1,606 matches
-
soția lui Lazăr, gravidă în ultima lună, termină de pregătit ciorba. Stinge aragazul, merge în camera alăturată, care ține loc de sufragerie, dormitor, birou de lucru și salon de primire, așterne o față de masă pe biroul de lucru, aranjează două tacîmuri, apoi telefonează la autogară. Sigur că vine la timp! îi răspunde cineva de la informații. La ora cinci punct. Eventual, două-trei minute întîrziere dacă prinde toate stopurile. N-a întîrziat niciodată și nici n-a avut vreo pană. Are un șofer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pasă?! continuă el șirul gîndurilor. Uite, vezi? arată spre lifturi aici stăteam cînd veneam în delegație. Ce greu mi-a fost s-o conving să urce!... Și doar era în divorț de primul un tip cu principii, dur... Tandrețe, înțelegere tacîm complet. Dacă prind că verși vodca, iau foc! Nu-s milionar, să știi, ca să spăl ăstora holul cu vodcă. Vezi, divergența nu-i de formă; e de fond. O înțeleg, crede-mă! Ce-i trebuia ei cadru universitar?!, om de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
spre el o privire însoțită de o scuturătură a capului -, deși ai fi dorit-o... Răutatea ultimelor cuvinte îl înfioară neplăcut pe Mihai. Ascultă, Doina, zice el grav, autoritar, oprindu-se lîngă colțul mesei de bucătărie, pe care stau două tacîmuri ce-nseamnă asta? Asta surîde fata, arătînd spre masă înseamnă că voi cina cu tine, deși cred că pregătisem pentru tăticu'. Ia loc, te rog! Iartă-mă că nu-ți voi oferi de băut, dar vreau să fii lucid. Pari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
urăsc pentru că n-am știut cine-i cu adevărat?! Deși, adevărata Doamna Ana este..., da, este aceea care se risipește în fiecare gest al meu, în cultura făcută cît am stat în București, în cizelarea gesturilor, de la felul cum țin tacîmurile în mînă la masă, pînă la clipa astrală a fiecărei întîlniri cu o femeie... Noroc de viscolul acesta că mi-a dat prilejul unei priviri în adîncul sufletului, să readun cioburile pe care am scris numele acelei Doamne Ana... Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ofițer, n-am aflat, dar din Iași, sînt sigur, și mă ia cum că știe de necazul meu, că așa-i în studenție, totu-i să te redresezi, că-i pare rău că n-a avut cum mă ajuta tot tacîmul! -, dar că-i ceva neclar în declarația mea: prea am negat totul. Mi-a descris-o pe femeie cuvînt cu cuvînt: naltă, pieptul..., picioarele..., mijlocul..., părul dat dezinvolt într-o parte, ochii puțin arcuiți din cauza sprîncenelor ce se încruntă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cred că mă simțeam ca un cinefil dezamăgit - unul care își plătise biletul și care s-ar fi ofuscat teribil să plece înainte de sfârșitul filmului. Dacă tot nu puteam să fiu scutit de toată povestea asta, măcar să am parte de tacâmul complet. Așa că vă dați seama cum conjuncția s-a insinuat singură: — Și...? am întrebat după câtva timp. — Cum? tresări el. — Și, după ce a „încolțit“ suspectul? Ce dobitoc, m-am gândit. Părea ușor confuz, ca și cum auzea pentru prima dată toată tărășenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pe el ar fi fost de-a dreptul frecventabil. Spun asta pentru că, în comparație cu pierderile de memorie ale lui Dave 2 și cu crizele inerente de identitate, escapadele lui Dan erau doar niște plimbări nevinovate. În cazul lui Dave 2, avem tacâmul complet. La un moment dat, Dave 2 a fost atât de beat, pentru un răstimp atât de lung încât, în acest interval, s-a înrolat, a făcut antrenamentele de bază și a fost lăsat la vatră din motive de, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
care mai au și un ochi falic, pe deasupra. Sunt niște instrumente necesare, chiar esențiale, pentru a putea injecta sperma unui bărbat în anusul altuia. Cel puțin, la asta se gândise Carol în clipa în care deschisese al doilea sertar cu tacâmuri și văzuse cornetul pentru ornat chiar lângă setul de cuțite Kitchen Devils și lângă ciocanul pentru șnițele, așezat lângă furculițele pentru fondue de care uitaseră și de cuțitele de kebab în formă de săbii în miniatură. Dar o iau înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
folosite o pereche de bețișoare și o lingură. Bețișoarele pot fi din bambus, lemn ori plastic, dar și din croazoneu, argint sau chiar fildeș. Este greu de spus cu precizie când au început chinezii să folosească bețișoarele pe post de tacâmuri. Probabil, strămoșii chinezilor au folosit două crenguțe pentru a lua o bucată de carne friptă, pe urmă, după folosirea focului pe scară largă, le-au folosit la gătit. Liji (Cartea Riturilor), scrisă acum aproximativ 2000 de ani, se numără printre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
