561 matches
-
Apă-Canal în pauză de prânz. I-au cerut grataragiului să le frigă o bucată mare de costiță. Între timp, și-au cumpărat bere și au scos din buzunar două căpățâni imense de usturoi, pe care au început să le curețe tacticos, între două fumuri de țigări Carpați. La final, unul dintre ei a scos dintr-un buzunar murdar de vaselină o scafă din lemn, din acele care se cumpără din Obor pentru pisat usturoiul. Scafa era albă și contrasta cu buzunarul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de frontiera americană, într-o cafenea de margine de autostradă. Merg la Toronto, pentru a-mi vizita amicii Alex și Diana, cu o ocazie, numită aici co-voiturage (tradus aproximativ prin împărțitul mașinii). Șoferii de camioane americani și canadieni își beau tacticos cafeaua sau mai bine spus, litrul de zeamă lungă cu miros de cafea. Toți se aseamănă între ei: caschetă de baseball, plete pe ceafă din moda anilor ´80, geacă de piele și cămașă în carouri. Muzică country și pop în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
l'hiver et ses aurores boréales.... Gata, recunosc, mi-au dat lacrimile). Anul 2005 6 ianuarie 2005 Bucătăria căminului studențesc Moraud, seara, orele 19.30, ora mesei. Afară ninge în rafale, iar înăuntru...Thierry, student francez din Toulouse, își mănâncă tacticos și cu multă poftă le saucisson traditionnel de Noel trimis de mama sa prin poștă, într-o cutie de tablă ermetic închisă, după cum cer normele canadiene de securitate alimentară. Un grup de studenți din Madagascar, cu facies-ul lor specific
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
scaunul, se blochează în scări apoi începe să urle și să se zbată neputincios. În cazul său, bestia sexuală care zace ascunsă în fiecare dintre noi se poate manifesta liber. Aș dori să remarc și privirile celor din jur, așezați tacticos pe iarbă. Priviri vinovate și atitudini paralizate de "corectitudine politică", dacă pot spune așa ceva. În România bănuiesc că cineva ar fi avut curajul să-i spună ceva de genul "mă nebunule, potolește-te", iar atmosfera s-ar fi detensionat dintr-
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
într-un mod „industrial”, în urma succesului cu românul La Medeleni. În numărul 10/1930 revista publică o anchetă, ca răspuns la afirmația lui Al. A. Philippide conform căreia revistele de provincie sunt „timp pierdut”, în rezonanță cu „ritmul lent și tacticos al vieții de provincie”. C.l. pledează pro domo, intervievând, pe tema revistelor literare din provincie, a utilității și legitimității lor, scriitori din aristocrația literară a momentului (Mihail Sadoveanu, Demostene Botez ș.a.), ale căror depoziții vin în sprijinul apărării publicisticii literare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286631_a_287960]
-
8 fix, împreună cu lectorul Ienceanu, cu care făcuserăm seminariile. I-a poftit pe primii cinci în ordinea în care erau înscriși în cadrul grupei. A scos din servietă biletele de examen, le-a amestecat de câteva ori și le-a așezat, tacticos și încet în șir la capătul catedrei. Ni s-a părut normal, dispus, serios, distant, ca de obicei. La vreo trei sferturi de oră a ieșit deja primul cu nota 7. Apoi, cam la un sfert de oră și al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și mie rândul să răspund la primul bilet. Mi-am schițat un plănuleț, mi-am grupat ideile principale, mi-am adăugat și ceva completări din bibliografie și, fără a lua în seamă monologul lui către Ienceanu, m-am desfășurat calm, tacticos, fără pauze și fără să-i las putința domnului Moscovici să mă-ntrerupă cu întrebări. Văzându-mă oleacă mai în vârstă decât ceilalți fiindcă eram cu armata făcută la 3 ani, la grăniceri, ba încă și însurat, lucru care se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
s-au închinat și au intrat în altar. Cu vreun sfert de ceas înainte de începerea slujbei propriu-zise a venit și vlădica Mitropolit al Banatului. S-a închinat cu evlavie adâncă, și-a înclinat fruntea spre credincioși, apoi s-a așezat tacticos și silențios în scaunul înalt, anume rezervat, din capătul stranei din dreapta noastră, dinspre altar. Vreme de câteva ore bune ne-am simțit ca în sânul lui Avraam. Și-am trăit clipe de meditație. Și de dialog intim cu noi înșine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
