624 matches
-
zbate în tâmpla fierbinte, Iar rugu-și întinde durerea spre stele Și-o lasă acolo, s-adoarmă cuminte. Arzânde mirări se dezghioacă în suflet Și caută vise, să-nece necazul În marea iubirii ce tremură-n unde, Atunci când urgia-i înalță talazul. Mă-ntorc înspre mine, să-mi văd îndoiala Născută din spuma ascunsă în valuri, Sirene mă cheamă spre tainice-adâncuri Dar trupul refuză, sedus de-albe maluri. Speranța - o floare de lotus matură, Deschisă în faldurii inimii mele Se zbate întruna
CURELCIUC BOMBONICA by http://confluente.ro/articole/curelciuc_bombonica/canal [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
speranța,O taină se zbate în tâmpla fierbinte,Iar rugu-și întinde durerea spre steleși-o lasă acolo, s-adoarmă cuminte.Arzânde mirări se dezghioacă în sufletși caută vise, să-nece necazulîn marea iubirii ce tremură-n unde,Atunci când urgia-i înalță talazul.Mă-ntorc înspre mine, să-mi văd îndoialaNăscută din spuma ascunsă în valuri,Sirene mă cheamă spre tainice-adâncuriDar trupul refuză, sedus de-albe maluri.Speranța - o floare de lotus matură,Deschisă în faldurii inimii meleSe zbate întruna, să urce o
CURELCIUC BOMBONICA by http://confluente.ro/articole/curelciuc_bombonica/canal [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
știe pe unde. Ana adormi, suspinând în somn ca un copil ce visează ceva ce nimeni nu poate ști. Era parcă pe mare, într-o barcă cu pânze care se legăna din cauza valurilor din ce în ce mai mari. Se repezea cu prova în talazuri, ca apoi să se ridice pe culmile lor, parcă plutea deasupra lumii. Nu se mai vedea uscatul. Doar țipetele pescărușilor o mai însoțeau. Barca nu mai avea nici cârmaci. Unde a dispărut și acesta? De ce au lăsat-o singură? Ce
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Ana_fiica_muntilor_roman_c_stan_virgil_1390806272.html [Corola-blog/BlogPost/347345_a_348674]
-
nici amintirile Nu mai au miezul reavăn, Când se usucă glasul plânsului Și cad dorințele una câte una, Muguri otrăviți de pojarul brumei. Când înserarea nu mai miroase A tanin, nici plecările nu se mai Jupoaie din carne Nemiloase ca talazul năprasnic. Ce curaj îți trebuie să mai respiri În orele dezumflate De la marginea visului Sau ce teamă... Când îți înfiezi în fiecare zi Masca resemnării Și-o hrănești cu cea mai ieftină pâine, Necurmată întoarcere a visului Pe altarul de
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 by http://confluente.ro/stefania_oproescu_1427286129.html [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
amintire în cărțile de istorie... Noaptea o petrecem pe ferry-boat pentru traversarea spre Ostende (Belgia). Țărmurile bătrânului Albion se pierd treptat în noapte. De pe puntea vasului privim cerul înstelat, ne lăsăm mângâiați de razele diafane ale astrului selenar și ascultăm talazurile întunecate ale valurilor ce bat cu ritmicitatea unui ceasornic. Adorm târziu, gândindu-mă la nestematele comori pe care tocmai le părăsisem... Vizita în Marea Britanie a luat sfârșit, rămân doar amintirile despre o cultură și civilizație de excepție, despre o națiune
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
ales între cele două diguri din fața bufetului Semiramis, pe unde ieșeam noi cu bărcile, acolo unde valurile se spărgeau de mal. Era destul de riscant de ieșit, dar puteam să ne hotărâm să pornim pe mare, chiar dacă ne legănau destul de violent talazurile, însă situația ar fi fost neplăcută și nu ne-am fi atins scopul, am fi prins doar câțiva guvizi. Mogâldeața, pe care o văzusem în umbră sub copac, se apropie de mașina mea, observând că era o femeie cam de
FEMEIA DE SUB LUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Femeia_de_sub_luna.html [Corola-blog/BlogPost/341203_a_342532]
-
poate cineva să fie atât de perfect? Te voi cuprinde cu brațele amândouă și-ți voi asculta bătăile inimii, îți voi săruta liniștea goală și-ți voi spune tăcut printre gene că ești toată un fior de amor, că ești talazul meu în viață peste care se coboară dimineața și seara, un început fără sfârșit, o nemărginită plăcere și un cântec de dor. Îți privesc irisurile albastre în care mă pierd cu duioșie, iar părul tău bălai îmi alintă fața, cu
