10,628 matches
-
cu hingherii, fiți pregătiți, dragi edili ai sectorului 1, să interveniți și mai în forță asupra felinelor maidaneze! Scoateți armata în stradă, la o adică! Puneți, frate, mascații, parașutiștii și scafandrii pe ele! Scoateți trupele speciale! Scoateți tunurile, grenadele și tancurile! Dați cu arma chimică, cu gripa pisicară, chemați minerii! Nu mai putem trăi cu atâtea pisicuțe pe străzi! Huă! ^%$#$!! Zât!
Vânătoarea de pisicuțe by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21067_a_22392]
-
da. Acum, parada fastuoasă organizată în București este prilej de bucurie pentru cei prezenți. Parada militară de la Arcul de Triumf este în fiecare an vizionată de oameni veniți din toate colțurile țării care vor să vadă militarii, avioanele, elicopterele și tancurile, copiii fiind desigur cei mai interesați spectatori. În orașele țării, totul se realizează la scară mult mai mică, până la invizibil. Depuneri de coroane, cel mult un concert al armatei în piața centrală. Departe de 4 iulie Pentru mulți dintre noi
1 decembrie, doar o zi liberă? [Corola-blog/BlogPost/99816_a_101108]
-
secundă s-o judecați. Pentru că e umană și curată pe dinăuntru, aproape candida. Și eminamente netrucata. Se va fi dezbrăcat complet în fața voastră, dar își va fi pus, totodată, cea mai puternică armura, sinceritatea. Iar peste armura, va purta un tanc (dezinvoltura cu care relatează), din colecția de tancuri pentru primăvară-vară. Ce ființă paradoxala și dezarmanta, nu? Ce femeie nebună! În viața profesională e actrița (a jucat în Chira-Chiralina, Asfalt Tango și mai multe filme italiene), în viața personală e personaj
“Și am adormit, iar, când m-am trezit, maică-mea horcăia lângă mine și a murit” by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18459_a_19784]
-
curată pe dinăuntru, aproape candida. Și eminamente netrucata. Se va fi dezbrăcat complet în fața voastră, dar își va fi pus, totodată, cea mai puternică armura, sinceritatea. Iar peste armura, va purta un tanc (dezinvoltura cu care relatează), din colecția de tancuri pentru primăvară-vară. Ce ființă paradoxala și dezarmanta, nu? Ce femeie nebună! În viața profesională e actrița (a jucat în Chira-Chiralina, Asfalt Tango și mai multe filme italiene), în viața personală e personaj. Alt paradox. Acum trăiește, cum vă ziceam, în
“Și am adormit, iar, când m-am trezit, maică-mea horcăia lângă mine și a murit” by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18459_a_19784]
-
și unul dintre elicopterele în care am fost era exact același Sikorsky ce fusese într-o misiune. E un elicopter care arată ca o viespe. Din mijlocul lui ies un troliu și un cablu menite să tragă tot ce vrei:tancuri, nave, dar nu a fost capabil să tragă spărgătorul de gheață din situl unde a fost nevoie. Când te afli într-o bază aeriană sau într-un elicopter, te simți oarecum ca și Boys With Toys? Da, cam așa ceva, imediat
Big Miracle, adevărul din spatele camerei de filmat [Corola-blog/BlogPost/97448_a_98740]
-
așa stau lucrurile, îneacă în sânge propriile ei nedreptăți... Antonio Buero Vallejo Personajele: Revoluționar 1 , 17 ani Revoluționar 2 , 40 ani Repezentant Crucea roșie, 35 de ani Cetățeanul turmentat, 55 de ani Figuranți de diferite vârste Voci I Décor Un tanc aflat pe orizontala scenei. În funda,l blocuri. În stânga, doi revoluționari ascunși în spatele unei fereastre cu geamul spart. Împușcături răzlețe, stigăte, urale de victorie. Voci: U-raaaaa! Ura! Armata e cu noi! Armata e cu noi! Revoluționar 1 : I-auzi! Am
VIATA PRINTR-UN OCHI DE GEAM (TEATRU) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383736_a_385065]
-
