404 matches
-
și eu eram pe drum la vânătoare de medicamente. Sari la ziua de după seara când ne-am dus la Acul Spațial, când Brandy e întinsă pe podeaua unei băi principale. Mai întâi am ajutat-o să-și dea jos jacheta taiorului și i-am descheiat nasturii de la spatele bluzei, iar acum șed pe-un vas de veceu și, cu regularitatea picăturii chinezești, las să-i cadă în gura Plumbago supradoze de Valium. Chestia cu Valiumul, zice fata Brandy, e că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
fi nevoie de flacoane peste flacoane de orice. Arunc un Valium. Un Valium mititel și albăstrel, un alt Valium albastru-pulbere, albastrul deschis Tiffany’s - ca un cadou de la Tiffany’s, Valiumul cade în gura lui Brandy, rostogolindu-se în aer. Taiorul de care am ajutat-o pe Brandy să se dezbrace e un model Pierre Cardin Space Age de un alb imaculat, fusta dreaptă și cilindrică e neatinsă și aseptică până chiar deasupra genunchilor, jacheta e atemporală și clinică în croiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
dar poate fi o oportunitate pentru ceva mai bun decât mi-aș fi putut imagina vreodată. Adevărul e că-mi pare rău. Capitolul 32 Sari înapoi la sala de urgențe de la La Paloma. Morfina administrată intravenos. Minusculele foarfece chirurgicale taie taiorul lui Brandy. Penisul nefericit al fratelui meu e acolo, albastru și rece, în văzul tuturor. Pozele poliției, și sora Katherine strigând: — Faceți pozele! Faceți pozele acum! Încă pierde sânge! Sari la operație. Sari la după operație. Sari la mine luând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
așa Îi zicea Majei pe vremea aceea. Erau buchete de trandafiri, de lăcrămioare și de orhidee Împrăștiate pretutindeni, pe măsuță, pe lângă pereți. Plutea În salon un miros de flori și de medicamente. Era acolo și mama ei, o damă În taior, cu nasul cioplit de un chirurg estetician și cu pielea nefiresc de Întinsă pe pomeții obrajilor. Cu o voce stridentă, spunea fiecărui nou-venit că nu avea să permită niciodată micuței să-i spună bunică, deoarece era o surpriză cam amăruie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
subțiri; o femeie Încă tînără, cu o privire precaută, căutînd nesigură ceva, ochii albaștri, tenul palid, pomeții un pic proeminenți, obrajii un pic supți și un gît lung și subțire, puțin aplecat Înainte, care accentua impresia de vulnerabilitate. Costumul din taior și fustă de o culoare Între verde și negru Îi vine corect, dar nu se potrivește tocmai bine coafurii de păpușă Barbie, iar pantofii cu tocuri potrivit de Înalte sunt de fapt cam incomozi. Și un surîs ușor crispat pe
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
al raionului și se văzu nevoită să recunoască din prima clipă că avea leit nasul lui Marlon Brando. Doar că era cu mult mai tînăr. Ca să-l poată studia mai pe Îndelete, Naggie se prefăcu interesată de cîteva costume cu taior și fustă. Nu avea destui bani la ea, pentru a-și permite să cumpere ceva, dar În definitiv, nu oricine intră Într un magazin e obligat să cumpere. TÎnărul se apropie Într-un tîrziu; avea mîinile cam groase. — Doriți să
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
parte. Înainte de a se hotărî asupra cadoului, intrară ca din Întîmplare la raionul de confecții. Khosmyn era la post, urmărind vigilent cele cîteva cliente care se tot fîțÎiau printre rîndurile de haine. Naggie se opri să cerceteze un costum cu taior și fustă, de culoare bej. Întorcea mecanic, pe o parte și pe alta, reverele hainei. Chipul ei Încremenise Într-un surîs ușor crispat. Vorbi cu voce joasă, conspirativă. — Tipul de acolo... Nu te Întoarce! E În colț, la capătul rîndului
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mare celor cu venituri mici, ba chiar colosală pentru locuitorii micii insule Roland, unde salariul mediu era de cincizeci de dolari pe lună, Naggie o găsi, la drept vorbind, meschină. Totuși, suficientă pentru a și cumpăra un nou costum cu taior și fustă, de culoare crem. Sau poate o rochie, nu prea decoltată, cu fermoar la spate. În acest din urmă caz, i-ar mai fi rămas ceva și pentru a contribui la cheta organizată de Christina, cu ocazia Marii Spirale
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
femei tinere "bine și de bun gust" (ghilimelele aparțin studentului), care ar putea tot atît de bine să locuiască în arondismentul XVI sau XVIII. Eșarfe de mătase, perle la urechi, încălțăminte de o excelentă calitate, cu cataramă aurita. Una purta taior, alta vestă și fustă, meticulos alese într-un contrast de culori sportive și, în fine, a treia purta pantaloni". Persoanele sînt mai curînd categorisite în termeni cunoscuți generațiilor care au o experiență vestimentară directă (încercată de ei înșiși) sau indirectă
