643 matches
-
permită atât treci peste pe uscat. Elisei apoi zări pe Ilie într-un car de foc luate de un vârtej de vânt la cer. Prin intermediul a mantalei să scadă de la Ilie, Elisei miracul Atunci cand un grup de copii de la Betel tachina profetul pentru chelie lui, Elisei le blestemat în numele YHWH și doi urși de sex feminin a iesit din pădure și mauled 42 din acestea (2 Regi 2:23-25). Înainte de Ilie a fost luată în sus, în vârtej de vânt, Elisei
Elisei () [Corola-website/Science/321574_a_322903]
-
doi ani și a apărut în câteva producții de scenă. Jolie a intrat la Beverly Hills High School, unde se simțea izolată printre copiii unor familii înstărite din zonă, întrucât mama sa avea venituri mult mai modeste. Ea a fost tachinată de către alți elevi, pentru că era foarte slabă și purta ochelari și aparat dentar. Încercările ei timpurii de a intra în lumea modeling-ului, la insistența mamei sale, s-au soldat fără succes. Atunci ea s-a transferat la Moreno High School
Angelina Jolie () [Corola-website/Science/312585_a_313914]
-
a navigat zece mile de-a lungul coastei și au ajuns la navă amiral. Cand a ajuns pe punte, oamenii săi alarmați când l-au văzut doar cu doi oameni l-au întrebat cum a mers, iar el i-a tachinat prefăcându-se dezamăgit. Apoi a râs și-a scos un colier spaniol de aur din jurul gâtului și le-a spus: "Călătoria noastră a reușit băieți!". S-au întors la Plytmouth în 9 august 1573. În 1577 Drake este trimis de
Francis Drake () [Corola-website/Science/297811_a_299140]
-
înainte să apuce să se clătească. Kurt: Era un băiat ciudat, extraordinar de talentat. La concursuri și la testele de inteligență era printre cei mai buni. Sigur că în vremurile alea nu prea îi apreciam calitățile. Băieții mai răi îl tachinau mereu pe Bruml. Zdeněk: După război, am auzit de la o cunoștință care a făcut lagăr la Birkenau cu Jirka că a murit așa cum a trait - fără pic de noroc. Jiří Bruml, în vârstă de 14 ani, a stat doi ani
„Cu mândrie, înainte!” Revista secretă a copiilor din lagărul Terezín (1942-1944) () [Corola-website/Science/295725_a_297054]
-
pe oameni să dezvolte fobie socială. De exemplu, unele studii au arătat că 40-50% din persoanele cu fobie socială își pot aduce aminte de unul sau mai multe evenimente sociale traumatice - de exemplu să fii umilit în public, să fii tachinat sau agresat de colegi, să fii abandonat de persoane importante. Alte studii au găsit o legătură între prezența unor evenimente negative majore precum divorțul părinților, violență în familie, probleme psihice ale părinților, abuzuri fizice sau sexuale și riscul de a
Fobie socială () [Corola-website/Science/335895_a_337224]
-
niște falsuri. Singurul om care a fost vreodată în țara Ming-ilor și a adus cu sine tehnicile lor de olărit se află acum pe lumea cealaltă. Am auzit că l-ați adoptat pe fiul Maestrului Shonzui, Ofuku. — Întocmai. Copiii îl tachinează numindu-l „puștiul chinez”. În ultima vreme, a refuzat să mai iasă cât de cât din casă. Neguțătorul coborî privirea spre Hiyoshi. Băiatul, auzind pe neașteptate numele lui Ofuku, se întreba oare cu ce se ocupa acel om. — Știți, continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
e noaptea de lungă! Inuchiyo râse sonor: — Dacă bem și cântăm toată noaptea, nu vom supăra mireasa? — De ce? Nu așa a fost crescută, răspunse Tokichiro. E o femeie foarte virtuoasă. Inuchiyo se trase mai aproape de Tokichiro și începu să-l tachineze: — Ei, și ai putea vorbi puțin mai mult despre asemenea lucruri rușinoase? — Nu. Îmi prezint scuzele. Deja am spus prea mult. — N-o să scapi așa ușor. Ia aici o ceașcă mare de sake. Mă poți scuti de asta mare. Cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
casă, și totuși Tokichiro intrase fără șovăire și se așezase. Koroku se întoarse spre el: Maimuță? Deși răspunsese înainte la acest nume, de astă dată Tokichiro refuză. Nu făcu decât să-l privească fix pe Koroku, care începu să-l tachineze pentru felul copilăros în care se purta: — Ei, haide, Maimuță. Ți-ai schimbat dintr-o dată atitudinea, dar până acum mi-ai vorbit ca unui om obișnuit. Vrei să trec la formalitățile de a mă adresa ție ca unui trimis al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
