1,281 matches
-
să fie mai rău! Dacă te loveai de o bordură? - Asta era! - Și l-a spital ce ți-au spus? - Păi, nu am fost la spital. - Cum așa? - Simplu. Când a venit salvarea și au vrut să mă urce pe targă, am refuzat. Mă simțeam mai bine. Îmi revenisem din amețeală. - Totuși era mai bine să mergi la urgență. - Ei, nu am vrut să mai ajung și pe acolo. Mai eram și la ciclu și cine știe ce investigații îmi mai făceau. - Duruito
ROMAN , CAP. SASE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384007_a_385336]
-
Un zgomot de sirenă se aude-n sat. Vine salvarea, oprește la poartă și două cadre medicale preiau fetița din brațele mamei. -Vă rog, lăsați-mă să stau lângă ea până la spital, vă rog salvați-o. -Bine urcați repede lângă targă, liniștiți-vă, o să fie bine. Cristina începe iar să plângă cu ochii atințiți asupra mamei ei, speriată, doar ea putea să-i aline durerea. Salvarea ajunge repede la spital, fetița ajunge repede la terapie intensivă, Magdalena așteaptă vești pe hol
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL II de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382942_a_384271]
-
ceva în zona plămânilor, partea cea mai rea este că se aude la ambii plămâni. Îl luăm cu noi, pregătiți-l, dar mai înainte puneți să-i mai face-ți ceai. Câteva minute mai târziu, Florea Corcoduș era scos cu targa pe ușă și dus la ”salvare„ mama Lăzărica îi pusese într-o sacoșă o pereche de pijamale și sticla cu ceai. -Vin eu imediat cu mai multe la el, astea să aveți, dacă va fi nevoie, să fie schimbat până
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IX de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385344_a_386673]
-
vomă. Nu știa ce să facă, doar îl ținea de mână și îl mângâia pe frunte. Echipajul de pe Salvare l-a consultat, medicul a ordonat să i se facă un sedativ : ”e pe cale să devină agitat”. L-au luat cu targa și l-au urcat în mașină. -Nu puteți merge cu noi. Dacă vreți ,să veniți la spital, mergeți pe cont propriu. Repede a urcat la etajul trei, s-a schimbat în debara de hainele de serviciu și-a luat geanta
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU V de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385343_a_386672]
-
l-a luat acum ”Ambulanța”. Ai grijă să fie totul în regulă. -Mergi liniștită! Am eu grijă. În cinsprezece minute a ajuns la ”Urgențe”. A întrebat de Zincă Augustin și o asistentă i-a aruncat peste umăr: -Uite-l colo pe targă, ești nevastă-sa? Stai lângă el, s-a trezit și aruncă tot după el, l-am legat, dar tot se zvârcolește. -De ce l-ați legat, consultați-l, faceți-i un calmant, ocupați-vă de el. -Nu ne mai bate
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU V de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385343_a_386672]
-
Watkins, dar mie nu-mi ardea de glumă. Mă simțeam rău. Unii m-au întrebat dacă eu am făcut treaba aia, dar n-am zis nimic. Când am ajuns în camera goală, tocmai o puneau pe doamna Watkins pe o targă. Gemea tot timpul și a țipat puternic când au săltat-o de jos. Stăteam și mă uitam la ea și-mi părea rău să văd pe cineva atât de puternic ajuns atât de slăbit și de speriat. M-a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
săltat-o de jos. Stăteam și mă uitam la ea și-mi părea rău să văd pe cineva atât de puternic ajuns atât de slăbit și de speriat. M-a văzut și mi-a făcut semn să mă apropii de targă. Când m-am apropiat suficient, am văzut că expresia de pe fața ei nu era numai de spaimă. M-a apucat de cap și mi-a șoptit la ureche: Nu îndrăzni să spui nimănui despre ce s-a întâmplat. Vei avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
fi avut ocazia. Ceva mai târziu, la câteva zeci de minute după ce penibilul eveniment din fața liceului se consumase, Mircea Cârpenișteanu înainta în goana unei ambulanțe spre spital. Desigur, nu el era cel care conducea, ci el era cel întins pe targă, învelit în nenumărate straturi de bandaje și pregătit pentru a fi operat. Deosebit de supărat din pricina incidentului de mai devreme, scriitorul, sau mai degrabă deja fostul scriitor, căuta din priviri diverse modalități de a-și lua viața. Văzu un cablu agățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
lor mijloace, alții însă, mulțumită ajutorului meritoriu al pompierilor și voluntarilor, pentru că locurile unde locuiau încă erau invadate de apă, de netrecut, și toți, toți, cei sănătoși și cei bolnavi, unii pe propriile picioare, alții în scaune cu rotile, pe tărgi, în ambulanțe, se îndreptau spre respectivele secții electorale ca niște râuri care nu cunosc alt drum decât cel spre mare. Celor sceptici sau doar neîncrezători, acelora care sunt dispuși să creadă doar în minunile din care speră să tragă vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
