2,004 matches
-
-o la un taxi și se-ntoarce. Toți cei care dansau se uitau la mine compătimitor, până când n-am mai suportat și am plecat. Ce mă fac acum, doamna Irina? - Taci, hai taci! Să mergem înăuntru, să nu se supere tanti! Nu mai povestești nimic! Îi șopti Irina. Camelia a tăcut. Au intrat în sufragerie zâmbind. Atenționate de Maria, celelalte două tinere au zâmbit amabil la salut, fără să pună vreo întrebare. Dar Irina glumi: - Ce credeați, că au sosit omuleții
CAP. 11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 by http://confluente.ro/nastase_marin_1487357096.html [Corola-blog/BlogPost/383084_a_384413]
-
a tăcut. Au intrat în sufragerie zâmbind. Atenționate de Maria, celelalte două tinere au zâmbit amabil la salut, fără să pună vreo întrebare. Dar Irina glumi: - Ce credeați, că au sosit omuleții de cârpă? Surpriza asta o să ne-o facă tanti mai spre ziuă, să avem și noi cu cine pleca acasă. Până atunci, faceți cunoștință cu tânăra mea vecină din bloc, Camelia. A, nu, ea nu este singură ca noi. Are bărbat... - Doamna Irina, o întrerupse Camelia, uimită că-i
CAP. 11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 by http://confluente.ro/nastase_marin_1487357096.html [Corola-blog/BlogPost/383084_a_384413]
-
fâță de voinic. Aoleu! Hai, că m-am încurcat! Am prins eu unul, dar l-am aruncat înapoi, în mocirlă. Ha, ha, ha! Adică...în baltă. (râde) Cred că am băut cam mult, de m-am amețit așa. Ce faci, tanti? Când ne dai păpușoii ăia de cârpă, să avem și noi cu cine dansa? Toate începură să râdă, înțelegând că nu trebuia să pomenească de bărbatul Cameliei. Maria deschise televizorul, spunându-i Irinei: - Nu-ți dau niciun păpușoi! Poți să
CAP. 11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 by http://confluente.ro/nastase_marin_1487357096.html [Corola-blog/BlogPost/383084_a_384413]
-
-și ușureze sufletul de ele. Și mai ales, trupurile lor fierbinți, nerăcorite. De aceea dansau ca nebunele, chiuind, aproape urlând ca lupii flămânzi. Până obosiră, prăbușindu-se asudate pe scaune și pe canapea, amuțind cu totul. Doar Irina strigă: - Închide, tanti, televizorul ăla, că mă enervează! Dacă mai cântă, fac moarte de om. Simt că trebuie să strâng de gât un bărbat! Vreau să... Referință Bibliografică: NOAPTEA SUFLETELOR STINGHERE (roman) - Cap. 11 / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2240
CAP. 11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 by http://confluente.ro/nastase_marin_1487357096.html [Corola-blog/BlogPost/383084_a_384413]
-
-se: „oare, să-i spun? Dacă și treaba asta o supără mai tare? Nu vreau să sufere... Este o femeie bună, nu merită să fie supărată...”. Se hotărî, până la urmă, să-i spună adevărul. Ea nu știa, oricum, să mintă. - Tanti Emanuela..., să știți că pe mine mă doare să văd că sunteți tristă..., eu venisem să..., să vă dau o veste bună... Cred că, da, este bună această veste! Fetița privea atentă în ochii Emanuelei, cu atâta sinceritate și nevinovăție
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XVIII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1435733369.html [Corola-blog/BlogPost/369789_a_371118]
-
emana din ochișorii săi o dorință de nestăvilit în a îndepărta tristețea acesteia, fie și pentru o clipă, căutându-și cu atenție cuvintele... - Eu... am fost și m-am jucat afară și, m-am întâlnit cu Costel, tatăl Danielei. Știți, tanti Emanuela..., nu era singur, atunci când l-am întâlnit...și...... Până acum, oarecum, absentă, rătăcită în gândurile ei, Emanuela tresare, dintr-o dată, canalizându-și toată atenția către fetiță... - Da, Cristina..., spune-mi! Cum...? Ce vrei să spui? Cum nu era singur
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XVIII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1435733369.html [Corola-blog/BlogPost/369789_a_371118]
-
