642 matches
-
aparent ușor accesibile. -Bună ziua! Ce faceți? -Sărut mâinile! Deja mă apucasem de lucru. -Nu cred, erați cu gândul departe, am stat un timp și v-am urmărit, nu părea că studiați, mai repede erați cu gândul altundeva. Camelia îl tachina, în sinea ei își dorea, ca Andrei să se gândească la ea. Nu spera la ceva anume, dar ca oricărei femei îi surâdea ideea, să fie dorită de un bărbat. Seara trecută când ajunsese acasă, avusese o discuție cu Șerban
CĂLATORIE NETERMINATĂ III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365504_a_366833]
-
băiat. La cei paisprezece ani, încă nu-și găsise un amic mai mare ca ea sau din clasă, de aceea mereu era însoțită de un frate al unei prietene, mai mic cu un an și ceva, motiv pentru care era tachinată de către surorile sale. Și la cele mici începuseră să le crească sânii ca la orice adolescentă, însă nu depășiseră stadiul unei piersice ce încăpea în căușul unei mâini de flăcău mai mărișor. Blănița le era micuță, abia dacă se observa
PRIMA LECTIE DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 189 din 08 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366680_a_368009]
-
ceea ce a făcut și totuși simte o ușurare. Ființa pe care a iubit-o mai mult decât orice pe lume este bine, este împreună cu Jen și nu poate fi decât fericită fapt de la sine înțeles după felul în care îl tachinează. Nu mai are decât să închidă telefonul nu însă înainte de a-și cere scuze. Și viața continuă. * - Ce scrie aici ?... Ce-i asta ?! - Unde anume ? Inginerul care i-a dat lista cu materiale, piese de schimb, accesorii și alte cele
XXXIII ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365525_a_366854]
-
ceea ce a făcut și totuși simte o ușurare. Ființa pe care a iubit-o mai mult decât orice pe lume este bine, este împreună cu Jen și nu poate fi decât fericită fapt de la sine înțeles după felul în care îl tachinează. Nu mai are decât să închidă telefonul nu însă înainte de a-și cere scuze. Și viața continuă. - Ce scrie aici ?... Ce-i asta ?! - Unde anume ? Inginerul care i-a dat lista cu materiale, piese de schimb, accesorii și alte cele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/365526_a_366855]
-
ceea ce a făcut și totuși simte o ușurare. Ființa pe care a iubit-o mai mult decât orice pe lume este bine, este împreună cu Jen și nu poate fi decât fericită fapt de la sine înțeles după felul în care îl tachinează. Nu mai are decât să închidă telefonul nu însă înainte de a-și cere scuze. Și viața continuă.- Ce scrie aici ?... Ce-i asta ?! - Unde anume ? Inginerul care i-a dat lista cu materiale, piese de schimb, accesorii și alte cele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/365526_a_366855]
-
cheia..., nu mă iei în brațe să mă treci pragul? - Hopa! Se aud sunete de clopote? Punem de o nuntă în curând? zise Tudor vesel și amuzat de solicitarea inginerei. - Ei și tu, Tudorele! Mergi cu gândul prea departe. Îl tachinez și eu pe Sandu, să văd dacă are forța să mă treacă în brațe pragul cabanei. - El? Ne poate trece pe toți trei odată, nu doar pe tine. Sandu se aplecă și o luă cu ușurință pe Irina în brațe
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. IX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361602_a_362931]
-
avem alte... antrenamente în program, chițăi ea veselă. - Bine, dar bei toată sticla comandată, o amenință el, făcându-se că nu a auzit aluzia fetei. - Mai cer ajutorul tău dacă nu reușesc singură sau să mă adresez altcuiva? îl tot tachina fata. Săndica se simțea deosebit de bine la munte și mai ales în prezența lui Mircea. Dorea să fie alintată, în centrul atenției și făcea totul ca Mircea să nu o slăbească din ochi. Uitase deocamdată de toate necazurile sale. Voia
ORASUL IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1265 din 18 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352277_a_353606]
-
și de mândrie, în primul rând pentru că este un GENIU al NOSTRU, al românilor și, în al doilea rând pentru că s-a înjosit enorm pentru noi, coborându-se și suportând mojicia inculților-inculților comunismului: hoarda ceaușistă. Iar celor care l-au tachinat și chinuit mereu pe Poet − fără nici măcar un gram de bun simț, chiar până în ultima clipă când Dumnezeu l-a înălțat dintre noi... căci altfel ar fi continuat acești răi fără măsură, în virtutea libertății dezmățului de care se bucură −, pentru
POETUL ADRIAN PĂUNESCU de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351283_a_352612]
-
m-au ambiționat să-mi depășesc condiția socială și intelectuală. De exemplu, la scoala, aveam o profesoară de limbă și literatura moldoveneasca (așa se chema oficial, obiectul). Era din Transnistria, vorbea o limbă pocita în ultimul hal. Noi o mai tachinam, din când în când. Îmi amintesc că un coleg a întrebat-o într-o zi, ce însemnă cuvântul “circa” și ea ne-a spus că e denumirea unui popor din Africa. Îmi spune la telefon, mama, ca deseori, o întâlnește
