681 matches
-
ducea lipsa unui solist vocal.Întâlnirea dintre maistru și profesor, discuția pe seama repertoriului ansamblului și recomandarea de cooptare a elevei Ilinca la repetițiile ansamblului au reprezentat rampă de lansare spre tărâmul atât de bătătorit al muzicii populare românești. Repetițiile cu taraful căminului cultural au început să cearnă melodiile pentru constituirea unui mic repertoriu. Profesorul avea o culegere de câteva sute de cântece populare mai vechi și mai noi din care se putea alege. Alături de colegii de școală, spectatorii veniți la programele
Vasilica Dinu () [Corola-website/Science/307625_a_308954]
-
un spectacol susținut la Gângiova în luna martie 1976. Concursurile de selecție organizate de Centru de Creație Artistică Dolj pe centre de comună erau supervizate de spiritul analitic și discernământul profesional al Paulei Dogăroiu.În ziua de 11 aprilie 1976 taraful Căminului cultural din comuna Lipovu însoțea pe Vasilica Dinu la testul final pentru a accede printre concurenți organizat la Mârșani. Stau înghesuiți într-un I.M.S., alături de șofer și director, patru muzicanți care țineau instrumentele pe picioare, un contrabas și solista
Vasilica Dinu () [Corola-website/Science/307625_a_308954]
-
Radu Ciolac, Sava Pădureanu și Dănică Ciolac creează primul stil definitoriu „bucureștenesc-lăutăresc” din istoria folclorului muzical românesc. S-a născut ca rob pe un domeniu boieresc în 1935, în București, fratele lăutarului Dumitrache Ochialbi. În perioada 1852-1857 își formează un taraf mic, devine vătaf (a doua funcție după staroste) peste toți lăutarii din București și își împarte activitatea între Ploiești și Capitală. Pentru o perioadă de câteva luni, cobzarul tarafului este Anton Pann, proaspăt concediat din funcția de profesor la Râmnicu
Năstase Ochialbi () [Corola-website/Science/324419_a_325748]
-
București, fratele lăutarului Dumitrache Ochialbi. În perioada 1852-1857 își formează un taraf mic, devine vătaf (a doua funcție după staroste) peste toți lăutarii din București și își împarte activitatea între Ploiești și Capitală. Pentru o perioadă de câteva luni, cobzarul tarafului este Anton Pann, proaspăt concediat din funcția de profesor la Râmnicu Vâlcea și întors la București unde lucrează ziuă cantor la școala de pe Podul Mogoșoaiei, iar noaptea ca lăutar. În 1860 taraful său este imortalizat de o reușită acuarelă a
Năstase Ochialbi () [Corola-website/Science/324419_a_325748]
-
Capitală. Pentru o perioadă de câteva luni, cobzarul tarafului este Anton Pann, proaspăt concediat din funcția de profesor la Râmnicu Vâlcea și întors la București unde lucrează ziuă cantor la școala de pe Podul Mogoșoaiei, iar noaptea ca lăutar. În 1860 taraful său este imortalizat de o reușită acuarelă a lui Carol Popp de Szathmáry, în care surprinde un cobzar, un naist și doi vioriști ce îl privesc cu atenție pe primaș. Îmbrăcămintea amintește de portul lăutarilor din secolul al XVIII-lea
Năstase Ochialbi () [Corola-website/Science/324419_a_325748]
-
lui Carol Popp de Szathmáry, în care surprinde un cobzar, un naist și doi vioriști ce îl privesc cu atenție pe primaș. Îmbrăcămintea amintește de portul lăutarilor din secolul al XVIII-lea, cu anterieu, giubea și brâu. , ca vătaf al tarafului, poartă giubeaua blănită cu samur, în schimb ce restul lăutarilor, spre a-și arăta vechimea meseriei, au giubeaua mai terfelită. În 1866 horele sale „Lințica” și „Mitocanca” sunt tipărite la editura lui Constantin Gebauer, deși multe alte compoziții „anonime” din
Năstase Ochialbi () [Corola-website/Science/324419_a_325748]
-
sunt tipărite la editura lui Constantin Gebauer, deși multe alte compoziții „anonime” din colecția cunoscutului editor bucureștean, intitulata „Hore și jocuri” (1868) sunt datorate aceluiași lăutar. Între anii 1869-1890 intră în cea mai importantă perioadă a carierei sale, desființându-și taraful și cântând în orchestrele naiștilor Angheluș Dinicu și Radu Ciolac, unde va fi coleg cu vioristul Dănică Ciolac, chitaristul Marin Buzatu și tânărul violonist Sava Pădureanu. Moare în anul 1906 la București.
