201 matches
-
chiar respirația. Sezonul musculițelor se continua cu roiurile de țânțari iar la Începutul verii năvăleau tăunii și nopțile erau un chin din cauza Înțepăturilor. Peste toate necazurile se adăuga frigul ucigător În lungul sezon al iernii. După drumul care a străbătut taigaua - pădurea cea mai mare de pe glob cu o lungime de 10.000 km - au poposit la Vorkuta - lagărul morții. Aici se lucra la 2000 metri sub pământ. Cei câțiva români pe care nenorocul Îi adusese În acest iad, formau o
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
oară, respiră cu adevărat ușurat. De acum se putea ocupa liniștit de acel lider mărunțel și efeminat, complexat de aceste neajunsuri și dorind să se dea mare și tare atacând nesfârșita întindere de stepe, munți, pustiuri, câmpii, fluvii, tundre și taigale, numită Rusia. Oare Napoleon are măcar vreo vagă idee câte mii de verste va avea de străbătut? Chelnerul îl auzi hohotind bătrânește. ― Nu-i bai! Îl voi lăsa să le numere la pas. PAGINĂ NOUĂ PE DREAPTA Partea a patra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ocean, însă nu avea suficiente cunoștințe de geografie, neștiind că toate râurile din Siberia se varsă în Marea Arctică. Abia după câteva săptămâni și-au dat seama că se îndreptau într-acolo și le-a trebuit luni întregi să străbată taigaua înapoi spre lumea civilizată. între timp începuse Revoluția rusă și au nimerit chiar în toiul ei. După nenumărate aventuri, tatăl meu a reușit să se întoarcă în Ungaria. Dacă ar fi rămas în lagăr, ar fi ajuns mai repede înapoi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
domeniu. E adevărat că a profesa bucuria e cea mai grea meserie, solicitând multă minte, și e și mai adevărat că viața nu e întotdeauna dispusă să ne încurajeze în a o învăța liniștit și cu plăcere. Urși albi în taigaua siberiană, la 3.000 km distanță de Oceanul Înghețat. Anul trecut, un bombardier cădea în Groenlanda - scriam: „Toate apelurile la calm lansate de specialiști foarte competenți după căderea bombardierului atomic în Groenlanda sunt bine-venite. E bine că bombele sunt îngropate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
piscurile cele mai înalte! La noi s-au distrus toate pădurile. Un copac n-a mai rămas pe picior!... a conchis Natașa. Înseamnă că nici ozon nu prea mai aveți, i-a răspuns Emilian. Avem, dar foarte departe, tocmai în Taigaua siberiană... Cel mai... și cel mai... ozon va vsiom mire, tvarisci Omelean!... Înțelegi dumneata? Desigur! Probabil că pentru asta au împrejmuit acolo gulaguri ca să-i ozoneze pe toți incomozii puterii ca scriitori, doctori, pictori, profesori și delincvenți de drept comun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de gală între Profesor și Aide. Se purtau ca doi îndrăgostiți fără să le poți aduce niciun fel de reproș. Profesorul ajungea în sală exact în primele secunde ale orei de curs, se așeza la catedră ca un tigru în taiga, își așeza cărțile, întotdeauna aducea o grămadă de cărți cu el, și traducea direct din engleză, comenta ideile și informația pe textul bibliografic, își confecționa o scrumieră dintr-o foaie de hârtie, adusă de acasă în acest scop, și începea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
imagina că sunt cu iubitul meu, voi întinde mâna și îl voi atinge, palma mea se va așterne peste palma lui, palmă cu palmă, deget cu deget, voi fi fericită... Îmi voi imagina că sunt cu iubitul meu undeva în taigaua australiană, în pădurile de eucalipt sau pe nisipul fierbinte al plajelor din Oceanul Pacific... Îmi voi imagina că fac dragoste în câmpiile verzi ale Tasmaniei, îmi voi imagina că sunt chiar pe această plajă, că mâna mea atinge mâna iubitului meu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
veseli” nu aveau nici un mandat să-i oprească. Ziariștii locali, cei moscoviți, bașca BBC-ul erau frumușel de față și filmau netulburați. Iar ei știau, oamenii din lanț, vreau să zic, știau că nimeni nu-i mai trimite în nici o taiga, în nici o Siberie. Că sunt, ca să zic așa, din ce în ce mai de capul lor. Când s-a terminat, am plecat spre hotel. Era, de altfel, chiar peste drum. În hol, tovarășa T. era lividă: - Treceți imediat fiecare în camera lui! Cum îndrăznești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
bunica și unchiul ei, cu mama lui Dragoș: nuntă la telefonul mobil. Ce ți-e și cu secolul XXI! În alt registru, fiecare din aceste două zile este tezaurizabilă. La Maria și cu Maria mă simt undeva între răsăritul Europei, taiga și, ciudat, Titanic și totodată mă simt în anii ’70 în America. Atunci când ies pe prispă este ca în vremea și atmosfera de defrișare a marilor păduri ale lumii noi. Cred că scaunele de afară, din mesteacăn negeluit, și câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