cu ceva? Revoluționar 2 : Nu, nu mai pot de bine și n-am altceva de făcut decât să mă supăr pe-un țânc... Revoluționar 1 : Un ce... ? N-am înțeles !? III Se apropie un cetățean turmentat, merge în zig-zag pe lângă tanc Revoluționar 2 : Hei! Ăsta și-a pierdut busola! (se uită la sticlă) Știu și eu... !? (Revoluționarului 1 ) Ce te uiți așa... N-am făcut abuz...Nici n-aveam cum ! Vezi ? (îi arată sticla) Tot mai este vodcă și ține cont
VIATA PRINTR-UN OCHI DE GEAM (TEATRU) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383736_a_385065]
-
Timi-mi-șoara, mâine-n ța-aara...U-ra! Uu-ra! Revoluționar 2 : Vezi de-alde cine strigă “Armata e cu noi !”... Și voiai să...Ian stai ! Bă, ăștia nu mai trag sau mi se pare mie !? Uite ! Ăsta nu e zdravăn ! S-apropie de tanc...Vorbește cu soldatul...Când îți spun eu că alcoolul e mană cerească, nu mă crezi !? Revoluționar 1 : Adică ce vrei să spui... ? Revoluționar 2 : Cum... !? Nu ți-e clar nici acuma ? Revoluționar 1 : Știu eu !? Revoluționar 2 : A, da, tu
VIATA PRINTR-UN OCHI DE GEAM (TEATRU) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383736_a_385065]
-
la intrarea în Luvru, Paris, ca 'vals vechi franțuzesc',după cum mi-a spus cerșetorul ce-l cânta la vioară. http://www.rgnpress.ro/rgn 12/categorii/eveniment/7622-maestrul-român-basarabean-eugen-doga-omagiat-la-ateneul-român.html Și totuși acest ”mare” pârăiaș, care este Prutul este mai puternic decât tancurile ce vor să-l facă să dispară, fiindcă nu l-a putut trece muzica mea pe timpul comuniștilor și parcă nici acum cu democrații. Am vrut să fac măcar un CD cu muzică mea din filme la ”Electrecord”, dar după doi
ŞI MAREA ONOARE AVUTĂ PENTRU INTERVIU ! (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383709_a_385038]
-
Octombre Cad frunți și frunze, țarul a murit, Poeții mor și ei în octombre, Ulise bântuie în aceeași lună, Sus - zăpada, jos - sticle sparte, Ajutor de călău se găsește, Dumnezeu nu va fi om niciodată, Bătrânul dictator mergea călare pe tancuri, Mirosea ciudat a urină și benzină, Sisif a venit deghizat în câine, Lătra mereu - sculați , voi oropsiți ai vieții, Dar era o capcană, cine urca prea sus, harș, capul tăiat, Singur, Pontiu Pilat a înțeles cum stă treaba, Paznicul de la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
mult OctombreCad frunți și frunze, țarul a murit,Poeții mor și ei în octombre,Ulise bântuie în aceeași lună,Sus - zăpada, jos - sticle sparte,Ajutor de călău se găsește,Dumnezeu nu va fi om niciodată,Bătrânul dictator mergea călare pe tancuri,Mirosea ciudat a urină și benzină,Sisif a venit deghizat în câine,Lătra mereu - sculați , voi oropsiți ai vieții,Dar era o capcană, cine urca prea sus, harș, capul tăiat,Singur, Pontiu Pilat a înțeles cum stă treaba,Paznicul de la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
a întinsului sistem militar al Imperiului Rus. Și așa sunt și astăzi, când încă mai răsună în jur bocancii fostei Armatei Roșii. Cetatea este înconjurată și acum de clădirile garnizoanei Armatei Ruse, între care se văd garaje imense, posibil de tancuri, și numeroase buncăre camuflate, printre care patrulează soldați cu arma la umăr și priviri scrutătoare, mai ales când văd reflexia unei lentile, chiar și numai de aparat foto. O biserică uriașă tronează în mijlocul bazei militare a “pacificatorilor” ruși. Muzeul amenajat
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94082_a_95374]
-
alți mulți intelectuali români și-au câștigat, prin timp, acest drept al denumirii, în urma dramelor, a caznelor, a terorii, a suferințelor îndurate, de ei, prin închisorile comuniste, sub apăsarea stalinistă, sub acele timpuri de osândă ale „obsedantului deceniu”, impuse de tancurile ocupantului sovietic. Un gest strigător la cer! Edilii orașului Târgu-Ocna, unul din locurile unde el a fost întemnițat, au hotărât, spre cinstea lor, să decerneze, titlul de „Cetățean de Onoare”, post-mortem, martirului Valeriu Gafencu, numit de Nicolae Steinhardt, monahul de la
