pauze ale muncii
GHEORGHE GRIGURCU: "La judecata de apoi a literaților, nădăjduiesc să fiu sancționat cu precădere ca poet" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8077_a_9402]