să se ascundă în pământ, dar răspunse cu voce slabă, de o rară frumusețe. — Sunt onorată să fac cunoștință cu dumneavoastră, stăpâne. L-ați onorat și pe celălalt frate al meu, Shigeharu. Nobunaga o privi, impresionat. Avusese chef să-l tachineze puțin pe Hideyoshi, dar acum se simțea vinovat și deveni serios. — Hanbei și-a revenit cu sănătatea? — Nu l-am mai văzut pe fratele meu de câtva timp, stăpâne. E ocupat cu îndatoririle militare, dar primesc scrisori de la el din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
al lui Mitsuhide, Chokansai, un om care îmbrățișase sfintele ordine. La șaizeci și șase de ani împliniți în acel an, cruțat de orice boală, avea plăcerea de a spune glume. Se așeză lângă fiul de șapte ani al lui Mitsuharu, tachinându-l binevoitor. — E atâta viață aici, încât simt că m-am întors acasă. Bătrâne, dă-i ceașca asta lui Mitsutada. Mitsuhide băuse deja două sau trei cești, iar acum îi trecu ceașca lui Chokansai, care la rândul său i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ceru Shoha. Mitsuhide, însă, nu se atinse de hârtia din fața lui. Avea cotul încă rezemat pe propteaua de braț și părea să privească afară, în întunericul grădinii, unde fremătau frunzele. Se pare că vă scormoniți creierii după strofă, stăpâne, îl tachină Shoha pe Mitsuhide. Mitsuhide luă pensula și scrise: Toată țara știe Vremea de acum, E luna a Cincea. La o asemenea petrecere, odată ce era compusă prima strofă, participanții adăugau la rândul lor versuri, până se însumau între cincizeci și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
să facă. Asta e tot, spune Tiffany. Asta e tot ce avem de spus. Milena Îi face cu ochiul. Băiatul se trage Înapoi mergînd cu spatele, Împotriva voinței sale, ca un osîndit. Următoarea găselniță! Uau! — Mi-ai alungat admiratorul, o tachinează Milena. Lasă că găsim Încă și mai mulți acolo de unde venim noi. Tiffany o Împunge cu umărul. SÎnt ca două iepe pursînge. Wakefield n-ar vrea să le vadă plecînd În galop, dar are reală nevoie de o oră singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
la celălalt al unei săptămâni, cel mai romantic lucru pe care tata i l-a spus mamei a fost „Mergem joi seara la centrul frigorific?“. Helen avea un șir constant de curtezani care se perindau prin casă, dar ea îi tachina și-și bătea cu cruzime joc de ei și de devotamentul lor de cățeluși. Ceea ce mie îmi făcea plăcere într-o manieră mohorâtă și rece. În ceea ce o privea pe Anna, ei, cu ea e o altă poveste, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
care, la scurt timp, a urmat inevitabila izbucnire de urlete. Ce naiba avea? Helen o să aibă parte de necazuri oriunde o să meargă. Kate era în pătuțul ei. Stătea acolo și se holba la tavan. De ce n-ai plâns, draga mea? am tachinat-o eu cu blândețe. De ce nu m-ai trezit și nu mi-ai spus că mătușă-ta, Helen cea răutăcioasă, îmi fură hainele? Am luat-o în brațe și-am adus-o cu mine în pat, ținându-i trupușorul mătăsos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
taurul de coarne. —Ăăăă, am făcut jenată. Mi-am lăsat geanta jos. La ce-ți trebuie geanta? N-ai nevoie să-ți refaci machiajul, mi-a spus el zâmbind. Nu vreau să mă machiez, prostuțule. Atunci de ce ai nevoie? Mă tachina. —Claire, relaxează-te, te rog, mi-a spus el exasperat rostogolindu-mă cu fața în sus. Presupun că te referi la prezervative. —Ăăăă, da, am zis eu nițel rușinată. —Ei, nu-i nevoie să-ți faci griji. Am eu câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să continui să-l ascult pe George. Simțeam că o să-mi explodeze capul. Am început să-mi pregătesc ieșirea din conversația cu George. —Cum de-ai devenit dintr-odată așa un expert în relații? l-am întrebat ce să-l tachinez. Ai început să fii foarte sensibil. Ești un bărbat modern. — A, ăăă, a zis el părând și jenat și mulțumit. Aisling mi-a cumpărat o carte pe tema asta. Am înțeles, am râs eu. Ei, mulțumesc foarte mult, George, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