DRAGOSTE NEMĂRGINITĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/cristea_aurora_1422211155.html [Corola-blog/BlogPost/368115_a_369444]
-
inconștiență viața, dar mai ales moartea. VIITURA Lacomă și trufașă, cununată cu scârba se rostogolește amenințătoarea, pustiitoarea viitură. Tăvălugul ei opac și cenușiu zdrențuie faldurile nesfârșite ale zării și prin vadurile proaspăt săpate se revarsă valuri de teamă și moarte. Talazuri uriașe și grele fac să se prăbușească zidurile milenare ale cetăților. Din catedrale n-au mai rămas decât clopotele chinuite de dangăte într-o dungă, iar oamenii, ah oamenii, nici rugăciuni nu mai clădesc, Dumezeu fiind, ca niciodată, părăsit, singur
SOLDAT DIN RĂZBOIUL FINAL (1) POEME de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 by http://confluente.ro/ion_iancu_vale_1456243379.html [Corola-blog/BlogPost/365967_a_367296]
-
Privesc timpul călător În clepsidră-ncet căzând, Parcă e un vrăjitor, Vrăjitor de tot uitat Când speranțele se duc, Tinerețea prim păcat Părăsit sub ram de nuc, Vrăjitor în verde viu, Și într-una obosit Sunt un soare arămiu, În talazuri prăbușit Prăbușit în veac trecut, Prins la margine de timp, Fericirea ce-am avut, Am schimbat-o pe Olimp, Cântă cucule din nou Dă-le zile la sârmani, Să răsune iar ecou, Dă-ne viața...dă-ne ani! Citește mai
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/valer_popean/canal [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
vrăjitorLa o margine de gândPrivesc timpul călătorîn clepsidră-ncet căzând,Parcă e un vrăjitor,Vrăjitor de tot uitatCând speranțele se duc,Tinerețea prim păcatPărăsit sub ram de nuc,Vrăjitor în verde viu,Si într-una obositSunt un soare arămiu,În talazuri prăbușitPrăbușit în veac trecut,Prins la margine de timp,Fericirea ce-am avut,Am schimbat-o pe Olimp,Cântă cucule din nouDă-le zile la sârmani,Să răsune iar ecou,Dă-ne viața...dă-ne ani!... IV. REGASIRE PE LINIA
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/valer_popean/canal [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
trup târziu Printre bătălii pierdute Nu mai sunt argintul viu. Mă grăbeam să fiu cu tine Biet hoinar am fost destul Stele mi-am tras peste mine De-intuneric sunt satul Seri puștii la malul mării Cânt șoptit de un talaz S-alung jalea depărtării Să alung al tau necaz Suspendat în vremi tăcute Amintind că o să fiu Un bunic cu gânduri multe Ce renaște-n seri târziu! Citește mai mult Un bunic cu gânduri multeMa grăbeam să plec acasaColbul,gândul
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/valer_popean/canal [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
le priveam de la fereastra ta marea avea scrașnetul macaralelor și al sirenelor de bun rămas unde te voi regăsi orizontul mi se îneca în albastru spicele grâului ocupau tot geamul meu de la clasa a doua o amintire se juca prin talazuri cu picioarele goale în amurg Referință Bibliografică: cu picioarele goale / Radu Liviu Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1716, Anul V, 12 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Radu Liviu Dan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
CU PICIOARELE GOALE de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 by http://confluente.ro/radu_liviu_dan_1442056101.html [Corola-blog/BlogPost/376249_a_377578]
-
am dus prea multă lipsă. Și în sutana neagră, din amvon, Episcopul vestește noi necazuri, Chiar dac-a fost și el cândva bufon, Acum se-ntunecă și face nazuri. Iar marea vine, neagră, la ponton Și freamătă și plânge în talazuri. TURNUL ALB Cu metereze dure și înalte Și cu luciri furate de la soare, E, pentru rege, zid de apărare, Pentru regină cât de cât, încalte. Dar când iubirea se aprinde, mare Și sufletul începe să tresalte, Ea se ascunde-n
