97,628 matches
-
încărcă bulumacii și urcă în deal, unde tatăl său îl aștepta, cu gropile făcute pentru a planta bulumacii, din doi în doi metri, în vederea confecționării gardului din ulucă de fag, cioplită de rudari, cu barda. Ajuns în deal, îi spuse tatălui vestea și acesta, fără să comenteze, îi spuse, senin la față: - Mergem, tată, împețiți, dacă așa ți-e voia! Și așa s-a întâmplat. Duminică, întreaga familie, îmbrăcată de sărbătoare, își îndreaptă pașii spre biserica „Buna Vestire”, unde preotul Nicolae
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 by http://confluente.ro/O_poveste_insangerata.html [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
făcute pentru a planta bulumacii, din doi în doi metri, în vederea confecționării gardului din ulucă de fag, cioplită de rudari, cu barda. Ajuns în deal, îi spuse tatălui vestea și acesta, fără să comenteze, îi spuse, senin la față: - Mergem, tată, împețiți, dacă așa ți-e voia! Și așa s-a întâmplat. Duminică, întreaga familie, îmbrăcată de sărbătoare, își îndreaptă pașii spre biserica „Buna Vestire”, unde preotul Nicolae Ionescu, fiul duhovnicului Niță, slujea de câțiva ani buni. Clopotele bisericii „ de la vale
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 by http://confluente.ro/O_poveste_insangerata.html [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
în fața lui un copil, un suflet gingaș, care își câștiga astfel hrana și un pat pentru odihnă. - De unde ești, copile? - De la munte, domnule, din Muscel. - Nu ai părinți? - Am numai mamă, pe care n-am văzut-o de la patru ani. Tată n-am. A fost înjunghiat. - Cum l-a chemat pe tatăl tău? - Culici, domnule, Nae, sau Nicu, cum îi spuneau cei de la București. A fost sportiv, campion. - Tu ești nepotul meu, îi spuse Nică, podidindu-l plânsul. De astăzi, nu
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 by http://confluente.ro/O_poveste_insangerata.html [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
hrana și un pat pentru odihnă. - De unde ești, copile? - De la munte, domnule, din Muscel. - Nu ai părinți? - Am numai mamă, pe care n-am văzut-o de la patru ani. Tată n-am. A fost înjunghiat. - Cum l-a chemat pe tatăl tău? - Culici, domnule, Nae, sau Nicu, cum îi spuneau cei de la București. A fost sportiv, campion. - Tu ești nepotul meu, îi spuse Nică, podidindu-l plânsul. De astăzi, nu mai stai aici. Mergi la București, vei sta la mine, că
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 by http://confluente.ro/O_poveste_insangerata.html [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
mișcarea legionară. După patru ani de armată, se decide să vină în Domneștiul natal, după aproape douăzeci de ani. Nu cunoștea nimic și pe nimeni. La monument, povestește unui cetățean trecut de cincizeci de ani despre viața lui și a tatălui său. Tot satul știa povestea tragică a familiei sale. Au plecat împreună să-și găsească familia, să se integreze în ea, să uite trecutul, clipele grele prin care viața l-a plimbat, poate destinul său, dictat de Cel Atotputernic. S-
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 by http://confluente.ro/O_poveste_insangerata.html [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
pană, Când suflet-plin mă doare-ngrozitor, Să nu privești o lacrimă din geană! Nu vreau să arzi în dor mistuitor... De m-aș putea preface-ntr-o liană, Urca-m-aș către astru-orbitor S-ascult din nou cuvânt liniștitor, Tu, tatăl meu, pe bolta diafană... Să nu privești o lacrimă din geană! Dor... la șase ani Un cântec dintr-o harpă în suflet se revarsă. E ziua-n care, înțeleg doar cei ce au trăit plecarea tatălui, lăsându-ți inimioara arsă
ÎNCĂ, TE CAUT... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1463145940.html [Corola-blog/BlogPost/384927_a_386256]
-