AMINTIRI DESPRE BASARABIA, INTR-UN DIALOG CU EUGENIA GUZUN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 118 din 28 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350816_a_352145]
-
vrute și nevrute, spuneau mai ales ce nu puteau face, cum se întâmplă. - Și nu era nimeni să-i taie cheful? slobozi Panacoadă, mai mult să-i trezească lu' Niță mândria autorității, nu c-ar fost un terchea-berchea al bodegii - cu toate că se tachinau grozav pe treaba asta iar tărăboiul căpăta uneori o turnură la „rizic” - ci pentru că vorba lui era bine cântărită și apreciată chiar și de minți hulitoare și tulburi... - Bărbat-su încerca să-i astâmpere „colindu” pe la mese, două-trei închiondurări cu
NIŢĂ ALU DÂRĂ (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351217_a_352546]
-
fata și atât? - Că te-ai îndrăgostit de ea, că o găsești foarte frumoasă și că o iubești de nu mai poți trăi fără ea. Că simți cum te sufoci din lipsa aerului cât timp nu este lângă tine, îl tachină Deea râzând veselă, aceasta aștept să-mi spui. - Hei, hei, nici chiar așa. Nu mi-a băgat nimeni foc sub călcâie până acum să o iau din loc cu viteză. În privința ei mai am nevoie de timp, să văd cum
CAPITOL DIN ROMANUL DESTIN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356198_a_357527]
-
de la cei doi că nu a reușit să o cucerească pe fată și că a pierdut pariul. Îi erau ei prieteni dar invidia roade adânc pe dedesubt, așa că abia așteptau un insucces ca să profite de acesta și să-l tot tachineze mereu. Ajunși acasă, fiecare după câte un duș fierbinte a mers la culcare. Chiar dacă erau tineri, noaptea petrecută în bar începea să-și arate efectele. Când s-a trezit era după amiaza și numai foamea l-a determinat pe Cris
CAPITOL DIN ROMANUL DESTIN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356198_a_357527]
-
era în stare să sărute pământul pe care călcam”. Petreceau împreună zilele și nopțile. Erau tot timpul unul lângă celălalt. Se întâmpla de multe ori ca el să înceapă o frază, iar ea să o termine. Glumeau tot timpul, se tachinau fără încetare, iar casa lor era plină de râsul lui Marin și chiotele Aurorei. Erau extrem de istoviți unul de altul, dar niciodată plictisiți... “7 iunie ’55 Aurora dragă, iubita mea,(...) Te-am sărutat la stația de tramvai de două ori
DACĂ DRAGOSTE NU E, NIMIC NU E... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 608 din 30 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355315_a_356644]
-
bucătar de profesie, cu care îi face plăcere să discute pe marginea subiectului hrană și tot ce ține de ea. Când nea Mitică spune că „nu trăim ca să mâncăm ci mâncăm ca să trăim” citându-l pe Molière, Vasile, bucătarul, îl tachinează mereu afirmând relaxat: Ia să fi venit Molière ăsta aici și să fi mâncat un steak (fleică) făcut de mine, cu un castravete luat direct din borcanul cu murături și-apoi să vezi că n-ar mai fi zis că
DUMITRU SINU – FRÂNTURI DE VIAŢĂ, OPINII, AMINTIRI ... ( CAP. XXVI, PARTEA A II-A) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356628_a_357957]
-
din zbor. Noi, „fetele” lui Amadeo, presăram deja cuvinte spaniole prin conversațiile private. Luam cursurile de spaniolă mai abitir în serios decât cadrele didactice, care mai simpatizau cu chiulul, că doar nu eram la filologie. La rândul ei, profa ne tachina ocazional, pe motiv că uzam sudamericanisme (ziceam „gio” în loc de „jo” și „plata” în loc de „dinero”). Și pentru că veni vorba de „dinero”, când ieșeam cu gașca la o bere, mai venea și vremea să dispărem la toalete. Amadeo avea obiceiul să ne
AMADEO de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355099_a_356428]
-
salutai în orice limbă, el îți răspundea în românește; când vorbea cu nea Mitică despre România spunea plin de mândrie: „Măi Mitică, ce țară minunată am avut!”. Era sincer și deschis și iubea mult România. Avocatul Nichita Tomescu însă îi tachina mereu spunându-le mai în glumă, mai în serios: „Ați făcut bani, de aia ați iubit România!”. Ager la minte și foarte sigur pe spusele sale, evreul însă nu s-a lăsat intimidat: „Măi, bani au făcut și ungurii și
„DACĂ VREI SĂ REUŞEŞTI ÎN VIAŢĂ FĂ-ŢI CEL PUŢIN UN PRIETEN EVREU!” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370915_a_372244]
-
la emisiune. - Hai noroc și mâine fir întins la pescuit! mi s-a adresat cu căldură. - Și o partidă de amor la înălțime, completez eu. - Cum, parcă ziceai că pescarii nu fac sex înainte de-a pleca la pescuit, mă tachină ea. - Facem excepție de la regulă astăzi și mâine, deoarece scopul aventurii, care va avea loc peste câteva ore, nu este numai pescuitul de pește, ci și pescuitul de amor și plăceri în singurătatea naturii. - Ai curajul să treci peste canoanele
