437 matches
-
-a, Editura Politică, București, 1959. 86. Engels F., Originea familiei, a proprietății private și a statului, E.S.P.L.P., București, 1957. 87. Frazer J., Taboo and perils of the saul, ed. III, Londra, 1911, p. 318. 88. Furtună D. Ec., Cuvinte scumpe, taclale, povestiri și legende, București, 1914. 89. Furtună D.Ec, Povestiri și legende românești, Buc, 1913. 90. Furtună D.Ec, Povestiri și legende românești, Buc, 1913. 91. Gheorghiu C.D., Calendarul femeilor superstițioase, P. Neamț, 1907. 92. Grigoriu Rigo, Medicina poporului, Boalele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
realizări profesionale, poate fi înțeles totuși mai bine prin povestire, prin apropierea de omul cald, și deseori necăjit, care a fost, decât prin ceea ce a fost "ca autor". Zeci de ani am dus existențe paralele. Nu prea era timp de taclale cu acest om foarte harnic și foarte ocupat. Cred, de altfel că soarta lui a fost aceea de a fi foarte harnic. Nu a ajuns profesor de bacteriologie cum și-ar fi dorit, a fost repartizat la o disciplină înrudită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
nu cunoștea, niciodată, exact, cifra de impozitare. Apăreau cei de la fisc (...), controlau facturile, și, dacă era plătit impozitul trimestrial; salutau la sfârșit, când era gata și dovada scrisă a controlului, acceptau eventual și un păhărel de băutură, stăteau nițel la taclale, după care plecau. Tatăl, negustorul, știa că, timp de un trimestru, nu mai apărea nimeni de la fisc31". Disciplina fiscală mai mare a adus cu sine încasări egale, dacă nu cumva mai mari, cu cele din Ungaria. În orașele din Transilvania
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
pe sticlă. De ceilalți înscriși pe listă, n au pomenit nici un cuvânt! În aceste condiții, ce să mai fi căutat la Baia Mare? Rămân doar cu regretul că n-am putut ajunge la Cluj, să vă văd, să mai stăm la taclale despre spiritualitatea Fălticenilor. Sunt mișcat de bunăvoința matale. De asemeni, recunoscător pentru articolul de la revistă. Nu știam ce părere aveți despre valoarea documentelor, și despre modul de operare a acestora. Sunt materiale inedite. Un Rebreanu sau un E. Lovinescu (scrisori
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
prin două milenii povestiri EDITURA JUNIMEA IAȘI 2015 Îmi revine plăcuta datorie să aduc mulțumirile mele soției, dr. Steluța Simirad. Sub îngrijirea și competenta sa asistență am putut realiza această carte. Autorul Cuvîntul autorului Volumele Aduceri aminte, cu subtitlul La taclale cu pixul Toma, Iașul în lume-corespondență selectivă și prezentul volum, Pelerin prin două milenii, formează o trilogie cu tentă pronunțat autobiografică. Dacă în primele două părți relatările sînt cu precădere dominate de viața de demnitar în devenire și chiar de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
vesel. Era amicul meu, doctorul X de la spitalul Socola. Pot trece pe la tine? mă întreabă vesel oarecum. Sigur, chiar îmi era dor de o tacla. Pe la orele 11 vine amicul meu și parchează în refugiul de pe stradă. Ne așezăm la taclale și după o oră își ia rămas bun. Îl conduc curtenitor pînă la mașină și îl sfătuiesc: Mergi înainte și întoarce mașina în fața porții vecinului. Dar este loc? Suficient. Eu stau pe trotuar și privesc manevrele medicului. Ca un arc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
momentul critic și dă lovitura de grație. Să nu puneți copiii în pericol... Familia se deshamă, preia o cameră, se spală, se schimbă și prichindeii cad urgent într-un somn profund. După ceva timp părinții lor ies pe terasă, la taclale. Timpul era superb. Se tot uită la soare și văd că ambii manifestă o oarecare părere de rău. Se mai putea merge. Veniți des pe aici? Sînteți un om de munte? mă întreabă ei. O, nu. Am venit aseară tîrziu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
la căderea” ei mai sistematic decât a făcut-o și continuă să o facă Vătămatu’. Pe Vătămător l-am cunoscut la prima revenire în țară - începutul lui 1990. Era o întâlnire cu studenții de la Politehnică. El reprezenta un grup de taclale și-mi fusese recomandat călduros de către Vătămatu’. Oarecum distant, a ținut să ne lase - pe mine și pe celălalt invitat american - să înțelegem că nu-l impresionam cu nimic și că totul se face în țară, nu din afara ei. Vătămătoru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
