2,198 matches
-
au dreptate? Am asistat, nu o dată, la asemenea dezacorduri : unii-și dau sufletul pe scenă, alții huiduie, chirăie și rîgÎie În stal. Ce-i de făcut? CÎteodată, actorii se opreau din declamat și făceau morală publicului. CÎnd o făceau cu tact & pricepere, publicul prost era Îngenuncheat ; cînd nu, spectatorii marcau noi puncte În „poarta adversarului”... În Antichitate, machiajul servea și ca mijloc de protecție. Despre ochii nemachiați se spunea că-s vulnerabili. Azi, sunt actori bine machiați, care-s prea ...vulnerabili
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
pe sine și a exclamat: "Să trăiască Șefu', care e el Șefu', da!". M-a emoționat această afirmație de o mare profunzime ontologică. Sigur, nu chiar până la lacrimi. După acest moment de vie adeziune, am început să-i instruiesc, cu tact și răbdare, prin pilde cât mai simple și o grămadă de mijloace pedagogice. Am rămas mai mult decât uimit când am văzut că mare parte din ceea ce le-am explicat chiar se prinsese de ei. Aș spune că într-o
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cireș. Ce mi-e-n gușă și-n căpușă. Poate că sunt prea directă și prea cinstită, da' ăsta-i adevăru' gol-goluț. Și nimeni nu o să poa' să spună c-o învăț de rău." "Poate că nu, dar mai nuanțat, mai cu tact, așa..." "Ete, mai cu tact! La astea, dacă nu le-o spui verde-n față, le intră pe-o ureche și le iese pe ailaltă. Câte fete bune n-am văzut eu pierzându-se așa, ehe! Vezi-ți, mă, Milenuțo
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
-n căpușă. Poate că sunt prea directă și prea cinstită, da' ăsta-i adevăru' gol-goluț. Și nimeni nu o să poa' să spună c-o învăț de rău." "Poate că nu, dar mai nuanțat, mai cu tact, așa..." "Ete, mai cu tact! La astea, dacă nu le-o spui verde-n față, le intră pe-o ureche și le iese pe ailaltă. Câte fete bune n-am văzut eu pierzându-se așa, ehe! Vezi-ți, mă, Milenuțo, interesu' și las-o-ncolo
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
necuratu'", încheie plin de o evlavioasă vigilență Pe Petrică îl durea fix în cot, ca să nu zicem în altă parte, de problemele de serviciu ale domnului Tăsică. Altele erau chestiunile care-l ardeau pe el. Dar trebuia să procedeze cu tact, făcând niscaiva conversație. Așa că aruncă un neutru, deși nu tocmai corect politic: "Eh, femeile... Ce știe proastele astea? Parcă poți să pui bază pă vreuna, la o adică, cum e ele acu' cu mințile fluturatice. Că toate e numa' cu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
suirea și coborârea turmelor, dacă veacul n ar fi fost răscolit. Și accentuez ultima propoziție: dacă veacul n-ar fi fost răscolit. Apoi dau drumul comentariului: Deci, iată, d-le Valy, aici se vede prezența de spirit a lui Mihai, tactul de care dădea dovadă. Întrucât (și vin cu citate ca lumea, uite) continentul era supus schimbărilor și deschis oamenilor îndrăzneți, el nu pleacă cu acel pâlc de pedestrași să lupte pentru alții, cum o spune chiar naratorul, ci fiind mai
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cei care vorbeau pe rând, acolo, în cutia de lemn vopsită într-un maroniu închis? Plângeam insistând la nesfârșit, ca să-mi arate ce nume se ascunde în cutia aceea miraculoasă. Nenea Epa, mult mai calm decât tata, și cu mult tact, cum nu avusese niciodată copii, gata de a-mi face toate poftele, într-o zi luase o șurubelniță, „șurubelniț”, cum zicea el, și încet-încet a desfăcut capacul din dosul aparatului, ca să mă convingă că înăuntru nu există picior de om
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
luate în discuție în cadrul unor ore de seminar. Nu i se pot nega lui Nae anumite calități, fără de care autoritatea de care dispunea în epocă s-ar reduce la o manipulare de prost gust. Trebuie recunoscut că Nae Ionescu avea tact pedagogic. Prelegerile nu sunt complicate, sunt bine dozate, formularea este ușoară și vie, nelipsită de farmec. Nu sunt deloc îmbâcsite; nu cad nici pradă verbiajului, nici nu solicită pretenția unei vorbiri tehnice greoaie, tehnică în care se târâie de obicei
Portret cu ocazia unei corecturi by Marin Tarangul () [Corola-journal/Journalistic/9213_a_10538]
-