trebui, da, ar trebui, ar trebui ce. Cuvântul era ca un trup mort care s-ar fi încrucișat cu el pe drum, trebuia să descopere ce voia, să ridice cadavrul. Pompierii și ajutoarele de la apărarea civilă intră în stație. Au tărgi, își protejează mâinile cu mănuși, cea mai mare parte dintre ei n-au atins niciodată un trup ars, acum aveau să afle cât e de greu. Ar trebui. Ieși din baie, se duse în camera de lucru, se așeză la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
perete. Doctorul mi-a spus că nu trebuie să mai stau în preajma ei. Striga mereu: „Duceți-l de aici! Luați-l de aici!“ Am plecat și am așteptat în atelier. Când a venit salvarea și au urcat-o pe o targă m-au alungat în bucătărie ca să nu mai știe ea că sunt acolo. În timp ce mă îmbrăcam - căci Stroeve insista să merg imediat cu el la spital - mi-a spus că aranjase o rezervă pentru nevastă-sa, ca cel puțin să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
lăsându-se pe speteaza scaunului și aprinzându-și trabucul pe care i-l oferisem. Datorită mie a ajuns pe insulele astea. — Unde l-ați cunoscut? l-am întrebat. — La Marsilia. — Dar ce făceați acolo? Mi-a zâmbit slinos: — Cam trăgeam targa pe uscat. Înfățișarea noului meu prieten sugera că și acum e în aceeași situație, și mă pregăteam să cultiv o cunoștință plăcută. Societatea celor care bântuie plaja în căutarea unui rost sau a unui vag angajament ocazional îți răsplătește întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
parte din lumea noastră. Era doar un film. Când au început să sosească primii răniți - vorbesc despre cei răniți cu adevărat, cei care nu mai aveau carne pe ei, ci un terci roșiatic, și care erau întinși în camioane pe tărgi prăfuite -, adevărul ne-a lovit din plin. Deodată, s-a lăsat o mare tăcere, și am venit cu toții să vedem bietele umbre de oameni, când brancardierii i-au scos din camioane pentru a-i arunca în clinică. Două rânduri, strânse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
și plângeau în continuu, și noi ceilalți, proști și rușinați, și, în plus, e oribil, dar trebuie s-o spun, mulțumiți, plini de o bucurie violentă și nesănătoasă, că ei și nu noi sunt cei lungiți, trăgând să moară pe tărgi. Toate astea se întâmplau pe 14 septembrie. Primii răniți au fost răsfățați peste măsură. Vizitele nu se mai terminau, primeau tarte, brioșe, lichioruri, cămăși elegante de batist, pantaloni de catifea, carne de porc și sticle de vin. Și apoi, vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
descrie uimirea la vederea celor două cadavre? La început le confundă, pentru că în urma mutilărilor nu prea se mai știe care‑i mama și care‑i fiica. Polițiștii au rămas cu gura căscată. Rainer zace palid și aproape leșinat pe o targă, în timp ce medicul îl liniștește cu medicamente; dar pulsul îi este surprinzător de regulat pentru un asemenea șoc, constată medicul. Unde vă este pijamaua și unde e tatăl dumneavoastră, întreabă inspectorul. Pijamaua trebuie să fie aici, mi‑am scos‑o dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
cu mâna și își dă drumul în gol. Aceleași efecte sonore. Cucu se uită disperat în urma lui. Zgomot de pași pe trepte. Încordare. Apar brancardierii cu halatele mult mai scurte de data asta, îmbrăcate pe dos și încheiate la spate. Targa a fost și ea redusă ca dimensiune așa că Halviță de-abia-și menține echilibrul. Fond muzical, un cântec de petrecere. În mijlocul scenei brancardierii ridică targa la subsuori și o trântesc cu putere de podea. Urmează tânăra subofițer. Când o zărește, Halviță începe
COANA MARE SE MĂRITĂ, 4 de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364581_a_365910]
-
Apar brancardierii cu halatele mult mai scurte de data asta, îmbrăcate pe dos și încheiate la spate. Targa a fost și ea redusă ca dimensiune așa că Halviță de-abia-și menține echilibrul. Fond muzical, un cântec de petrecere. În mijlocul scenei brancardierii ridică targa la subsuori și o trântesc cu putere de podea. Urmează tânăra subofițer. Când o zărește, Halviță începe să se vaite. Apoi fuge constant din calea sa. Halviță are hainele șifonate și rupte ca vai de lume. Brancardierii pleacă fără targă
COANA MARE SE MĂRITĂ, 4 de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364581_a_365910]
-
