5,450 matches
-
mult S-au mătuit de mult ferestrele știuteDin sufletul ce-și suie dorința către cerRăsună rugi prin temple vechi pierduteTălăzuind mirosuri de smirnă și mister.Cheamă Domnu cu glas de alăută,Cu sunet blând prelins în trup de lutNe aduce tainic priveliștea știutăA unui ev ce a fost sau doar ni s-a părut.Vibrând în noi atunci cu tinerețePluteam semeți, idei în zbor de vulturi bețiDe-a clipelor noastre fluidă frumusețe,Pictând pe aripi doar albe dimineți.Azi trupu-n care
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
minți deschise: „Clopotele cerului/ Au frecat norii grei/ Ploaia a căzut peste noi/ Iar eu semi-ud/ Te țineam în brațe/ Când mergeai ca prințesă/ Eu ca un căruțaș obosit/ Cu sandale lustruite/ Am căzut în capcana întrebărilor/ Fusese un sărut tainic/ Al unui tâlhar orbit/ Gemea iubirea clasică/ Ploaia cădea pe suspinele mele/ Gemeam amândoi în tăcerea ta/ Negura înghițea ușor tăcerea ta/ Iar eu mă întorceam fără sărut...” (Și azi m-ai sărutat). O nouă treaptă a conștientizării se produce
DANIEL MARIAN DESPRE ILIR ÇABRATI de BAKI YMERI în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380676_a_382005]
-
Ei... Sufletul urlă-n deșertul cerului adormind în gândul atâtor tăceri! Doamne, dacă exiști undeva, nu mă mai face om! Cine va cunoaște Iubirea, va zdrobi Porțile Morții! Atunci, lumina uitată dintr-o ciudată toamnă va întrupa nălucirea ca un tainic sărut. Se spune că trecând prin visul zeului te purifici, în palmă îți înfloresc toate gîndurile, uitarea învie din cenușă, nicio ascunsă ușă nu mai există. S-au regăsit mai curați decît cerul primăverii. Fiecare dintre ei e ecoul celuilalt
UN VAL PLESNEŞTE-N NOAPTE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380700_a_382029]
-
de a se retrage în singurătate și a frământa cuvintele ca pe aluatul dospit, pentru ca din ele să iasă o pâine rotundă. Însă nevoia de împărtășire este foarte puternică și atunci, poetul iese la rampă și-și oferă roadele gândurilor tainice, plămădite-n cuvinte. Se pare că anotimpul predilect al poetului este iarna: „În pădurea adormită / S-au înscăunat tăceri / Prin zăpada viscolită / Sosită de nicăieri. // Fulgi de nea plutesc alene / Cu un alb nemaivăzut / Țes covorul de troiene / Peste-un
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
curgere lină a versului care îmbracă atât de frumos ideea înspre ,,Apogeu’’-l așteptării: „în țara care geme și suspină”, pentru că „Singur”: „într-o gară tristă, trenul cu zăpadă întârzie”, așa cum spune el însuși. Sentimentalismul poeziilor sale, pline de o tainică, ades, muzicalitate, poartă uneori nostalgia amintirilor cu toate etapele unei vieți peste care colbul timpului nu reușește să se aștearnă. Nu, pentru că lira-i din suflet însuflețește petrecerea către amurg, cum însuși poetul spune în poezia „E-atâta frumusețe“: „e
NOSTALGIA AMINTIRILOR ÎN POEZIILE LUI IOAN VASIU de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380714_a_382043]
-
mea cu flori și liberă-s, ca puiul de ciută. Trăirea mea acum e neștiută dar mâine o voi spune tuturor, va fi un stigăt nu o șoaptă, ”iubesc dar nu îmi este dor!” Pentru că eu sunt însăși DORUL, sunt tainicul, eternul feminin, zămislitoarea vieții, ulciorul în care Ziditoru-a pus ce e divin. Sunt plinul casei, vatră sunt, cămin, sărutul ploii venită din senin, grâul copt, plecat către pământ, grădină cu mirosul alb de crin, sânul de la care-a supt copilul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
îmbrățișez grădina mea cu floriși liberă-s, ca puiul de ciută.Trăirea mea acum e neștiutădar mâine o voi spune tuturor,va fi un stigăt nu o șoaptă,”iubesc dar nu îmi este dor!” Pentru că eu sunt însăși DORUL,sunt tainicul, eternul feminin,zămislitoarea vieții, ulciorulîn care Ziditoru-a pus ce e divin.Sunt plinul casei, vatră sunt,cămin, sărutul ploii venită din senin,grâul copt, plecat către pământ,grădină cu mirosul alb de crin,sânul de la care-a supt copilulce astăzi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
ianuarie 2017. Sub teiul tău, în primăvară, când zorii-ncep să își răsfire cu o astrală sârguință tot spectrul de lumini solare, târându-și umbrele prin iarbă, vin mânjii zilei și-nsetați din cupa florilor beau rouă cu gust de tainică „Dorință”. Sub teiul tău, în miez de vară, purtând povara dorului, înmiresmați aburi de „ Doină” umplu pădurile de fagi și pân’ spre seară-n cânt șoptit, spre-a nu trezi în crânguri cucii, doinesc „ușure” dintr-un nai tristă„Povestea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