-n alta, trece peste garduri, amestecîndu-se cu fumul din grădinilor vecinilor. Vorbele trec și ele peste gard dintr-o parte în alta. Se discută de războiul din Libia: - Vai, săracii oamenii ceia, îi face una cu pămîntu’ cu bombardamentele. Da’, tanti Săndică, avei mata un chitonag de fier, îl mai ai? întreabă vecinul din stînga. - Ți-l dau acuma, Lică, zice mama. - Parcă ce, îi mare lucru să ne bombardeze și pe noi? Rușii îs la o azvîrlitură de băț. Nici
POLITICA SEMINŢELOR de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 100 din 10 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Politica_semintelor.html [Corola-blog/BlogPost/348213_a_349542]
-
multe cincinale, dar americanii n-au mai venit. - Vai, săracu’, cum i-o tăiat gîtu’ lu’ ceala în Afganistan. O înnebunit lumea; da’ nu mai ai niște ceapă nebună, Mariane? Să-mi dai și mie vreo două fire. - Îți dau, tanti, cum să nu-ți dau. Sape, hîrlețe, chitonage, semințe și vorbe trec peste garduri. Și fumul trece peste garduri. Deocamdată. Cît o să-l mai lase comisarii de la UE și or să ne mai dea voie să facem focuri prin ogrăzi
POLITICA SEMINŢELOR de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 100 din 10 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Politica_semintelor.html [Corola-blog/BlogPost/348213_a_349542]
-
o ungă neapărat. O închise cu același zgomot nesuferit, apoi se întoarse și porni către intrarea în casă. Abia acum realiză faptul că în curtea lui se aflau persoane străine. Ușa de la verandă e deschisă și în pragul ei stă tanti Sofia lu' nea Mitică Burghelea, care locuia trei case mai la vale, iar fiică-sa cea mare, Anișoara - care, la cei douăzeci și doi de ani, se măritase și „dezmăritase” de vreo două ori - intră grăbită în bucătăria de vară
CERCELUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Cercelul.html [Corola-blog/BlogPost/360697_a_362026]
-
prezent. Pe o masă, spre capătul din dreapta al antreului, văzu sicriul, în care bătrâna părea că doarme, cu o lumânare stinsă, fixată între degetele palide și osoase ale mâinilor încrucișate pe abdomen. În stânga sicriului, în picioare, rezemată de perete, stă tanti Sofia, retrasă acolo din cadrul ușii, cu câteva clipe mai devreme, iar pe dreapta acestuia, fiecare pe câte un scaun, stăteau cuviincioase, cu mâinile în poală, alte două femei din vecini, Marcela și Ioana, ambele trecute binișor de patruzeci de ani
CERCELUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Cercelul.html [Corola-blog/BlogPost/360697_a_362026]
-
2) un portret în creion, din anul 2006, de Leonte Năstase, publicat pe fața a 4-a a coperții „corbigramelor“, pe un „soclu“ de chișinăueană Absurdă epigramă „la minut“ («Când cântăreață-i Mona Lisa,/ Parisu-i ca și dânsa, chel,/ Iar Tanti Sena interzis-a/ Mustața Turnului Eiffel!»), din 5 aprilie 2013, dedicată academicianului Mihai Cimpoi (ce, „călare pe biciul-semnăturii“, certifică sacrul act epigramistic), pentru că în momentul zămislirii de catren era chiar însoțitor de Corb[u], Eugen Ionescu (Slatina-Dacia/ România, 26 norembrie
ÎNTRE CORBIGRAMĂ, EPITAF ŞI FABULĂ de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_1397642666.html [Corola-blog/BlogPost/347838_a_349167]
-
Acasa > Impact > Scrieri > TANTI GABI Autor: Dan Norea Publicat în: Ediția nr. 1304 din 27 iulie 2014 Toate Articolele Autorului In studenție nu învățam în cameră la cămin, ca sa nu mă tenteze patul sau discuțiile cu colegii. Preferam sala de lectură a unei biblioteci
TANTI GABI de DAN NOREA în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 by http://confluente.ro/Dan_norea_1406457995.html [Corola-blog/BlogPost/357492_a_358821]
-
plimbare prin Cișmigiu în drum spre căminul din Regie. Am cunoscut în perioada studenției multe personalități - scriitori, regizori, actori, cântăreți. Dar acolo, la BCU, am avut privilegiul să fac cunoștință cu cea mai fascinantă persoană din anii aceia de tinerețe - tanti Gabi. Oficial, era administratorul Aulei BCU. Neoficial era o adevarată patroană. Deși nu avea mari posibilități materiale, deși era slobodă la gură, impunea respectul tuturor celor care o cunoșteau. Singurul cuvânt care i se potrivea era Doamna, cu literă mare
