556 matches
-
-i tare talentat. Spre pieptul meu încet,botul și-a plecat, Să-l mângâi, a cerut. Pe mâna mă lingea, Făcând o piruetă, în față-mi se culca. Voia să-mi mulțumească, doar l-am ospătat; Pungașul era grațios și tacticos s-a așezat Fără grabă să mănânce. Era foarte liniștit; Un șpriț dacă-i dam, cu mine-ar fi ciocnit. L-am înțeles că ar dori să bea și el ceva; Ca surpriză i-am dat desert smântâna mea. A
CĂŢELUL de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/368569_a_369898]
-
sus, la etaj. Aici, în spatele unui birou luxos, înconjurat în părți de fotolii largi și pufoase, trona ca un belfer din prozele cu miliardari, un ofițer tânăr și bine făcut, cu gradul de maior. Purta cizme proaspăt văcsuite, schimbându-și tacticos și plin de el, de pe unul pe altul. genunchii, la intervale care îi intrase în reflex (probabil să obțină efectele scontate). Foarte amabil, m-a poftit să iau loc într-un fotoliu, după care mi-a pus câteva întrebări: cu
INVITAT LA COOPERRATIVA...VIGILENŢEI DE PARTID ŞI DE STAT ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364733_a_366062]
-
tăcere Se făcea noapte în iatac. De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Cupola de gheață, iarna fără sfârșit, straturi frigorifere cugetări în jurul jarului grăsime de balenă care picura... peste lume... din oceanul înghețat de alături Vântul măsura tacticos zăpada o înghesuia în turbane Eschimoși și lemn plutitor Sacră scăldătoare și ulei de focă Ascunzișuri cioplite-n zăpadă Cadră din fum și din gheață Treceau canoele, se duceau, Își strămutau trecutul în prezent De-a lungul islazurilor de gheață
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
distrus psihic, îi spuse tot ce-l apăsa, mărturisindu-i și groaza ce-l cuprindea numai la gândul că va trebui să-i explice nevesti-sii, ce și cum, iar aia precis n-o să-l creadă, și atunci.... Securistul își aprinse tacticos o țigară și întrucât era și el om, ba chiar însurat o băgă puțin pe mânecă dar nu lăsă să se vadă asta!! Eh, om antrenat, nu.... - Băi, nea Veronele, acu să-ț’ spui drept nici mie nu-mi convine
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
brâu gros de piele în care păstrau amnarul, cremenea, iasca, tabacherea cu tabacul și foița. Toată lumea respecta părul lor alb asemenea trecutului lor fără pată și cuvântul lor avea greutate în orice adunare. Să-i fi văzut cum își răsuceau tacticos țigarea, lipeau foița umezindu-și buzele și numai din câteva lovituri dibace cu amnarul, reușeau ca într-un ritual să aprindă iasca și apoi țigarea, după care începeau să pufăie satisfăcuți. Nașul meu, Matei din Gheboieni, era primar iar părinții
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
pe pătură. Parcă nu mai aveam chef de pescuit. Mie mi se făcuse somn și tare m-aș fi strecurat în brațele lui Morfeu, așa cum eram întins comod pe pătură. Nu aceeași părere o avea și partenera mea, care sorbea tacticos dintr-un pahar de pepsi din lada frigorifică. Ce zici, nu vrei să ne mutăm sub pini, o aud vorbind în șoaptă la urechea mea, în timp ce-și plimba alene degetele răsfirate prin părul meu. Poate este mai răcoare
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
iarba mai deasă și mai verde, pe care ședeau un bou și o vacă. Domnul Lup rânji la ei, iar aceștia, smeriți, înțeleseră că trebuie să se retragă pe altă bancă, mai în spate. Domnul și doamna Leo se așezară tacticoși, ridicându-și cozile. Domnul Lup își desfăcu blana și o aruncă peste labele întregii familii leonine. Ca să nu răcească. Apoi se încovrigi peste labele lor. Ca să le-ncălzească. Îndrăznii la urechea lui nea Martin: - Dumnealor vin direct de la vânătoare? - Ei
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
vedeam, probabil, pentru ultima oară. Peste puțin timp, mă aflam la studioul lui Cristescu. Mi-a făcut semn să îl urmez în biroul său. „Ceva de băut?”. „Doar un pahar cu apă, mulțumesc”. Îmi oferi paharul solicitat, apoi își așeză tacticos mâinile pe birou. „De ce ai dorit să ne vedem? Ultima dată spuneai că totul s-a terminat”. „Mda, cam așa a fost. Dar a intervenit ceva”. „Ce anume?”, mă chestionă privindu-mă cu atenție și aprinzându-și o pipă. „Nu știu cum
SCENARIUL DIN CARE NU SE POATE IEŞI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350193_a_351522]
-
acasă, mereu aveam pește suficient pentru a o bucura, mai ales, pe bunica sa Suzana, o unguroaică neaoșă din Transilvania, fostă barmaniță într-un birt din Cluj-Napoca. Ea ne povestea, în timp ce-și bea nelipsita ei cafea și fuma tacticoasă o țigară, că atunci când se îmbăta vreun consumator și avea chef de scandal, îl lua în spinare și îl arunca direct în stradă. Din acest motiv, îi știau toți de frică și porecliseră birtul “La unguroaica afurisită”. Nimeni nu sufla