se zgâlțâie sistemul? Și a lăsat-o mai moale. Adică pă față s-a făcut că o-nghite, da prin spate l-a aranjat pe Dej, că era mai aproape. La Mao n-avea cum să ajungă, era peste Urali, taiga, deșertul Gobi, faci o lună cu trenul până acolo. Musca părea că alunecă spre capătul hârtiei. Concentrat, bătrânul continuă, ca și cum i-ar fi povestit ei despre politica lui Hrușciov. Se veseli: - Am fost și eu într-un concediu în China
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
fi siguri că au rezolvat cu această stație guvernamentală. S-au întors în convoiul lor, l-au setat pentru stația de cercetare din Siberia și au plecat. Acolo au reușit să exfiltreze perimetrul CercG și să se facă pierduți în taigaua rusă. Vagabonzii au avut grijă de câinii trimiși după ei și de iscoadele ce mișunau prin pădure. Ajunseră, după trei zile de umblat printre copaci, într-un mic orășel. Sergheiov și Altanovici fură de foarte mult ajutor acolo, pentru că ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și autobuzul abia mergea, avu timp să studieze în amănunt ceea ce se vădi a fi o broșurică cu viața Sfântului Serafim de Sarov, însoțită de memoriul lui Motovilov. Cărțulia avea chiar și o ilustrație cu sfântul, la coliba lui din taiga, tăifăsuind cu o namilă de urs. Așa aflase Sandu, de la Sfântul Serafim citire, că e bine să ai întotdeauna la tine câțiva pesmeți, când te prinde tristețea să-i ronțăi pe îndelete și să prinzi inimă, și de atunci urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de bătaie. Mulți au fost luați prizonieri în lagărele rusești, găsindu-și obștescul sfârșit. Puțini au fost cei care s-au mai întors acasă, căci unii au fost obligați să rămână să populeze satele măcinate de război în Siberia, în Taiga și în altele părți ale Imperiului Roșu. Noapte de coșmar Era primăvara lui 1945, noapte cu lună plină și cu câțiva nori, când în localitatea Glodenii-Gândului, pe la miezul nopții, au început să se audă rafale de puști automate. O bandă
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
inspirat și programul de cuceriri, cu adevărat universal, făurit de Gingis-han și urmărit cu temeritate de el și urmașii săi imediați: Ogodai, Guyuk, Mongke și Kubilai.12 Cucerirea mongolă s-a desfășurat atât în direcția popoarelor din stepă și din taiga (siberiană), cât și în cea a civilizațiilor sedentare ale epocii: chineză, arabă (islamică) și creștină (europeană). Este vorba despre un șir de campanii militare, minuțios pregătite și fulgerător executate, ceea ce a dat consistență visului imperial al triburilor mongole unite și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
iunie 1940. După cedarea fără luptă a Basarabiei, bunicul dinspre mamă, Ion Verejanu, fost primar al Dondoșanilor, considerat drept „delicvent” de noile autorități de ocupație, însoțit de propria-i consoartă (Sonia) și de fiul lor (Mihail), au fost deportați în taigaua siberiană, de unde doar ultimul avea să-și mai revadă satul, în urma amnistiei decretată de președintele Nikita Hrusciov. Părinții „unchiului Mihail”, septuagenari, s-au pierdut pe rând: tatăl, „destul de repede, răpus de condițiile extreme de muncă și climat”, iar mama, respectiv
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
măreție cruntă. În evocarea priveliștii siberiene, C. Stere pune un patos extraordinar. Fără paletă bogată și vocabular afară din comun, el are o înfricoșare religioasă de geologicul gol. Cel puțin trei descripții, adevărate imnuri ale sublimității naturii, sunt de neuitat: taigaua, tundra de-a lungul fluviului Obi, aurora boreală. Paginile par rupte din Atala sau din Il Milione al lui Marco Polo. De la volumul V, C. Stere se pierde într-o bârfeală cifrată împotriva contemporanilor săi, căzând în cele mai triste
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Hollywood-ului putea concura atunci această eroic maiestuoasă talie... Ostașul român arată oarecum altfel după '89. Aproape am și uitat ținuta soldatului, a ofițerului dinaintea războiului, pînă să dea peste ei hoardele altaice, pînă să-i îmbrace cu haine croite în taiga slugile de-aici ale rușilor, aproape am uitat ce vestoane, ce chipie, ce mantale purtau tații și bunicii noștri, atît de multă vreme netrebnică a trecut și peste armia română. Imediat după '89 au apărut semnele schimbării, dar dacă vedem
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