risipi peste oaspeți ca dintr-un corn al abundenței. Agitată, Alice s-a retras în sanctuarele sale din fundul casei - cămări și bucătării -, iar noi, oaspeții, strânși în camera lui Mihai, atât de plăcută pe lumină de seară, stăteam la taclale, sorbeam din tării și ne simțeam extrem de bine cu toții, tocmai datorită acestui neprevăzut, acestei improvizări care ne reunise însă într-un emoționant și temeinic consens... Ticki strălucea, Mircic îi ținea isonul făcând bufonade și până și proaspăta lui consoartă - femeie
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și negativist din sufletul său îl silea să nu ție cont de realitate și să-și dărâme orice poziții care i-ar fi putut procura o viață mai omenească". Cu alte cuvinte, dacă ar fi stat binișor la Iași, la taclale cu prietenii, fără să-și incomodeze superiorii prin rapoartele sale realiste despre starea precară a învățământului, ar fi fost un om normal și nu și-ar fi "dărâmat" poziția călduță de funcționar al statului, care își ia salarul pe degeaba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
și să mai pohtească și altă dată, de nu s-a săturat!" a strigat după el Măria sa. Ștefan izbucnește cu teribilă mânie: Nu-mi pare rău!! Nici o milă pentru cotropitori!! E pe viață și pe moarte!! Dar noi stăm la taclale și turcii trec Dunărea! N-ați plecat?! se întoarce el către femei. Zor! Zor! Maria, Sora, copiii pleacă. Se încrucișează cu Bârsan ce tocmai intra. Bârsan poartă o eșarfă neagră cruciș ce-i acopere ochiul stâng. Face o plecăciune. Ștefan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
schimbe, cel puțin aparent, comportamentul față de mine în ultimele trei săptămâni de activitate în Lima. 13. O bucurie, o satisfacție neașteptată Relațiile mele cu ambasadorul erau "cordiale". Nu mai făceam orele de spaniolă, nu mă mai chema prea des la taclale, ceea ce era benefic pentru munca ce o aveam de făcut. În plus, după ședință, mi-am permis să fac mai multe deplasări în oraș, după orele de muncă, să mă bucur de minunățiile orașului regilor, ale unui oraș vechi de peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
după atacul de filoxeră. Prin 1936, în aceste clădiri ființa o școală de ucenici în agricultură. În pepinierele de aici își făceau practica și studenții agronomi. Să nu-mi spui, dragă prietene, că nu ți-ar plăcea să stăm la taclale într-un locușor liniștit, cu un pahar de „Tămâioasă” dinainte. Sunt sigur că ai vrea ca vorba să se prefacă în faptă, dar va veni și vremea aceea...Până atunci însă îți voi spune că soiul de vin „Tămâioasă” a
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
aștepta tata, care se afla acolo de câteva luni, într-o misiune militară ce tocmai se termina. Era primul meu contact cu Orientul ciudat de pitoresc, căci Medgidia - locuită de turco-tătari, cu moscheie, fesuri, bragă, cafenele unde se trândăvea la taclale și ciubuc ceasuri și ceasuri, parcă nimeni n-ar fi avut altă ocupație, pe pridvorul ce dădea pe uliță - nu cred să-și fi modificat încă înfățișarea în raport cu cea din vremea când Dobrogea se mai afla în Imperiul Otoman. Pe
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
une société polie. E drept, în paragraful despre M. Ralea din Istoria..., G. Călinescu atribuie această trăsătură tocmai provinciei, dar în Iași ea era o survivance din vechea lume a Junimii și chiar de mai demult, fără nici o asemănare cu taclalele oricât de plăcute din alt „târg” din Moldova sau de aiurea. Din toate mărturiile contemporanilor reiese că Ibrăileanu era un causeur extraordinar și inepuizabil, de un farmec absolut fascinant. Nu toate marile inteligențe au farmec, dar numai ele îl pot
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
nici urmă de Măriuca; atunci m-am așezat la masă, am mâncat singură și pe la 3 fără 20, iacăt-o pe micuță, scuzându-se, roșind, spunându-mi că la ei se prânzește adesea chiar și la ora 4. Am stat la taclale despre prietenele ei de la școală, am vorbit de Mangalia și de tine. Apoi, la 4 și jumătate, și-a luat zborul. [...] Seara de primăvară a venit să-mi bată la fereastra dinspre balcon, albăstrie și întunecată. Mama îi scrie la
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
jenat, cu cît, de regulă, cei cu care stau de vorbă sînt oameni fără nici o influență, iar locul conversațiilor e trotuarul, „colțul străzii”, restaurantul. Unii, într-adevăr, vor schimbarea în bine a vieții noastre, dar cei mai mulți sînt simpli amatori de taclale, colportori de informații radiofonice. Cu asemenea inși și dintr-un asemenea loc nu poți transforma lumea. Iar „lumea e așa cum este”Î Nouăzeci la sută din cei ce trec pe lîngă noi n-au decît grija loruși: cum să „ciupească
