670 matches
-
Prin prezentul revoc toate testamentele și codicilele anterioare întocmite de mine. DOI: (a) Încredințez și las moștenire lui SUSAN CLEATH-STUART colecția mea de pantofi, toți jeanșii mei, haina mea de piele cafenie, toate trusele mele de machiaj, în afară de rujul Chanel, taburetul meu cubic de piele, geanta mea Kate Spade + inelul meu de argint cu piatra lunii și tabloul meu cu doi elefanți. (b) Încredințez și las moștenire mamei mele, JANE BLOOMWOOD, toate celelalte genți ale mele, rujul Chanel, toate bijuteriile mele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
simt perfect! Pe bune! Mă sforțez să afiș un zâmbet profesional. Așaa... uite fustele la care mă gândeam. Zic s-o încerci pe asta bej, merge cu cămașa asta alb murdar... În timp ce Laurel probează diverse articole, eu stau pe un taburet, aprobând din cap și făcând câte un comentariu absent din când în când, cu mintea la subiectul mami. Mi se pare că sunt vârâtă în povestea asta până la gât și că mi-am pierdut orice simț al proporțiilor. Oare o să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Buhăiești, cam la 600 de metri, după calculele noastre. Iată ce mai spunea „ziaristului profesionist” Valer Mitru: „...acum stau cu chirie într-o odăiță din Vaslui. Nici nu mai am masă de scris și scriu pe genunchi sau pe un taburet, ca la război. Nu mi-a mai rămas ca laborator decât creierul, adică sufletul. Pentru mine scrisul e a doua natură, o cerință organică. În fiecare dimineață îmi scriu articolul pentru ERA NOUĂ, apoi, câteva ceasuri pe zi, printre picături
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
identitate, devin „pelerini”. Toți „dau acatiste”, scriu greoi, pe foi albe de hârtie, liste lungi cu numele celor apropiați. Sunt căutate puncte de sprijin (copaci, scaune) pentru a scrie mai ușor. O femeie în vârstă scrie așezată cuminte pe un taburet de bucătărie vopsit în galben. Scaunul este mutat la intervale egale de timp de către soțul său. Prinde scaunul cu grijă, ca pe un obiect foarte prețios, apoi îl poartă delicat, căutând puncte de sprijin stabile pe sol, cât mai curate
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
acoperit de buruieni. Din perioada etruscă, îmi răspunde plat arheologul. Care va să zică de atunci există și acum îl mănîncă buruienile. Gîndul mă duce la noi și înțeleg de ce păstram cu gelozie și fotografiile vechi și o rîșniță de la bunicu și un taburet mai înnegrit de timp. La noi pămîntul înghite tot și rar mai scoatem ceva de la el. Vreun bănuț sau vreun cuțit de silex. Din înaltul colinei se vede cum Tibrul șerpuiește într-o uriașă și strînsă sinusoidă, dorind parcă să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ani? Ei, atunci... poate. Cei doi soți țin pe rînd cutia în mînă și ochii le lucesc de fericire, de bucuria începutului unei aventuri. Ramón a făcut și o ascunzătoare pentru cutie. Un fel de mască la un fel de taburet, de fapt cu un fund dublu. Erau destul de tineri și viața le sta în față. Aveau timp să aștepte și să viseze. Începînd din acea zi, Ramón lucra cu o înverșunare pe care doar credința într-un viitor fericit o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cu economiile. Într-o seară, Ramón o găsește pe My aproape moartă. Mușchii feții au cedat și plînsul a distrus femeia aceea frumoasă. A fost mama dimineață. Am lăsat-o acasă... Și, hai spune, ce s-a întîmplat? A scos taburetul în fața blocului, să se odihnească la umbră... Doamne, și?! L-a uitat acolo. Nu l-am mai găsit! După o săptămînă de lacrimi, Ramón o mîngîie ușor pe My. Ce zici, o luăm de la capăt? Nu, vreau pantofi! Vreau să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
scăpat cu greu din mâinile piraților care o răpiseră și o duceau cu forța în Creta. Ea a acceptat invitația de a-i fi doică ultimului născut al reginei Metaneira. Dar intrând în palat, zeița s-a așezat pe un taburet și a rămas multă vreme tăcută, cu fața sub văl. În cele din urmă, o servitoare, lambe, a izbutit să o facă pe zeiță să râdă de glumele ei nerușinate. Demeter nu a primit cupa cu vin roșu oferită de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
des în direcția spitalului care se zărea cu anevoie prin ninsoarea răsucită și spulberată de forța brutală a unui crivăț dement. În sfârșit, obosită și înfrigurată a ajuns la destinație, adică la locul ei de muncă, la spălătorie. Stând pe taburet în fața focului aprins, mama se bucura asemenea arabului care, mergând pe lângă cămila lui răbdătoare, prin soarele ucigător și furtunile orbitoare de nisip, ajunge în cele din urmă la limanul visat, care pune capăt suferințelor sale: OAZA. Antonia, colega ei de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
