628 matches
-
Cei doi bătrâni purtau invariabil în clipele următoare întâlnirii lor următoarea conversație: „Bună, Sibla!” „Bună, Klesch!” „Mai trăiești, Sibla?” „Mai, Klesch!” Apoi se duceau unul după celălalt, călcând anevoie pe cărăruia pavată cu cărămidă, până sub nucul unde aștepta pregătit taburetul cel verde, cu lădiță și capac. Din lădiță, moșu’ Klesch scotea un prosop alb de in, se descheia la cămașă și își petrecea prosopul pe după gât, iar Sibla i-l fixa la spate cu acul de siguranță, înfipt în țesătură
UMBRĂ PE TULPINA UNUI NUC de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356680_a_358009]
-
scotea un prosop alb de in, se descheia la cămașă și își petrecea prosopul pe după gât, iar Sibla i-l fixa la spate cu acul de siguranță, înfipt în țesătură exact acolo unde urma să fie folosit. Așezându-se pe taburet, moșu Klesch rostea de fiecare dată: „Tuns și frezat cu cărare la dreapta.” Frizerul își scotea instrumentele dintr-o tașcă de piele scorojită cu încuietori galbene, își potrivea ochelarii rotunzi pe nasul împânzit de vinișoare albăstrui, alegea o oglindă cu
UMBRĂ PE TULPINA UNUI NUC de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356680_a_358009]
-
baie, după care a dus o în bucătărie și i a arătat tot ce este acolo. Vase, tacâmuri și alimente. Un aragaz murdar de grăsime, cu două ochiuri, o masă acoperită cu ceva de material plastic și trei scaune tip taburet, o chiuvetă și un dulap de bucătărie de pe timpuri apuse, întregeau decorul. După ce a mâncat cu mare poftă și zgomot și a băut cafeaua, fără să i pese că ea abia a înghițit câte ceva în silă, i a vorbit cu
CHEMAREA DESTINULUI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355566_a_356895]
-
sinchisea, oricâte rele i-ar fi pricinuit. „O am, zic cu o voce scăzută. „Bine, zice. Dă-mi-o!”. O ia, o cercetează ca pe ceva drag, răsfoiește câteva file, stă o clipă în cumpănă și o așează pe un taburet îmbrăcat în piele neagră, potrivind-o să nu alunece de pe suprafața lucioasă.. „În afară de Giuresci, tată și fiu, pe cine ai dascăli? „Nu cred că-i cunoașteți. V-ar fi mai de folos dacă m-ați întreba de unde sunt de loc
SCRIITOAREA (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354246_a_355575]
-
prins niciodată într-o metaforă vie somnolența literelor a dat naștere unei cruci vârful pietrei unghiulare a atins centrul întregului apoi a lăsat un singur cuvânt să-i umple marginile cu lumină să mă cunosc mă doboară și atunci iau taburetul care scârțâie trosnește pocnește de câte ori gândul îi caută tatălui zâmbetul printre lumi de cuvinte obosite să mai plângă să înțeleg ce înseamnă succesiune este pentru mine cea mai grea încercare atunci când caut numai chipul tatălui și sărutul în cruce pe
SĂ FIU EU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1718 din 14 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347173_a_348502]
-
e voie!... De unde dracului știe asta să vorbească românește?!... când eu îi dădeam cu „ia liubliu tebea”. - Mă prostule, tu vrei să treci la beci, soldat neinstruit? A deschis ochii și m-a împins nu prea hotărâtă, arătându-mi un taburet. Ia un ceai și răcorește-te. Atunci mi-am adus aminte de Ion Creangă și mi-am zis în gând: „Ia uită-te!... ăștia și când iau foc din cauza iubirii, tot cu ceai fierbinte se răcoresc? Stuchi-i-ar mâțele de nepricopsiți
EXPERIMENTUL DIABOLIC (2) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360004_a_361333]
-
pierdute.” Nu știam că îl are,cred că a costat o mulțime de bani”Pianul,de culoare albă,trona în cameră,în semi-umbra și o încântă pe fata care învățase de la mama ei această artă a sufletului .Asezandu-se pe taburetul de aceeași culoare,fata mângâie că un salut clapele albe și negre iar apoi,după ce hotărî ce va cânta,isi scoase mănușile de catifea și cântă melodia ei preferată,cea pe care,chiar înainte să moară o învățase mama ei
KARON,CAP 4 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359780_a_361109]
-
și nu se ivește nimeni să-l fac o tablă... Dacă vrei să nu simți căldura, joacă table!”. Biton avea și câteva sticle de bere, așa că am acceptat. Nu au trecut nici cinci minute și a apărut Menase cu un taburet. Apoi s-a înființat Leopold Gurnist cu cățeaua... Nevastă-sa îl trimisese s-o plimbe... Când a venit Haim gruzinul în pijama și cu o sticlă de vodka, eram deja bine dispuși. Ca să nu lungesc povestea, cu un telefon, două
SCHIŢE UMORISTICE (21) – HAMSIN de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359704_a_361033]
-