JOCUL DE ŞAH de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 by http://confluente.ro/leonte_petre_1443256002.html [Corola-blog/BlogPost/378218_a_379547]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > REÎNTOARCERE Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1593 din 12 mai 2015 Toate Articolele Autorului REÎNTOARCERE Brațele tale, talazuri marine, M-au cuprins atâtea decenii, Din dimineți cu soare senine, Până la ale apusului vecernii. Amândoi am împărțit norocul, Împreună am trăit și bucuria, Așteptăm pereche sorocul, Să întâmpinăm veșnicia. Am gustat din parfumul iubirii, Mergând cu stelele călăuzitoare, Am
REÎNTOARCERE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 by http://confluente.ro/mihai_leonte_1431389554.html [Corola-blog/BlogPost/359842_a_361171]
-
Veșnic sunt îndrăgostită De ochii care m-au vrăjit, Frumoși ca iarba-nverzită, Stingheri 'n-amurgu-mpietrit. Veșnic sunt îndrăgostită De stelele ce mi-ai lăsat, Sub raza lunii-adăpostită Iubiri șoptite-ai revărsat. Și apa mării o iubesc, Mă-nvățai s-ascult talazul, Eu toate mi le amintesc Când lacrima-mi udă obrazul. Iubirea iar îmi amăgesc În foșnetul pădurilor, Când râurile te doinesc În colbul amintirilor. Referință Bibliografică: Veșnicia dragostei / Nastasica Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1890, Anul VI, 04
VEȘNICIA DRAGOSTEI de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 by http://confluente.ro/nastasica_popa_1457082162.html [Corola-blog/BlogPost/377718_a_379047]
-
ajunge Descătusează-ți iar iubirea Și-o mare de nuferi atinge Mângâindu-ți iar fericirea. Ne leagă cerul și pământul Si peste tot te regăsesc Un strop de rouă-i legământul A două inimi ce iubesc Ne leagă marea și pădurea, Talazul,foșnetul de frunze. În ele ne-ascunde durerea Și-n tainicul sărut pe buze. Ne leagă râul ce aleargă Spre marea de nuferi întinsă Gingășia lor s-o culeagă, S-o dea inimii...aprinsă. Și lujeri de nuferi ..ne leagă
NUFERI DIN DRAGOSTEA NOASTRĂ de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 by http://confluente.ro/nastasica_popa_1458334295.html [Corola-blog/BlogPost/368935_a_370264]
-
fluviu anonim, fără memorie, fără poveste... Sunt un fluviu indiferent de pasiunile pe care le mai pot aprinde pe malurile mele. Sunt același fluviu anonim oglindit în singurele aripi ale salciei peste care-am pășit, spumegând, în liniștea dureroasă a talazurilor. UMBRE DE ILUZII M-ai hrănit atâta timp cu iluzii, încât mă întreb dacă nu sunt și eu doar o iluzie? o nălucire - în licărirea de-o clipă - sau o umbră a iluziei printre iluzii. ATUNCI AI SĂ ȘTII... Ai
ATUNCI AI SĂ ŞTII... de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 by http://confluente.ro/viorela_codreanu_tiron_1437032223.html [Corola-blog/BlogPost/357744_a_359073]
-
unele cu tentă aforistică, stau mărturie. El este un „suflet flămând” după certitudini. Certitudinile întârzie. Trebuie săpat adânc ca să dai de vreuna. Sudoare și lacrimi. Uneori sânge. Deseori, depărtarea se face ocean și poetul, aflat în „tăcerea gândurilor” - unde „spumegau talazuri”, constată: „Nu mai știam cine sunt / Nici nu știam dincotro”. Dar, starea aceasta de înstrăinare nu durează o veșnicie, pentru că „O lumină orbitoare / Mi-a ridicat orizontul / pe verticală” (Translare) - spre înălțimile spiritului. Și aici,poate, e șansa fiecăruia dintre
LUMEA VĂZUTĂ PRIN CEL DE-AL TREILEA OCHI. RECENZIE LA CARTEA LUI TEO CABEL TABLOURI FĂRĂ SEMNĂTURĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Lumea_vazuta_prin_cel_de_al_cezarina_adamescu_1367267094.html [Corola-blog/BlogPost/374684_a_376013]
-
stele. Marama de matase îmbracă acum zarea, Cu falduri fine se îmbracă depărtarea, Înnobilând o tainica iubire, Punându-i mării cunună de safire. Sfioasa,roagă luna să îi spună De ce în valul ei e uneori furtună, De știe cerul când talazul plânge, Iar răsăritul în suspin se frânge. Tăcută, luna privea ca-ntr-o oglindă, Gândind că marea e așa plăpânda! Dar ea nu știe că iubirea e nebună Și ,uneori , fuiorul ei cu vântul se adună. Referință Bibliografica: CÂND PLÂNGE
CAND PLANGE MAREA de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 by http://confluente.ro/cristiana_iliuta_1496946281.html [Corola-blog/BlogPost/384828_a_386157]
-