nou cuvânt liniștitor, Tu, tatăl meu, pe bolta diafană... Să nu privești o lacrimă din geană! Dor... la șase ani Un cântec dintr-o harpă în suflet se revarsă. E ziua-n care, înțeleg doar cei ce au trăit plecarea tatălui, lăsându-ți inimioara arsă, cuvânt de mângâiere rămas în așteptare, negrăit. Lacrimă cursă în tăcere, pe-un fir de Nu-mă-uita, oftat plecat din suflet, zbor frânt, neterminat, Mai, treisprezece, zi neagră, viața îmi va agita, când steaua ce-ți fusese
ÎNCĂ, TE CAUT... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1463145940.html [Corola-blog/BlogPost/384927_a_386256]
-
mai bate, măicuța, lacrima, din colț de ochi, își șterge. - Îmi este frig în suflet, draga mamei, de-o vreme-ncoace, viața greu îmi trece. Mă dor picioarele și inima mă doare, nici somnul nu mai vine pe la mine. De tatăl tău îmi este tare dor. Mă rog în fiecare noapte, mai treacă pe-acasă, urâtul să-mi alunge... Privesc, prin geamul ce-mi numără secunde. Norii ce-au plâns, parc-au furat surâsul mamei, care, privind în vatră, își răscolește
ÎNCĂ, TE CAUT... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1463145940.html [Corola-blog/BlogPost/384927_a_386256]
-
ce-au plâns, parc-au furat surâsul mamei, care, privind în vatră, își răscolește gândul: - Of, draga mamei! Era bine când era și el acasă... Amintire Doream să prindă gândurile viață când junghiul lacrimii mă înțepa, intrând pe poarta unde tata, de câte ori plecam, mă petrecea. Mă uit în jur, dar nu-l zăresc niciunde. - A nins la noi în sat, tăticule! Mămica-i singură și iar e iarnă, bătrână-i și bolnavă și-i este tare greu. Ți-aud și-acum
ÎNCĂ, TE CAUT... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1463145940.html [Corola-blog/BlogPost/384927_a_386256]
-
prag. I-s ochii înecați în lacrimi, bolnavă de oftat. Mă-ntreabă, de parc-ar face-o dintr-o altă lume: - Taică-tu n-a venit? Nu e cu tine? Să mă fi uitat? O poveste O fiică și un tată, atâta tăcere înfrigurată. Se înțeleg doar din priviri, ea să-L roage, el să tacă. El resemnat, cu sufletu-mpăcat, ea tulburată, speriată, el, doar un râu ce pleacă, ea, o piatră. Acoperind, cu mâna tremurândă, o lumânare pâlpâie a despărțire
ÎNCĂ, TE CAUT... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1463145940.html [Corola-blog/BlogPost/384927_a_386256]
-
tăcere înfrigurată. Se înțeleg doar din priviri, ea să-L roage, el să tacă. El resemnat, cu sufletu-mpăcat, ea tulburată, speriată, el, doar un râu ce pleacă, ea, o piatră. Acoperind, cu mâna tremurândă, o lumânare pâlpâie a despărțire. Mâinile tatălui împreunate-n sfântă-nchinăciune, privirea-i se închide pe candelă-n iubire. Din cuib de ochi, eternă despărțire, două lacrimi pleacă, una de fiică, alta de tată. Într-un sătuc, cu multe neștiute, o fată-și duce sufletul la groapă, îi
ÎNCĂ, TE CAUT... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1463145940.html [Corola-blog/BlogPost/384927_a_386256]
-
pleacă, ea, o piatră. Acoperind, cu mâna tremurândă, o lumânare pâlpâie a despărțire. Mâinile tatălui împreunate-n sfântă-nchinăciune, privirea-i se închide pe candelă-n iubire. Din cuib de ochi, eternă despărțire, două lacrimi pleacă, una de fiică, alta de tată. Într-un sătuc, cu multe neștiute, o fată-și duce sufletul la groapă, îi este viața-n paranteze rupte, răpusă, plânge blestemata soartă. Îi tremură genunchii, povestea-i terminată. A fost odată o fiică și un tată... Au fost, odată
ÎNCĂ, TE CAUT... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1463145940.html [Corola-blog/BlogPost/384927_a_386256]
-
fiică, alta de tată. Într-un sătuc, cu multe neștiute, o fată-și duce sufletul la groapă, îi este viața-n paranteze rupte, răpusă, plânge blestemata soartă. Îi tremură genunchii, povestea-i terminată. A fost odată o fiică și un tată... Au fost, odată. În ziua de 13 Mai 2009, ora 23.37, o fiică trăia un ultim moment, o ultimă clipă alături de tatăl ei. De atunci, nimic nu a mai fost ca înainte... Îl caut, îl aștept,îmi lipsește, îmi
ÎNCĂ, TE CAUT... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1463145940.html [Corola-blog/BlogPost/384927_a_386256]