„Caii troieni” şi introducerea cenzurii prin uşa din dos! [Corola-blog/BlogPost/94190_a_95482]
-
noastre?!). Mă întreb dacă această omisiune o fi rezultatul vreunui exercițiu de imaginație: o fi derulat cineva scenariul punerii la index, prin lege, și a genocidului comunist, implicit a cortegiului de lideri veniți, cum se spune cu un clișeu, pe tancurile sovietice, lepădându-și numele, pentru a ne aduce, din partea tătucului Stalin, „fericirea” (parcă așa suna un slogan al epocii)? Și dacă s-a făcut acest exercițiu, s-o fi întrebat careva (măcar directorul Institutului „Elie Wiesel”!) ce se va întâmpla
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94213_a_95505]
-
trei, la zero, gata, au căzut! P.C. - Am fost de mai multe ori în Germania și am observat că, el, neamțul nu se oprește niciodată, nu-l inflențează nimic, din ce are de făcut; nu improvizează nimic, este ca un tanc! ...care merge, înaintează. Și noi avem asemenea oameni, dar, cei mai mulți au chestia asta orientală de a cădea în extaz. De a cădea în visare... R.S. - Da, în România aspectul oriental există! l-am observat și eu; acum, în general la
„ Prin Mircea Eliade, am rămas legat de România toată viaţa…” [Corola-blog/BlogPost/93670_a_94962]
-
cu mine spre Dealul Viilor, ascunzându-se, printre araci, de bombardamentele avioanelor. «-Bombardează podul de peste Olt. Sunt americanii...»” Apoi au fost rușii: „Eram singur în curtea Spitalului, privind, printre ulucile putrezite ale gardului, la o garnitură de tren cu multe tancuri și tunuri. Soldați care vorbeau în gura mare o limbă pe care nu o înțelegeam, îmi făceau semne cu armele. Deodată, am auzit o împușcătură. Speriat am căzut în bălăriile care năpădiseră gardul. Atunci a fost pentru prima dată când
ALBASTRUL DE GORGONE, PREFAȚĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377146_a_378475]
-
dimineața. Ministerul Agriculturii. Soldați cu fețe de încă, aproape, copii au fost aliniați cu fața spre stradă, conform ordinului primit. Femei din mulțime, unele ar putea să le fie mame, le striga doar atît: «De ce-ați tras. Rușine!” Două tancuri acoperă spațiul central al străzii. Pe lângă ele troleibuzele se strecoară umile. Pe lângă ele și pe lîngă soldați oamenii trec demni. Triști. Fermi. Și, iată, a venit Ceasul. Piața Palatului, intersecția cu Stirbei Vodă. Acolo, se aude vuietul. Soldații aliniați în
Prima atestare istorică a Revoluţiei: ziarul “Libertatea” [Corola-blog/BlogPost/93060_a_94352]
-
iată, vuietul o ajune pînă la ei. N-au trecut decît cîteva minute de cînd Dictatorul și-a anunțat ultimul său decret și cel mai scurt, cel fără viața măcar o singură secundă. Vuietul a ajuns pînă la el: trec tancuri - se retrag. Și mulțimea aclamă. Mulțimea strigă “Cinste vouă!” și-i îmbrățișează pe soldați, le oferă flori, le întind pîini. Da, armata nu vrea să tragă în popor. Oamenii au lacrimi în ochi, lacrimi strînse acolo de ani și ani
Prima atestare istorică a Revoluţiei: ziarul “Libertatea” [Corola-blog/BlogPost/93060_a_94352]
-
Capitală, în întreaga țară. Au fost zori roșii, de sînge, zori umezi de lacrimile părinților, fraților și surorilor celor care ieri, după simulacrul de miting, au manifestat pînă noaptea tîrziu pe străzile orașului, sub ploaia de gloanțe, striviți de șenilele tancurilor, dîndu-și viata pentru libertatea noastră, a tuturor. Astăzi, de la primele ore ale dimineții, din toate colțurile orașului se îndreptau spre centrul Capitalei, spre aceeași piață zeci de mii de oameni care, sfidînd tancurile si cordoanele înarmate ale miliției și securității