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
arte prin apariția așa-numitei Art Nouveau (v. Arhitectura)*** care are o influență majoră asupra dezvoltării arhitecturii și artelor vizuale în Europa și în cele două Americi. În moda vestimentară feminină trei sînt elementele frapante: dispariția turnurii la rochii, apariția taiorului și a fustei pantalon. Rochiile sînt acum mulate pe corp, iar mînecile devin ample. Deși cuvîntul "taior" este de origine franceză (< tailleur = croitor), ideea pare să fi aparținut unui anume (croitor?) englez, Redfern†††††. Cei care lansează moda sînt francezii, nu
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
și artelor vizuale în Europa și în cele două Americi. În moda vestimentară feminină trei sînt elementele frapante: dispariția turnurii la rochii, apariția taiorului și a fustei pantalon. Rochiile sînt acum mulate pe corp, iar mînecile devin ample. Deși cuvîntul "taior" este de origine franceză (< tailleur = croitor), ideea pare să fi aparținut unui anume (croitor?) englez, Redfern†††††. Cei care lansează moda sînt francezii, nu britanicii. Un reprezentant de frunte al așa-numitei haute couture este Paul Poiret care își deschide o
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
sau plisate gen drapaj. Uneori se poartă chiar două fuste: cea de dedesubt este lungă și bine mulată pe corp, cea de deasupra este amplă și mai scurtă. Apare și rochia-sac, lungă pînă la pămînt și cu decolteuri mari. La taior (deux-piecès) jacheta este croită strîns pe corp (pentru a pune în evidență silueta), iar fusta coboară pînă la căputa pantofilor. Silueta iese și mai mult în evidență dacă stofa are dungi subțiri verticale (iluzie optică). Costumul bărbătesc de zi are
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
chin pentru doamne. Apar și ciorapii-plasă. Toți ciorapii sînt susținuți de portjartiere. În anii '30 rochiile se lungesc și se strîmtează, fiind bine mulate pe corp și pensate în talie. Fusta rochiei și fustele în general sînt (foarte) evazate. Peste taioare și pardesie se poartă (aruncate peste umăr) blănurile de vulpe europeană sau polară, cu ochi de sticlă. Gulerul și mînecile demiurilor sînt și ele din blană naturală. Iarna doamnele poartă manșon din blană sau stofă asortat la pardesiu sau demiu
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
rînduri) și pantalonii destul de largi, cu manșetă** Cravatele erau de lățime medie. După cel de-al Doilea Război Mondial, mai ales în timpul de austeritate prelungită din primii ani, moda este mai săracă, mai simplă, mai modestă și de slabă calitate. Taioarele, rochiile și mantourile de damă au umerii lați și ridicați, după moda masculină. Din economie de material, rochia este mai scurtă și mai strîmtă, iar pantofii trotteur au tocul mai jos (economie de lemn). Tonul acum în materie de modă
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
însă prost, ironia. „ E ceva mai complicat...“ Mi-a evitat replica („Ce poate fi mai complicat decât un logodnic?“), cerându-mi s-o ajut să-și coboare valizele. În fața autocarului, am văzut-o așa cum avea să fie la sosire: în taior (zilele erau încă răcoroase la Moscova), balerini ce înlocuiseră sandalele, un aer de tânără femeie care a lucrat în străinătate cu tot ce presupune acest lucru într-o țară din care se ieșea greu, la vremea aceea. Am căutat în
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
apariție în sală. Iar acum se întorcea, după ce văzuse sculpturile cele mai voluminoase expuse în aer liber... Cea dintâi impresie m-a lăsat perplex: semănai cu femeia care tocmai ridicase în slăvi tabloul. Brună, ca și aceea, aceeași croială a taiorului, aceeași carnație a chipului. Am înțeles imediat cauza erorii mele. Te deplasai cu aceeași siguranță ca și ea, răspundeai la saluturile celorlalți cu tot atâta dezinvoltură, iar această contopire perfectă cu masa invitaților te apropia fizic de femeia entuziastă. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