franțuzească: când poliția i l-a adus în zori pe oaspetele său de seară, ocnașul abia eliberat Jean Valjean, cu sfeșnicele furate, monseniorul Bienvenu, preotul din Digne, i-a schimbat viața acestui om nespunând decât: „Dar ți-am dăruit și tacâmurile de argint, dragul meu, le-ai uitat? Ia-le!”. Râsul morțiitc "Râsul mor]ii" Televiziunile insistă minute în șir pe cadavre desfigurate, sânge, membre smulse, oameni cu tuburi în nas, pe patul spitalului, fețe înnebunite de durere. Reporterii care fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
formule similare, când a fost vorba să ni se explice ce s-a petrecut în Piața Universității cu începere din aprilie și apoi, în București, în zilele de 13-15 iunie: agenturile străine, golanii, drogurile, minerii, lovitura de stat, așadar, întreg tacâmul. Prin urmare, „lecția pe care puterea trebuie să o învețe din recenta tragedie, dacă este de bună credință, este legată de raportul dintre discursul ei și realitate. Rămânând captivă propriului discurs de tip neocomunist, nu va reuși nici pe viitor
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
după care să-i las în urmă pe bulevardul Aviatorilor, dar cum Dorei i se făcuse rău (chipurile din cauza vitezei), am oprit în dreptul secției de poliție de pe Ana Ipătescu, punând o frână ca-n filme, cu fum, cu scârțâit, tot tacâmul. Polițiști opriră în spatele Audiului meu, coborâră din mașină și se apropiară de portiera mea. Erau livizi și transpirați. - Actele dumneavoastră, zise unul dintre ei, supărat nevoie-mare. Am încercat să cobor din mașină, dar m-am dat bătut, observând că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
vreunul dintre noi o văzuse vreodată: Miruna. Avea 19 ani și era manechin. Pe bune, cu poze în reviste, cu aerul rezervat și caustic al fetelor care știu că arată peste medie de bine, cu picioare lungi, față perfectă, tot tacâmul. Eram cu ea, Yves și încă vreo șase persoane la o terasă din centru. Beam cafele și vorbeam despre muzica românească. Miruna îl aprecia pe Nicu Alifantis. - Cântecul ăla cu „Acuma trec pe stradă femei cu cur frumos“, e genial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ar rămâne noaptea singură în casă, nu i-ar plăcea să stea prea aproape de un cimitir. Nu că Mma Ramotswe ar fi superstițioasă; convingerile ei religioase erau convenționale și nu prea aveau de-a face cu spiritele neîmpăcate și tot tacâmul de rigoare, și totuși, și totuși... În opinia lui Mma Ramotswe, exista Dumnezeu, Modimo, care trăia în ceruri, mai mult sau mai puțin chiar deasupra Africii. Dumnezeu era foarte înțelegător, în special cu oamenii ca ea, dar încălcarea poruncilor Lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
deși aveau paturi, erau ticsite cu cutii pline de bujii, ștergătoare de parbriz și alte piese de schimb. Cât despre bucătărie, și aceasta, deși curată, era practic goală, avea doar două oale, câteva farfurii albe, emailate, și o tăviță de tacâmuri. — Menajera trebuie să-mi și gătească, spuse domnul J.L.B. Matekoni. Îmi pregătește masa în fiecare zi, dar e întotdeauna același fel de mâncare. Nu mănânc decât tocană cu mămăliguță. Câteodată mai face mâncare de dovlecei, dar nu foarte des. Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de pradă, fără ca barca să se Îndepărteze de lîngă María Alejandra, iar farurile ei timide Începură să strălucească la bord, reflectîndu-și sclipirile tremurătoare În apele liniștite. Din liniștea serii ajunseră pînă la el glasuri, rîsete și zăngănit de farfurii și tacîmuri, umbrele omenești se micșorară pe pereții despărțitori de pe vas, iar un mus urină cu zgomot de pe punte. Timpul trecu, cina luă sfîrșit, cineva cîntă la prova, prost acompaniat de o lăută veche, și, după puțină vreme, atmosfera fu cît se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
rînă, pe coastă, unde apa se scurse prin gaura enormă a murei de la provă. Iguana Oberlus nu avusese niciodată atîtea lucruri. Dintr-odată, grație ingeniozității sale, devenise bogat. Alimente, cărți, piese de mobilier, haine, bani, hărți de navigație, farfurii, cratițe, tacîmuri, arme, ba chiar și două tunuri mici, care cîteva zile mai tîrziu Începură o săptămînă de chinuri pentru cei cinci prizonieri, pe care Îi obligă să le care În partea cea mai Înaltă a insulei. Le așeză acolo, perfect protejate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