TANTI GABI de DAN NOREA în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 by http://confluente.ro/Dan_norea_1406457995.html [Corola-blog/BlogPost/357492_a_358821]
-
la gură, impunea respectul tuturor celor care o cunoșteau. Singurul cuvânt care i se potrivea era Doamna, cu literă mare. În Aula BCU se organizau foarte des expoziții sau vernisaje de pictură. Veneau acolo toți pictorii mari ai Bucureștiului. Pe tanti Gabi toți o cunoșteau, toți o respectau. În tinerețe, soțul ei avusese o făbricuță. Comuniștii nu numai ca le-au naționalizat tot, dar i-au și închis pe amândoi, pentru niște cocoșei ascunși. Soțul a murit în închisoare. Tanti Gabi
TANTI GABI de DAN NOREA în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 by http://confluente.ro/Dan_norea_1406457995.html [Corola-blog/BlogPost/357492_a_358821]
-
Pe tanti Gabi toți o cunoșteau, toți o respectau. În tinerețe, soțul ei avusese o făbricuță. Comuniștii nu numai ca le-au naționalizat tot, dar i-au și închis pe amândoi, pentru niște cocoșei ascunși. Soțul a murit în închisoare. Tanti Gabi era singura persoană pe care am auzit-o înjurându-i pe comuniști în gura mare, indiferent de public. Și o făcea cu o savoare rar întâlnită ! Accepta un mic cerc de studenți, nu mai mult de patru-cinci. Pe mine
TANTI GABI de DAN NOREA în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 by http://confluente.ro/Dan_norea_1406457995.html [Corola-blog/BlogPost/357492_a_358821]
-
Revin la cercul de studenți din jurul lui tanti Gabi. În fiecare zi aveam dreptul la câte o cafea. Dar ce cafea! Niciodată până atunci și nici după aceea nu am mai băut o asemenea cafea. Am fost o dată acasă la tanti Gabi, să o ajut la cumpărături și mi-a arătat procesul de producție. Primea pachete de la o prietenă din Brazilia. Cafeaua era verde. O alegea cu grijă, păstra numai boabele întregi și frumoase. Arunca cel puțin un sfert. Pe mine
TANTI GABI de DAN NOREA în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 by http://confluente.ro/Dan_norea_1406457995.html [Corola-blog/BlogPost/357492_a_358821]
-
o pastă, în care nu vedeai și nici nu simțeai între degete din ce e compusă. Pe vremea aceea, unul din subiectele predilecte de discuție era proiectul de a deschide o cafenea, unde să vină toată boema artistică a Bucureștiului. Tanti Gabi cu cafeaua și noi, studenții, cu servitul la mese. Bineințeles, visam ! Astăzi s-ar fi putut realiza. Dar... La câțiva ani după terminarea facultății, unul dintre membrii cercului de la Aulă m-a anunțat telefonic, cu durere în glas, că
TANTI GABI de DAN NOREA în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 by http://confluente.ro/Dan_norea_1406457995.html [Corola-blog/BlogPost/357492_a_358821]
-
Gabi cu cafeaua și noi, studenții, cu servitul la mese. Bineințeles, visam ! Astăzi s-ar fi putut realiza. Dar... La câțiva ani după terminarea facultății, unul dintre membrii cercului de la Aulă m-a anunțat telefonic, cu durere în glas, că tanti Gabi a murit. Am făcut o cafea cât am putut de bună și am vărsat un strop în amintirea ei. Referință Bibliografică: Tanti Gabi / Dan Norea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1304, Anul IV, 27 iulie 2014. Drepturi de
TANTI GABI de DAN NOREA în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 by http://confluente.ro/Dan_norea_1406457995.html [Corola-blog/BlogPost/357492_a_358821]
-
terminarea facultății, unul dintre membrii cercului de la Aulă m-a anunțat telefonic, cu durere în glas, că tanti Gabi a murit. Am făcut o cafea cât am putut de bună și am vărsat un strop în amintirea ei. Referință Bibliografică: Tanti Gabi / Dan Norea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1304, Anul IV, 27 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Dan Norea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