al tematizărilor mizerabiliste, ca Ionuț Chiva, Ioana Bradea, Ioana Baetica, Adrian Schiop sau Dragoș Bucurenci, fără să investigheze lingvistic ori antropologic socialul, ca Sorin Stoica, Filip Florian, Dan Lungu sau Călin Torsan, Tatiana Dragomir își desfășoară cu decență și cu tact calitățile naturale, ca să zic așa, de prozator. Acelea ce diferențiază, adică, un autor de romane de un romancier cu ADN - pe cât se poate - pur. Într-un fel, Fotogramele aparțin unei familii aflate cel puțin în relații culante cu - să spunem
Încercarea prozatorului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9225_a_10550]
-
pregătită, puteam începe experimentul. Ți-au mai lipsit doar cîteva ore, tovarășe general, și situația, cine știe, s-ar fi putut întoarce în favoarea ta, însă n-a fost să fie. Ceasul rău, clipa neagră, nici măcar n-ai făcut-o cu tact și meticulozitate. Trebuia să-ți fi ales cu grijă pistolul, să-l fi curățat bine înainte desfăcîndu-l piesă cu piesă pe birou, lustruindu-l bine cum își lustruiește orice soldat conștiincios arma înainte de ziua în care are tragere. Era de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Să nu te prind cumva că-mi umbli cu minciuna. Asemenea comentarii erau cele mai clare izbucniri ale laturii amare pe care ajungeam să o și uit în iubirea ei. Nici că-mi puteam dori o iubită mai plină de tact. — Ședința Antoniei se termină la cinci, am răspuns. Puțin după ora cinci ar trebui să fiu în Hereford Square. De fiecare dată vrea să discutăm despre asta. Și luăm cina în oraș. I-am ridicat puțin capul lui Georgie, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
atât de tulburat. — Care scrisoare? am repetat. Vasăzică ea i-a scris lui despre chestia asta? Într-un anume fel gestul mă deranja grozav. — Păi, așa cred, spuse Rosemary. Oricum, de fapt, vreau să te rog să te porți cu tact și cu blândețe cu Alexander, să fii cât se poate de drăguț cu el. — Și să-l consolez pentru faptul că m-a părăsit nevasta, am spus. E-n regulă, bobocule! — Martin! exclamă Rosemary. Câteva minute mai târziu intram pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
vorbit puțin la telefon. Prin natura ei relația dintre noi nu avea nevoie de o „cârpeală” și nici nu era posibil așa ceva. Pur și simplu am revenit, fără prea multe explicații, la vechea noastră înțelegere. El era prudent, plin de tact și de regret, eu eram morocănos, ironic, pus pe cârtit. Și amândoi ne-am declarat mulțumiți să lăsăm lucrurile exact la fel. Mai puțin mulțumit am fost de telefonul primit de la Rosemary care se instalase din nou la Londra și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
supăra. Din când în când domnișoara Seelhaft ridica ochii și se asigura că sunt bine. Atât ea cât și domnișoara Hernshaw, care și de data asta erau la curent cu situația mea înainte de a le informa eu, îmbinaseră cu mult tact felicitările discrete cu atenția respectuoasă. Acceptau convențiile fără a se preface, însă, că nu observă în ce hal de dărâmat și amărât sunt. Erau pline de atenție față de mine și, în general, mă tratau ca pe un om bolnav, totodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
astfel că puteam să vorbesc liber, chiar dacă inima mi se sugruma În gât, ca să zic așa. Numărul s-a dovedit a fi al unui hotel. Totuși, când mi s-a făcut legătura, femeia de la capătul firului a refuzat plină de tact să-mi răspundă la orice Întrebare. În schimb, mi-a răspuns pur și simplu că era convinsă că nu voi fi dezamăgit de felul În care avea să-mi vorbească dacă mă hotăram să o vizitez. Primea musafiri În zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
vă rog să nu părăsiți orașul. Dacă cumva În decursul investigațiilor se adeverește că nu ne-ați spus tot ce știți, nu pot să vă garantez că cele spuse nu vor fi folosite ca probă Împotriva dumneavoastră. Se opri cu tact. Orașul nostru nu e un sat provincial, unde toată lumea știe totul despre fiecare. Chiar și aici la secție, cunoștințele nu sunt distribuite În mod egal. La ora actuală, acest caz este considerat crimă. Dar dacă se adeverește că d-oara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
c-am Înțeles, domnule polițist. — Ofițer, Knisch. Ca și Pieplack, aici de față. Dar cu un rang superior. Ridicându-și degetele În formă de V, Diels scoase un nor de fum mulțumitor. Totuși, ai dreptate. Puteam să avem mai mult tact, nu-i așa, Pieplack? Înainte ca partenerul său să găsească răspunsul potrivit, Diels ridică de pe jos niște obiecte și le Îndesă În sertare Într-o ordine aleatorie. Dar a fi hotărât e o virtute mare, și timpul e ceva ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