jacheta scoțiană deschisă, strângând în fiecare mână mânerul unei genți de voiaj. Împrăștia frumusețe cu un fel de fierbințeală în albastrul ochilor săi, extraordinar; vedeai asta și pe obrajii lui, până în jos pe grumaz, o splendoare animalică. Mergea legănându-se tacticos, cu pantofii lui cu bot ascuțit ce pășeau pe scândurile pontonului, cu brațele atârnând de greutatea celor două valize, căutându-mă cu privirea în umbră. Nu l-am văzut niciodată mai frumos ca în acel moment, cum stătea în soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
menținând un spațiu de patru-cinci centimetri între joben și tavan, și privești feroce în față, la parbriz. Dacă Moartea - care e tot timpul prezentă, instalată poate pe capotă - dacă Moartea pășește miraculos prin geam și vine după tine, te ridici tacticos, după toate probabilitățile, și te duci cu ea, privind feroce, dar calm. Sunt șanse să-ți iei trabucul cu tine, dacă e o Havană veritabilă. — Ce-i de făcut? Pur și simplu să stăm aici? a început să se lamenteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
să ne ucidă pe toți, dar credința rămâne. Chiar acolo se convertiseră o mulțime. Până și soldații. Soldații care plângeau lângă cruci. Lângă cele douăzeci și șase de cruci. * Când a lăsat manuscrisul din mână, se făcuse seară. Își șterse tacticos ochelarii. Erau aburiți... și-a spus. Un japonez nu plânge. Niciodată. Mai ales un creștin. Oare ce se întâmplase cu familia lui Louis Ibaraki ? O să vadă mâine. E cald acum. Și târziu. Puse semn în manuscris, îl înapoie bibliotecarei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
a zis Lazăr. Stau pînă la patru, că la cinci se schimbă portarul de la cămin și nu mai pot intra. Un pachet nou! I-a fost adus pachetul: nou, cum se cumpără de la orice tutungerie. L-a desfăcut și, încet, tacticos, a dat carte după carte, să le controleze. La ora patru s-a ridicat de la masă cu opt mii în buzunar. Mîine, revanșa au stabilit ceilalți. Doamna a mai adus un rînd, dar el a respins paharul. Atunci, a surîs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
gestul ei. Ce zici, Lazăre, îți plac? întinde profesorul pachetul cu cărți luat de la bătrînă. Să le controlăm spune Lazăr, așezînd pachetul cu fața în jos pe masă, din care, cu dreapta, trage cîte o carte, de deasupra, o așază tacticos în palma stîngă, o privește, o întoarce și pe partea cealaltă printr-o rotație peste cap, să-i privească spatele, apoi o ia delicat, cu două degete, și i-o întinde profesorului, s-o cerceteze și el; cînd și cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lung și subțire, învelit în țiplă. O foaie de plăcintă! Incredibil! Sabotaj! Morții mă-sii..., de incapabil! Kleine lakai! înjură gros și disperat Dănuț, înregistrând simultan în coada ochiului, la ralanti, o dublă apropiere fatidică. Întâi, a lui nea Petre-zbirul: tacticos, milităros, dinspre tejghea. Apoi, a lui Marco van Vierme (doar așa o să-i zic, de-acu' ncolo, fie capu' lui al dracu', de tălâmb! își promite singur): pe poante, dinspre poartă. Calm, patronul cârciumii ajunge primul la finiș, lângă masă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
exact același rezultat... Că doar n-o fi falitul de Boss, Cel vrednic! Ce fază! Și până la coadă, măcar să fie! menește Fratele. Cu tot pericolul extrem al situației, când îi vine rândul, Vierme procedează într-un stil de mare campion. Tacticos, el depune la picioarele scării răclița, pentru a institui bariera sfântă și invizibilă, ce avea să țină în continuare la respect, demonul înfuriat. După care, apropiindu-se de armura aceea vigilentă, înarmată, se înclină ceremonios în fața ei și spune: Îmi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
o doară, Vierme catadicsește să se salte de pe plasticul său, oarecum sastisit și să depună coșul în locul unde poposise, pentru a putea oferi asistenței, o perspectivă cât mai lesniciosă. Cu o mână, Micuțul înlătură bucata mânjită de scutec, rulând-o tacticos, pentru a expune privirilor circumspecte ale celor doi polițiști, cutiuța strălucitoare ferecată în aur și argint, cu străvechile ei însemne-indentații templiere. Hoo...! Pe asta, de unde-ați mai șparlit-o, băi, descreieraților?! dă glas agentul aceleiași interogații nerostite, care sfredelise concomitent
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
papion și vestă de la bar să vă aducă nota și apoi Îi lăsați pe masă, după ce el s-a reîntors la lustruit pahare, puținele hîrtii pe care le mai aveți prin buzunare și care nu acoperă decît jumătate. Vă ridicați tacticos, zîmbindu-i și făcîndu-i un semn prietenos cu mîna din ușă, ți-am lăsat banii pe masă. În clipa În care ajungeți În stradă, o luați la picior rîzÎnd, un pic afumați. I-ați tras o țeapă internațională, Îl vedeți de la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