corectă a tuturor sunetelor și prin accentuarea cu rol expresiv a cuvintelor cheie. 3.3. Componenta nonverbală Limbajul nonverbal (limbajul corpului) întregește firesc mesajul transmis în comunicarea directă, fiind caracterizat prin: ținuta adecvată contextului (ținută semiprotocolară, de o eleganță discretă: taior/sacou și cravată); postura corectă, respectând normele clasice ale politeții; atitudine degajată, cooperantă; expresia feței: interesată, concentrată, fără crispări, privire deschisă, contact vizual moderat, surâs discret, exprimând disponibilitatea spre dialog; gestica subliniază semnificațiile mesajului verbal (gesturile de reglaj dirijează și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
la orele 17,30. Pierre Cochereau cîntă la orgă, la Notre Dame. Cîntă pentru toată lumea, concertează gratuit, dăruiește arta sa dumnezeiască oricui ar vrea să-l asculte. Doamne! Cum am așteptat duminica aceea! Și iată-mă, gătită cu noul meu taior albastru, de care eram atît de mîndră, coborînd pe Avenue de la Bourdonnais spre cheiul Senei, cu o oră înainte de cea anunțată. Gust astfel plăcerea unei plimbări de-a lungul Senei, în Parisul pustiit de exodul extra muros al amatorilor de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
N-o să mai am nici o ațișoară rătăcită și nici o încrețitură suspectă pe care privirea ei de laser ambulant să se focalizeze. Tocmai mi-am dat OK-ul, când mami năvălește peste mine în dormitor. E îmbrăcată foarte elegant, cu un taior Windsmoor, și chipul îi radiază de nerăbdare. — Cum arăt? zice, chicotind nervos. Sunt destul de elegantă pentru Claridges? — Arăți minunat, mami! Și culoarea asta te prinde foarte bine. Lasă-mă doar să-ți... Iau un șervețel, îl umezesc un pic la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Becky? Mă răsucesc pe călcâie... și-mi stă inima. Uite-i, pe o canapea din colț. Luke are expresia aia radioasă pe care o are ori de câte ori o vede pe maică-sa, iar Elinor stă pe marginea canapelei, îmbrăcată cu un taior în carouri, garnisit cu blană. Are părul țeapăn, ca un coif, dat cu fixativ, iar picioarele, evidențiate de dresul deschis la culoare, par și mai subțiri decât i le știam. Elinor ridică privirea spre noi, fără nici o expresie - însă îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
-se de masa mea, îmbrăcată cu o jachetă de culoarea untului, cu nasturi mari și ținând strâns în mână o poșetă asortată. Spre surpriza mea, nu e singură. Cu ea se află o femeie cu păr castaniu tăiat drept, cu taior bleumarin și geantă Coach. — Rebecca, dă-mi voie să ți-o prezint pe Robyn de Bendern, zice Elinor. Una dintre cele mai renumite organizatoare de nunți din New York. — A, zic, luată prin surprindere. Bună... ziua! — Îmi pare bine, Rebecca, spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
la trandafiri galbeni, dar depinde și de gama de culori care... — Aha. Ei, încă nu știu sigur... Mă opresc brusc, în clipa în care ușa magazinului se deschide în spatele meu. Persoana care tocmai a intrat este Robyn, îmbrăcată într-un taior mov și ținând strâns poșeta Coach. Îmi surprinde privirea în oglindă și îmi face un semn vag în semn de salut. Ce naiba face Robyn aici? — Și, pe mese, poate niște buchețele de flori de câmp... Robyn vine țintă spre noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
care se deschide ușa. Știu că e un moment complet nepotrivit. Dar trebuie neapărat să vorbesc cu tine. Avem o problemă. Care anume? spune Robyn, intrând în cameră. Sper că n-are nimic de-a face cu nunta! Are un taior ultramarin și pantofi de lac și în brațe are o tavă cu micul dejun. Poftim, iubire! Bea niște cafea ca să te trezești! Oare visez? Ce caută Robyn la mine în dormitor? — Vin imediat cu brioșele, zice veselă și dispare din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Laurel. Doar ei. — Și nimeni nu bănuiește nimic? — Absolut nimic, zic, exact în clipa în care Robyn intră în cameră. Bună, Robyn! Suze, vorbim mai târziu, OK? Pun telefonul jos și îi zâmbesc lui Robyn, care e îmbrăcată într-un taior roz aprins și are cască și walkie-talkie. — OK, Becky, zice, pe un ton serios și profi. Platoul numărul unu e gata. La Platoul doi încă se mai lucrează. Dar avem o problemă. — Pe bune? Înghit în sec. Ce anume? — N-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cina, am spălat vasele, am căutat cărți pentru seria care începe mâine (și n-am găsit), pe urmă mi-am fumat cele două țigări în fotoliu - ritualul de seară. În timpul ăsta am savurat cartea ta poștală. Mă opresc la chestiunea taiorului tău gri pe care îl porți de patru ani și care nu mi-a plăcut niciodată, fiindcă mi se părea stofa prea banală pentru tine. Atunci mi-a venit să plâng. Îți jur că, dacă lecțiile continuă cum par să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]