el. — Te cred, i-am spus. Am zâmbit și eu. Nu mă puteam abține. Am rămas pe pat, rânjind unul către celălalt ca doi idioți. După o vreme, Adam a spus: — Deci, până la urmă, mi-ai urmat sfatul, m-a tachinat el cu blândețe. În legătură cu ce? l-am întrebat. A, te referi la James. Păi, nu m-am mai întors la el, dar nu a fost din cauza a ceea ce ai spus tu. —Bine, bine, a râs Adam. Mă bucur că te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
un circ anarhist. Alice și-a reprimat un zâmbet. Era așa cum bănuise. Ce-i ăla un circ anarhist? — Fac tot felul de chestii cu capace de pubele și motoare de mașini vechi. —Și ce-i rău în asta? Alice o tachina pe maică-sa. Dar investigația ei era, în egală măsură, sinceră; fiind o persoană obiectivă și avocat până în măduva oaselor, ura condamnările decretate fără un proces corect. Genul ăsta de circ e foarte la modă. Unele dintre spectacolele astea produc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pe pantofi. Alice a râs. —Ei, haide! Ai o căruță de bani. Îți poți permite să faci o pauză. Să meditezi la ceea ce vrei să faci cu-adevărat cu viața ta. — Văd că te-ai gândit la toate, l-a tachinat ea. Dar dacă ăsta nu e momentul potrivit? Niciodată nu ne dăm seama care e momentul potrivit, decât atunci când e deja prea târziu, i-a declarat Jake cu gravitate. Ceea ce trebuie să faci tu e să trăiești mai mult în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fiecare casă pe care o vinzi e chiar atât de minunată pe cât o faci tu să pară? —Multe dintre casele din zona asta sunt foarte drăguțe, a insistat Hugo. — Deci, în profesia de agent imobiliar nu se minte? l-a tachinat Alice. —Deloc - ei, presupun că uneori se mai și minte, a mărturisit Hugo, gândindu-se, cu vinovăție, la cuplul Osokozi. Și-a amintit, cu un sentiment de disconfort, cum doamna cea bătrână îl întrebase dacă el ar cumpăra bungalow-ul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
s-a încruntat. —Voiai să vin aici? De ce crezi că ți-am spus de, ăăă, facilitățile din cameră? Dar n-ai vrut să-ți văd camera. Alice a dat ochii peste cap, mimând exasperarea. — Pentru întruchiparea domnului Sofisticare, l-a tachinat ea, nu știi prea multe despre femei. —Hei, ia stai puțin... Hai să nu mai pierdem timpul vorbind, a murmurat ea conducându-l către pat. Ușurel, a șoptit apoi când Hugo începuse să-i tragă de fustă. Avem tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
la el fără să-l mai recunoască. Hugo s-a aplecat peste masă cu o mină serioasă. Știu cum trebuie să procedăm. Crede-mă. Doar sunt un om care vinde lucruri. Asta nu e o contradicție în termeni? l-a tachinat femeia. Hugo a dat ochii peste cap. Vreau să spun că slujba mea e aceea de a le vinde oamenilor tot felul de lucruri. Dar tu vinzi case. Casele sunt altceva. Aici vorbim de oameni și de viețile lor. Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pe seară, pentru asta fiind nevoit să sară dintr-o mașină cu geamuri fumurii, să-și facă apariția oprind toate conversațiile timp de douăzeci de minute și apoi să treacă la următoarea petrecere... Când eram Împreună ne plăcea să ne tachinăm verbal. Dar nu eram tandri. Nici unul nu a arătat nici un fel de sentimente bombastice, din cele care se pot regreta mai târziu. Și astfel, anotimpurile au trecut, florile s-au ofilit, iar natura și-a urmat cursul către descompunerea inevitabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pahar. Pe Marlena o cam deranjă sugestia. Știe că nu beau. Nu prea sunt genul care umblă prin baruri să agațe bărbați. Observase deja că Harry bea foarte mult uneori. Spera să nu fie alcoolic. Nu o să agăți bărbați, o tachină Harry. Pentru că m-ai agățat deja pe mine. Marlenei nu i se păru deloc romantic răspunsul. Chiar credea despre ea că e atât de ușuratică? Încerca să sugereze că nu era vorba decât de sex ocazional, o aventură de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
aceea de a vedea toate continentele lumii. Le Întreba exact: ce-ai prefera, un bebeluș care face pe el sau o călătorie În Antarctica? Toate alegeau banchiza. Dar după aproximativ trei luni de relație, maximum patru, ea Începea să-l tachineze spunându-i că i-ar face „un Harry mic“. Toate foloseau exact aceeași imagine. Ciudat, nu? Îl iubeau atât de mult Încât voiau să-l miniaturizeze, apoi să-l vadă crescând de când era doar un boț până când devenea un tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]