Năstase Ochialbi () [Corola-website/Science/324419_a_325748]
-
la activitățile culturale. Este punctul de răscruce pentru ea, dedicându-se trup și suflet cântecului, printr-o susținută activitate care s-a finalizat prin apariția primelor înregistrări radio, în 1955, apoi prin înregistrarea primului disc „Electrecord”, în perioada 1957-1958, cu „Taraful Gorjului” condus la acea vreme de dirijorul Nicu Novac (1913-1979), care devine între timp soțul ei. Este solistă a Tarafului Gorjului de la înființare (1949) și până în anul 1963, când se desparte de meleagurile gorjene dar și de primul soț. În
Justina Băluțeanu () [Corola-website/Science/315269_a_316598]
-
s-a finalizat prin apariția primelor înregistrări radio, în 1955, apoi prin înregistrarea primului disc „Electrecord”, în perioada 1957-1958, cu „Taraful Gorjului” condus la acea vreme de dirijorul Nicu Novac (1913-1979), care devine între timp soțul ei. Este solistă a Tarafului Gorjului de la înființare (1949) și până în anul 1963, când se desparte de meleagurile gorjene dar și de primul soț. În 1964 îl cunoașe pe - tânăra speranță pe atunci - Ion Dolănescu, căruia îi îndrumă primii pași în carieră și cu care
Justina Băluțeanu () [Corola-website/Science/315269_a_316598]
-
1954 începe să cânte la nunți în comuna sa cu frații (Costică și Zotu, amândoi acordeoniști) și tatăl său (violonist). În 1961, cu ocazia cununiei fratelui său Costică Șerban, îl cunoaște pe Iani Ciuciu și este invitat să se alăture tarafului din care făcea parte acesta, taraf format din: Iani Ciuciu (țambal), Grigore Ciuciu (contrabas), Constantin Eftimiu (vioară și voce) și Costel Vasilescu (trompetă). Acesta este al doilea cel mai important taraf bucureștean din perioada anilor `60, dominând zona Iancului și
Bebe Șerban () [Corola-website/Science/323443_a_324772]
-
în comuna sa cu frații (Costică și Zotu, amândoi acordeoniști) și tatăl său (violonist). În 1961, cu ocazia cununiei fratelui său Costică Șerban, îl cunoaște pe Iani Ciuciu și este invitat să se alăture tarafului din care făcea parte acesta, taraf format din: Iani Ciuciu (țambal), Grigore Ciuciu (contrabas), Constantin Eftimiu (vioară și voce) și Costel Vasilescu (trompetă). Acesta este al doilea cel mai important taraf bucureștean din perioada anilor `60, dominând zona Iancului și Dudești, restul Bucureștiului fiind dominat de
Bebe Șerban () [Corola-website/Science/323443_a_324772]
-
pe Iani Ciuciu și este invitat să se alăture tarafului din care făcea parte acesta, taraf format din: Iani Ciuciu (țambal), Grigore Ciuciu (contrabas), Constantin Eftimiu (vioară și voce) și Costel Vasilescu (trompetă). Acesta este al doilea cel mai important taraf bucureștean din perioada anilor `60, dominând zona Iancului și Dudești, restul Bucureștiului fiind dominat de principalul rival, taraful lui Ion Nămol, transformat deja într-o bandă veritabilă, cu o formula de 7 muzicieni: Gheorghiță Trandafir (acordeon), Mitică Ciuciu (țambal), Panait
Bebe Șerban () [Corola-website/Science/323443_a_324772]
-
Iani Ciuciu (țambal), Grigore Ciuciu (contrabas), Constantin Eftimiu (vioară și voce) și Costel Vasilescu (trompetă). Acesta este al doilea cel mai important taraf bucureștean din perioada anilor `60, dominând zona Iancului și Dudești, restul Bucureștiului fiind dominat de principalul rival, taraful lui Ion Nămol, transformat deja într-o bandă veritabilă, cu o formula de 7 muzicieni: Gheorghiță Trandafir (acordeon), Mitică Ciuciu (țambal), Panait "Harmonistu`" David (armonică cu 40 de bași), Titi Coadă (contrabas), Costache "Hopa-Mitica" Florea (trompetă), Ion Nămol (vioară și
Bebe Șerban () [Corola-website/Science/323443_a_324772]