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
fenomenelor naturale și evenimentelor sociale. Dacă la Dimitrie Anghel florile simbolizează stări sufletești, sentimente profund umane, la Elena Trifan asistăm la semeția florilor:,,Petunia-i regină peste flori... / Trandafirul domnește mândru în palat / Ocrotit cu dragoste de împărat.../ Dalia cea tacticoasă / E mândră de talia-i grațioasă” (Semeția florilor). Autoarea dedică florilor un adevărat imn de admirație: ,, Flori albe de păr, / Flori roze de măr, /flori galbene de ghiocei, / Flori liliachii, flori roșii, / Flori arămii, / Flori ale sufletului, flori, / Înfloresc în
NOTE DE LECTOR de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365925_a_367254]
-
noi atunci când mâncam în băraca din fața casei sau, după ce da frigul - în tindă. La fel, nu tăbăra nici pe mine atunci când îi dădeam să mănânce, ci aștepta cuminte să-i dau din mână câte o bucățică pe care o lua tacticos, cu mare grijă să nu cumva să mă zgârie cu colții lui ascuțiți. În schimb, când ne jucam, avea obice- iul de a-mi pune picioarele din față pe umeri și a mă linge pe gât și pe obraji. Și
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
eu pleca- sem la școală și stăteam aproape mereu la noi acasă, nu trecea o zi să nu vină ca să mă vadă, fiindcă acum, dacă moșu’ Hobza murise, nu se mai ducea vara la munte cu oile. Venea mer- gând tacticos în urma Hobzoaicei, amușinân- du-i din când în când fusta largă și creață, fiindcă, după un timp, nu mai vedea bine, apoi chiar orbise și surzise de tot. Când încă vedea și auzea, dacă Hobzoaica nu cobora în sat într-
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
în bucătărie, am luat un bruș de mămăligă, dar și o coastă de porc din mân¬carea de varză pusă la fiert de maică-mea și i le-am dat să le mănânce din palmă... Câinele a mâncat fără grabă, tacticos, a pufăit mulțumit pe nas și a început apoi să-mi lingă mâna; gata, devenisem prieteni... Ursei și-a făcut bine datoria la porumbi în Gruiu Pleșciorii. Când avea tura liberă și când se-ntorcea din tura de zi de la
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VIII) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366415_a_367744]
-
ei. Eu prinsesem obiceiul ca, pe drum, să beau câte o gură-două din litra cu țuică luată de la Băloasa. Cu timpul, taică-meu observase că țuica devenea pe zi ce trece tot mai puțină, parcă-l văd cum ridica el tacticos sticla în lumina lămbii, o studia cu atenție și apoi zicea încruntându-se: - Hait! Ioite-a draculi muiere, Băloasa a-nceput să mă fure la țuică! Bă, nu cumva cân’ vii di la Băloasa cu țuica, tu-m’ bei din ia
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
noi atunci când mâncam în băraca din fața casei sau, după ce da frigul - în tindă. La fel, nu tăbăra nici pe mine atunci când îi dădeam să mănânce, ci aștepta cuminte să-i dau din mână câte o bucățică pe care o lua tacticos, cu mare grijă să nu cumva să mă zgârie cu colții lui ascuțiți. În schimb, când ne jucam, avea obiceiul de a-mi pune picioarele din față pe umeri și a mă linge pe gât și pe obraji. Și cum
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
mine. Cum eu plecasem la școală și stăteam aproape mereu la noi acasă, nu trecea o zi să nu vină ca să mă vadă, fiindcă acum, dacă moșu’ Hobza murise, nu se mai ducea vara la munte cu oile. Venea mergând tacticos în urma Hobzoaicei, amușinându-i din când în când fusta largă și creață, fiindcă, după un timp, nu mai vedea bine, apoi chiar orbise și surzise de tot. Când încă vedea și auzea, dacă Hobzoaica nu cobora în sat într-o zi
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
că ie șî deștept foc, câine hârșât la oi, ce măi! Bălan, ia dă laba la tata! - a zis tai- că-meu după aceea câinelui, întinzându-i bra- țul drept cu palma deschisă în sus. Câinele s-a conformat îndată, tacticos, ba chiar cu o anu- me eleganță. - Bă, dar nu e cam bătrân, câți ani are? - l-am întrebat eu atunci pe taică-meu, minu- nându-mă de inteligența câinelui. - Păi, Obielosu, cân’ l-am întrebat n-a știut să-m
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (XI)* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366385_a_367714]
-