viața a încremenit. Într-o noapte limpede, frigul polar a coborât din cer. Lumea s-a transformat într-un cristal de gheață în care se încrustaseră copacii plini de promoroacă, coloanele albe și nemișcate de deasupra hornurilor, linia argintată a taigalei la orizont, soarele încercuit de un nimb strălucitor. Vocea omenească nu mai răzbătea, aburul ei îngheța pe buze. Ele nu se mai gândeau decât cum să supraviețuiască zi de zi, păstrând o minusculă zonă de căldură pe lângă trupurile lor. Îndeosebi
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a descoperit adevăratul rost al acelor mănunchiuri. Albertine a macerat unui în apă caldă și, seara, au mâncat ceea ce aveau să numească mai târziu: „Supa din Siberia” - amestec de tulpini, de semințe și de rădăcini. „Încep să cunosc plantele din taiga pe de rost”, a spus Albertine, turnând din supa aceea în farfurii. „De altfel, mă întreb de ce le folosesc atât de puțin oamenii de aici...” Le-a salvat și prezența unei copile, o țigăncușă găsită într-o zi, pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
adunate de pe moșiile nobiliare distruse... Mama ei era așezată pe o băncuță lipită de peretele izbei, cu capul sprijinit de lemnul neted al bârnelor. Ochii îi erau închiși. Probabil că adormise și murise în somn. O adiere ușoară, venind din taiga, ridica paginile cărții deschise de pe genunchii ei. Era același volumaș franțuzesc cu cotorul aurit. S-au căsătorit în primăvara anului următor. El era originar dintr-un sat de pe malul Mării Albe, aflat la zeci de mii de kilometri de orașul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
miradoare. În țara aceasta interzisă, cuvintele cele mai simple căpătau o semnificație de temut, ardeau gâtul ca și „amăruia” pe care o beam dintr-un pahar gros cu fațete. Într-o zi, a vorbit despre un lac mic, în plină taiga, înghețat unsprezece luni din douăsprezece. Din ordinul comandantului lagărului fundul lui se transformase în cimitir: era mai simplu decât să sapi în pământul înghețat. Prizonierii mureau cu zecile... - Toamna, ne-am dus acolo într-o zi, aveam vreo zece sau
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
dovada francității mele ereditare. Era ziua aceea de toamnă însorită, la marginea unei păduri, cu o invizibilă prezență feminină, cu un aer foarte curat și cu funigei unduind prin spațiul acela luminos... Acum înțelegeam că pădurea aceea era, de fapt, taigaua nesfârșită și că fermecătoarea vară a fetelor bătrâne avea să piară într-o iarnă siberiană care dura nouă luni. Funigeii argintii și ușori din iluzia mea franceză nu erau decât niște șiruri de sârmă ghimpată nouă, care nu avusese timp
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
tipul major de biotop, ecosistemele se clasifică în: acvatice și terestre; după impactul antropic, ecosistemele se clasifică în: naturale, seminaturale și antropizate; după caracteristicile funcționale (capacitatea de stocare, fixare și transfer al nutrienților și apeiă ecosistemele se clasifică în: tundră, taiga, pășune, pădure temperată, savană, pădure ecuatorială; -după caracteristicile structurale (abundența numerică și în biomasă, distribuția speciilor, durata de viață, importanțăă; 28 după tipurile funcționale, în raport cu abundența și distribuția speciilor cu caracteristici funcționale (descompunerea materiei organice, prădători de vârf, denitrificare, etcă
CONSERVAREA MEDIULUI ŞI A BIODIVERSITĂŢII by Dana Popa Răzvan Al. Popa () [Corola-publishinghouse/Science/739_a_1106]
-
ales sărate (1500), reprezintă rețeaua hidrografică. Vegetația este compusă din păduri de conifere (10% din suprafața țării), pășuni alpine În nord și stepe În partea centrală și estică. Deșertul Gobi are o vegetație săracă, xerofilă sau absentă. Fauna este caracteristică taigalei siberiene În nord, stepei În centru și Asiei Centrale În 576 Întâmpinarea soarelui. Pierzi noțiunea timpului, a orelor zilei care parcă zboară și ele repede. În schimb la Înapoiere vom zbura odată cu timpul. Timpul va sta În loc. Acum traversăm În
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
transformă (...) Miciurin apare ca un adevărat demiurg, schimbând înfățișarea firii, acolo unde trece pasul său. Un om cu barba albă ca faldurii cămeșii Ce amintește merii în floare și cireșii. El umblă zi și noapte necunoscând răgazul Siberia străbătând-o, taigaua. Caucazul... Aurel Rău este și creatorul ciclului Drumul minerilor (...), Poetul își urmărește eroii după douăzeci de ani, în zilele luminoase ale construcției socialismului. Pruncul de odinioară e astăzi miner și, printr-o acțiune eroică, își salvează abatajul. E-n luptă
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]