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
umbrela în dreptul pescăriței, astfel ca nimic să nu o deranjeze de la ocupația care-i captivase atenția. Eu mă feream de razele soarelui cu pălăria din pai, nelipsită din arsenalul uneltelor mele de pescuit. Miruna scotea pește după pește și mă tachina veselă, spunându-mi că eu, la lansete, șomez. - Fiecare mănâncă la prânz ce prinde, decretă ea râzând. - Dacă tu crezi că așa este corect, de acord, dar nu mi se pare fairplay din partea ta. Poate, cine știe, dă norocul peste
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
aduc pe mal. Nu era așa mare, dar era nervos. Un crap românesc sălbatic, de trei kilograme, cu solzii mari cât unghia de la mâna unui bărbat, colorați în gri-verzui. - Fiecare mănâncă ce prinde, parcă așa ziceai mai devreme, nu? am tachinat-o, la rândul meu... - Da, dar eu te-am ajutat să-l scoți, așa că este o captură comună, se alinta ea pe lângă mine, bucuroasă că am prins un pește așa de frumos. - Așa va să zică, eu mă muncesc cu el douăzeci
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
Iar unii, probabil de la putere, și câteva sutare. Iubita mea de-acum stă sus, la Măgură. De ani de zile, la toți aleșii, dă-ntruna din gură Și fără să-nțeleagă în viață care-i sensul, Toți de la Primărie o tachinau : „Eei, pricepi tu înțelesul !”. Ea fără nici un sprijin i-a sprijinit pe toți; De la moșneag la tată, la fiu și la nepoți . - Ce-nseamnă decăderea și sărăcia azi !!! Te lasă fără milă, din lac în puț, să cazi . Ion I.
FĂRĂ MILĂ, POEZIE DE ION I.PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 550 din 03 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369728_a_371057]
-
această închegare care pare paradoxală: potrivirea. Cum așa?! Dacă în toate scenariile de comedie în cuplu protagoniștii se ciocnesc între ei, unul e mai încuiat, altul mai agil, și așa mai departe..., dacă eroii cuplului comic se încaieră și se tachinează unul pe celălalt, unde-i potrivirea? Este! Tocmai de aceea și există cuplul. Gâlceava care se joacă aici începe și se fundamentează cu intuiția, cu palparea momentului, presupunerea reacției, prevederea replicii celuilalt. Este vorba de ridicarea la plasă din partea unuia
ALEXANDRU LULESCU. ACTOR DE CUPLET ŞI DEOPOTRIVĂ DE MONOLOG de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353519_a_354848]
-
și nehotărâte. - My lord, nu sunt nehotărâtă! Din contra. V-am spus sincer, că nu am pregătirea necesară. - Îmi comentezi hotărârile, domnișoară? Sau mi se pare? Ridică din sprânceană. Atitudinea asta o înfuria mereu. El știa. Îi plăcea să o tachineze. - Sire ... - Tată, o să-i acordăm tot sprijinul necesar în aceste treburi! vorbi Leon. - Serios? Bine, domnule filozof. Îți iei angajamentul? Lordul glumea. Leon era serios. - Desigur! făcu semnul crucii în dreptul inimii și apoi duse degetele la buze, petcetluind promisiunea. Alma
MY LORD (X) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352709_a_354038]
-
slipului și începu să tragă de el. - Nu crezi că aici nu mai este apetisanta studentă de care ți-a fost jenă să-ți scoți slipul pe plajă la 2 Mai? Eu nu sunt la fel de apetisantă ca ea? îl tot tachina fata trăgând de slip să-și elibereze partenerul. - Nu, tu nu ești apetisantă, iubito. Tu ești un deliciu al naturii. Ursitoarele care au asistat la nașterea ta au fost foarte generoase cu tine. Ți-a dăruit cel mai divin trup
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. IV VISUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353830_a_355159]
-
să strunească zmeul. Lord M.Joseph se ridică și se apropie de grupul celor trei. Alma se străduia, să facă față situației și nu se descurca rău, deloc. Mezinul sărea încântat să prindă sfoara din mâna Almei, dar ea îl tachina și ținea brațul sus, ca el să nu poată ajunge. Râdea înveselită de exuberanța copiilor și pălăria îi căzuse pe spate, despletindu-i părul din conci. I se îmbujoraseră obrajii și uitase că e o femeie adultă. Câteva perechi de
MY LORD (VII) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352697_a_354026]
-
despletindu-i părul din conci. I se îmbujoraseră obrajii și uitase că e o femeie adultă. Câteva perechi de ochii urmăreau scena, cu sentimente diferite. - Se pare, că nu ai trecut de faza copilăriei, te pricepi să strunesti zmei, o tachina cu glas scăzut lordul. - Ei nu sunt lorzi! șopti fără să-și miște buzele, să fie auzită doar de bărbat. Se îndepărtă de el. M.Joseph râdea cu poftă, lucru nemaiîntâlnit de Alma. Nici de cei din familie, după pierderile
MY LORD (VII) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352697_a_354026]