mă eliberez de această încorsetare a prezenței unei mulțimi ce-mi inundă intimitatea sufletească. Vreau să fiu liberă cu mine însămi și cu dorințele mele de libertate. - Atunci să plecăm. O luă de mână, ajutând-o să se ridice de pe taburetul capitonat, apoi cuprinzându-i mijlocelul o strânse lângă trupul său puternic și ieșiră din discotecă urmăriți din întuneric de o privire plină de ură. Și-au îndreptat pașii spre centrul stațiunii, apoi spre aleea care ducea la mare. Acolo exista
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341866_a_343195]
-
o garsonieră tip, la parter. De pe palier se intră într-un hol micuț, de aici în baie și în cameră, care este mobilată cu un studio acoperit cu o pătură de lână grena, un șifonier, o măsuță mică și două taburete. Într-un colț, pe o servantă, un televizor. Lipsesc mileurile și bibelourile. Nimic nu îți dă sentimentul că acolo ar locui și o femeie. Din cameră se trece într-un balconaș transformat în bucătărie. Este curat, îmi place asta la
SĂGEATA LUI CUPIDON III (TITLU PROVIZORIU) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342331_a_343660]
-
mă eliberez de această încorsetare a prezenței unei mulțimi ce-mi inundă intimitatea sufletească. Vreau să fiu liberă cu mine însămi și cu dorințele mele de libertate. - Atunci să plecăm. O luă de mână ajutând-o să se ridice de pe taburetul capitonat, apoi cuprinzându-i mijlocelul strângând-o lângă trupul său puternic, ieșiră din discotecă însoțiți din întuneric de o privire plină de ură. S-au îndreptat spre centrul stațiunii, apoi spre aleea care ducea spre mare. Acolo exista barca lui
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
casă și primul lucru pe care-l făcu a fost acela de a bea pe nerăsuflate o cană cu apă. Nici să-și potolească setea nu avusese timp. Parcă îi mai veni inima la loc. Se așeză obosită pe un taburet să-și mai tragă sufletul. Simțea cum o cuprinde somnul și o moleșeală totală se instală în corpul său obosit, așa că se ridică cu greutate de pe scăunel și se întinse în patul ei. De mai mult timp dormea separat de
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343117_a_344446]
-
aștepta să-l vadă deoarece nu se mai putea da jos singur din patul de suferință. Era aproape de nerecunoscut cu barba albă, crescută în ultimele săptămâni, cu buzele vineții, slab, gârbovit, tremura din toate mădularele. S-a așezat anevoie pe taburetul vechi de lemn, mai bătrân cu mult decât scaunul și s-a sprijinit în bastonul pe care i-l dăruise Tea cu un an în urmă când împlinise șaptezeci și opt de ani. Privind bastonul femeia își amini cu strangere de inimă
DIN ANUL ACELA CRIZANTEMELE NU AU MAI ÎNFLORIT de DORINA STOICA în ediţia nr. 1662 din 20 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380527_a_381856]
-
baie, după care a dus-o în bucătărie și i-a arătat tot ce este acolo. Vase, tacâmuri și alimente. Un aragaz murdar de grăsime, cu două ochiuri, o masă acoperită cu ceva de material plastic și trei scaune tip taburet, o chiuvetă și un dulap de bucătărie de pe timpuri apuse, întregeau decorul. După ce a mâncat cu mare poftă și zgomot și a băut cafeaua, fără să-i pese că ea abia a înghițit câte ceva în silă, i-a vorbit cu
EPISODUL 3, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374816_a_376145]
-
pe care le-o făcusem fusese destul de urâtă, aveau tot dreptul să fie supărați din cauza asta. Apoi am ajuns în curte, era plină de soare, încât în primul moment nici nu am zărit frânghia atârnată de creanga unui copac și taburetul plasat sub ea, de fapt, un scaun cu spătarul rupt. Totul arăta pașnic la prima vedere. Abia când a apărut Porcul în pragul ușii, râgâind și ștergându-și mâinile într-o batistă, cu chipiul dat pe ceafă, am intuit iminența
LA CIREŞI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374001_a_375330]
-
misiune destul de grea. Să le cânte băieților și fetelor din clarinetul său, din fluier sau caval, sârbe, brâuri ca pe la noi, după care ei să încingă jocul. Pe marginea salonului, pe scaune de diferite modele, aduse de acasă, mai ales taburete, stăteau țeapăne, nemișcate, mamele care însoțeau fetele proaspăt scoase la horă, cum era obiceiul satului. Feciorul venea întâi la mamă, căreia îi cerea voie să joace cu fiica. Și mamele, of, Doamne, ce s-ar mai învârtit și ele! Deasupra
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
formând în scurt timp un grup considerabil. Gazdă minunată mama Antonia, se bucura sincer ori de câte ori Nicoleta venea acasă cu un întreg alai. Ceaiurile, se țineau lanț, punea muzica cea mai nouă și la modă. Se distrau de minune. Pe un taburet în bucătărie, Iulia se așeza la discuții cu buna femeie, întrebând-o mai cu jumatate de gură cum mai mergeau treburile prin orfelinat. -Am observat că te eschivezi de la răspunsuri clare. Ai devenit evazivă, ce se întâmplă acolo de fapt
