8,025 matches
-
vor mai fi de soi vor fi de beznă și noroi vor fi de gripă și pelagră de ploaie sărată și de ploaie acră scurt pe doi iernile vor spăla talpa dreaptă a iadului cu partea bărbătească din noi și talpa stîngă a iadului cu partea femeiască un pic mai puțin aspră care ne locuiește de asemenea puhoi scurt pe doi vulturpoema va fi tandră mereu va fi salvatoare va zbura pe uscat și va pluti pe mare se va strecura
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/12775_a_14100]
-
lui pînă la capătul ultimului cuvînt în pîrgă încă înainte de-a-i fi fost arătat întîiul Scribul îl urăște tot pe ascuns cu gustul poemei în gură Fuiorul Stătea ascuns în lanul de cînepă din grădina casei de la doclin de tălpile de copil se prindea pămîntul reavăn răcoarea lui dacă (abia) îi stîmpăra sîngele înfierbîntat verdele crud al cînepii tinere îi colora ochii tineri cu care vedea lumea visată și cerul albastru era verde crud precum snopii de cînepă puși de
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]
-
de bunica la murat ascunși sub mal în apa rece și limpede înverzită și ea repede de picioarele lui și ele prea tinere sub care-i strivea într-un dans nici azi înțeles era verde crud un verde închis de la tălpi pînă la creștet cu toate că atunci părul lui de copil avea culoarea aurului ca al mamei sale cînd l-a născut II ascuns în lanul de cînepă din grădina casei copilăriei chema roiul de viespi și privea cerul albastru culcat pe
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]
-
O ia de la capăt: aprinde lampa, coboară în peșteri, omoară o sută de urși, desenează zimbri și pui de bizoni. Nu ajunge! Și mai trec o mie de ani și încă o mie până ce o descoperă pe ea stând pe talpa lumii, împletind ciorapi din ceața amurgului. Părul îi cade pe umeri, degetele sunt amorțite de apropierea fulgerului. O să plouă. Se va adăposti sub streașina unui cireș de pe care tocmai s-a ridicat un înger. Apoi va picta toată pajiștea cu
Poezie by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/13110_a_14435]
-
năprasnic călcate de Tamara Nikolaevna! * Mă gîndesc la Reparata, detectiva mea cu trei sîni și două vagine, eroina unui ciclu fulminant. Am găsit titlul primului volum: Reparata contra Stricata. Îmi și închipui următoarea scenă. Reparata, cu două sute pe oră, apăsînd talpa goală pe accelerator, e oprită la o intersecție de polițiști: „Actele dumneavoastră!” Deocamdată atît! Ce sfîrșit dau acestei scrisori? De mîine, lîngă ceașca de teracotă galbenă, voi reîncepe seria din Iași. Încetul cu încetul îmi voi aminti de ultima vizită
„Domnule, răspunse Reparata, nu vă pot arăta decît un singur act, cel sexual!” by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13362_a_14687]
-
fi bine să trag chepengul ăstaaa...visul dacă mai întîrziam puțin parfumul lor m-ar fi înghețat am privit prin geamul mic și l-am văzut pe Acela cosea iarba în lumina lunii o cosea cu acul a doua zi tălpile aveau să nu simtă nimic să dea de știre mai sus că totul rămăsese neschimbat pînă departe se vedea strada de cîte ori o lustruisem cu privirea cu pașii cu gîndul ar fi trebuit să arate ca o argintărie fină
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/13187_a_14512]
-
multe întrebări. Dansam enorm pe atunci, Dumnezeu știe de ce. Primate intermediare între omul alienat al trecutului capitalist și omul nou al viitorului comunist, cu părul pieptănat cu creastă de cocoș, purtând cămăși cu gulerul înalt, pantaloni strâmți și pantofi cu talpa triplă, ne bâțâiam nepăsători la sfârșit de săptămână pe ritmuri sud și nord-americane în subsolul facultăților, în cluburile uzinelor și șantierelor, pe pistele de dans amenajate în parcuri și în sufrageriile mizere ale noilor blocuri construite pe fugă pentru poporul
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
Deminutio", Moștenitorul și Dr. Orlov, se întrec în răsfățuri decadente, inventîndu-și o lume paradisiac-putredă și infernal-războinică, într-o luptă sfîșietoare cu instinctele exacerbate datorită unui dans erotic permanent. Thalassocratia Moștenitorul... Rămăsese cumva suspendat. Nu își mai simțea nici măcar picioarele; cu tălpile scufundate în covorul ce sîngera sub ele. Vru să plutească de-a dreptul. Să fie și el doar o iluzie; să se zbată de lambrisajul perețlor ori de plafoanele încrustate în oglinzi... Pleoapele i se loviră, genele se petrecură cu
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