TANTI GABI de DAN NOREA în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 by http://confluente.ro/Dan_norea_1406457995.html [Corola-blog/BlogPost/357492_a_358821]
-
răsuna și acum în minte vorbele mamei, ca o rugăminte: ,,Să înveți, mamă, carte! Vezi și tu cât de greu este în ziua de azi. Muncești și nu ai cu ce trăi de pe o zi pe alta!'' „Dar fata lu' tanti Tinca ce a făcut dacă a învățat carte? Acum e vânzătoare la magazin. Poate că-i mai iese ei ceva, dar tatăl ei are tractoare, o duc mai bine decât alții! Eu, însă, voi învăța și nu mă voi lăsa
PUTEREA VOINŢEI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 by http://confluente.ro/Puterea_vointei.html [Corola-blog/BlogPost/366853_a_368182]
-
Basmaua dispăru pentru un moment, după care, un trup mărunt, înveșmântat în port popular, se strecură cu abilitate prin spațiul căscat între câteva scânduri rupte. Chipul animat de niște ochi mici, cercetători, i se părea foarte familiar. Îndrăzni să întrebe: - Tanti Dedea? Femeia zâmbi sfios, știrb, cu puținii dinți de o culoare atât de îndoielnică, încât ai fi zis că toată viața rumegase iarbă. - Măi, băiete! Măi, Răducule, tu ești? Ciudat, dar îi făcu plăcere să-și audă numele de alint
REVENIREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1414978702.html [Corola-blog/BlogPost/379865_a_381194]
-
culoare atât de îndoielnică, încât ai fi zis că toată viața rumegase iarbă. - Măi, băiete! Măi, Răducule, tu ești? Ciudat, dar îi făcu plăcere să-și audă numele de alint. O răsplăti cu o strângere de mână, cordială. - Eu sunt, Tanti Dedea! - Măi copile, sunt cu toții la biserică, îl îngroapă pe Cheșu. - A murit Uncheșu? Femeia dădu grav din cap. Da, muriseră și Ruța, și Sanda, Vlad plecase în Germania, Ioana nu mai venise pe acasă de mai bine de cinci
REVENIREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1414978702.html [Corola-blog/BlogPost/379865_a_381194]
-
iar covorul era atât de rărit pe margini, încât acum arăta ca o rogojină. Pendula veche se mișca mecanic, măsurând timpul sec, cu un zgomot liniștitor. Pierduse deja noțiunea timpului când se auzi o voce din veranda lungă: - Am venit, tanti Florica! Radu putu vedea cum mama lui își șterse imediat ochii. Părea că vocea cristalină, de femeie tânără, era tot ce așteptase. El se întoarse pe scaun într-o poziție din care să poată vedea mai bine ușa sufrageriei. Primul
REVENIREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1414978702.html [Corola-blog/BlogPost/379865_a_381194]
-
culoare închisă, la fel ca Agi, maică-sa, dar trăsăturile feței semănau mai mult cu ale tatălui ei, Bela Heyman, fratele mamei mele. Zâmbetul care-i împodobea buzele era leit zâmbetul mătușii ei (mama mea) căreia în „Jurnal” îi zice tanti Lili. Fizic era bine dezvoltată. Avea un corp proporționat, totuși, mai mult plinuță decât zveltă”. -------------oOo------------- (Eva Heyman fixând trepiedul cu aparatul de fotografiat montat deasupra în fața scenei și apoi depărtând picioarele trepiedului într-o poziție convenabilă) - Eva Heyman: Bună ziua
PARTEA ÎNTÂIA de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/pascu_balaci_1422432783.html [Corola-blog/BlogPost/343215_a_344544]
-
pereche de pantofi negri cu tocuri înalte... ca pentru o domnișoară ce sunt deja și două perechi de ciorapi transparenți. Până acum n-am avut decât șosete! De la bunica Luiza trei pijamale, o duzină de batiste colorate și dulciuri! De la tanti Lili, sora lui tăticu, un lănțișor de aur... (mângâindu-și lănțișorul de la gât) - De acest lănțișor voi atârna cheița cu care descui și încui caseta cu jurnalul meu secret de ziaristă... Nimeni nu știe că eu scriu un jurnal... Ce-
PARTEA ÎNTÂIA de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/pascu_balaci_1422432783.html [Corola-blog/BlogPost/343215_a_344544]