vestiarul milițienilor se afla pe partea opusă coridorului sala de anchetă sau de interogatorii. Mobilierul era foarte redus: un dulap metalic sau fișet, o masă mare, dreptunghiulară, acoperită cu pânză roșie, înconjurată de scaune, iar lângă unul din pereți, câteva taburete. Mă mișcam destul de greu. Glezna mă durea tot mai tare. Șchiopătam și aproape că nu mai suportam să ating pământul cu piciorul bolnav. Încă un efort și am căzut pe zăpadă în genunchi. Da. Cred că în felul acesta aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
întorcându-le când pe o parte când pe alta, pentru a se pătrunde cât mai mult de efectul binefăcător și energizant al unturii hrănitoare. Acum stăteam toți șapte mama și cei șase copii pe marginea patului și pe cele patru taburete în așteptarea începerii "festinului". În conformitate cu ritualul încetățenit de multă vreme, s-a dat semnalul: Copii, rugăciunea! Da, mama. "Mânca-vor săracii și se vor sătura și vor lăuda pe Domnul, iar cei ce-L caută pe Dânsul, vii vor fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
care o punea în mijlocul mesei. Apoi, lua puțină sare cu vârful degetelor presărând-o peste boabe și amestecându-le cu lingura de lemn pentru a face consumarea lor mai apetisantă. Noi eram așezați pe marginea patului și pe cele patru taburete. Copii, să spunem o scurtă rugăciune, mulțumindu-i Bunului Dumnezeu pentru bunătățile Sale pământești și mila Lui nemărginită. "Mai bun este puținul cel drept decât bogăția multă a păcătoșilor." Amin. (David, 39:22) Haideți, copii, luați, dragii mei, și potoliți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
când se va întâmpla și cum. Ceea ce știam cu siguranță era că viața noastră atârna de un fir de păr, iar așteptarea ne dădea fiori lugubri, transformându-ne în cadavre vii. Mama era în alertă de gradul zero. Stând pe taburet în fața lumânării aprinse, ne chema în fața ei și se uita cu atenție la noi, examinându-ne bucățică cu bucățică, pipăindu-ne să vadă, să se convingă dacă toate părțile componente sunt la locul lor, dacă suntem teferi și sănătoși. Trecuserăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Doamna a optat pentru varianta B, nu însă înainte de a face un semn complice din coada ochiului stâng, așa, ca și cum ar fi spus: "Ehei, știu eu cât de șmecheră ești, Rozalie, vrei să mă așez pe ceva tare, pe un taburet aiurit, în loc să stau comod, colo, pe marginea patului, nu? M-am prins eu! Ești glumeață, doamnă Rozalie!" Și s-a așezat. Efectul nu a fost dintre cele mai plăcute. Patul fiind ceva mai jos, iar onorata doamnă ceva mai înaltă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mică porțiune din partea obrazului stâng, ieșind de sub controlul riguros și autocrat al sistemului nervos central, intraseră într-o grevă prelungită și neautorizată, manifestându-se haotic și dureros. Prin urmare, și vulturii se îmbolnăvesc. M-am ridicat și i-am oferit taburetul, iar eu m-am așezat pe pat exact pe locul în care, adineauri, integritatea sa corporală fusese neplăcut zdruncinată, oarecum în părțile sale intime. Odată cu mutarea în noul spațiu locativ, doamna a pus pe masă, lângă farfuria de aluminiu, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
plug: Doamne, pe când alții huzuresc mereu Pentru ce eu singur să muncesc din greu? La-ntrebarea asta, un prelung ecou I-a răspuns din slavă: Pentru că ești bou." (G. Topîrceanu) Acceptând în final ca punct de sprijin al părții dorsale taburetul, doamna Condor, dintr-o curiozitate specifică marilor detectivi, și-a început activitatea de investigație, formulând o întrebare simplă, aparent banală: Doamnă Rozalia, de ce-i așa de afumată camera asta? La această întrebare mama s-a limitat la un răspuns laconic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
-ți trăiască. Și vrei să-ți aduci familia aici, nu? Într-adevăr moș Danilov. Soția și copiii. Mă gândeam eu. Hai cu mine, Văsălie. Au intrat în cămăruță. Un pat și o masă cu două scaune. O cană pe un taburet alături de căldarea cu apă. Sărăcia pământului... Șezi, Văsălie. Io nu mi-s bogat, din contră. Da' ce mânc io îț dau și ție. Ia și mâncă! Acestea fiind zise, bătrânul Danilov, sârbul sărac, singur cu desăvârșire în lumea asta ticăloșită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cumplita foamete din Moldova, iar aici aveam tot ce doream. Nu trăiam într-un palat, ci într-o căsuță prăpădită; nu aveam nici paturi, ci ne culcam pe păiere. În schimb, aveam o măsuță la care stăteam înghesuiți pe câteva taburete și luam masa de trei ori pe zi. Nu mâncam știr și nici lobodă sau urzici fierte, ca-n Moldova, amenințați permanent de spectrul foamei ucigașe. Părinții erau sănătoși; munceau și nu răbdam de foame. Nu eram pretențioși sau mofturoși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