VACANTA LA MARE de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348275_a_349604]
-
acasă, ce repede s-ar fi lămurit toate. O chinuia îndoiala, întotdeauna i-au plăcut, lucrurile clare și certe, iar acum peste sufletul ei candid se cernea zăpada îndoielii. Oana sta cu coala de hârtie în față, așezată pe un taburet în bucătărie. Bogdan, intră abia auzit și se așează și el. -E chiar așa de grav? Să te ajut cu ceva? -M-am ... m-am certat cu Maur, spuse Oana cu tristete. -Atunci e de bine, voi chiar vă iubiți. -Uff
NE-NTINATA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348272_a_349601]
-
pe cineva, mai ales cum pun eu suflet în tot ceea ce fac... Săracul suflet al meu! Nu-mi vine să cred, Hențea! Mi se pare și astăzi incredibil, auzi?! Imposibil!” Mihai Oargă a plecat capul, apoi a trântit în tăblia taburetului paharul tocmai umplut, încât stropi gălbui au sărit în toate părțile. „Nu-i nimic, nu-i nimic, revino-ți”, l-a calmat Hențea, ștergându-și așternutul patului de stropii și spuma de bere. „Beda dispăruse! Pierise, de parcă l-ar fi
CAPUL DE PIATRĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348436_a_349765]
-
tablouri dragi așezate de o parte și de cealaltă parte a icoanei pictate pe lemn; unul cu părinții proaspăt căsătoriți în ținute de nuntă și celălat: el și fratele-Dan; el - cel mai mare - stând în picioare, iar frățiorul - pe un taburet, într-o postură amuzantă de ”omuleț mare” - picior peste picior - cum îl așezase fotograful. La un ceas din noapte, nu știe care, a țipat o cucuvea și casa s-a zguduit. Nu s-a sinchisit de țipăt, de tulburarea liniștii
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
mă eliberez de această încorsetare a prezenței unei mulțimi ce-mi inundă intimitatea sufletească. Vreau să fiu liberă cu mine însămi și cu dorințele mele de libertate. - Atunci să plecăm. O luă de mână, ajutând-o să se ridice de pe taburetul capitonat, apoi cuprinzându-i mijlocelul o strânse lângă trupul său puternic și ieșiră din discotecă urmăriți din întuneric de o privire plină de ură. Și-au îndreptat pașii spre centrul stațiunii, apoi spre aleea care ducea la mare. Acolo exista
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
nu, mă condusese până în fața musafirei sale, spunându-i cu un respect pe care, cel puțin în prezența mea, nu-l mai manifestase față de cineva vreodată: Permiteți-mi, doamna, să vi-l prezint pe nepotul meu!... Doamna ședea pe un taburet lângă o măsuță ovala pe care se aflau o tavă cu niste prăjiturele ciudate, muiate parcă în miere de albine, si un clondiraș de cristal plin cu un lichid gălbui. Contemplă o statueta de Tanagra, luată de pe un stelaj din
SFAT DE TAINĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372647_a_373976]
-
voise, de fapt, să scape de mine. Cel puțin în privința interesului pentru ceea ce tânărul avea să vadă mă înșelasem, căci el, abia ieșind în hol, se simțise atras de pianul lui oncle Serge. Capacul claviaturii fiind deschis, se așezase pe taburet și începuse să apese una cate una clapele cu degetele mâinii drepte. Părea că face pentru prima oara acest lucru, dar imediat apoi încropise o melodie ce semăna întrucâtva cu aceea a cântecelor populare elinești. Foarte frumos, spusese în cele
SFAT DE TAINĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372647_a_373976]
-
era apartament, deși spațiul interior era la fel de mare. Era un fel de garsonieră foarte sumar mobilată. Până și patul mi s-a părut că este sărăcăcios. Două scaune și un dulap masiv de lemn, o măsuță de patru persoane, un taburet și un cuier în spatele ușii masive, constituiau toată mobila din casă. Partea de cameră în care era patul și dulapul se putea izola de restul încăperii printr-o perdea stil cortină, ce se lăsa antrenată, din ambele părți, de un
CUTREMUR (4 MARTIE 1977) ÎN AMINTIRI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377722_a_379051]
-
părți, de un șnur de mătase gros, ca pe vremuri pierdute în timp. În cealaltă parte erau câteva vase așezate pe un fel de policioară sub care era montata o chiuveta de fontă masivă. Alături de aceasta, un dulăpior, un alt taburet, un reșou, două ibrice și câteva oale emailate așezate una peste alta. Mai târziu, la baie, aveam să descopăr aceeași atmosferă austeră. Câteva prosoape, câteva sticluțe și flacoane pe o etajeră, lângă câteva suluri de hârtie fină (cum nu prea
CUTREMUR (4 MARTIE 1977) ÎN AMINTIRI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377722_a_379051]