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
vădite în acest domeniu. După cele 4 ore de școală, ieșeam cu turma la păscut pe câmpurile apropiate de casă, unde mă întâlneam cu alți colegi și prieteni, "ciobani de ocazie" și ei. Timpul trecea ușor, ne zbenguiam, stăteam la taclale, oile și caprele își vedeau de păscut, fără să ne dea prea multe dureri de cap. Pentru "prestația" mea eram plătit "mixt", respectiv în lapte și telemea de capră și duminica mai primeam 2 lei, atâta fiind intrarea la cinematograf
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
abia au coborât de pe bicicletă. Ca orice spaniol adevărat și ele sunt pline de viață, vorbesc și gesticulează neîncetat în timp ce se dezbracă de costumația specifică bicicliștilor îndreptându-se apoi spre dușuri. Jos, în fața hanului alți pelerini stau la taclale la o bere sau un suc. - Merg și aici să văd biserica dar este închisă, iar un afiș pus pe ușă spune că pot apela pe d-na Carmen la un anumit număr de telefon. Nu înțeleg nimic și mă
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
profitând și de tarifele scăzute de cazare, comparativ cu hotelurile sau pensiunile. Este un anume tip de concediu ce l-au ales, mai modest, mai economic, simțindu-se destul de bine la un pahar cu vin în curtea hanului, stând la taclale. Aș putea spune că pentru cei mai mulți nu se poate vorbi despre un pelerinaj religios în sens strict, chiar dacă nu refuză să participe la programul religios propus de hanurile parohiale. Cele mai multe opțiuni ale celor întâlniți pe camino sunt destul de
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
mă opream la șura Bărgăuanu, unde dormeam, iar Vladimir mai făcea doi - trei kilometri până la Bulgărica unde îl așteptau nevasta și fetița. La șura mai veneau seara Vanea Arnăutu, secretarul primăriei și notarul Costea Machedonschi. Mai ceva nalangâte, ceva băutură, taclale ca la 22 de ani, dar mereu, din risipa de nume de fete, dintr-un abur risipit pe peronul gării Traian Val revenea imaginea plăpândei domnișoare cu bască albă. Era învățătoare nouă la Tabacu dar nici colegii n-o știau
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
îl chema Corini și nu ținea cont nici de martori nici de dreptate. În comună, în afara de cîrciuma lui Demirov mai era cârciuma lui Diacov, unde sâmbăta ne duceam la el la crama din vie. Beam, mâncam și stăteam la taclale. Mergeau preotul, notarul, învățătorii bărbați, impiegați de mișcare și alți salariați. Popa pleca pe la 12 noaptea fiindcă a doua zi trebuia să se împărtășească și să facă slujba la biserică. Mai erau și două mici băcănii, a lui Țoev, aproape de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
înnobila, fiind singurul element stingher și betonat într-o lume de lemn, flori, iarbă, piatră, fier și iubire. Pe cărări te împiedici de potcoave. O roabă s-a transformat în cel mai comod fotoliu. O sanie îngustă devine bancă de taclale și, în general, totul te încântă și descântă. Atmosfera din casă, primitoare și rafinată, prețioasă și țărănească te incită la visare, dar și te pune în mișcare. Aici simți nevoia să nu stai degeaba, să faci ceva pentru că aici descoperi
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
cu psalmii și cu toate cuvintele lumii, există seri și dimineți, oameni care merg la biserică fără evlavii osten tative și fără să negocieze cu Dumnezeul lor, există colinele Toscanei și Coasta Boacii, femei frumoase și deștepte, cărți, solidarități curate, taclale prietenești, coincidențe riguroase, savori melancolice, tigri albi. Dacă îți acorzi un cât de mic răgaz, dacă arunci, de jur împrejur, o privire odihnită, curioasă și nepătimașă, vei găsi destule argumente să te bucuri. Lucrurile (încă) funcționeazășarpanta lumii (încă) ține. Mai
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
imagina singur, acolo, în Bârladul copilăriei tatălui meu și în Bârladul celei mai frumoase conviețuiri cu femeia sufletului dumneavoastră - iubita noastră Doamna Mia. Coana Mia cea dragă. S-a dus de mult dumneaei, dar acolo unde este, poate stă la taclale cu scumpa noastră mamă, Lenuța, altă Doamnă de suflet. Dacă am fost vreodată fericită în viață, apoi asta a fost cu adevărat, abia ieri am realizat lucrul acesta, momentul când ne aflam cu toții la masă, în curtea de la Bârlad, amfitrioana
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]