tâlcuire și răspăr „Ioane, dă-i la troacă! - zice-se pentru echivalență prozodică, erau expresiile favorite ale dascălului de română și franceză Ionică Urdea, cu care își acompania de fiecare dată „favoriții” și „rupătorii de țurloaie” când aceștia erau „poftiți” tacticos să „se lepede de miuță”, să poftească repejor și să se alinieze pentru intrarea la ore, iară noi - îndrăcind „rostogolirea-n recreații” pe patrulaterul gloduros de lângă gardul lui Popanița a unor ghemotoace de cârpe, vinilin, resturi de vatelină de la furnituri
ION URDEA, PROFESORUL ŞI DIRECTORUL NOSTRU!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366705_a_368034]
-
rablă care când zbura făcea „TÎR, TÎR, TÎR,TÎR...” de parcă ar fi cărat o roabă cu bălegar să o arunce pe aratură. Noi unși cu toate alifiile, că de, aveam experiența cu superfortărețele zburatoare americane, nu ne-am speriat ci tacticoși am început să cărăbănim ce era mai bun pe masă și am umflat și câteva sticle de vin. Am bagat totul într-o sarsana, că venisem pregatiți, și pe întuneric, pe nebagare de seamă am tulit-o către gară. Târziu
AM FOST LA BAL LA ABRUD ... de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351912_a_353241]
-
fuma că o locomotivă. Își făcea el singur papiroasele din mahorca, ce era plină de găteje, si foita de gazeta. Le înfășură artistic și le lipea cu limba umedă de stuchit. Apoi aruncă gătejele ce ieșeau rebele pe la capete, scotea tacticos cremenea, iasca și amnarul și dintr-o lovitură măiestrita, iasca lua scântee și începea să fumege. Toate aceste scule le ținea într-o pungă de piele cafenie moale pe care o strângea cu baierele, tot din piele, apoi mai înfășură
PRIETENUL MEU VICHENTIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351911_a_353240]
-
fiecare în felul nostru, astfel încât, până la clasă, să redevenim ceea ce se așteaptă de la noi: persoane zâmbitoare, echilibrate...specialiști...în domeniu, dar și în educație. Mi-am propus să mă așez într-o zi lângă dama care mănâncă în fiecare pauză, tacticos, ceva. Poate o avea și ea ceva de spus. Eu cred că e modul ei de a fi...singură. Se protejează astfel de orice provocare la discuții. Sunt de 20 de ani colegă cu unii dintre ei...dar n-am
E TIMP ... PENTRU TOATE! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 688 din 18 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351324_a_352653]
-
încheie dl. Vlahuță mișcătoarea povestire. Alta: Într-o zi, Caragiale hoinărea cu Vlahuță. Ajungând în piața mare, Caragiale zice: - Hai să luăm câte o portocală. Era primăvară. - Hai! - răspunde dl. Vlahuță. Și luarăm fiecare câte o portocală. Vlahuță o desfăcu tacticos pe-a lui: era coaptă bine și plină de zeamă gustoasă. A lui Caragiale era seacă. Marele scriitor nu zicea nimic. Se uita numai la portocala lui, se uita și la a lui Vlahuță, se uita și la negustor și
NONE de ION C. HIRU în ediţia nr. 411 din 15 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346561_a_347890]
-
nici întrevăzut. Clipele ce trec ușor nu se regretă, Nici că niciodată nu se mai întorc. Viața noastră are numai o fațetă- Parcele măsoară, după vrere torc. Tot vuiește viața alergând pe stradă: Parcă e o haită mare de dihănii. Tacticos își unge barba cu pomadă Și înhamă cerbii renumiți la sănii. Poartă mare iureș, ca niște fantasme - Prea frumos apare totul, și real - Lume de aievea, lume ca de basme: Soarele de Tropic, vântul boreal. Nimic nu dispare, ci totul
PULSARE DENSĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351211_a_352540]
-
înfruntă chiar și pe renumitul mușchetar Aramis, ce purta un costum mult prea mic. Într-un colț, doi bătrânei veniți parcă din altă lume, se priveau în ochi mirați și își făceau semnul crucii, în timp ce mumia, bandajată dezordonat, le zâmbea tacticos. - Ferite-ar sfântul, maică! spuse bătrâna. Tare ne-ai speriat! Noi n-am mai văzut așa ceva în viața noastră! Ptu, bată-te norocul de pezevenchi! și-și scuipă neatentă dar convingătoare, printre dinții lipsă, norocul ... Mumia, începu să-și miște
SPECTACOL DE HALLOWEEN de DORU CIUTACU în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345597_a_346926]
-
înfruntă chiar și pe renumitul mușchetar Aramis, ce purta un costum mult prea mic. Într-un colț, doi bătrânei veniți parcă din altă lume, se priveau în ochi mirați și își făceau semnul crucii, în timp ce mumia, bandajată dezordonat, le zâmbea tacticos. - Ferite-ar sfântul, maică! spuse bătrâna. Tare ne-ai speriat! Noi n-am mai văzut așa ceva în viața noastră! Ptiu, bată-te norocul de pezevenchi! și-și scuipă neatentă dar convingătoare, printre dinții lipsă, norocul ... Mumia începu să-și miște
AMINTIRI DE HALLOWEEN de DORU CIUTACU în ediţia nr. 799 din 09 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345626_a_346955]