răstimp. Mă voi retrage-odat' în... veșnic anotimp. Urmând calea lactee ce-ajunge în... Olimp Voi dăinui ca vântul, prin lumile albastre Trăind o veșnicie în lumile fantaste... Fixată într-o stâncă, plină de necazuri... Se zbate unda vieții, lovită de talazuri. © D. Theiss Referință Bibliografică: Se zbate unda vieții... Doina Theiss : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1133, Anul IV, 06 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Doina Theiss : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
SE ZBATE UNDA VIEŢII... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 by http://confluente.ro/Se_zbate_unda_vietii_doina_theiss_1391708632.html [Corola-blog/BlogPost/360291_a_361620]
-
-n noi, tu fă-o primăvară! Limassol, Cipru 15 noiembrie 2012 Purtăm în palme jar de maci sălbatici Purtăm în palme jar de maci sălbatici Când curcubeiele-ațipesc în iazuri Și pescăruși mirați privesc apatici Cum mării-i cântă vântul prin talazuri. Sub tălpi bătătorite plâng nisipuri Pe umeri trec poverile-n convoaie Clipele dor când tristele săruturi Se sting alene-n picuri grei de ploaie ... Purtăm tăcuți stindardul depărtării Înfipt în templul blestemat al sorții Când stăm smeriți la cozile-așteptării Cu
LIRICĂ AUTUMNALĂ 2012 de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_lirica_autumnala_2_georgeta_resteman_1354535919.html [Corola-blog/BlogPost/351652_a_352981]
-
spațiu al trăirilor omenești, religiile, etniiledar șiconflictele istoriei, care par să fi stimulat pentru totdeauna conjugarea unor destine: Trăim la o răscruce dintre lumi, la un hotar între popoare, în calea tuturor, veșnic vinovați în ochii cuiva. Deasupra noastrăse sparg talazurile istoriei. Ne-am săturat de atâta silnicii și am prefăcut necazul în virtute: am ajuns nobili prin sfidare[19]. [1]Este una dintre caracterizările pe care Ion Creangă (1837-1889) o face mezinului fiu de împărat, în basmul Povestea lui Harap
REFLEXEALE IPOSTAZELOR VITEJIEI CAVALERULUI ŞI VOINICIEI HAIDUCULUI ÎN EVULUI MEDIU EUROPEAN de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1026 din 22 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Reflexeale_ipostazelor_vitejie_stefan_lucian_muresanu_1382424818.html [Corola-blog/BlogPost/352504_a_353833]
-
fierbi ca mustu-n dimineața rece, Indiferent, ca foca pe balize. Ești agitat și zbuciumat ca marea când o lovește cu-aripa bastardă, Un albatros ce-și culcă înserarea, Într-un hamac de stride retardă. Tu ești o stâncă, iară eu talazul. Oricât aș încerca să te evit, Nu reușesc să nu ți-ating obrazul. Și mi-amintesc că totuși...te-am iubit! Referință Bibliografică: ACUPUNCTURĂ / Marioara Nedea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2114, Anul VI, 14 octombrie 2016. Drepturi de
ACUPUNCTURĂ de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 by http://confluente.ro/marioara_nedea_1476436879.html [Corola-blog/BlogPost/380079_a_381408]
-
ambarcațiunea cu prova spre țărm, dar fără succes. Se declanșase furtuna. Venise din senin, fără nicio prevestire. Eram disperat. Nu mai aveam nicio șansă să ajung la mal, deoarece mă îndreptam cu viteză printre valuri, spre largul întunecat al mării. Talazurile erau largi și de peste doi metri înălțime. Când dispăream între ele spre abisurile înfiorătoare, când eram ca o jucărie în voia naturii, pe vârful lor. Mă treceau fiori, iar transpirația îngheța pe spatele meu, văzându-mă deja în adâncurile tenebroase
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1443442434.html [Corola-blog/BlogPost/363440_a_364769]
-
nisipul ei se desenează o inimă de om. La țărmul ei castele de nisip construite se dărâmă precum iluziile frumoase pe care le vezi pierdute printre lacrimi acolo pe nesfârșitul mării fie în amurg fie la răsărit. Adormi cu zgomotul talazurilor mării chiar dacă te gândești la iubită, totul e zbucium când pierzi iubirea. De ce să mai mergi la mare? Ca să-ți auzi glasul inimii metamorfozat în zbuciumul valurilor!? De ce să mori de dorul clipelor împreună întinzând zadarnic mâinile spre orizontul nesfârșit
UN LOC-INIMA MĂRII de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1033 din 29 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Un_loc_inima_marii_radu_liviu_dan_1383042349.html [Corola-blog/BlogPost/347086_a_348415]