benigne ale zilei circula și aceasta: „Ce ne facem noi, țiganii,/ Dacă vin americanii?/ Că ne scuipă din service/ Și ne-mpușcă cu alice”. Deși mulți din bunicii noștri, de diferite etnii dar cu toții cetățeni români, jucau table, așezați pe taburete în jurul Arcului de triumf, așteptându-i pe americani, aceștia n-au apărut. Au venit ceva mai târziu, după ce cu scuipatul oamenilor „din service” și împușcarea lor pe bune se ocupaseră tovarășii sovietici și „structurile” românești pe care le înființaseră. Înțeleg
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
de groază în vocea lui Marriott. - Vreau să aflu ce s-a întâmplat. - Poți să faci asta prin hipnoză? - Fiecare detaliu va ieși la iveală. Marriott se lupta cu dorința de a fugi. - Aici? - spuse el cu sfială. Ședeau pe taburetele de la bar. - Hai să mergem până la separeul din capăt - spuse Blandar. O clipă mai târziu Marriott spuse cu greu, amețit de somn: - Da, poți să mă hipnotizezi. - Dormi! - spuse Blandar și pocni din degete. Ochii lui Marriott se închiseră bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
în apartamentul ticsit cu lucruri vechi și scumpe al profesoarei de pian a copilăriei mele, nemțoaica aceea nesuferită, ci într-un fel de chilie... Pereți albi, curați, absolut goi; în cameră nu se află decât un pian negru și două taburete; pe unul stau eu, pe celălalt o doamnă; dau, probabil, o probă, un test, cum se zice astăzi, de al cărei (cărui) rezultat nu îmi mai amintesc. Normal ar fi fost să fi căzut la acel „examen”. Îmi este, mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
noastră față de el debordează năvalnic îi spuneam, oarecum voievodal, Pițu cel Mare și Bun. Dacă la oameni a mânca decent, cuviincios înseamnă a mânca la masă și din farfurie, la pisici e invers. Când, ridicat pe picioarele din spate, pe taburetul din bucătărie, Gălbenuș se află în poziția de „școler”, cu lăbuțele din față așezate frumos pe masă, și când, drept răsplată, primește o felie de parizer (să zicem), nu se apucă s-o mănânce decât după ce mai întâi o dă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cu mâinile la ceafă: T1: extensia trunchiului cu inspirație; T2: revenire; 4. P.I. Atârnat la scară fixă cu capul în extensie; T1: balansarea membrelor inferioare apropiate lateral stânga; T2: balansaea membrelor inferioare apropiate lateral dreapta. 5. P.I. Așezat pe un taburet cu mâinile la ceafă; T1 - T2 : ducerea coatelor înapoi cu rezistența manuală a partenerului. EXERCIȚII PENTRU LORDOZĂ 1. Mers cu bastonul în față, ținut de capete; 2. P.I. Stând depărtat cu brațele pe lângă corp: T1: îndoirea trunchiului cu ducerea brațelor
REEDUCAREA FUNCŢIONALĂ A CIFO-LORDOZELOR la clasele I-IV by Paraschiva ŢUŢURMAN () [Corola-publishinghouse/Science/91661_a_93196]
-
extensie și rularea trunchiului pe minge. 10. Aceleași, târâre pe banca de gimnastică prin tracțiuni în brațe, mâinile simetric apucat de marginile băncii. 11. Atârnat la bară fixă: T1: ridicarea gebunchilor îndoiți la pipt; T2: revenire. 12. Așezat pe un taburet, mâinile la ceafă, ducerea coatelor înapoi (cu rezistența manuală a parteneruluiă. 6.2. EXERCIȚII CORECTIVE PENTRU LORDOZĂ Obiectivele urmărite sunt: - Tonifiere în regim de scurtare a musculaturii abdominale;Tonifiere în regim de alungire a musculaturii din regiunea lombosacrată; - Corectarea poziției
REEDUCAREA FUNCŢIONALĂ A CIFO-LORDOZELOR la clasele I-IV by Paraschiva ŢUŢURMAN () [Corola-publishinghouse/Science/91661_a_93196]
-
deplasare de braț / picior de aceeași parte; 9- Pe genunchi, pe antebrațe, deplasare înainte împingând o minge medicinală. 10- Pe genunchi, cu sprijin pe palme, trunchiul în orizontală, deplasare înainte pe genunchi, palmele alunecă pe sol. 11- Așezat pe un taburet, mâinile la cefă, ducerea coatelor înapoi, contra rezistenței manuale a partenerului. 12- Așezat pe un taburet, înclinarea trunchiului înainte din regiunea lombară, aplicată din spate, cu mâinile la baza toracelui. 6.4. PREVENIREA DEFICIENȚELOR FIZICE Prima acțiune ce trebuie întreprinsă
REEDUCAREA FUNCŢIONALĂ A CIFO-LORDOZELOR la clasele I-IV by Paraschiva ŢUŢURMAN () [Corola-publishinghouse/Science/91661_a_93196]