-
răpusă, plânge blestemata soartă. Îi tremură genunchii, povestea-i terminată. A fost odată o fiică și un tată... Au fost, odată. În ziua de 13 Mai 2009, ora 23.37, o fiică trăia un ultim moment, o ultimă clipă alături de tatăl ei. De atunci, nimic nu a mai fost ca înainte... Îl caut, îl aștept,îmi lipsește, îmi este dor de el! Timpul trece prea repede peste noi... Dumnezeu să te odihnească, tăticule! Referință Bibliografică: Încă, te caut... / Olguța Trifan : Confluențe
ÎNCĂ, TE CAUT... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1463145940.html [Corola-blog/BlogPost/384927_a_386256]
-
Darul muntelui) își pierde pălăria. Influențat de poveștile despre spiridușul Tolomei auzite în sat de la bătrâni și rememorate de copii la joacă, refuză să se întoarcă după pălărie și are impresia că aceasta îl urmează până aproape de casă. Îndemnat de tată, care-l asigură că poveștile nu sunt adevărate, să meargă după pălărie, o găsește în locul unde o lăsase. La fel, în Peștele de sticlă (Darul muntelui), Sănducu primește un cal din sticlă cu coamă și coadă din mătase, iar sub
LANSARE DE CARTE MARIA IONIŢĂ de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 by http://confluente.ro/voichita_palacean_veres_1460532489.html [Corola-blog/BlogPost/368948_a_370277]
-
pătrund în acțiunile sale, care par neaș¬teptate, însă sunt motivate de schimbările sale inte¬ri¬oa¬re, de conștiința sa, care îi spune că are datoria de onoare de a-i face pe fiii săi să le plătească ucigașilor tatălui lor, în acest scop punând în mâna lor nu baltagul, ca Vitoria Lipan, ci sticla cu alcool. În prozele Mariei Ioniță, modul de viață al personajelor, mediul, atmosfera nu sunt nicio¬da¬tă un cadru decorativ, ele sunt legate organic
LANSARE DE CARTE MARIA IONIŢĂ de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 by http://confluente.ro/voichita_palacean_veres_1460532489.html [Corola-blog/BlogPost/368948_a_370277]
-
dacă n-ar fi existat, ca supliment la preț (ba, chiar asta mai întâi), alungarea limbii române din aceste biserici. Dar chiar și-așa, limba rugăciunii, oricare ar fi ea, e pe înțelesul lui Dumnezeu! Și că, la o adică, Tatăl Ceresc știe numaidecât să tălmăcească orice grai silnic, în graiul inimii neamului silit la rostire străină. Dumnezeu prefigurează ruga creștinului în bătăile inimii atunci când rugătorul privește icoana. Poate că tocmai această închinare în graiul inimii, rostire care nu poate fi
SFINȚII CEI ZUGRĂVIȚI SAU ÎNCRUSTAȚI ÎN PIATRĂ ȘI LEMN, ÎNVIAȚI DE OCHIUL MAGIC AL MAESTRULUI BASARABEAN PAVEL BĂLAN de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_parlea_1487955484.html [Corola-blog/BlogPost/370584_a_371913]
-
Acasa > Stihuri > Momente > A STAT TOATĂ ZIUA MAMA LA PORTIȚĂ Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 621 din 12 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului toamna asta-i tristă, fiindcă, pe uliță, nu-l mai văd pe tata, încălzit de vin. la căruț- o roată, n-are piuliță și la el acasă parcă-i un străin. a stat, toată ziua, mama la portiță; l-a visat, azinoapte, pe fiul cel mic. lacrima îi cade pe o dumitriță; pe
A STAT TOATĂ ZIUA MAMA LA PORTIŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 621 din 12 septembrie 2012 by http://confluente.ro/A_stat_toata_ziua_mama_la_portita_george_safir_1347434849.html [Corola-blog/BlogPost/343817_a_345146]
-
sfânt ce s-a prelins pe față , Crucea pentru supliciu,ai urcat pe munte Doar pentru noi ,pentru o nouă viață . Trupu-Ți firav a fost bătut în cuie Pe cruce, tot pentru noi Te-ai rugat , Privind în ceruri către Tatăl Nostru : „-Iartă-i Doamne ,că nu știu ce fac !” Dușmănim ,urâm ,suntem fățarnici Farisei . bolnavi de-navuțire , Doar când ne este greu avem credință Și doar în rugăciuni ,ne amintim de Tine . Ne-ai învățat să n-aruncăm cu piatra Că nimeni ,nicăieri nu
DIN IUBIRE de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 by http://confluente.ro/adriana_papuc_1428573643.html [Corola-blog/BlogPost/350332_a_351661]