rafturile îndopate cu volume - țnînd loc de lambrisaj pînă la plafon... Același fast roșiatic-vinețu acoperea toate cele. Iar de mai rămăsese vreo bucată de zid liber, se-nfățșa într-un așternut de coloarea vișinei. Covoare grele învîrteau flori și dragoni pe sub tălpile celor ce le cutreierau. Și lemnăria se înălța neagră, lăcuită, cu intarsii în ape de garanță. Candelabrii rareori folosite spînzurau dintr-un plafon îndepărtat - odoare enorme, păstrate taman pentru frumusețea lor îmbîcsită și pentru șoaptele vagi cu care cristalele de
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
puteau găsi nici o altă dezlegare rațională. Vin încet, vin ca un murmur. Prefăceți-vă că mă auziți. "No way, Jose! No way!" Stau pe marginea ascuțită a lumii, cu pantalonii suflecați și picioarele goale. De cînd cu necazul la fascia plantaris tălpile mele sînt foarte sensibile așa că simt dureros de apăsat hăul de dedesubt. Îmi legăn picioarele și murmur: Some lives ago, One death ahead. Din stînga - suflă o muzică de caterincă. Din dreapta - bate ușor grindina. Miroase a haită. Caterincă: Trecutul meu
POEZIE by Dorin Tudoran () [Corola-journal/Imaginative/13980_a_15305]
-
la nimeni o mai sugestivă imagine a sfidării Timpului precum aceea din subcapitolul Întoarcerea lui Feisal: "(...) fugind roată prin curțile goale din jurul caselor, șturcoaicele și tătăroaicele din fostul harem al lui Feisal, cu putinile în capț dansau, bătînd ritmic cu tălpile în pămînt. Erau aceleași putini înverzite de vreme și de ploi pe care turcul Feisal le știa încă dinainte de emigrare și de 1914, cînd el purtase fes și șalvari./ Și văzînd el, acum la întoarcere, putinile cu gura în jos
O reeditare necesară by Mihai Floarea () [Corola-journal/Imaginative/13951_a_15276]
-
jocul copiilor maturizați parcă peste noapte. Seriozitatea și indiscutabilul său talent, mâna sigură cu care își conduce discursul, soliditatea lecturilor sale, toate acestea fac din Claudiu Komartin unul din cei mai buni poeți ai ultimilor ani. (Mariana Marin) scâncetul unei tălpi confruntate cu delirul cărbunilor încinși ai poeziei bizara, imperceptibila transformare a scriptorului în trestie ori de câte ori își cântă tristețea. într-adevăr, e dezarmantă lipsa de virilitate a unui text scrijelit în sideful genunchilor: poemul meu nu va zgudui lumea, doar să
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/14196_a_15521]
-
descântec de mai/ Și cerul horea, iubito, horea a pustiu./ Tu erai udă toată și ardeai,/ Din tâmple îți abureau vălătuci de luceferi,/ Se umpluse planeta de-un sărut argintiu;/ Senzualitatea ta se agăța cu disperare/ De bocancii mei, cu talpa plină de noroiul Lunii,/ Dar eu abia mă reîntorsesem cu greu, iubito, de departe,/ Acolo unde simplul sex oral, 69 ori rafinatele perversiuni/ ale Orientului nu vor mai valora nimic, niciodată./ Am fost să beau la crâșma morții, cu străbunii
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/14245_a_15570]
-
străin atîta rafinament - îți vine să spui zîmbind amar - ți se răspunde cu o ușă trîntită ușă a casei tale (maturitatea, ea trebuie să fi fost) deschizi larg ușa spre stradă primești rafale de vînt apoi nisipul îți scrîșnește sub tălpi deși nici acum nu înțelegi cum ai ajuns cu picioarele pe pămînt Umbrela Eram aproape gata să plec, mai urma doar să-mi iau umbrela, cînd l-am văzut aplecîndu-se cu mișcarea aceea rapidă și un zvîcnet nervos i-a
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/14353_a_15678]
-
nopțile oțelăriei cu ciorchini de angoasă, m-am prins în horă cu dansatorii greci strivind cu călcâiul la fiecare pas câte o stea căzătoare, mi-am răsucit rânjetul pe dos ca pe un ciorap murdar de lână ce camuflează în talpă frigurosul ecuator al vieții dar eram prea aproape de mine șI mestecam în fiecare zi lujerul de cucută al sinelui iresponsibil înghițindu-mi memoria picătură cu picătură până ce mi-a crescut pe cerul gurii un sfârc ce-mi hrănea agonia cu
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
a uitat durerea în lemnul portocaliu al bradului tânăr pisica albă își va lipi urechea de vocea lui Marcel Iureș pitită ca o bombă în cutia radioului, vei ști că așa începe poemul perfectei claustrofobii când madona florală strivește cu tălpile goale florile din covor culoarea pe care o poartă hoinarii după o vreme am știut că timpul ce mi s-a dat îmi transformă retina într-o dermă a arșiței trecutul a devenit ceva neverosimil care mă simplifică fragmente din
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