scârțâia și se hurduca, gata-gata să sară de pe șine. La cantină stătea ore în șir la tot felul de cozi. La una interminabilă, ca să primească și apoi să predea bulina roșie numită fisă fără de care nu puteai intra în posesia tacâmurilor și încă la una, mult mai cumplită, pentru a intra în posesia cănilor de tablă pline, pe jumătate, cu așa-zisa mâncare. Cine găsea un cartof ori un morcov în ciorbă putea să se considere fericitul câștigător al zilei. Felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și sincer, demn de a fi un exemplu de corectitudine și verticalitate. Mai mult de-atât, să-ți transform căsnicia eșuată în una fericită și de durată, pentru ca scopul muncii mele să nu se ducă pe apa sâmbetei. Iar ca tacâmul să fie complet, culmea ironiei! -, să te oblig să-mi vorbești despre "piața de desfacere" a talentelor tale bărbătești ca nu cumva să mă trezesc descoperită în fața eventualelor amante ce vor veni la "strângerea recoltelor". Ernest o privi năucit. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
luând-o spre ușa de la intrarea din față. Apoi se întoarse aproape instantaneu pe călcâie și intră în camera de zi. Privi în jur, căutând parcă după ceva. Eleanor intra, venind din bucătărie, cu o tavă încărcată cu veselă și tacâmuri. Zărindu-l pe Adrian, încremeni. — Ziarele n-au sosit încă, în caz că le căutai, îl informa ea. Adrian n-o bagă în seamă. Se apropie de suportul de ziare de lângă șemineu și lua de acolo un supliment duminical mai vechi. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
și scăpăm de toate. Pe lumea ailaltă, Sebastiane, cu siguranță. Aici Însă, slabă nădejde. Plângea de-a binelea. Atunci el Începu să-i vorbească despre casă, ce casă? palat, despre domnu' profesor de la Universitate, despre tablouri, parchet, candelabre, mobilă, veselă, tacâmuri, statui, bibelouri, covoare, perdele. Când nu mai avu ce spune tăcu gâfâind cum i se Întâmpla tot mai rar deasupra Zorelei. Ea făcu ochii mari, și Îl Întrebă fără să tresară: Ai terminat? Da, zise el Încurcat. Bine, atunci lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Începu să-și numere În gând dușmanii. Când ajunse la treizeci renunță: Îl ura tot cartierul. Dar, chiar de aceea, se simțea folositor, important și superior unei mulțimi necioplite care bea cafea cu năut, bere călâie și acră și mânca „tacâmuri” de pui ori capete și „adidași” de porc. Începu să scoată șuruburile roții avariate cu graba cu care ar fi descheiat nasturii jeansului care plesnea pe fesele „parașutei” ce tocmai trecuse pe lângă el fără să-l ia În seamă. Nepăsarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să sparg gheața. Micul dejun ar fi un bun început. În ciuda tuturor celor întâmplate, eram lihnit de foame. Frigiderul era bine aprovizionat cu toate cele necesare unui englez sadea. Am aprins grătarul, am găsit câteva farfurii, am descoperit sertarul cu tacâmuri din a treia încercare. Apoi m-a izbit ca un gol mic în stomac: Sufăr de-o afecțiune. De-o tulburare. Ce mai însemna și asta? Randle spusese că nu trebuia să port grija zilei de mâine și că aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
asupra unui lucru lăuntric, de zona aia moartă din minte unde sunt depozitate informațiile lui, dar atunci ai mei au crezut că am avut un fel de atac de apoplexie sau ceva de genul ăsta. Am fost pe la doctori, tot tacâmul. — Doctorii ce au spus? Au scăpat de mine, m-au trimis la un specialist. Numai că persoana la care m-au trimis s-a dovedit a nu fi specialistul cu pricina sau, cel puțin, când am ajuns eu acolo nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ei, pricepe Tano. Construiesc o imagine roz a lor. Proteguiți de membrana livingului, înconjurați de picturi, stînd de vorbă. Conversația se întinde ca ierburile crescute în iazul Dorobanț. Chipul lui Șichy, îmbujorat de sfială și de foc, pîinea prăjită, un tacîm scăpat, butucul prăbușit în jar, respirația gură la gură, dinții mici. Rusalin căutîndu-i cu limba gropițele din obraji. Șarpele casei ticăie ca un ceas demodat. Percepi iepurele rață și rața iepure, ca-n desenul lui Wittgenstein, se îndoiește vocea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]