scurte și pătrate stau perfect Întinse peste saltelele scobite, uzate. Urmează frecatul de dimineață cu cîrpe ude și perii, Într-o primă fază. După care, lustruirea holului și a dormitorului, operațiune care se realizează patinînd cîte doi Într-un sincron tacticos pe pătura aspră Înhățată de pe primul pat. Abia cînd becurile leșinate se văd strălucind În cimentul pestriț (transformat În oglindă), caporalul de serviciu se declară mulțumit și ne scoate pe platoul unității, unde se dă raportul de dimineață. De aici
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mizerabil, imberbi, cu studiile nedesăvîrșite, chirciți În poala unui destin scîrbos, Încercînd vechiul truc al invizibilității, cu convingerea că omul e un animal bun, trebuie să fie un animal bun. Pe dracu’... Trebuie neapărat să văd ce-i acolo, trag tacticos de așternut și se dezvăluie o claie de păr negru, un spate suplu, curbura feselor... Cum să fie acest cur fin ca o piersică? Alb, măsliniu? Lățindu-se ușor ca să deseneze talia? Sau bombîndu-se? Sau...? Sunetul scremut al telefonului din
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
la cuptor 5 mi nute Înainte de a fi consumate. Altfel, au un gust cerat și searbăd și se lipesc de dinți. Acum că au reușit să Înghită ce mestecau de minute bune, cele două doamne scot din altă pungă altceva, tacticos, Într-o tăcere liniștită, pașnică, de parcă toată viața lor asta au făcut. În cele din urmă, acest nou produs se dove dește a fi un fel de bustieră. Încep să rîdă, Începem și noi să rîdem, deși rîsul nostru nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
din Libertatea și apoi aprinde lumina din tavanul mașinii (horoscopul fiind distracția favorită a soldatului român). — Auzi, dar sigur nu vezi măcar un băț de chibrit pe-aici? Îl Întreb molfăind țigara neaprinsă Între buze. Nu, nu văd, Îmi răspunde tacticos de după ziar. — Tu nu te-ai apucat de fumat Între timp? — Nu, nu m-am apucat. După care Îl urmăresc cum strînge ziarul, Îmi smulge țigara dintre buze, iese din mașină și, pășind cu grijă pe fîșia Îngustă din marginea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
face. Poate că atunci cînd te-au luat În armată te-au cules dintr-un copac. Credeai că Apostol cînd o să te vadă o să te ia În brațe și-o să-și lipească pe frunte hîrtia ta fără valoare. Își strînge tacticos ziarul, probabil mulțumit de ceea ce-i prezice horoscopul pentru săptămîna asta. — Băiete, zice el, e vremea pentru schema Ponzi. Acum... ce e o schemă Ponzi și de unde dracu’ știe el ce e o schemă Ponzi nu mai contează. Ceea ce spune
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
face ăștia acum o dată, pentru că tac-su a fost liberal, ’ce c-a făcut pușcărie prin cinzeci și ceva. Cine dracu’ a mai pomenit, domn’e, țăran liberal? — Ei, se poate, s-a mai pomenit..., zice profesorul și-și strînge tacticos hîrtiile și le pune În servietă. Dar, domnu’ Mărin, pot să vă Întreb ceva? De unde sînteți dumneavoastră de baștină? — Io? De ce baștină, bre, domn’e? zice mecanicul Înțepat. — De naștere, omule, de născare, de unde ești? — A-a-a! Io? De la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cald! întări domnul Andronescu, alături, de el. În spusele lor, ca intonație, în ținuta vestimentară precum și în mica plimbare în jurul grădiniței, aveau ceva din secolul trecut, cam după războiul de Independență, ceea ce scotea în evidență impresia aceasta era mersul lor tacticos, cu mâinile la spate, mustățile răsucite “în furculiță” ale domnului Andronescu și „grija patriotică” cu privire la evenimentele politice ale timpului, pe care nu le înțelegeau în totalitate - unele nici nu erau de priceput - pentru că le gândeau în lumina depășită a unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Întrebe pe bărbatu-său ce dorește. De fiecare dată femeia apărea Într-adevăr pe poteca dinspre grădină, Însă, În loc să solicite mieros lămuriri pentru chemarea ei acolo, Înainte ca țiganul cu statură și mușchi de uriaș să apuce să-i ceară, tacticos, cine știe ce lucru neînsemnat, ea se apuca să-l spurce și să-l trimită la dracu’, unde, de fapt Îi era și locul, printre focurile În veci nestinse ale cazanelor cu smoală. Fierarul o lăsa să se răcorească puțin și abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]