Prima atestare istorică a Revoluţiei: ziarul “Libertatea” [Corola-blog/BlogPost/93060_a_94352]
-
sub ploaia de gloanțe, striviți de șenilele tancurilor, dîndu-și viata pentru libertatea noastră, a tuturor. Astăzi, de la primele ore ale dimineții, din toate colțurile orașului se îndreptau spre centrul Capitalei, spre aceeași piață zeci de mii de oameni care, sfidînd tancurile si cordoanele înarmate ale miliției și securității, refăceau drumul deschis de miile de tineri, de muncitori și intelectuali, de toți oamenii de suflet și conștiință ai orașului doar cu o zi înainte. În sfîrșit! Scriu aceste rînduri și pe fereastra
Prima atestare istorică a Revoluţiei: ziarul “Libertatea” [Corola-blog/BlogPost/93060_a_94352]
-
care aplaudă. Dinspre Piața Unirii se îndreaptă o coloană purtînd pancarta “Ceaușescu nu uita, a venit și vremea ta”. Într-o disciplină impresionantă manifestanții îi lasă să treacă scandînd’ “Vin muncitorii”. Întreg centrul răsună de urale. Ora 17, din nou tancuri. La 17.30 alte blindate pătrund în mare viteză, zdrobind zeci de oameni în fața sălii Dalles. Încep împușcăturile. “Asasinii, ucigașii”. Ora 17,45 se aprind torțe și luminări. Ora 17.50, trec alte tancuri. Alte victime. La scurt timp mulțimea
Prima atestare istorică a Revoluţiei: ziarul “Libertatea” [Corola-blog/BlogPost/93060_a_94352]
-
de urale. Ora 17, din nou tancuri. La 17.30 alte blindate pătrund în mare viteză, zdrobind zeci de oameni în fața sălii Dalles. Încep împușcăturile. “Asasinii, ucigașii”. Ora 17,45 se aprind torțe și luminări. Ora 17.50, trec alte tancuri. Alte victime. La scurt timp mulțimea ajunsă acum la circa 10.000 de oameni scandează: “Armata din Timișoara s-a unit cu țara”. În memoria victimelor de acolo și de aici se aprind lumînări în fața Teatrului Național și pe zidul
Prima atestare istorică a Revoluţiei: ziarul “Libertatea” [Corola-blog/BlogPost/93060_a_94352]
-
Se trag focuri de armă și trasoare. Deocamdată în aer. Blindatele atacă mulțimea. Manifestanții dau dovadă de mult curaj. La un moment dat focurile de armă și trasoarele încep nemilos să secere trupuri. Luminile sînt stinse. Fără faruri apare un tanc, ce intră în plin în mulțime. Se aud strigăte de durere. Piața universității devine timp de circa 40 de minute un veritabil poligon de tragere. Un adevărat masacru care a continuat în cursul nopții și în alte cartiere ale orașului
Prima atestare istorică a Revoluţiei: ziarul “Libertatea” [Corola-blog/BlogPost/93060_a_94352]
-
în care țara se prăbușise în neantul lipsei de demnitate. Îi vor fi usturat poate palmele, ca de, o incurabilă rîie morală și au încercat, într-o disperare asumată cu maximă seninătate, purificarea acestui gest, a acestei enorme sfidări. Sfidarea tancurilor, a gloanțelor, a aroganței totalitare, a disprețului nemăsurat al celor cocoțați cu obstinația marilor parveniți, pe grumazul unei țări obișnuite să îndure. Obișnuită însă să-i îndrume pe alții, nu pe ai săi sau mai bine zis, pe cei care
Prima atestare istorică a Revoluţiei: ziarul “Libertatea” [Corola-blog/BlogPost/93060_a_94352]
-
tren,/ Cărat de mama spre orișiunde,/ Mai am în oase un bolnav refren/ De roți, ca vechi zădărnicii rotunde./” Numai că, într-o gară, mama a fost scoasă din tren de tălăzuirea mulțimii de români care se refugiau din calea tancurilor rusești și l-a pierdut în vagon pe micuțul Adrian Păunescu. “Și, dintr-o dată, trenul a ajuns,/ Și-n îmbulzeala numai militară,/ Cu vaerul de roți ca un răspuns,/ Sărmana mamă s-a trezit în gară./ Dar mă pierduse printre-acei
Adrian Păunescu, trei ani în veşnicie [Corola-blog/BlogPost/93260_a_94552]