săltând din piatră-n ... Citește mai mult Sub teiul tău, în primăvară,când zorii-ncep să își răsfirecu o astrală sârguințătot spectrul de lumini solare,târându-și umbrele prin iarbă,vin mânjii zilei și-nsetațidin cupa florilor beau rouăcu gust de tainică „Dorință”.Sub teiul tău, în miez de vară,purtând povara dorului,înmiresmați aburi de „ Doină”umplu pădurile de fagiși pân’ spre seară-n cânt șoptit,spre-a nu trezi în crânguri cucii,doinesc „ușure” dintr-un naitristă„Povestea codrului”. Când
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
-și pleacă într-o doară sufletu-mi stingher vibrează- tristă strună de vioară. Plop privindu-și soarta-n față îi zâmbesc și-o rog să stea ea îmi scutură în suflet frânte tulburări de stea. Visele mustind iubire mi le-ascunde-n tainic gând rod fierbinte ca o vină gura nopții sărutând. Iar neliniștea când pică fulg pe-o lamă de cuțit mi-o-îmbracă-n Citește mai mult Când pe umărul meutoamnafruntea-și pleacăîntr-o doarăsufletu-mi stinghervibrează-tristă strună de vioară.Plop privindu-și soarta-n fațăîi zâmbescși-o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
al armoniei dintre pământ și cer în Basarabia se simțea, prin purificări spirituale, profundele iluminări ale sufletului românesc. M-am simțit acasă ascultând în sfintele mânăstiri și biserici pictate de zugravii legendarilor voievozi clopotele și toacele, care ne deslușeau muzica tainică a Universului. Era acea atmosferă în care se pregătesc sărbătorile pascale, cu lumina din candelele străvechi din altarele ortodoxe voievodale, care sunt în rugăciune de veacuri. Bisericile Basarabiei, unele pictate în exterior, în această perioadă de sfințenie par ouă încondeiate
DRUMURI DE LUMINĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380813_a_382142]
-
necunoscut în spațiul postbizantin și în sfera de influență a ortodoxiei - se înscriu decis în esteticile europene și în orizontul înnoirilor de limbaj, în timp ce hieratica icoanei și a frescei, cu schematismul ei formal împins aproape de abstracțiune, se retrage în penumbrele tainice ale spațiului eclezial și în lumina lăuntrică a unei spiritualități necontingente. Această separație, aparent dusă pînă la capăt, are totuși marile ei inerții și micile sale perversiuni. Deși, prin prezența sa publică, pictorul format în climatul și în civilizația europeană
"Te făcuși vornic, mișele" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10545_a_11870]
-
să încerc să înșir un eseu. strădincolo de femei e pustia fără culoare, ce-aș putea să vă zic. Poezii vino, îmi zice Dumnezeu privește, dincolo de mine nu mai este nimic. Bătrânul învârtea lut între degete și-l plămădea cu tainice seve iar timpul nu pregeta să pregete plăsmuind EVA și Eve din Eve. așa a trudit EL șasele zile. într-a șaptea s-a oprit spre a cugeta. între timp făcuse cerul și apa și iarbă și a văzut că
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
face artă și din ființarea grafică a textului în carte. Chiar mai mult decât atât, creatorul își invită cititorul în modul cel mai elegant, așa că împreună să străbată universul cărții întemeiat pe corespondență viață-literatură, înțelegând esențialul:,, creația este o scriitura tainica, o criptografie pe care trebuie să o descifram. Toate lucrurile sunt cu adevarat cuvinte, în afară de lucrurile pe care nu le putem înțelege și pe care le luăm cum sunt”. Poetul Theodor Rapăn ne invită întrun mod cu totul special la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
și ultimul sărut inventat! N-am uitat! N-am uitat! Și vor rămâne în urmă poeții cântând în Regatul ocult al lumii, cum grădină cea plină de totemuri și amulete suspina, suspina! Fântână albastră va seca pe data, o sinarhie tainica va spune că niciun om nu va ajunge-n sine pe drepte căi, de pietre și metale. Kratofanii sublime! Și voi pleca! Și-i voi iubi pe cei ce m-au urât cu setea cuvântului pe buze, iarna - prizonier fără
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
să intre cineva și să-l vadă, dar dacă era cineva cu el când intrăm acolo, mă întorceam cu cartonul, sperând că data vii toare să-l găsesc singur. (Va continua) Nu mai aștept lumină din afara O alta-n mine tainic s-a aprins Și arde-n fund pojarnica ei pară, Văpaie noaptea, ziua stâlp de fum - Cu ochii-ntorși spre ea pornesc la drum. Patimile lui Vasile Voiculescu (1884-1963) - medic de profesie, „doctorul fără arginti”, poet și prozator, destin literar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