targa la subsuori și o trântesc cu putere de podea. Urmează tânăra subofițer. Când o zărește, Halviță începe să se vaite. Apoi fuge constant din calea sa. Halviță are hainele șifonate și rupte ca vai de lume. Brancardierii pleacă fără targă, se întorc de la ușă, o iau și vor să pornească față în față, apoi spate în spate, până când unul dintre ei o smucește trăgându-și coechipierul după el. Br. 1 (lui Halviță): Te văd om subțire, de mătase cum se
COANA MARE SE MĂRITĂ, 4 de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364581_a_365910]
-
și trece în Transilvania contând pe ajutorul ungurilor. Și în 1467 la Baia, armata de 40.000 de oameni a lui Corvin este atacată de oastea lui Ștefan și pusă pe fugă. Matei Corvin este rănit și salvat cu o targă. Atunci se jură că nu va mai ataca pe Ștefan, frate de același neam și cu care ar fi trebuit să se unească. Recucerește Hotinul. Cât a fost necesar, a plătit tribut lui Mehmet al II-lea cuceritorul Constantinopolului dar
ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT de ION UNTARU în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363974_a_365303]
-
dureros gura, pe lângă tubul de oxigen, atât de brutal vârât pe gât... În mâna stângă, strâng, cu putere, carnețelul în care am scris. -Pare o criză de diabet. Cu Sărbătorile, toți fac abuz...mormăie, pentru sine, mustăciosul. Mă urcă pe targă, ca pe un animal rănit. Medicul îi dă surorii mele carnețelul, în care rămăsese notat... doar un cuvânt: condescendență! Brancardierii coboară în fugă cu mine, până la mașina de intervenție. Pe peretele interior al pleoapelor, îl văd pe Mihai, ca-n
CONDESCENDENŢĂ (FICTIUNE) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363420_a_364749]
-
de parbrizul care s-a crăpat. De pe parbriz m-am rostogolit pe asfalt strivindu-mi cotul drept. Îmi imaginez un film de groază pentru ei când le-am apărut pe capotă. Au chemat salvarea... Când m-am trezit eram pe targă în „salvarea” pompierilor din Tinca în vreme ce un bărbat mă întreba dacă mă doare ceva și dacă știu că am fost lovită de o mașină. Nu, nu știam și oricât mă străduiam să înțeleg ce se întâmplă nu puteam reface filmul
CA PASĂREA PHOENIX de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1606 din 25 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/361020_a_362349]
-
mine, medic ori paramedic ce-o fi fost, Dumnezeu să-l ocrotească, era foarte grijuliu și mi-a explicat că mă transferă în „Salvarea Smurd” care ne venise în întâmpinare de la Oradea să mă preia. Când m-au scos cu targa am văzut numai cerul albastru pictat cu nori albi ca într-o stampă. Eram în localitatea Miersig și mi s-a părut c-am ajuns apoi repede la spital la Oradea. Nu mă durea nimic, dar aveam o stare greu
CA PASĂREA PHOENIX de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1606 din 25 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/361020_a_362349]
-
două ore pentru tratament și supraveghere, dar când m-am ridicat de pe pat totul se învârtea cu mine, iar când am vrut să pășesc... o durere ascuțită nu mi-a permis să mă sprijin pe piciorul stâng. Alt drum cu targa la „Radiologie”, alt control, dar nu era vorba de o fractură ci numai de o contuzie foarte puternică a șoldului. Gaby și Maria, care așteptau afară, au fost lăsați să intre. Mi-au adus geanta ochelarii și telefonul mobil, adunate
CA PASĂREA PHOENIX de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1606 din 25 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/361020_a_362349]
-
Eu cred că m-am scrântit la cap Sau poate doar la un picior; Oi fi având vreun handicap?... Prea des visez un cărucior! Lumea e atât de largă, Iar eu atât de greu încap! Mă zgâlțâie în draci pe targă, Doi haidamaci, nu cred că scap. Aleargă-n jurul meu nebuni, Inima din piept să-mi tragă; Dansează parcă pe cărbuni, Vrând să-mi ia locul pe targă. Un doctor chipeș, dar frivol, Mă confundă c-o femeie; Duhnind a
EU CRED CĂ M-AM SCRÂNTIT LA CAP de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361101_a_362430]
-
largă, Iar eu atât de greu încap! Mă zgâlțâie în draci pe targă, Doi haidamaci, nu cred că scap. Aleargă-n jurul meu nebuni, Inima din piept să-mi tragă; Dansează parcă pe cărbuni, Vrând să-mi ia locul pe targă. Un doctor chipeș, dar frivol, Mă confundă c-o femeie; Duhnind a pipă și-a alcool, Vrea în brațe să mă ieie. Nebunii cântă într-un cerc; Suntem prinși ca într-un clește. Să fug acum... nici nu încerc, Căci
EU CRED CĂ M-AM SCRÂNTIT LA CAP de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361101_a_362430]