-
Volume nepublicate: „Iurii Lucan cânta minunat la baian și acordeon, era un dansator desăvârșit, bun fotbalist și voleibalist. Bun instructor de formații artistice, inclusiv regizor de teatru. De altfel, toți frații lui cântau la diferite instrumente, într-o formație intitulată „Taraful fraților Lucan”, fiind invitați să cânte la nunți, cumetrii și mai ales la horele de hram. Fratele lui, Vasile, cânta la vioară, Dragoș - la contrabas, iar Filaret - la trompetă.” Iuri Lucan s-a stins din viață în decembrie 2001, în
Iuri Lucan () [Corola-website/Science/327032_a_328361]
-
subgenurilor etno-pop, etno-dance etc. (se folosește și grafia "ethno"). În sine, muzica populară reprezintă o adaptare a muzicii tradiționale, o manieră stilizată de interpretare a temelor muzicale folclorice. Se dorește omogenizarea formei, a orchestrației (se dă naștere feluritelor mici ansambluri - tarafuri), melodica este subordonată acordicii (unde muzica folclorului aparținea strict sistemului de înălțimi sonore modal, apariția acompaniamentului în acorduri de terțe forțează reorientarea către un tonalism simplu). Din pricina tradiției acumulate de-a lungul regimului socialist în România, exprimării „muzică pop” (de
Muzică pop () [Corola-website/Science/310294_a_311623]
-
le freca, în loc de sacâz, cu zeamă de usturoi. Tot la Frătești a cântat banda lui Ion Stricăfer, rudă cu Lae Zlătaru din Lelești. Lăutar vestit a fost și vioristul Nicolae Lătărețu-Bosâncă, zis Nicolae al Paladii, care a cântat și în Taraful Gorjului. Din banda lui au mai făcut parte: soția, Veta Lătărețu (chitară și voce), precum și Nicolae Lătărețu „al Frăsinii” (bas). Cel mai vestit în zonă a fost taraful vioristului Mihai Lătărețu zis Tică (n. 1909 - d. 1971), care a cântat
Lăutarii de pe Valea Rasovei () [Corola-website/Science/335343_a_336672]
-
vioristul Nicolae Lătărețu-Bosâncă, zis Nicolae al Paladii, care a cântat și în Taraful Gorjului. Din banda lui au mai făcut parte: soția, Veta Lătărețu (chitară și voce), precum și Nicolae Lătărețu „al Frăsinii” (bas). Cel mai vestit în zonă a fost taraful vioristului Mihai Lătărețu zis Tică (n. 1909 - d. 1971), care a cântat cu soția, solista și chitarista Marița Lătărețu, cu fratele său, basistul Costică Lătărețu zis Chițu, cu solista și chitarista Vica Puradici (n. 1914 - d. 1994) din Novaci, prima
Lăutarii de pe Valea Rasovei () [Corola-website/Science/335343_a_336672]
-
anului 1937. Brăiloiu a fost entuziasmat de vocea Mariei, înregistrând pe cilindri de fonograf câteva piese. A fost invitată și la București pentru a efectua înregistrări și a-și lua angajamente pe la diferite restaurante. Astfel, pe 13 septembrie 1937, noul taraf de lăutari descoperit la Lelești înregistrează primele melodii pe plăci de gramofon pentru casa de discuri Columbia Records, sub supravegherea Fondului de Folklor condus de Brăiloiu. Taraful era compus din principalii membrii ai familiei Lătărețu: Mihai, zis Tică (vioară), Maria
Lăutarii de pe Valea Rasovei () [Corola-website/Science/335343_a_336672]
-
a-și lua angajamente pe la diferite restaurante. Astfel, pe 13 septembrie 1937, noul taraf de lăutari descoperit la Lelești înregistrează primele melodii pe plăci de gramofon pentru casa de discuri Columbia Records, sub supravegherea Fondului de Folklor condus de Brăiloiu. Taraful era compus din principalii membrii ai familiei Lătărețu: Mihai, zis Tică (vioară), Maria (chitară și voce), Nicolae (vioară și braci), Ion (bas) și alți muzicanți recrutați în funcție de eveniment. După seria de înregistrări, soții Maria și Tică Lătărețu au rămas în
Lăutarii de pe Valea Rasovei () [Corola-website/Science/335343_a_336672]