-
pomenire episcop Gherasim Putneanul, fost Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților. Vlădica Gherasim, numit și „Bunicul de la Bogdana“, a văzut lumina zilei, după cum am mai spus, în comuna Râșca la data de 30 mai anul 1924. Copilăria grea, cu pierderea tatălui și cu lumina cărții primite la Ciumulești, l-a făcut pe tânărul de atunci să aleagă drumul mănăstirii. A ucenicit la Boureni un schit care ținea de Mănăstirea Neamț, iar după împlinirea obligațiilor militare a intrat în marea obște de la
EPISCOPUL GHERASIM PUTNEANUL... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 by http://confluente.ro/In_memoriam_episcopul_gherasim_putneanul_.html [Corola-blog/BlogPost/364545_a_365874]
-
norocul să se întoarcă. Așa că își puse toată nădejdea în Dumnezeu, pe Care-L implora cu rugăciuni adânci să-i ajute pe băieții ei să împărtășească norocul oșteanului din primul război, oșteanul care, atunci, îi era deja unuia dintre ei tată, celuilalt urmând să-i devină după lăsarea la vatră. Se ruga întruna în casă, în ogradă, la câmp sau la poartă, cu ochii ațintiți în lungul drumului, în ambele sensuri ale acestuia: "Întâlnește-i, Doamne, și adu-mi-i sănătoși
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 by http://confluente.ro/_intalneste_i_doamne_si_adu_mi_i_s_gheorghe_parlea_1341161372.html [Corola-blog/BlogPost/345784_a_347113]
-
pendulând între cele două maluri ale soartei, cu ultimele puteri, se ruga de el, plângând, să nu se mai apropie de lazaret. Nădejdea lui era acum în supraviețuirea fratelui mai mic, căci numai el le mai putea ține loc de tată credincios copilașilor lui de-acasă, în caz că el nu va găsi putere să reziste. Apoi, nu suporta gândul că inima mamei, care-i aștepta de ani de zile, ar putea rămâne nemângâiată până la moarte, în cazul că nu s-ar întoarce
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 by http://confluente.ro/_intalneste_i_doamne_si_adu_mi_i_s_gheorghe_parlea_1341161372.html [Corola-blog/BlogPost/345784_a_347113]
-
sublim la infernal. Anul 1940, prin ultimatumul dat de Uniunea Sovietică, a pus capăt, într-un mod brutal, copilăriei mele fericite. Da, copilăria mea a încetat la 11 ani. O familie mare, cu patru copii, a oferit mezinului, Prâslea pentru tata, Bob pentru ceilalți, răsfățul fără margini. Până și Ludmila, cu patru ani mai mare, răsfățata tatii - mă enerva cum se tot cățăra în brațele lui - mi-a cedat locul râvnit, transformându-mă într-un fel de păpușă. Rezultatul nu putea
INTERVIU DE EMILIA ŢUŢUIANU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1424359225.html [Corola-blog/BlogPost/353191_a_354520]
-
mod brutal, copilăriei mele fericite. Da, copilăria mea a încetat la 11 ani. O familie mare, cu patru copii, a oferit mezinului, Prâslea pentru tata, Bob pentru ceilalți, răsfățul fără margini. Până și Ludmila, cu patru ani mai mare, răsfățata tatii - mă enerva cum se tot cățăra în brațele lui - mi-a cedat locul râvnit, transformându-mă într-un fel de păpușă. Rezultatul nu putea fi altul. Din cuminte și timid, am devenit cam încăpățânat. Cuminte, necuminte, am reușit, totuși, să
INTERVIU DE EMILIA ŢUŢUIANU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1424359225.html [Corola-blog/BlogPost/353191_a_354520]
-
nu promitea mare lucru. Cursa vaporului cu zbaturi, ,,România Mare”, nu putea asigura îmbarcarea decât a unui mic număr de pasageri, trăgând după ei bagaje multe, greu de manipulat. Și toate acestea de Sfintele Sărbători ale Paștelui, din aprilie 1944, tata era pe front, fratele pe front, singurul bărbat, George ! Mama, Ludmi și eu, cu o valiză cu ceva haine și un sac plin cu cozonaci. O idee salvatoare a lui George și cu toate riscurile asumate, ne-am îmbarcat pe
INTERVIU DE EMILIA ŢUŢUIANU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1424359225.html [Corola-blog/BlogPost/353191_a_354520]