am zis, uitându-mă atent la maică-sa. Nu era cumva... Era greu de spus. Și mai indicat, să nu Întreb. Dacă era aceeași femeie pe care am văzut-o la slujba de pomenire a lui Molly Beese, situația necesita tact. Mama băiatului Îmi făcu cu mâna cu o expresie neutră, apoi Îl luă pe acesta de mână. Poate nu voia să arate că mă cunoaște. — Azi e ziua lui Axel. Întorcându-se spre fiul ei, adăugă: Acum hai să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
am declarat că s-ar putea să cunosc pe cineva care s-ar potrivi perfect... Când, În sfârșit, partea mea mai chibzuită o ajunsese din urmă pe cea care gonea Înainte nesăbuită, jonglând cu cuvinte mari, dar fără prea mult tact, Dora Își deschise portțigaretul. În timp ce eu mă scotoceam În buzunare după un chibrit, mi-a explicat că, oricât de incredibil ar fi părut, era și ea la curent cu ceea ce se Întâmpla În lume, ca toți ceilalți. Despăturind ziarul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
noastră intimă, există mai multe lucruri decât cele care se văd cu ochiul. Își ridică privirea. Nu-i așa, Anton - scuze, Sascha? Pentru că În momentul acela sosiră băuturile noastre cu un zornăit zgomotos, m-am abținut să răspund, plin de tact. Nu eram sigur cum să descriu sentimentul care mă cuprinsese imediat ce chelnerul a plecat și Dora a netezit ziarul. Dar mi-am dat seama că recunosc tot ce făcea cu mâinile - și că-mi era dor de modestia lor reținută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nu-i așa, Milty? Povestea cu patul e de milioane, nu? Când ajungem la hanul din Dorset, îi amintesc să-și strecoare una din cele cinci-șase verighete ale ei pe degetul cuvenit. — În viața publică trebuie să dai dovadă de tact, zic eu și-i povestesc că am rezervat o cameră pe numele dl și dna Arnold Mandel. Un erou din Newark, din vremurile de altădată, îi explic. În timp ce mă înregistrez la recepție, Maimuța (cu o înfățișare sexy la culme aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ea, din plisc, cu nepăsare-o scapă? — Asta a fost, am zis. Pauză. — De cine-i scrisă? Apoi, la mișto: — De tine? — E scrisă de William Butler Yeats, am răspuns eu și mi-am dat seama cât de lipsit de tact fusesem, cu câtă nesimțire îi atrăsesem atenția asupra prăpastiei dintre noi doi: eu sunt deștept iar tu tăntăloaică, cam așa se traducea faptul că-i recitasem acestei femei una din cele trei poezii pe care, întâmplător, le învățasem pe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
rece s-a făcut“, o auzi el spunând și știu, după elaborata și defensiva ei solicitudine, că fusese conștientă de mâna care se retrăsese. Apoi ea se uită În sus și-l văzu pe Myatt privind-o. Era plină de tact, era răbdătoare, dar pentru Myatt nu era prea subtilă - el era conștient că i se cântăreau calitățile, că ea se Întreba cât putea fi el de plicticos În comparație cu tovarășul de compartiment. Tânăra nu căuta Încurcături - aceasta era expresia pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
în condiții tot mai vitrege. Ca să supraviețuiască în luptele crunte și perfide dintre oamenii Măriei sale, Su Shi a reușit să îmbine într-un tot unitar armonios concepțiile confucianiste, budiste și taoiste. Budismul și taoismul l-au ajutat să privească cu tact problemele și să trateze cu sufletul larg deschis necazurile vieții. Doctrina confucianistă i-a permis să persevereze în căutarea idealului său și a lucrurilor frumoase din viață. Astfel, Su Shi a reușit să-și păstreze integritatea și, totodată, să facă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ca niște oase de pește. Iar acum, la final, nu reușesc deloc să mă conving că mulți oameni reali au o Soartă a lor, și sînt sută la sută sigur că șobolanii n-au avut niciodată una. În ciuda inteligenței, a tactului, a delicateței și rafinamentului meu sufletesc, În ciuda erudiției mele tot mai avansate, am rămas o creatură cu handicapuri majore. Cititul e una, vorbitul alta, și aici nu mă refer la vorbitul În public. Nu vreau să spun că sufeream de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]