-
Ancuței“ de pe strada Alexandru Lahovary. Altă bandă veche de lăutari din Lelești a fost cea condusă de vioristul Petre Zlătaru (n. 1906 - d. ?), care și-a vândut casa și s-a mutat la Târgu Jiu. El a cântat la Orchestra „Taraful Gorjului” și a înregistrat numeroase melodii la Radio Craiova. Din formația lui Petre Zlătaru au mai făcut parte: soția sa, Mariana Zlătaru (chitară și voce), fiica lăutarului Costantin Bobirci din Bârsești, Nicolae Lătărețu-Tapotă (braci) și Gore Stricăfer (bas). Localitate aparținătoare
Lăutarii de pe Valea Rasovei () [Corola-website/Science/335343_a_336672]
-
Aurel Luca, solista Ioana Luca, solista Natalia Boboluță, basistul Dumitru Luca, solista Maria Luca și acordeonistul Florin Cazacu. A cântat la Căminului Cultural Bălești, participând la toate manifestările organizate la nivel de comună sau naționale. A fost membru al Orchestrei „Taraful Gorjului”. Un lăutar cunoscut din Ceauru a fost Ion Trohonel, zis Purcel, poreclă legată de fizicul rotofei al lăutarului. El s-a născut în anul 1908 și a cântat în prima jumătate a secolului al XX-lea la hora satului
Lăutarii de pe Valea Rasovei () [Corola-website/Science/335343_a_336672]
-
care a intrat în repertoriul multor instrumentiști gorjeni. În formația sa au cântat soția, solista și chitarista Maria Trohonel, cei trei copii, vioriștii Constantin și Vasile și solista și acordeonista Maria, precum și basistul Mihai Bălășoiu. Actualmente mai activează în Bălești tarafurile lăutarilor Cită Purcel și Ion Burlan. Taraful lui Constantin Trohonel-Purcel zis Cită (n. 1933) este cel mai cunoscut din Ceauru. În formația sa actuală cântă soția Dorina Trohonel (acordeon și voce), fiii Costică și Ion Trohonel (vioriști), Manu Stricăfer (bas
Lăutarii de pe Valea Rasovei () [Corola-website/Science/335343_a_336672]
-
gorjeni. În formația sa au cântat soția, solista și chitarista Maria Trohonel, cei trei copii, vioriștii Constantin și Vasile și solista și acordeonista Maria, precum și basistul Mihai Bălășoiu. Actualmente mai activează în Bălești tarafurile lăutarilor Cită Purcel și Ion Burlan. Taraful lui Constantin Trohonel-Purcel zis Cită (n. 1933) este cel mai cunoscut din Ceauru. În formația sa actuală cântă soția Dorina Trohonel (acordeon și voce), fiii Costică și Ion Trohonel (vioriști), Manu Stricăfer (bas) și Victor Strinu (chitară). Vestit este și
Lăutarii de pe Valea Rasovei () [Corola-website/Science/335343_a_336672]
-
lui Constantin Trohonel-Purcel zis Cită (n. 1933) este cel mai cunoscut din Ceauru. În formația sa actuală cântă soția Dorina Trohonel (acordeon și voce), fiii Costică și Ion Trohonel (vioriști), Manu Stricăfer (bas) și Victor Strinu (chitară). Vestit este și taraful vioristului Ion Burlan zis „al lui Dundu“ (n. 1954), fiul lăutarilor Dumitru și Maria Burlan. Este unul dintre lăutarii buni ai Gorjului, apreciat pentru virtuozitatea și claritatea interpretativă dovedite de-a lungul timpului. În anii 1979-1980 aceasta a cântat la
Lăutarii de pe Valea Rasovei () [Corola-website/Science/335343_a_336672]
-
vioristului Ion Burlan zis „al lui Dundu“ (n. 1954), fiul lăutarilor Dumitru și Maria Burlan. Este unul dintre lăutarii buni ai Gorjului, apreciat pentru virtuozitatea și claritatea interpretativă dovedite de-a lungul timpului. În anii 1979-1980 aceasta a cântat la taraful I. M. Jilț, dirijat de Bebe Epure, iar în perioada 1980-1992 a activat la Ansamblul „Doina Motrului”, dirijat de Doru Căpăstraru. Din taraful său actual fac parte: fratele său, Dumitru Burlan (vioară), soția sa, Gheorghița (voce), Ecaterina Muscurici (acordeon) și
Lăutarii de pe Valea Rasovei () [Corola-website/Science/335343_a_336672]