-l simpatiza deloc pe profesorul Alexandru Marcu, succesorul lui Ramiro Ortiz. Îl aprecia ca italienist, dar îl socotea "orgolios și sforar, binevoitor și atent ca de la înălțimi, condescendent și taler cu două fețe, florentin și machiavelic, din cap și până-n tălpile picioarelor". Profund antipatic i-a fost slavistul Petre Cancel, un nevropat mohorât și bizar, și, oarecum pe aproape, Mihail Dragomirescu, al cărui portret alunecă în caricatură, îngroșând mult părțile negative și nerecunoscându-i nici un merit. Alexandru Ciorănescu afirmă că nimeni
Memorialiști români - Alexandru Ciorănescu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14382_a_15707]
-
cu mîna la gură. Cocoțați în pomi sau pe garduri, copiii azvîrleau în ei cu mere. Gîfîind dădură buzna în port, izbindu-se și călcîndu-se pe picioare cînd se regrupară pe loc. Curioși, lacomi, scrutau apa pămîntie care le lingea tălpile. Așteptau primul ponton sau șlep, care să-i transporte dincolo. Dar înțeleseră repede că au ajuns prea tîrziu. Privirea le deveni mai încăpătoare, cuprinseră fluviul în toată lățimea lui, pricepînd ce se întîmpla pe malul vecin. Ca un pîrîiaș care
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
unde se făcea focul. Știau că "puiul de năpârcă" nu va face închisoare - era doar un copil, dar o bătaie soră cu moartea tot îi trebuia. Au legat-o cu piciorele în sus de grinda bucătăriei, au bătut-o la tălpi cu gârbaciul. Cum o fi ajuns unealta asta a diavolului în mâinile unor români! E drept, ea, " scorpia aia mică", apucase să arunce în ceaunul în care fierbea mâncarea porcilor pistolul și cele vreo douăzeci de cartușe legate într-o
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
un ogar galben în mijloc. Dacă acul e prea tocit sau placa plesnită, se ofilesc, dar, c-o secundă înainte, strălucirea lor atinge o intensitate maximă, extatică. * Acoperișurile verzi au un pluș fin, alb, topit pe-alocuri: urmele îngerilor cu tălpi fierbinți.
Vechi cotidian de gingasie (3) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14746_a_16071]
-
Emil Brumaru Doamne, nu-mi lua din mînă Razele cu care-ți scriu, Sprijinit la o fîntînă Doldora de argint viu. Și mai lasă-mi roua-n criniști Chiar dacă-i turtită-n talpă De melci prinși de vechi neliniști În după amiaza calpă. Și m-ajută să prind rîmă Zemoasă-n trupu-i zglobiu, Fluturi dă-mi la îndemînă-n Aer strîns cu vai cu chiu. Împrejur de floare lată Cu petala suflecată Pîn'la
Rugăciune laică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14898_a_16223]
-
cu două capete trag fuioare de fum amurginde pe zariște se aude un centaur ciclop tropăind cu copite de nouri margini de timp asfințit fapt de seară nebănuitul fum dăruitor Securea de umbră prin apele somnului curgându-mi alinătoare din tălpi până'n creștet o secure de umbră subțire spintecă fără milă șuvoiul de vise străluminarea lui pieritoare nici un înger n'a stat pavăză pierzătoarelor treceri pe fruntea înrourată de zorii de ziuă străluce frunza uitării Sub luna neagră prin strâmtorile
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14952_a_16277]
-
în loc să-și vorbească, protagoniștii se plimbă cu rîndul pe niște scări. Uite-așa te-aș vedea eu pe tine: plimbîndu-te mută prin politică, ca pe niște scări. Te-am privit, odată, la o prezentare și - deși purtai niște sandale cu tălpi de 20 cm și nu aveai la dispoziție scări - mi s-a părut că ai atitudine. Poate doar mi s-a părut, habar n-am. Dacă n-o ai, îți iei și tu un profesor de pantomimă să te învețe
Scrisoare deschisă către domnişoara Goe Băsescu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21199_a_22524]
-
general. Nu avea suporturi în care să-ți pui sucul, dar avea mult suc vărsat pe jos, ca o consecință firească a faptului că nu avea suporturi. Noi am chemat un domn să dea cu mopul, pentru că ni se lipeau tălpile, după care am stat, tot filmul, cu gențile de laptop în brațe. Nu puteam să le punem pe jos, unde era un amestec adorabil de apă și suc (oricât a dat omul ăla cu mopul, era atâta suc încât rămăsese
Avatar – un film slăbuţ, dar un desen animat superb! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21304_a_22629]
-
ochelari. Grigore Micu scruta încruntat bradul împodobit care trona, ca la fiecare sfîrșit de an, lîngă fereastra largă din spatele biroului. Apoi se arunca hotărât înainte, și, în avântul său de nestăvilit, dărâma bradul, făcând zob globurile multicolore și zdrobind sub tălpi lumina roșie scânteietoare. Se auzea în toată clădirea zăngănitul insuportabil și inconfundabil al unui brad dărâmat. Toată lumea dădea năvală în biroul doamnei Ropot, în frunte cu asistenta Eliza, și vedea chipul patroanei - mereu imperturbabil - desfigurat acum de spaimă, și pe
Copilul de foc by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Imaginative/10203_a_11528]