au spus să mai pună mâna pe o carte. A pus mâna dar se pare că nu-i de ajuns. • Sufocat de nonvaloare. • În unele cazuri, daca as înțelege întrebarea, poate aș găsi și răspunsul... • Cuvintele duc uneori în locuri tainice. Dar nu e obligatoriu să le urmezi. • „Toate pânzele sus! Până în pânzele albe!” • Speranța moare penultimă... Înaintea noastră. • Nefericit de profesie. • Ideile mele proprii vin de la mării filozofi ai omenirii (citat). Dacă alegi între două rele dai sigur de belea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Pascal: "le moi est haďsable"), autorul pune maxima greutate pe talgerul unor tablouri care înfățișează monstruozitatea rînduielilor din lumea noastră sublunară, prospectată în timp și spațiu. Un viscol de vedenii pare a deschide ușa subiectivității sale, a o invada din tainice, înspăimîntătoare, incomensurabile imensități. Stihiile istoriei care frisonează actualitatea vădesc o barbarie venind din infinit: "îngenunchiați pe/ două dale de piatră de rîu în/ dreptul scaunului la/ care te închini și azi cu fereală și te rogi: apără Doamne și/ păzește
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]
-
să încerc să înșir un eseu. strădincolo de femei e pustia fără culoare, ce-aș putea să vă zic. Poezii vino, îmi zice Dumnezeu privește, dincolo de mine nu mai este nimic. Bătrânul învârtea lut între degete și-l plămădea cu tainice seve iar timpul nu pregeta să pregete plăsmuind EVA și Eve din Eve. așa a trudit EL șasele zile. într-a șaptea s-a oprit spre a cugeta. între timp făcuse cerul și apa și iarbă și a văzut că
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
face artă și din ființarea grafică a textului în carte. Chiar mai mult decât atât, creatorul își invită cititorul în modul cel mai elegant, așa că împreună să străbată universul cărții întemeiat pe corespondență viață-literatură, înțelegând esențialul:,, creația este o scriitura tainica, o criptografie pe care trebuie să o descifram. Toate lucrurile sunt cu adevarat cuvinte, în afară de lucrurile pe care nu le putem înțelege și pe care le luăm cum sunt”. Poetul Theodor Rapăn ne invită întrun mod cu totul special la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
și ultimul sărut inventat! N-am uitat! N-am uitat! Și vor rămâne în urmă poeții cântând în Regatul ocult al lumii, cum grădină cea plină de totemuri și amulete suspina, suspina! Fântână albastră va seca pe data, o sinarhie tainica va spune că niciun om nu va ajunge-n sine pe drepte căi, de pietre și metale. Kratofanii sublime! Și voi pleca! Și-i voi iubi pe cei ce m-au urât cu setea cuvântului pe buze, iarna - prizonier fără
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
să intre cineva și să-l vadă, dar dacă era cineva cu el când intrăm acolo, mă întorceam cu cartonul, sperând că data vii toare să-l găsesc singur. (Va continua) Nu mai aștept lumină din afara O alta-n mine tainic s-a aprins Și arde-n fund pojarnica ei pară, Văpaie noaptea, ziua stâlp de fum - Cu ochii-ntorși spre ea pornesc la drum. Patimile lui Vasile Voiculescu (1884-1963) - medic de profesie, „doctorul fără arginti”, poet și prozator, destin literar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
au spus să mai pună mâna pe o carte. A pus mâna dar se pare că nu-i de ajuns. • Sufocat de nonvaloare. • În unele cazuri, daca as înțelege întrebarea, poate aș găsi și răspunsul... • Cuvintele duc uneori în locuri tainice. Dar nu e obligatoriu să le urmezi. • „Toate pânzele sus! Până în pânzele albe!” • Speranța moare penultimă... Înaintea noastră. • Nefericit de profesie. • Ideile mele proprii vin de la mării filozofi ai omenirii (citat). Dacă alegi între două rele dai sigur de belea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
cuprinde în sine înțelesul tuturor ghiciturilor și tipurilor din Scriptură, și știința tuturor făpturilor văzute și cugetate. Căci cel ce a cunoscut taina crucii și a mormântului a înțeles rațiunile celor mai’nainte spuse; iar cel ce a cunoscut înțelesul tainic al învierii a cunoscut scopul spre care Dumnezeu a întemeiat toate de mai’nainte<footnote Sf. Maxim Mărturisitorul, Capete gnostice, suta întâi, cap. 66, în Filocalia..., vol. II, p. 150. footnote>. Prin firea umană animată, Hristos recapitulează în Sine pe
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (II). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
o imagine halucinantă în acest ansamblu. Forța și precizia detaliului - semn major al acestui artist, scenograf, pictor, inventator de imagini, de lumini, de ipostaze ale sinelui, ale diurnului, nocturnului. O călătorie deloc monotonă. Un fel de prolog al spectacolului, discret, tainic, pe care aveam să-l decodez mai tîrziu. Urcînd o scară de lemn, la etaj se află sala. Studio. Intimă, echilibrată, cu aproximativ o sută de locuri. La picioarele spectatorilor, jos, ca într-o groapă, scena propriu-zisă. Și lumea lui
Șoaptele măștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10023_a_11348]